2ra-1684/21 — încasarea datoriei, dobânzii și cheltuielilor judiciare

2ra-1684/21 — încasarea datoriei, dobânzii și cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1684/21

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. C. Prisacari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului

Societatea cu Răspundere Limitată „WeTrade”, avocatul Andrei Mandraburcă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „WeTrade” împotriva Larisei Plângău cu privire la încasarea

datoriei, dobânzii și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respins

apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „WeTrade”, și a fost

menținută hotărârea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 19 decembrie 2017, S.R.L. „WeTrade” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Larisei Plîngău cu privire la încasarea datoriei, dobânzii și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 18 martie 2014, între S.R.L. „WeTrade” și

G.Ț. „Plîngău Valentin” a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 15-MM, în

baza căruia S.R.L. „WeTrade” a livrat marfă către G.Ț. „Plîngău Valentin”.

Potrivit anexelor la contractul de vânzare-cumpărare nr. 9-MM din 09 septembrie

2013 și 15-MM din 18 martie 2014, a facturilor fiscale seria și nr. XXX din 25

septembrie 2013, XXX din 07 noiembrie 2013, XXX din 02 aprilie 2014, XXX din 08

aprilie 2014, XXX din 15 aprilie 2014, XXX din 23 aprilie 2014, XXX din 21 mai 2014,

XXX din 29 mai 2014, XXX din 01 octombrie 2014, debitorul a comandat semințe și

produse de uz fitosanitar în valoare de 10 510 euro și 80 de cenți, 4 832 dolari și 41 de

cenți SUA și 110 189 lei și 34 de bani.

A menționat că, prețul mărfii livrate a fost stabilit în lei și în valută străină și este

indicat în anexele la contract, iar în facturile fiscale această sumă este calculată în mod

prealabil în lei la cursul BNM, însă debitorul, potrivit pct. 4.2. din contractul de vânzare-

cumpărare nr. 15-MM din 18 martie 2014, urmează să-și execute obligația de plată în lei

la cursul BNM la data achitării.

1

A remarcat că, recepționarea mărfii de către cumpărător este confirmată prin

facturile fiscale nr. și seria XXX din 25 septembrie 2013, XXX din 07 noiembrie 2013,

XXX din 02 aprilie 2014, XXX din 08 aprilie 2014, XXX din 15 aprilie 2014, XXX din

23 aprilie 2014, XXX din 21 mai 2014, XXX din 29 mai 2014, XXX din 01 octombrie

2014.

A precizat că, în vederea garantării obligațiilor prevăzute de contractele de

vânzare-cumpărare nr. 9-MM din 09 septembrie 2013 și nr. 15-MM din 18 martie 2014,

Larisa Plîngău a garantat prin fidejusiune personală achitarea datoriei în mărime de 8

600 euro și 80 de cenți, 4 832 dolari SUA și 41 de cenți și 79 179 lei și 13 bani, inclusiv

achitarea penalităților și dobânzilor de întârziere ce rezultă din aceste contracte. Astfel,

contractul de fidejusiune personală nr. WT/PL-F a fost semnat la 05 ianuarie 2015.

A obiectat că, drepturile S.R.L. „WeTrade” recunoscute de lege și contract au fost

vătămate, deoarece debitorul sau fidejusorul nu au achitat integral și în termenii

prevăzuți valoarea mărfii recepționate încălcând astfel prevederile contractuale și legale.

Datoria restantă pentru marfa livrată conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 9-

MM din 09 septembrie 2013 și nr. 15-MM din 18 martie 2014, constituie suma în mărime

de 8 600 euro și 80 de cenți, 4 832 de dolari SUA și 41 de cenți și 79 179 lei și 13 bani,

fapt confirmat și prin actul de verificare bilateral din 18 noiembrie 2014.

A relatat că, pretenția nr. 03/15 din 27 februarie 2015 prin care fidejusorul a fost

informat despre faptul că debitorul nu a achitat datoria, a fost expediată la 02 martie

2015, fiind recepționată de către Larisa Plîngău la 05 martie 2015, însă până în prezent

datoria nu a fost achitată. Potrivit pct. 2.2. din contractul de fidejusiune nr. WT/PL-F din

05 ianuarie 2015, fidejusorul răspunde pentru obligațiile prevăzute în contractul de

vânzare-cumpărare nr. 9-MM din 09 septembrie 2013 și contractul de vânzare-

cumpărare nr. 15-MM din 18 martie 2014, inclusiv și pentru achitarea penalităților și

pierderilor suportate. Astfel, în conformitate cu art. 619, Cod civil au fost calculate

dobânzi de întârziere pentru neachitarea în termen a datoriei, care la 16 noiembrie 2017

constituie suma de 5 035 de euro și 83 de cenți, 2 829 de dolari SUA și 67 de cenți și 46

364 de lei și 26 de bani.

A solicitat încasarea din contul Larisei Plîngău în beneficiul S.R.L. „WeTrade” a

datoriei în mărime de 8 600 de euro și 80 de cenți, 4 832 de dolari SUA și 41 de cenți și

79 179 de lei și 13 bani, a dobânzii de întârziere în mărime de 5 035 de euro și 83 de

cenți, 2 829 de dolari SUA și 67 de cenți și 46 364 de lei și 26 de bani, precum și a taxei

de stat în mărime de 8156 de lei și 15 bani.

Prin hotărârea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată. Au fost încasate de la S.R.L. „WeTrade” în

beneficiul Larisei Plîngău, cheltuielile de judecată suportate în mărime de 3150 de lei.

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul declarat

de către S.R.L. „WeTrade”, și a fost menținută hotărârea din 28 decembrie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță, urmează a fi menținută, ca fiind legală și corectă, constituind rezultatul

examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

2

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 19 decembrie 2017, S.R.L.

„WeTrade” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Larisei Plîngău cu privire

la încasarea datoriei, dobânzii și a cheltuielilor de judecată.

Astfel, la 18 martie 2014, între S.R.L. „WeTrade” și G.Ț. „Plîngău Valentin” a

fost semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 15-MM, în baza căruia S.R.L.

„WeTrade” a livrat marfă către G.Ț. „Plîngău Valentin”.

Potrivit anexelor la contractul de vânzare-cumpărare nr. 9-MM din 09 septembrie

2013 și 15-MM din 18 martie 2014, a facturilor fiscale seria și nr. XXX din 25

septembrie 2013, XXX din 07 noiembrie 2013, XXX din 02 aprilie 2014, XXX din 08

aprilie 2014, XXX din 15 aprilie 2014, XXX din 23 aprilie 2014, XXX din 21 mai 2014,

XXX din 29 mai 2014, XXX din 01 octombrie 2014, debitorul a comandat semințe și

produse de uz fitosanitar în valoare de 10 510 euro și 80 de cenți, 4 832 dolari și 41 de

cenți SUA și 110 189 lei și 34 de bani.

Ulterior, recepționarea mărfii de către cumpărător este confirmată prin facturile

fiscale nr. și seria XXX din 25 septembrie 2013, XXX din 07 noiembrie 2013, XXX din

02 aprilie 2014, XXX din 08 aprilie 2014, XXX din 15 aprilie 2014, XXX din 23 aprilie

2014, XXX din 21 mai 2014, XXX din 29 mai 2014, XXX din 01 octombrie 2014.

La caz, instanța de apel a constatat că, în vederea garantării obligațiilor prevăzute

de contractele de vânzare-cumpărare nr. 9-MM din 09 septembrie 2013 și nr. 15-MM

din 18 martie 2014, Larisa Plîngău a garantat prin fidejusiune personală achitarea

datoriei în mărime de 8 600 euro și 80 de cenți, 4 832 dolari SUA și 41 de cenți și 79

179 lei și 13 bani, inclusiv achitarea penalităților și dobânzilor de întârziere ce rezultă

din aceste contracte. Astfel, contractul de fidejusiune personală nr. WT/PL-F a fost

semnat la 05 ianuarie 2015.

În consecință, drepturile S.R.L. „WeTrade” recunoscute de lege și contract au fost

vătămate, deoarece debitorul sau fidejusorul nu au achitat integral și în termenii

prevăzuți valoarea mărfii recepționate încălcând astfel prevederile contractuale și legale.

Datoria restantă pentru marfa livrată conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 9-

MM din 09 septembrie 2013 și nr. 15-MM din 18 martie 2014, constituie suma în mărime

de 8 600 euro și 80 de cenți, 4 832 de dolari SUA și 41 de cenți și 79 179 lei și 13 bani,

fapt confirmat și prin actul de verificare bilateral din 18 noiembrie 2014.

În acest context, instanța de apel a constatat că, potrivit pct. 4.4. contractul de

vânzare-cumpărare nr.15-MM din 18 martie 2014, termenul limită de achitare de către

vânzător, la caz G.Ț. „Plîngău Valeriu” era data de 30 octombrie 2014, iar potrivit

pct.4.4. contractul de vânzare-cumpărare nr. 9-MM din 15 martie 2013, termenul limită

de achitare de către vânzător, la caz G.Ț. „Plîngău Valeriu” a fost 30 octombrie 2013.

Așadar, reiterând normele legale citate cu circumstanțele cauzei, instanța de apel

a conchis că, contractul de fidejusiune din 05 ianuarie 2015 este fără termen, iar

obligațiile de plată în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare nr.9-MM din 15 martie

2013 și nr.15-MM din 18 martie 2014, au devenit scadente la 30 octombrie 2013 și

respectiv la 30 octombrie 2014, astfel creditorul S.R.L. „WeTrade” urma în decursul

unui an de la scadența obligației garantate să formuleze o acțiune contra fidejusorului,

adică până la termenul limită de 30 octombrie 2015.

În această ordine de idei, instanța de apel a statuat că, apelantul S.R.L. „WeTrade”

a înaintat acțiunea în instanța de judecată față de fidejusor Larisa Plîngău abia la 19

3

decembrie 2017, peste mai mult de 2 ani de la scadența obligației de plată – 30 octombrie

2015.

În circumstanțele date, instanța de apel a reiterat că, fidejusiunea în speță a încetat

la 31 octombrie 2016, iar în lipsa fidejusiunii, intimata Larisa Plîngău nu poate fi

responsabilă pentru neexecutarea obligațiilor de către debitor G.Ț. „Plîngău Valeriu”.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a respinge cererea de apel depusă de S.R.L. „WeTrade”, și de a

menține hotărârea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central.

La 09 septembrie 2021, reprezentantul recurentului S.R.L. „WeTrade”, avocatul

Andrei Mandraburcă, a depus cerere de recurs împotriva hotărârii din 28 decembrie 2018

a Judecătoriei Edineț, sediul Central și deciziei instanței de apel din 08 iunie 2021 a

Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere integrală

a acțiunii.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a exprimat dezacordul cu

decizia recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul

prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, reprezentantul recurentului S.R.L. „WeTrade”, avocatul Andrei

Mandraburcă a opinat că, prima instanță și instanța de apel au aplicat eronat normele de

drept material, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, au apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la

proces, iar concluziile instanțelor sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 06 octombrie 2021,

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 16, V. III).

Prin referința depusă la 26 octombrie 2021, reprezentantul intimatei, Larisa Plîngău,

avocatul Gabriela Moldovan, a solicitat de a considera recursul declarat de către

reprezentantul recurentului S.R.L. „WeTrade”, avocatul Andrei Mandraburcă, ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 08 iunie 2021, iar cererea de recurs a

fost depusă la 09 septembrie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 09 iulie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d.180, V. II), fapt confirmat și de

către reprezentantul recurentului S.R.L. „WeTrade”, avocatul Andrei Mandraburcă, în

cererea de recurs depusă (f.d. 4, V. III). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către reprezentantul recurentului

S.R.L. „WeTrade”, avocatul Andrei Mandraburcă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

4

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul recurentului

S.R.L. „WeTrade”, avocatul Andrei Mandraburcă, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei

de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

5

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

ca fiind inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului S.R.L.

„WeTrade”, avocatul Andrei Mandraburcă.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului

Societatea cu Răspundere Limitată „WeTrade”, avocatul Andrei Mandraburcă,

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

6