2ra-1579/21 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere a copilului minor

Dosarul nr. 2ra-1579/21 Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, Judecător – V. Olărescu Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi Î N C H E I E R E 10 noiembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Briceac Andrei în interesele Silviei Ciobanu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Briceac Andrei în interesele Silviei Ciobanu către Ciobanu Liviu cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2021, corectată prin încheierea din 23 iulie 2021, prin care a fost modificată hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 11 februarie 2021, c o n s t a t ă : La 21 mai 2020, Ciobanu Silvia a depus cerere de chemare în judecată către Ciobanu Liviu cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor Xxxxx, în mărime de 25 % din veniturile lunare și a unei sume bănești fixe în mărime de 4000 lei lunar, și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 07 mai 2013, a încheiat căsătoria cu Ciobanu Liviu, iar din căsătorie au un copil minor - fiica Xxxxx, născută la xxxxx. Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, din 10 iunie 2019, a fost desfăcută căsătoria dintre Ciobanu Silvia și Ciobanu Liviu, iar domiciliul copilului minor Xxxxx, a fost stabilit cu mama Ciobanu Silvia. În continuare, reclamanta a menționat că Ciobanu Liviu, nu participă la întreținerea copilului minor, eschivându-se de la îndeplinirea obligațiilor sale părintești și anume de întreținere a copilului, deși dispune de astfel de posibilități, aflându-se la muncă peste hotarele țării. Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, din 11 februarie 2021, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Ciobanu Silvia.

S-a încasat de la Ciobanu Liviu în beneficiul Silviei Ciobanu pensia pentru întreținerea copilului minor Xxxxx, în sumă fixă de 1100 lei, plătită lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și anume 21 mai 2020, până la majoratul copilului minor. S-a încasat de la Ciobanu Liviu, în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 150 lei. În rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca întemeiată. 1 La 22 februarie 2021, avocatul Briceac Andrei, în interesele Silviei Ciobanu, a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, din 11 februarie 2021, solicitând casarea parțială a hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri prin care, acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2021, corectată prin încheierea din 23 iulie 2021, s-a admis apelul declarat de avocatul Briceac Andrei, în interesele Silviei Ciobanu și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, din 11 februarie 2021, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Briceac Andrei în interesele Silviei Ciobanu către Ciobanu Liviu cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor și a cheltuielilor de judecată, în partea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor, după cum urmează: S-a majorat cuantumul pensiei de întreținere încasate de la Ciobanu Liviu în beneficiul Silviei Ciobanu pentru întreținerea copilului minor Xxxxx, născută la xxxxx, de la 1100 lei până la 1500 lei, lunar, începând cu 21 mai 2020, până la atingerea majoratului de către copil.

S-a încasat de la Ciobanu Liviu, în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 540 lei. Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel în coroborare cu circumstanțele cauzei și în raport cu prevederile legale aplicabile speței în cauză, Curtea de apel a menționat că, concluzia primei instanțe privind încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, este legală și întemeiată, însă cuantumul acesteia nu este relevant. Astfel, făcând referire la obligațiile părinților de a participa la întreținerea copiilor minori, stipulate în normele Codului familiei, în coroborare cu Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994, Curtea de Apel Chișinău a menționat că potrivit informației Biroului Național de Statistică, media minimului de existență pentru copiii în vârstă de 1-6 ani, în orașele mari din Republica Moldova, în anul 2019, a constituit 1708,1 lei.

Respectiv, ținând cont de faptul că obligația de întreținere a copilului minor le revine ambelor părinți, instanța de apel a considerat că suma de 1500 lei, cu titlu de pensie de întreținere, ar fi una rezonabilă și echitabilă, în măsură să-i asigure copilului minor, o întreținere corespunzătoare cu respectarea drepturilor primordiale. Totodată, instanța de apel a remarcat faptul că la materialele cauzei lipsesc date despre locul de muncă de bază a lui Ciobanu Liviu, despre salariul și/sau alte venituri sau date cu privire la neîncadrarea intimatului în câmpul muncii. Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a constatat netemeinicia pretențiilor apelantei Ciobanu Silvia cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri.

La 10 august 2021, avocatul Briceac Andrei în interesele Silviei Ciobanu, a depus cerere de recurs, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2021 și a hotărârii Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 11 februarie 2021, în partea în care s-a respins cererea de chemare în judecată, cu emiterea în aceasta parte a unei hotărâri noi, prin care acțiunea sa fie admisă integral. În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept 2 indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, avocatul Briceac Andrei a invocat că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și nu au aplicat normele legale care urmau a fi aplicate.

Astfel, reprezentantul recurentei a menționat că instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că intimatul Ciobanu Liviu a plecat în Germania, unde are un loc de muncă asigurat și un salariu stabil, respectiv, sunt întrunite prevederile art. 76 alin.(1) din Codul familiei pentru a dispune încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri. De asemenea, prin prisma salariului minim lunar achitat în Germania, elucidat în calculul anexat la materialele cauzei, reprezentantul recurentei a menționat că stabilirea suplimentar a unei pensii în mărime de 4000 lei/lunar, nu reprezintă o povară pentru intimat. În concluzie, reprezentantul recurentei a menționat că la caz, instanțele de judecată trebuiau să aplice principiul solidarității, punând pe balanță necesitățile copilului și posibilitățile tatălui.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2021, a fost expediată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, la 09 septembrie 2021. (f.d.79) Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului constată că cererea de recurs depusă la 10 august 2021, de avocatul Briceac Andrei în interesele Silviei Ciobanu, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Briceac Andrei în interesele Silviei Ciobanu, urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că 3 reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. Însă, criticile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanțele de judecată inferioare, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil. În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de avocatul Briceac Andrei în interesele Silviei Ciobanu. Astfel, Completul constată lipsa temeiurilor în urma cărora ar fi necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Briceac Andrei în interesele Silviei Ciobanu. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4