3ra-961/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-961/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-961/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Pavlic Ana împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 ianuarie 2020, Pavlic Ana, reprezentată de avocatul Boris Onica, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”

cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Pavlic Ana a indicat că, în timpul vieții în comun, soțul ei

Pavlic Mihail, participant la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și

independenței Republicii Moldova, din lipsa spațiului locativ, a procurat conform

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 07 mai 2007 de la Morari Constantin,

casa de locuit cu anexele respective și teren aferent, înregistrat cu nr. cadastral vechi

xxxx nr. cadastral nou xxxx și nr. cadastral vechi xxxx, nr. cadastral nou xxxx, amplasat

în sat. Xxxx, xxxx. Din lipsa surselor financiare, soțul ei în temeiul Hotărârii

Guvernului nr. 836 din 13 septembrie 2010 cu privire la acordarea indemnizațiilor unice

pentru construcția sau procurarea spațiului locativ, sau restaurarea caselor vechi unor

categorii de cetățeni și art. 3 pct. b) din Regulamentul cu privire la acordarea restaurarea

caselor vechi unor categorii de cetățeni, a încheiat contractul de ipotecă nr. 116-g din

13 iulie 2007, prin care a obținut un credit în sumă de 82 000 de lei, pentru achitarea

1

costului imobilului respectiv cu valoarea de gaj 41 000 de lei pe care l-a achitat în

continuare, conform condițiilor stabilite de Banca de Economii.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 836 din 13 septembrie 2010 cu privire

la acordarea indemnizațiilor unice pentru construcția sau procurarea spațiului locativ,

sau restaurarea caselor vechi unor categorii de cetățeni și art. 3 pct. b) din Regulamentul

cu privire la acordarea indemnizațiilor unice pentru construcția casei sau procurarea

spațiului locativ, sau restaurarea caselor vechi unor categorii de cetățeni, a primit

indemnizația unică pentru procurarea spațiului locativ, în cuantum de 50 la sută. Potrivit

acestei hotărâri, soțul ei a achitat 50 la sută din suma obținută, adică suma de 41 000 de

lei valoarea gajului, din îndemnizația unică, după care urma a fi radiată interdicția pe

imobilul procurat nr. cadastral (vechi) xxxx sau nr. cadastral xxxx (nou), amplasată în

sat. Xxxx, xxxx.

Reclamanta a menționat că, pretinde ca moștenitor, la acceptarea succesiunii și

anume asupra imobilului cu nr. cadastral (vechi) xxxx sau nr. cadastral xxxx (nou),

amplasat în sat. Xxxx, xxxx, care a fost gajat și asupra căruia există interdicția de

înstrăinare, costul fiind achitat total, fapt confirmat prin rulajele bancare. Astfel, s-a

adresat la lichidatorul SA ,,Banca de Economii” cu solicitarea să se pronunțe în privința

faptului, dacă au în continuare careva pretenții asupra imobilului la care a primit rulajul

total de achitare asupra creditului ipotecat.

Prin scrisoarea din 29 noiembrie 2018, lichidatorul, Olaru Grigore, a adresat

Serviciului Cadastral Teritorial solicitarea de radiere a bunului imobil, casa individuală

de locuit și a construcției accesorii nr. cadastral xxxx, xxxx, xxxx, xxxx

(72.1+56.1+21.6+6.5) m2 și teren aferent (nr. cadastral xxxx) cu suprafața de 0.1975

ha, amplasate în com. Xxxx, xxxx, proprietate cotă parte 1.0 a lui Pavlic Mihail,

ipotecat conform contractului de ipotecă nr. 116-g din 13 iulie 2007, (autentificat

notarial cu nr. 2998 din 13.07.2007).

A explicat reclamanta că, la 04 noiembrie 2019 s-a adresat cu o scrisoare oficială,

către reclamat cu anexarea copiei scrisorii lichidatorului Băncii de Economii, pentru

radierea interdicției ipotecare la care prin scrisoarea din 09 decembrie 2019 s-a

comunicat că trebuie să se adreseze cu documentele respective la ghișeu. La 02 ianuarie

2020 s-a adresat cu cerere la ghișeu privind radierea interdicției ipotecare asupra

imobilului respectiv și în aceiași zi cererea i-a fost respinsă.

A comunicat reclamanta că, conform art. 44 din Legea cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, înregistrarea ipotecii se efectuează în baza

cererii debitorului ipotecar sau a creditorului ipotecar după înregistrarea drepturilor

patrimoniale ale debitorului ipotecar asupra bunului imobil. Stingerea dreptului de

ipotecă se înregistrează în baza cererii creditorului ipotecar, a cererii comune a

debitorului ipotecar și a creditorului ipotecar, a hotărârii irevocabile a instanței de

judecată sau în alte temeiuri prevăzute de lege, în conformitate cu art. 473 alin. (1) din

Codul civil (vechi), în urma stingerii gajului, informația cu privire la gaj urmează a fi

radiată din registrul gajului, iar art. 473 alin. (2) lit. a) și b) din Codul civil (vechi),

poate solicita radierea informației cu privire la gaj, creditorul gagist.

A solicitat reclamanta anularea deciziei registratorului Serviciului cadastral

teritorial Soroca, al Agenției Servicii Publice din 02 ianuarie 2010, privind radierea

înscrierii bunurilor imobile, casa de locuit cu anexele respective și teren aferent,

2

înregistrat cu nr. cadastral vechi xxxx nr. cadastral nou xxxx și

nr. cadastral vechi xxxx, nr. cadastral nou xxxx, amplasată în sat. Xxxx, xxxx, obligarea

Serviciului cadastral teritorial Soroca, al Agenției Servicii Publice de a radia înscrierea

din Registrul bunurilor imobile privind casa de locuit cu anexe și teren aferent,

înregistrat cu nr. cadastral vechi xxxx nr. cadastral nou xxxx și nr. cadastral vechi xxxx,

nr. cadastral nou xxxx, amplasată în sat. Xxxx, xxxx, înregistrate pe numele lui Pavlic

Mihail și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Ana Pavlic împotriva Agenției

Servicii Publice cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor de

judecată.

S-a anulat decizia Serviciului cadastral teritorial Soroca a Agenției Servicii

Publice din 02 ianuarie 2020 cu privire la refuzul radierii interdicției aplicate pe bunul

imobil, emisă la cererea Anei Pavlic.

S-a obligat Agenția Servicii Publice să emită actul administrativ prin care să

dispună radierea din Registrul bunurilor imobile a înregistrării grevării asupra bunurilor

imobile cu nr. cadastrale xxxxx, xxxx, xxxx, xxxx, xxxx sub formă de ipotecă,

înregistrat în baza contractului de gaj nr. 116-g din 13 iulie 2007.

S-a încasat din contul Agenției Servicii Publice în beneficiul Anei Pavlic

cheltuielile de asistenta juridică în sumă de 5 000 de lei (f.d. 54-62).

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 02 iulie 2020, IP „Agenția

Servicii Publice”, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, a

depus cerere de apel nemotivată (f.d. 52), ulterior la 02 decembrie 2021, respectând

termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, a depus cerere de apel

motivată, prin care a solicitat casarea hotărârii din 30 iunie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii (f.d.69-

72).

Prin decizia din 30 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de IP „Agenția Servicii Publice” împotriva hotărârii din 30 iunie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, Pavlic Ana a depus cerere către

IP „Agenția Servicii Publice”, prin care a solicitat radierea grevării înregistrate în baza

contractului de ipotecă, iar ulterior a restricției aplicate pe imobile, invocând că dreptul

de ipotecă instituit în favoarea creditorului SA ,,Banca de Economii”, a încetat odată ce

datoria pentru suma creditată a fost achitată integral, fapt confirmat prin scrisoarea

lichidatorului SA „Băncii de Economii” în proces de lichidare, Grigore Olaru, adresată

Serviciului cadastral teritorial Departamentul Cadastru al Agenției Servicii Publice prin

care a solicitat radierea grevării aplicate asupra bunului imobil.

Instanța de apel a constatat că prin decizia Agenției Servicii Publice, Serviciul

cadastral teritorial Soroca din 02 ianuarie 2020, s-a refuzat Anei Pavlic în executarea

serviciului solicitat privind radierea grevării motivând soluția adoptată prin lipsa

declarației privind achitarea integrală a sumei de 82 000 de lei.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond

privind temeinicia pretențiilor Anei Pavlic.

3

Instanța de apel a respins argumentele reprezentantului IP „Agenția Servicii

Publice” care a susținut că, registratorul a constatat imposibilitatea executării

serviciului solicitat prin radierea restricției contractuale aplicate în temeiul contractului

de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 07.05.2007, în lipsa declarației privind achitarea

integrală a sumei de 82000 lei, or, acestuia i-au fost prezentate scrisoarea Lichidatorului

„Băncii de Economii” SA în proces de lichidare, Grigore Olaru nr.16-06/556/2575 din

29 noiembrie 2018 din conținutul căreia se deduce că obligațiunile pecuniare a

debitorului gajist față de bancă au fost îndeplinite.

Prin urmare, în consolidarea soluției de respingere a apelului, a reținut faptul că

creditorul-ipotecar, în persoana Băncii de Economii” SA în proces de lichidare, în

favoarea cui a fost constituită ipoteca, a solicitat expres IP „Agenția Servicii Publice”

radierea interdicției asupra bunului ipotecat.

Distinct, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia instanței ierarhic

inferioare privind admiterea cerinței de încasarea a cheltuielilor de asistență juridică din

contul Agenției Servicii Publice în mărime de 5 000 lei.

La 21 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice, IP „Agenția Servicii

Publice”, a depus cerere de recurs nemotivată, iar la 04 august 2021, tot prin intermediul

poștei electronice, cerere de recurs motivată împotriva deciziei din 30 iunie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea

unei decizii noi de respingere a acțiunii (f.d.119-122).

În motivarea cererii de recurs a invocat că, decizia instanței de apel este ilegală și

că la emiterea acesteia au fost aplicate eronat normele de drept material.

Recurentul a menționat că, prin decizia de refuz eliberată de Serviciul cadastral

teritorial Soroca al Agenției Servicii Publice, registratorul Serviciul cadastral teritorial

Soroca s-a expus asupra cerinței înaintate privind radierea restricției instituite în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1791 din 07 mai 2007, și nicidecum asupra

radierii grevării sub formă de ipotecă, înregistrată în baza contractului de gaj nr.ll6-g

din 13 iulie 2007.

Recurentul a relatat că în registrul bunurilor imobile în prezent există notarea

înscrierii privind achitarea în rate, referitor la bunul imobil din sat. Xxxx,

xxxx, cu numărul cadastral xxxx, xxxx, xxxx, xxxx, efectuată la data de 10 mai 2007,

în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.1791 din 07 mai 2007. Respectiv,

înțelegerile private între pârțile contractante nu pot obliga deținătorul registrului și nu

au nici puterea de a răsturna norma legală. Astfel, înțelegerea dintre aceștia referitor la

executarea contractului de vânzare-cumpărare, și repartizarea obligațiilor între ei nu

sunt în măsură să aibă un impact asupra procedurii de înregistrare a dreptului de

proprietate.

Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

4

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 30 iunie 2021.

La 05 august 2021, IP „Agenția Servicii Publice”, a recepționat decizia contestată,

fapt ce se confirmă prin avizul de recepție DS8003422088AS, anexat la materialele

dosarului (f.d.116).

La 04 august 2021, IP „Agenția Servicii Publice”, a depus recurs motivat,

împotriva deciziei din 30 iunie 2021, astfel se atestă că recursul a fost depus în termen.

La 04 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia cererii de recurs depusă de IP „Agenția Servicii Publice”,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

5

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”,

este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

6