2ra-1476/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1476/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Brăgaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Victoria Baheu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală Regia „Autosalubritate” împotriva Victoriei Baheu cu privire la

încasarea datoriei pentru transportarea deșeurilor menajere solide și cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 9 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 6 august 2019, ÎM „Regia „Autosalubritate” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Victoriei Baheu cu privire la încasarea datoriei pentru

transportarea deșeurilor menajere solide și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 4 septembrie 2007, între ÎM „Regia

„Autosalubritate” și Victoria Baheu a fost încheiat contractul nr. 6210, privind

transportarea deșeurilor menajere solide, conform clauzelor contractuale părțile și-

au asumat obligații reciproce în vederea executări prevederilor contractuale.

A menționat că pârâta a neglijat respectarea obligației privind achitarea lunară

pentru serviciile prestate, acumulând datorii în mărime de 1 076,49 de lei.

Reclamanta a mai indicat că invocarea motivului privind neexecutarea

obligațiilor este inoportun, luând în seamă specificul serviciului prestat și

necesitatea acestuia pentru locuitorii mun. Chișinău.

De altfel, a relatat că bonurile de plată pentru persoanele fizice (case

individuale) se perfectează de către SRL „Infosapr” și/ sau ÎM „Infocom”, într-un

singur exemplar, care ulterior de către ÎM „Regia „Autosalubritate” se transmit

serviciului poștal pentru a fi expediate fiecărui beneficiar în parte.

A solicitat încasarea din contul Victoriei Baheu a sumei de 1 076,49 de lei și

cheltuielile de judecată în sumă de 270 de lei cu titlu de taxa de stat achitată la

depunerea acțiunii.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Regia „Autosalubritate”

împotriva Victoriei Baheu cu privire la încasarea datoriei pentru transportarea

deșeurilor menajere solide și cheltuielilor de judecată. S-a încasat de la Victoria

Baheu în beneficiul ÎM „Regia „Autosalubritate” datoria pentru transportarea

deșeurilor menajere solide în mărime de 1 076,49 de lei și cheltuieli judiciare

formate din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de 270 de lei.

1

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 19 noiembrie 2020,

Victoria Baheu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând

admiterea apelului, cu respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 9 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Victoria Baheu. S-a menținut hotărârea din 20 octombrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de ÎM „Regia „Autosalubritate” împotriva Victoriei Baheu cu

privire la încasarea datoriei pentru transportarea deșeurilor menajere solide și

cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la 4 septembrie 2007 între

ÎM „Regia „Autosalubritate” și Victoria Baheu a fost încheia contractul nr. 6210,

privind transportarea deșeurilor menajere solide și conform clauzelor contractuale

părțile și-au asumat obligații reciproce în vederea executări prevederilor

contractuale.

Reținând prevederile art. 51 alin. (1), 51 alin. (9) din Legea nr. 75 din 30

aprilie 2015 cu privire la locuințe, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1402 din 24

octombrie 2002, Colegiul a conchis că prima instanță corect a stabilit faptul că

Victoria Baheu nu și-a onorat obligațiile de plată, prin neachitarea serviciilor de

evacuare a deșeurilor, astfel acumulând până la momentul pronunțării hotărârii

primei instanțe, datorie în sumă de 1 076,49 de lei, confirmată prin actul de

verificare descifrat pentru perioada de 1 ianuarie 2018 – 31 decembrie 2019, pentru

locul de consum ce aparține pârâtei.

Totodată, Colegiul a reținut că la cererea de apel, Victoria Baheu a prezentat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 387 din 8 februarie 2020, care atestă că bunul

imobil situat la adresa mun. Chișinău, str. XXXXX a fost înstrăinat.

Respectiv, Colegiul a considerat că acest înscris nu urmează a fi apreciat ca

fiind un temei ce exonerează reclamanta de la plata datoriei, dat fiind faptul că

conform acțiunii este cuprinsă o perioadă pentru care se solicită încasarea datoriei,

care este anterioară încheierii contractului menționat.

În altă ordine de idei, instanța de apel a relevat că conform deciziei nr. 153

din 5 iulie 2019 ÎM „Regia „Autosalubritate” a reziliat contractul nr. 6210 din 4

septembrie 2007, sistând calculul serviciilor prestate din data de 30 iunie 2019.

Mai mult, instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantei cu privire la

necorespunderea actului de verificare cu situația de fapt, dat fiind faptul că pârâta

nu a înaintat careva obiecții în termenul stabilit asupra acestuia, or în acest sens

facturile prezentate ultimei nu au fost contestate în ordinea stabilită de lege, astfel

se va reține recunoașterea acestora, mai mult că, probe contrare nu au fost

prezentate.

Totodată, obiecțiile apelantei în opinia instanței de apel sunt lipsite de

substanță, din moment ce datoria în mărime de 1 076,49 de lei față ÎM „Regia

„Autosalubritate” a fost stinsă de către aceasta, fapt ce se confirmă prin dispoziția

de încasare nr. 352 din 11 noiembrie 2020 (f.d. 118), care de altfel a fost achitată

după emiterea hotărârii primei instanțe.

De altfel, instanța de apel a respins argumentele Victoriei Baheu cu privire la

prescrierea acțiunii înaintate de ÎM „Regia „Autosalubritate”, pe motiv că ultima a

executat obligația respectivă și nu poate invoca expirarea termenului de prescripție.

La 12 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Victoria Baheu a declarat

recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe.

2

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 9 iunie 2021 și a

expediat-o participanților la proces la 19 iulie 2021 (f.d. 141), astfel, recursul

declarat la 12 iulie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 2 septembrie

2021 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței, or, până la examinarea cauzei careva referințe în

adresa instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Victoria Baheu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victoria Baheu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

3

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Victoria Baheu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Victoria Baheu, împotriva

deciziei din 9 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

4