2ra-1565/21 — contestarea nulitatii actelor

2ra-1565/21 — contestarea nulitatii actelor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1565/2021

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud.V.Belous)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S.Procopciuc, E.Grumeza, N.Chircu)

Î N C H E I E R E

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasile Diaconu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Diaconu

împotriva lui Iurie Pogorevici, Jermena Pogorevici, David Pogorevici cu privire

la nulitatea actelor juridice,

împotriva deciziei din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 17 mai 2019 Vasile Diaconu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Pogorevici, Jermena Pogorevici, David Pogorevici cu privire

la constatarea nulității contractelor de donație nr.1621 și nr.1622 din 22 aprilie

2015.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 19 martie 2015, în baza

contractului de împrumut, i-a dat lui Iurie Pogorevici suma de 18310 dolari SUA,

cu termen de rambursare până la 19 aprilie 2015, însă la scadență, pârâtul nu a

executat obligația de restituire a împrumutului.

Prin ordonanța Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 28 septembrie 2015,

s-a dispus încasarea de la Iurie Pogorevici în beneficiul lui Vasile Diaconu, a

datoriei în sumă de 18310 dolari SUA și 5496 lei cu titlul de taxă de stat. Ulterior,

în temeiul documentului executoriu nr. 2p/o/642/15 din 28 septembrie 2015, emis

de Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, s-a dispus intentarea procedurii de

executare.

În scopul asigurării executării documentului executoriu, executorul

judecătoresc Iacob Miron a dispus aplicarea sechestrului asupra mijloacelor

financiare deținute de Pogorevici Iurie pe conturile bancare în toate instituțiile

bancare din RM. În cadrul procedurii de executare a documentului executoriu s-a

constatat că Pogorevici Iurie și soția acestuia, Pogorevici Jermena, nu dispun cu

drept de proprietate de bunuri imobile, unități de transport, nici nu figurează în

calitate de fondator, asociat sau administrator al întreprinderii.

1

Totodată, a constatat că prin contractul de donație nr.1621 din 22.04.2015,

pârâții Pogorevici Iurie și Pogorevici Jermena, au donat fiului minor Pogorevici

David, imobilul format din casa de locuit individuală, cu suprafața de 123,1 m2 cu

construcțiile accesorii, cu suprafața de 5,2 m2, 27,6 m2, 1,4 m2 împreună cu terenul

pentru construcții pe care se află cu suprafața de 0,1309 ha, situate pe adresa

XXXXX cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX,XXXXX.

Iar, prin contractul de donație nr.1622 din 22.04.2015, au donat bunul imobil

amplasat în XXXXX, terenul grădină cu suprafața totală de 0,1201 ha, cu numărul

cadastral XXXXX.

A comunicat că înstrăinând bunurile, Pogorevici Iurie și Pogorevici Jermena

au manifestat un comportament dolosiv, fără intenția de a produce efecte juridice,

încheierea contractelor având scop retragerea de sub urmărire a bunurilor imobile

și de a crea obstacole la executarea încasării forțate a datoriei, fiind evidentă

intenția directă și dolosivă a pârâților Pogorevici Iurie, Pogorevici Jermena și

Pogorevici David de a înstrăina bunurile imobile.

A mai menționat reclamantul că tranzacțiile reflectate supra s-au planificat

din start și au un caracter fictiv, fără intenția de a produce efecte juridice,

realizarea acestora având ca scop final retragerea de sub urmărire a bunurilor

imobile, fapt despre care cu certitudine cunoștea și Pogorevici David, care este

fiul pârâților Pogorevici Iurie și Pogorevici Jermena.

În drept, pretențiile se întemeiază pe dispozițiile art.221, 585, 619, Cod civil.

A solicitat Diaconu Vasile declararea nulității absolute a contractelor nr.1621

și 1622 din 22.04.2015 și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 octombrie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul central

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 03 septembrie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de avocatul Gherman Diomid, în interesele lui Diaconu Vasile, casată

hotărârea din 18 octombrie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul central și emisă o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă. S-a constatat nulitatea absolută a

contractelor de donație nr.1621 și 1622 din 22 aprilie 2015 a imobilelor cu nr.

cadastrale XXXXX,XXXXX,XXXXX,XXXXX, amplasate în XXXXX și a

imobilului cu număr cadastral XXXXX, amplasat în extravilanul XXXXXX,

încheiate între Pogorevici Iurie, Pogorevici Jermena ca donatori și Pogorevici

David ca donatar.

S-a radiat din Registrul bunurilor imobile dreptul de proprietate a lui

Pogorevici David în privința bunurilor imobile date.

S-au încasat în mod solidar de la Pogorevici Iurie și Pogorevici Jermena în

beneficiul lui Diaconu Vasile cheltuielile de judecată în sumă de 9375,50 lei.

Prin decizia din 14 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a admis apelul

declarat de Cojocaru Elena în intersele lui Pogorevici Iurie, s-a casat decizia din

03 septembrie 2020 a Curții de Apel Bălți și s-a remis cauza la rejudecare în alt

complet de judecată.

Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Diaconu Vasile și s-a menținut hotărârea din 18 octombrie 2019 a

Judecătoriei Soroca, sediul central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că Diaconu Vasile

argumentează în acțiune caracterul fictiv al contractelor de donație nr.1621 și

2

nr.1622 din 22.04.2015 prin faptul că acestea au fost încheiate fără intenția de a

produce efecte juridice și în special cu scopul de a retrage bunurile imobile de sub

urmărire în cadrul executării silite a ordonanței de încasare de la debitorul

Pogorevici Iurie în beneficiul lui Diaconu Vasile a datoriei la împrumutul în

mărime de 18310 dolari SUA, acordat prin contractul de împrumut nr.1 din 19

martie 2015.

Instanța de apel a notat că la 03 octombrie 2017 și la 15 noiembrie 2017

Pogorevici Iurie a transferat creditorului Diaconu Vasile câte 8800 lei, potrivit

ordinelor de încasare a numerarului (f.d.54,55). Acest transfer a fost confirmat de

Diaconu Vasile în recipisa scrisă personal la 14 decembrie 2018, în care indică că

ambele transferuri a câte 8800 lei constituie 2000 dolari SUA (f.d.53). La fel, sunt

anexate 2 ordine de încasare în mărime a câte 180000 ruble rusești fiecare (f.d.60),

cererea din 16 noiembrie 2015 pentru transfer a sumei de 2050 dolari SUA pe

numele lui Diaconu Vasile (f.d.61); cererea lui Pogorevici Iurie din 25 martie

2016 pentru transferul sumei de 20000 ruble rusești pe numele lui Diaconu Vasile

(f.d.59).

Debitorul a transferat și la contul executorului judecătoresc Iacob Miron sume

în contul cheltuielilor de executare: la 25 aprilie 2019-2000 lei, la 20 martie 2019-

3000 lei, la 04 iulie 2019-3000 lei (f.d.56-58).

Mai mult ca atât, datoria în mărime de 16310 dolari SUA a fost stinsă, fapt

confirmat de apelant în ședința de judecată a instanței de apel.

Instanța de apel a concluzionat că acțiunile întreprinse de către Pogorevici

Iurie după încheierea contractelor de donație litigioase nu s-au manifestat prin

eschivarea de la plata datoriei, ci dimpotrivă, acesta a întreprins acțiuni concrete

care au dus la stingerea datoriei formate în mărime de 16310 dolari SUA, deci nu

s-a confirmat comportamentul cu rea-credință a debitorului.

La caz, instanța de apel a menționat că contractele de donație contestate

corespund prevederilor legale și nu conțin careva elemente ce ar atrage nulitatea

lor, or, contractele contestate reprezintă o manifestare de voință perfect legală și

întemeiată a părților contractante, toate obligațiile asumate în baza contractului au

fost executate de ambele părți în mod conștiincios și nici nu persistă încălcarea

prevederilor legale aferente contractului.

În consecință, acțiunea depusă de Diaconu Vasile cu privire la declararea

nulă a contractelor de donație este neîntemeiată, pe motiv că reclamantul/apelant

nu a demonstrat că între pîrîții/intimați ar fi existat o înțelegere dolosivă, precum

și că actele juridice ar fi unele fictive. Or, este cert că acestea au fost executate,

inclusiv prin transmiterea în posesie.

În contextul dat instanța de apel a relatat că pretenția lui Diaconu Vasile este

lipsită de suport juridic, or în cererea sa lipsește elementul nulității și faptul că

acesta a existat la încheierea actului, deoarece cauza de nulitate a unui act juridic

trebuie să existe în momentul încheierii actului; cauza de nulitate exista în

momentul încheierii actului juridic și constă în nerespectarea unei dispoziții legale

referitoare la încheierea valabila a actului.

De asemenea, instanța de apel a relatat că actele juridice contestate au fost

încheiate pînă la emiterea ordonanței judecătorești de încasare a datoriei, că după

aceasta debitorul a întreprins toate măsurile cu privire la stingerea acesteia.

3

La 10 decembrie 2020 executorul judecătoresc dispune încasarea dobînzilor

de întîrziere, astfel, instanța de apel a menționat că nu constituie temei de anulare

a contractelor de donație, or, la momentul întocmirii acestora datoriile menționate

nici nu existau.

Instanța de apel a invocat că nu se poate conchide că în septembrie 2015

Pogorevici Iurie, Pogorevici Jermena au înstrăinat bunurile pentru a se eschiva de

la executarea unei evenuale datorii incerte, inexistente la moment, care ar

putea/sau nu să apară în viitor.

În acest context, instanța de apel a indicat că Diaconu Vasile n-a demonstrat

caracterul fictiv al actelor juridice, nici intenția donatorilor Pogorevici Iurie,

Pogorevici Jermena de a prejudicia creditorul, nici reaua-credință a donatarului la

încheierea contractelor de vînzare-cumpărare.

Or, prin prisma prevederilor art.9 alin.1 Cod Civil, buna-credință a ultimului

se prezumă pînă la proba contrară. Nu a demonstrat Diaconu Vasile nici faptul că

actele juridice au fost încheiate anume în scopul de a-l prejudicia pe el ca creditor.

La 26 august 2021, Diaconu Vasile a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 26 august 2021, se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 15 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată Diaconu Vasile.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

5

d i s p u n e :

Recursul declarat de Diaconu Vasile se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iurie Bejenaru

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

6