2ra-838/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii

2ra-838/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-838/21

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud. V. Hudoba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. L. Caraianu, A. Mironov, D. Fujenco)

DECIZIE

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de Șompol Svetlana, reprezentată de avocatul

Jecov Nicolai, Ministerul Justiției și Procuratura Generală a Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Șompol Svetlana

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care au fost

respinse apelurile declarate de Șompol Svetlana, reprezentată de avocatul Jecov Nicolai,

Ministerul Justiției și Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind menținută

hotărârea din 11 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

constată:

La data de 03 martie 2020, Șompol Svetlana a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 15 mai 2015, organul de urmărire

penală al Inspectoratului de Poliție Comrat a pornit urmărirea penală pe faptul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b), c), d) din Codul penal. La 02 iunie

2015, dânsa a fost recunoscută în calitate de bănuit, iar, la 28 iulie 2015 – în calitate

învinuit, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b),

c), d) din Codul penal și aplicată măsura preventivă obligarea de a nu părăsi localitatea.

1

A susținut că prin sentința din 04 mai 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

a fost achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b), c), d) din

Codul penal, din motivul lipsei elementelor infracțiunii. Prin decizia din 25 februarie

2019 a Curții de Apel Comrat, definitivă și irevocabilă, sentința primei instanțe a fost

menținută.

Reclamanta a invocat că în urma efectuării ilegale a urmăririi penale în privința sa,

i-au fost cauzate suferințe psihice considerabile, prejudiciul moral estimându-l în

mărime de 200 000 de lei. Infracțiunea incriminată este una gravă, pentru care este

prevăzută pedeapsă inclusiv cu închisoarea, circumstanță ce urmează a fi apreciată ca

potențială amenințare pentru libertatea și inviolabilitatea persoanei. De asemenea,

infracțiunea prevede pedeapsa complementară sub formă de privare de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, fapt ce era important și

esențial pentru ea, în condițiile în care a ocupat funcție de salariat ce deservea valori

materiale.

A menționat că dosarul penal a fost examinat într-o perioadă îndelungată 15 mai

2015 – 25 februarie 2019, adică mai mult de 3,5 ani, perioadă în care a fost limitată în

libertatea de deplasare și realizarea drepturilor sale. În total au avut loc 24 de ședințe de

judecată, iar, participarea la dezbaterile judiciare a implicat cheltuieli materiale

esențiale.

Șompol Svetlana a solicitat, în temeiul art. 3, 5, 6, 10 și 11 din Legea privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, încasarea

din contul bugetului de stat a sumei de 200 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, acțiunea

depusă de Șompol Svetlana a fost admisă parțial și s-a încasat din contul bugetului de

stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul reclamantei suma de 10 000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma aplicării ilegale a măsurii preventive sub

formă de declarație de a nu părăsi localitatea și tragerii ilegale la răspundere penală. În

rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 11 august 2020 Șompol Svetlana, reprezentată de avocatul Nicolai Jecov, a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii în partea respingerii acțiunii și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea

să fie admisă integral.

La 14 august 2020 Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat apel

împotriva hotărârii din 11 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri noi,

prin care acțiunea să fie respinsă.

La 25 august 2020 și Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și pronunțarea unei hotărâri noi,

prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat, au fost respinse

apelurile declarate de Șompol Svetlana, reprezentată de avocatul Nicolai Jecov,

2

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției, fiind menținută

hotărârea din 11 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

La data de 10 martie 2021 Șompol Svetlana, reprezentată de avocatul Nicolai

Jecov, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat și a hotărârii

din 11 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri

noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că instanțele de judecată întemeiat au

ajuns la concluzia că, în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală și ale

procuraturii i-au fost cauzate suferințe psihice, însă, la aprecierea mărimii prejudiciului

moral, nu s-a ținut cont de gravitatea suferințelor cauzate, suma de 10 000 de lei fiind

inechitabilă.

La data de 15 aprilie 2021 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din

21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat și a hotărârii din 11 august 2020 a Judecătoriei

Comrat, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă.

În susținerea recursului s-a indicat că, într-adevăr, coroborând prevederile Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998 cu situația din prezenta cauză, se atestă că instanțele de

judecată inferioare corect și just au constatat că, în privința intimatei Șompol Svetlana

a fost emisă sentință de achitare. Acest aspect nici nu a fost negat sau contestat de către

Ministerul Justiției.

Totuși, recurentul consideră că motivarea instanței de apel precum că intimata este

în drept să solicite compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile

Legii indicate, este nefondată și eronată, în condițiile în care conform prevederilor art.

3 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material

și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a

măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara,

tragerii ilegale la răspundere penală. În condițiile normei enunțate, nu orice acțiune a

organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea Statului.

În această ordine de idei, recurentul a accentuat că este important și necesar să se

constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept. Respectiv, dacă

se demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil că acțiunile

întreprinse de către organul de urmărire penală sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la

despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu persoana. Or, instanța

de fond, cât și instanța de apel urma să indice expres care anume act justifică

răspunderea statului.

De altfel, în sensul prevederilor enunțate, rezultă expres că pentru angajarea

răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală,

sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei ilicite.

Prin urmare, Ministerul Justiției a afirmat că la materialele cauzei nu există niciun

act procedural definitiv și irevocabil al judecătorului de instrucție sau a organului

3

ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire

penală.

La data de 16 aprilie 2021 și Procuratura Generală a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat și a hotărârii din 11 august 2020 a

Judecătoriei Comrat, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea

să fie respinsă.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel a interpretat în

mod eronat legea, precum și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

A susținut că toate acțiunile organului de urmărire penală au fost întemeiate și

legale, din care considerente pretențiile intimatei nu se încadrează în prevederile Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998. Astfel, acțiunile procurorului precum înaintarea

învinuirii, aplicarea măsurii preventive sub formă de obligare de a nu părăsi localitatea

pe un termen de 30 de zile și alte acțiuni procesuale, au fost condiționate de temeiuri

rezonabile că intimata a participat la săvârșirea infracțiunii, existând riscul eschivării ei

de la urmărirea penală și împiedicarea stabilirii adevărului în cauza penală respectivă.

A indicat că, în cadrul urmăririi penale nu a fost emis niciun act procedural prin

care să fie stabilite ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală și ale

procuraturii, respectiv, acestea au fost în strictă conformitate cu prevederile legale și au

fost îndreptate pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a tuturor

circumstanțelor cauzei penale.

Mai mult ca atât, consideră că însăși pronunțarea unei decizii de achitare prin sine

constituie o satisfacție morală și echitabilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la data de 21 ianuarie 2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa părților la

10 martie 2021, fiind recepționată de către Șompol Svetlana, Ministerul Justiției și

Procuratura Generală la 15 martie 2021 și de către avocatul Nicolai Jecov la 12 martie

2021 (f.d. 145-149).

Astfel, recursurile declarate de către Șompol Svetlana la 10 martie 2021,

Ministerul Justiției – la 15 aprilie 2021 și Procuratura Generală - la 16 aprilie 2021,

sunt în termen.

La data de 20 aprilie 2021, copia recursurilor a fost expediată în adresa părților

(f.d. 185-187), cu înștiințarea despre depunerea referinței.

Prin referința depusă la 30 aprilie 2021, Procuratura Generală a RM a solicitat

respingerea recursului declarat de Șompol Svetlana, ca fiind neîntemeiat.

Alte referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 23 iunie 2021 a considerat recursurile admisibile și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

4

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursurile se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursurile

declarate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției și

Procuratura Generală urmează a fi respinse, iar, recursul declarat de Șompol Svetlana

urmează a fi admis, cu modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia instanței

de apel și/sau hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai

pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că la 15 mai 2015, organul

de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Comrat a pornit urmărirea penală în

temeiul de art. 191 alin. (2) lit. d) din Codul penal, pe faptul însușirii averii străine,

încredințate persoanei vinovate, cu folosirea situației de serviciu (f.d. 7).

Prin ordonanța organului de urmărire penală din 02 iunie 2015, Șompol Svetlana

a fost recunoscută în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (2) lit. b), c), d) din Codul penal (f.d. 8).

Iar, prin ordonanța din 28 iulie 2015 Șompol Svetlana a fost recunoscută în

calitate de învinuit, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.

(2) lit. b), c), d) din Codul penal (f.d. 9-10).

Tot la 28 iulie 2015, în privința Svetlanei Șompol a fost aplicată măsura

preventivă obligarea de a nu părăsi localitatea (f.d. 11).

Prin sentința din 04 mai 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, Șompol

Svetlana a fost achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b),

c), d) din Codul penal, din motivul lipsei elementelor infracțiunii (f.d. 12-27).

Prin decizia din 25 februarie 2019 a Curții de Apel Comrat, sentința primei

instanțe a fost menținută (f.d. 28-45).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Șompol Svetlana a solicitat, în

temeiul art. 3, 5, 6, 10 și 11 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, încasarea din contul bugetului de stat a

sumei de 200 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

5

temeiniciei parțiale a acțiunii și a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul Svetlanei Șompol suma de 10 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat în urma aplicării ilegale a măsurii preventive sub formă de

declarație de a nu părăsi localitatea și tragerii ilegale la răspundere penală. În rest,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de Șompol

Svetlana, Ministerul Justiției și Procuratura Generală a Republicii Moldova, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acestora, menținând hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că dreptul

Svetlanei Șompol la repararea prejudiciului moral în temeiul Legii privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, a apărut în

urma aplicării ilegale a măsurii preventive sub formă de declarație de a nu părăsi

localitatea și devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

Astfel, instanțele de judecată au considerat că suma de 10 000 de lei este

rezonabilă și întemeiată pentru a repara prejudiciul moral cauzat reclamantei în urma

acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră justă concluzia instanțelor ierarhic inferioare cu privire

la repararea prejudiciul moral cauzat Svetlanei Șompol în urma acțiunilor ilicite ale

organelor de urmărire penală și ale procuraturii, însă, în opinia instanței de recurs suma

de 10 000 de lei încasată cu titlu de prejudiciu moral nu corespunde caracterului și

gravității suferințelor psihice și fizice cauzate ultimei, nefiind proporțională

prejudiciului moral suferit și pe măsură să îi aducă satisfacție.

Conform art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, acțiunile ilicite sunt acele acțiuni sau

inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale

organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția

acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general,

potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi

judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de

urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a

normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale

(infracțiuni).

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998,

în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral

cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor

preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii

ilegale la răspundere penală. Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa

persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură

și din instanțele judecătorești.

6

Art. 6 lit. a) din Legea menționată prevede că, dreptul la repararea prejudiciului,

în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: devenirii definitive și

irevocabile a sentinței de achitare.

În conformitate cu art. 10 din aceeași Lege, dreptul persoanei fizice la repararea

prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile

specificate la art.6.

Iar, conform art. 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, mărimea

compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată

în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină

luându-se în considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită

persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la

urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe

care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi

penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura

dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele

fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească

poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei

în detenție. Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor

specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală. În toate cazurile, instanța

de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a prejudiciului

moral.

Reieșind din prevederile legale citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele ierarhic

inferioare au concluzionat just că la caz, este reparabil prejudiciul moral cauzat

Svetlanei Șompol în urma tragerii ilegale la răspundere penală, or, prin sentința din

04 mai 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, definitivă și irevocabilă, Șompol

Svetlana a fost achitată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b),

c), d) din Codul penal, din motivul lipsei elementelor infracțiunii, instanța de judecată

constatând că în rezultatul examinării cauzei penale, nu au fost stabilite probe care să

demonstreze obiectiv vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate.

În cadrul cauzei penale, în privința Svetlanei Șompol a fost aplicată măsura

preventivă obligarea de a nu părăsi localitatea, care potrivit art. 178 alin. (1) din Codul

de procedură penală, constă în îndatorirea impusă în scris învinuitului, inculpatului de

către procuror sau, după caz, de instanța de judecată de a se afla la dispoziția organului

de urmărire penală sau a instanței, de a nu părăsi localitatea, în care domiciliază

permanent sau temporar, fără încuviințarea procurorului sau a instanței, de a nu se

ascunde de procuror sau instanță, de a nu împiedica urmărirea penală și judecarea

cauzei, de a se prezenta la citarea organului de urmărire penală și a instanței de judecată

și de a le comunica acestora despre schimbarea domiciliului.

Astfel, recurenta Șompol Svetlana a fost limitată în dreptul de a se deplasa liber

în afara localității în care domiciliază.

Reieșind din circumstanțele expuse, instanța de recurs consideră că, cuantumul

prejudiciului moral încasat de către instanțele ierarhic inferioare este vădit

7

disproporțional și diminuat în raport cu circumstanțele stabilite la caz, or, la

determinarea cuantumului acestuia urmează să se respecte criteriul echității, care

presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și

echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o compensare

suficientă a prejudiciului moral cauzat, cu menținerea echilibrului între daunele efectiv

pricinuite și suma acordată.

Conform prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, mărimea compensației pentru repararea

prejudiciului moral se determină de instanța de judecată luându-se în considerare:

- gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă –

în speță, Șompol Svetlana a fost învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

191 alin. (2) lit. b), c), d) din Codul penal, infracțiune gravă, pentru care este prevăzută

inclusiv pedeapsa cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani;

- caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată – la caz, instanța de judecată a stabilit

că, de către procuror nu au fost prezentate probe convingătoare care să demonstreze

existența în acțiunile recurentei a elementelor infracțiunii incriminate;

- rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei,

natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei. Infracțiunea

incriminată Svetlanei Șompol prevede pedeapsa complementară sub formă de privare

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, fapt ce era

important și esențial pentru ea, în condițiile în care a ocupat funcție de salariat ce

deservea valori materiale, fiindu-i știrbită reputația profesională;

- durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de

judecată. În speță, cauza penală a fost examinată timp de 3 ani și 9 luni, perioadă

îndelungată în care recurenta s-a aflat într-o situație stresantă, riscând să fie pedepsită

penal pentru infracțiunea incriminată.

Analizând circumstanțele expuse, instanța de recurs conchide că, luând în

considerație suferințele psihice suportate de către Șompol Svetlana în urma tragerii

ilegale la răspundere penală și aplicării ilegale a măsurii preventive obligarea de a nu

părăsi localitatea, gradul trăirilor negative și disconfortul suportat odată cu supunerea

acesteia urmăririi penale, consecințele produse familiei, de stresul precum și de efectele

psihice provocate, compensația bănească încasată de instanțele ierarhic inferioare nu

este în măsură de a-i atenua suferințele fizice și psihice cauzate.

Prin urmare, având în vedere principiul compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral, instanța de recurs consideră că suma de 30 000 de lei va constitui

o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat recurentei Șompol Svetlana, fiind

exagerată suma de 200 000 de lei solicitată de către ultima cu titlu de prejudiciu moral.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că instanțele ierarhic

inferioare au emis hotărâri întemeiate privind repararea prejudiciului moral, însă au

determinat mărimea compensației pentru prejudiciul moral eventual suferit de către

8

recurenta-reclamantă fără aprecierea în modul cuvenit a tuturor circumstanțelor în care

acesta a fost cauzat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de

Ministerul Justiției și Procuratura Generală și de a admite recursul declarat de Șompol

Svetlana, reprezentată de avocatul Jecov Nicolai, cu modificarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe în partea încasării din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul Svetlanei Șompol a sumei cu titlu de

prejudiciu moral, prin majorarea cuantumului sumei încasate de la 10 000 de lei până

la 30 000 de lei, în rest, decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe de a

menține.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se resping recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală a

Republicii Moldova.

Se admite recursul declarat de către Șompol Svetlana, reprezentată de avocatul

Jecov Nicolai.

Se modifică decizia din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat și hotărârea din

11 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Șompol Svetlana împotriva Ministerului Justiției,

intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și ale procuraturii, în partea încasării din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul Svetlanei Șompol a sumei cu titlu de prejudiciu

moral, prin majorarea cuantumului sumei încasate de la 10 000 de lei până la 30 000

(treizeci de mii) de lei.

În rest, decizia din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Comrat și hotărârea din 11

august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

9