3ra-849/21 — contestarea actului administrativ

3ra-849/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-849/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru

ÎNCHEIERE

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

societatea comercială „Grin-Farm” societate cu răspundere limitată împotriva

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu privire la contestarea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

și s-a menținut hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, prin care s-a admis acțiunea depusă de către societatea comercială „Grin-

Farm” societate cu răspundere limitată,

constată:

La 20 ianuarie 2021, societatea comercială „Grin-Farm” societate cu

răspundere limitată, reprezentată de avocatul Iulian Rusanovschi, (în continuare

SC „Grin-Farm” SRL) a depus acțiune în contencios administrativ împotriva

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu privire la contestarea

actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii a invocat că SC „Grin-Farm” SRL este titulară a

licenței pentru activitatea farmaceutică (formular seria A MMII nr. 044758

valabilă până la 13 noiembrie 2020), eliberată conform art. 8 alin. (1) lit. a)

subpct. 25) din Legea privind reglementarea prin licențiere a activității de

întreprinzător nr. 451-XV din 30 iulie 2001.

Reclamanta a menționat că rețeaua sa de farmacii activează prin intermediul

mai multor subdiviziuni teritoriale, conform licenței eliberate, iar pe parcursul

activității sale a depus eforturi enorme întru contribuirea la evoluția spre o piață

internă autentică în vederea asigurării cu medicamente a populației, întrucât

consumatorii să poată beneficia pe deplin de avantajele pe care le conferă

1

concurența liberă, fiind în paralel garantate drepturile și libertățile fundamentale

ale persoanelor la accesul la medicamente de calitate superioară și inofensive. Pe

parcursul activității a fost antrenat și instruit un considerabil potențial uman,

create noi locuri de muncă, implementate sisteme inovatoare și alte diferite

instrumente ce ar asigura obiectivele în referință.

SC „Grin-Farm” SRL a relevat că în temeiul Legii privind activitatea

farmaceutică, în caz de extindere a activității prin intermediul unor noi

subdiviziuni teritoriale, pentru fiecare în parte prezentaă, la reperfectarea licenței,

includerea subdiviziunii în anexa licenței și eliberarea copiei autorizate de pe

licență, setul de acte constituind din cerere, copia de pe certificatul de înregistrare

de stat a întreprinderii sau organizației, copia extrasului din registrul bunurilor

imobile sau a contractului de locațiune a imobilului, unde urmează a fi

desfășurată activitatea licențiată cu anexarea schemei, privind amplasarea

încăperilor și suprafața lor (cu specificarea destinației acestora), copia autorizației

sanitare de funcționare a întreprinderii sau instituției farmaceutice, eliberată de

serviciul sanitaro-epidemiologic teritorial, copiile diplomelor de absolvire a

instituției superioare sau medii de specialitate în domeniul farmaceutic (după caz,

certificatele de echivalare a diplomelor obținute în străinătate, eliberate în modul

stabilit) și copiile ordinelor de angajare a conducătorilor unităților farmaceutice.

După adoptarea Legii menționate și a modificărilor operate prin Legea

nr. 185 din 21 septembrie 2017, ținând cont de cerințele demografice și

geografice stabilite, Agenția Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale de pe

lângă Ministerul Sănătății refuză solicitările SC „Grin-Farm” SRL cu privire la

reperfectarea licenței în vederea includerii unor subdiviziuni noi, motivând

refuzul prin dispozițiile legii respective și în special în baza prevederilor art. 19.

Reclamanta a relevat că la moment dispune atât de contracte de investiții, cât

și alte forme și modalități de acte juridice ce conferă dreptul de posesie și

folosință asupra imobilului pentru practicarea activității farmaceutice.

Reconstrucția și redimensionarea spațiului destinat practicării activității

farmaceutice, cât și dotarea și amenajarea corespunzătoare a încăperilor, conform

Regulamentului sanitar privind dotarea și exploatarea farmaciilor și depozitelor

farmaceutice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 504 din 12 iulie 2012,

necesită investiții enorme și presupune o anumită perioadă de timp.

Respectiv, SC „Grin-Farm” SRL a solicitat Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale anularea refuzului dat la cererea nr. C097325/2020 din

30 decembrie 2020 privind reperfectarea licenței cu includerea unor noi

subdiviziuni, însă, cererea prealabilă a fost respinsă.

Reclamanta a considerat că dispozițiile Legii nr. 57 din 01 aprilie 2011 sunt

inaplicabile atât timp cât acestea nu au fost puse în aplicare prin norme

organizatorice, în special cele ce țin de aspectul demografic. Acest fapt a fost

stabilit expres prin nenumărate hotărâri judecătorești adoptate pe astfel de cazuri.

Conform art. 3 din Legea privind reglementarea prin autorizare a activității

de întreprinzător nr. 160 din 22 iulie 2001, legiuitorul a stabilit expres ca principii

de bază ale autorizării, asigurarea egalității în drepturi și a intereselor legitime ale

tuturor întreprinderilor, organizațiilor, persoanelor fizice, transparența actelor

necesare inițierii și/sau desfășurării afacerii, transparența decizională în domeniul

autorizării, reglementarea materială și procedurală prin acte legislative a

condițiilor și procedurilor de licențiere, declararea de către solicitantul de act

2

permisiv pe propria răspundere a respectării condițiilor prevăzute de lege și

cadrul normativ privind ghișeul unic, precum și achitabilitatea

(proporționalitatea) dintre interesele societății și drepturile solicitanților la

efectuarea controlului asupra respectării condițiilor de autorizare, precum și la

suspendarea/retragerea actelor permisive, aprobarea tacită în caz de depășire de

către autoritatea emitentă a termenului stabilit de lege pentru eliberarea,

reperfectarea actului permisiv.

În opinia SC „Grin-Farm” SRL, prin răspunsul Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale la cererea din 30 decembrie 2020 și aplicarea de către

ultima a dispozițiilor Legii nr. 1456 din 25 mai 1993 sunt încălcate flagrant

principiile menționate supra, în lipsa unui cadru legal de implementare a legii.

Cu atât mai mult că, prin referințele depuse în cadrul altor procese de

judecată ce au avut obiect de examinare similar cu cel din prezenta speță, Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a confirmat faptul că nu există un

mecanism legal de implementare a cerințelor legale privitor la factorul

demografic și geografic.

Potrivit Legii privind reglementarea prin autorizare a activității de

întreprinzător este stabilit expres că temei pentru respingerea cererii privind

reperfectarea actului permisiv poate servi numai depistarea de către autoritatea în

cauză, a datelor neveridice în documentele prezentate de către titularul actului

permisiv, iar, la caz, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nu a

invocat un astfel de motiv.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 4 alin. (2) din Constituția Republicii

Moldova, conform căruia în cazul unor neconcordanțe între pactele și tratatele

privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Republica Moldova este

parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.

În aceeași ordine de idei și întru executarea prevederilor articolului III din

Legea nr.168-XVI din 15 iunie 2006 pentru completarea și modificarea unor acte

legislative, prin Hotărârea Guvernului cu privire la armonizarea legislației

Republicii Moldova cu legislația comunitară nr. 1345 din 24 noiembrie 2006,

Guvernul a stabilit că procesul de armonizare se va efectua după procedurile de

organizare și de tehnică legislativă stabilite de Legea nr. 780-XV din 27

decembrie 2001 privind actele legislative și de Legea nr.317-XV din 18 iulie

2003 privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale

administrației publice centrale și locale, fiind concomitent aprobat, conform

anexei, Regulamentul privind mecanismul de armonizare a legislației Republicii

Moldova cu legislația comunitară.

Reglementări similare cu criterii demografice și geografice la amplasarea

farmaciilor au fost adoptate și de către alte state a Uniunii Europene. În paralel,

Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind

serviciile în cadrul pieței interne impune statele membre să examineze dacă

sistemul lor juridic condiționează accesul la o activitate de servicii sau exercitarea

acesteia de restricții cantitative sau teritoriale, în special sub forma limitărilor

stabilite în funcție de populație sau a unei distanțe geografice minime între

prestatori.

Asemenea restricții urmează a fi eliminate, putând fi menținute ca excepție

doar în cazul în care întrunesc condițiile de nediscriminare, necesitate și

proporționalitate.

3

În acest sens, Comisia Europeană a inițiat în 2006 o procedură de încălcare

(infringement) contra Spaniei și Austriei, ale căror legislații conțineau restricții

demografice și geografice pentru amplasarea farmaciilor. Conform Comisiei

Europene, sistemul de limitare a numărului de farmacii nou deschise pe baza unor

reguli privind numărul de locuitori și distanța dintre farmacii pare disproporționat

și chiar contraproductiv în relație cu obiectivul de asigurare a unei bune furnizări

de medicamente în anumite zone.

Reclamanta SC „Grin-Farm” SRL a solicitat prin cererea de chemare în

judecată:

-anularea deciziei de refuz din 18 ianuarie 2021 emise de către Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, prin care s-a respins cererea de

reperfectare a deciziei nr. C097325/2020 din 30 decembrie 2020;

-obligarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să

reperfecteze licența pentru activitatea farmaceutică seria A MMII nr. 044758 cu

includerea subdiviziunilor amplasate în mun. Chișinău, s. Ghidighici,

str. Victoriei, 10 „B”; or. Soroca, str. Grigore Vieru, 1; or. Hâncești,

str. Chișinăului, 4 în anexa licenței și eliberarea copiei autorizate de pe licență;

-obligarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să includă

subdiviziunile nominalizate în anexa licenței și eliberarea copiei autorizate de pe

licență (f.d. 2-7).

Prin hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis acțiunea depusă de către SC „Grin-Farm” SRL.

S-au anulat ca ilegale actul administrativ individual defavorabil materializat

în decizia Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nr. RC-5 din 15

ianuarie 2021 de respingere a cererii de reperfectare a licenței ce vizează

extinderea activității farmaceutice emisă la cererea SC „Grin-Farm” SRL

nr. C097325/2020 din 30 decembrie 2020, precum și decizia Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nr. Rg02-000225 din 22 ianuarie

2021 emisă pe marginea cererii prealabile a SC „Grin-Farm” SRL din 18 ianuarie

2021.

S-a obligat Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale să

reperfecteze licența pentru activitatea farmaceutică a SC „Grin-Farm” SRL seria

A MMII numărul 044758, prin includerea în anexa la licență a subdiviziunilor

(filiale) amplasate în mun. Chișinău, s. Ghidighici, str. Victoriei, 10 „B”;

or. Soroca, str. Grigore Vieru, 1; or. Hâncești, str. Chișinăului, 4, cu obligarea

eliberării copiei autorizate de pe licență (f.d. 109, 112-123).

La 12 martie 2021, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a

depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 16 februarie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 127, 128). Conform extrasului din poșta electronică

cu adresa de e-mail „veronica.repesco@justice.md”, hotărârea motivată a primei

instanțe a fost notificată apelantului la 05 aprilie 2021 (f.d. 124), iar apelul

motivat a fost depus la 15 aprilie 2021 (f.d. 132, 134-139).

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a respectat termenul de

atac instituit la art. 232 din Codul administrativ.

Prin decizia din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și s-a

4

menținut hotărârea din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(f.d. 157, 158-173).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut că

Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, prin decizia de refuz,

urmărind protejarea dreptului locuitorilor de pe adresele indicate în decizie la

existența unui număr de farmacii raportată la cap de locuitor și la suprafața

localității, nu a atins obiectivul propus, deoarece decizia de refuz nu este în

interesul locuitorilor, or, o farmacie amplasată în plus, nu poate avea consecințe

nefavorabile pentru cetățeni, ci doar pentru concurenți care ar putea să obțină un

eventual venit mai mic, ceea ce este de natură să determine concurenții de a

micșora prețul, iar acest fapt în final este în favoarea cetățenilor. Lipsa unei

farmacii la locul potrivit ar putea avea consecințe grave pentru localnicii acelei

localități, în special în cazul necesității procurării de urgență a unor preparate

medicamentoase.

În această ordine de idei, instanțele inferioare au stabilit faptul că la emiterea

actului contestat nu s-a respectat principiul unui just echilibru între interesele

individuale ale SC „Grin-Farm” SRL și cele pe care trebuie să le asigure

autoritatea publică. Din acest considerent, s-a conchis necesitatea anulării deciziei

de refuz a Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nr. RC-5 din 15

ianuarie 2021 privind respingerea cererii de reperfectare a licenței care vizează

extinderea activității farmaceutice și a răspunsului nr. Rgo2-000225 din 22

ianuarie 2021 la cererea prealabilă nr. 01 din 18 ianuarie 2021 și obligarea

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale de a perfecta licența

SC „Grin-Farm” SRL seria AMMII nr. 044758 pentru activitatea farmaceutică cu

includerea subdiviziunilor indicate în această cerere.

La 14 iulie 2021, Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a

depus la Curtea de Apel Chișinău recurs motivat împotriva deciziei din 11 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii

din 16 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei

decizii noi de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată (f.d. 188-192).

În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare nu au constatat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, iar drept consecință

eronat au constat că, în speță, refuzul de reperfectare a licenței este bazat pe unele

formalități.

Recurenta a menționat că în partea nerespectării de către intimată a

criteriului geografic, instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că distanțele

dintre farmaciile existente din apropiere și subdiviziunea din or. Hâncești,

str. Chișinău, 4, sunt de 73 de metri și 70 de metri, iar în cazul subdiviziunii din

mun. Chișinău, s. Ghidighici, str. Victoriei, 10 „B”, nu s-a luat în considerare că

pe aceeași adresă deja este amplasată și activează o subdiviziune a farmaciei

administrată de SRL „Peon-Farm”. Respectiv, în cazul acestor subdiviziuni s-a

constatat încălcarea prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea cu privire la

activitatea farmaceutică nr. 1456/1993, care stabilește o distanță de cel puțin 250

de metri (cale accesibilă) de la farmacia (subdiviziunea) existentă și o distanță de

cel puțin 500 de metri (cale accesibilă) de la farmacia existentă cu funcție de

preparare a medicamentelor extemporale.

De asemenea, la judecarea cauzei a fost ignorat faptul că alt temei de refuz

în reperfectarea licenței este faptul că contractul de locațiune nr. 1 din 15

5

decembrie 2020 are ca obiect construcția comercială din or. Hâncești,

str. Chișinău, 4. Însă, potrivit pct. 1.2. al contractului, suprafața exactă a

imobilului va fi determinată în temeiul măsurătorilor cadastrale care se vor

efectua după finalizarea lucrărilor de construcție. Prin urmare, acest contract nu

poate servi drept temei de reperfectare a licenței pentru subdiviziunea intimatei

din or. Hâncești, str. Chișinău, 4, deoarece nu sunt respectate prevederile art. 19

alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 1456/1993.

Aceeași situație este și cu subdiviziunea care se dorește a fi înregistrată în

or. Soroca, str. Grigore Vieru, 1, deoarece conform pct. 1.1 din contractul de

locațiune nr. 201 MR/20 din 01 noiembrie 2020 „obiectul locațiunii îl constituie

construcția comercială, cu suprafața de circa 72,00 m.p., cu o marjă de +/-10%,

situată pe adresa: or. Soroca, str. Grigore Vieru, 1 (adresa finală poate fi

modificată după înregistrarea în Registrul Bunurilor Imobile a procesului-verbal

de recepție finală”.

Astfel, recurenta a considerat că la baza emiterii deciziei de refuz nr. RC-5

din 15 ianuarie 2021 au stat probe pertinente, concludente și suficiente, care

demonstrează expres că intimata nu s-a conformat prevederilor Legii cu privire la

activitatea farmaceutică nr. 1456/1993.

La 26 august 2021, intimata SC „Grin-Farm” SRL, reprezentată de avocatul

Iulian Rusanovschi, a depus referință prin care a solicitat declararea ca

inadmisibil a recursului depus de către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale împotriva deciziei din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Cu referire la modul de respectare a termenului de demarare a căii de atac în

ordine de recurs, completul constată că prezenta cauză a fost examinată în ordine

de apel în procedura scrisă, în lipsa părților, iar decizia asupra fondului apelului a

fost adoptată la 11 mai 2021 (f.d. 157).

Totodată, la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care ar demonstra că

dispozitivul deciziei din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat

participanților la proces.

Potrivit avizului de recepție a corespondenței DS8001817104AS copia

deciziei motivate a Curții de Apel Chișinău a fost notificată Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la 17 iunie 2021 (f.d. 183). Iar,

recursul motivat a fost depus de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale la 14 iulie 2021 (f.d. 188).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurenta Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale s-a conformat prevederilor legale

stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind termenul de depunere a

recursurilor.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

6

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. În acord cu alin. (2)

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

7

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurentă este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8