2ra-1021/21 — constatarea nulității clauzelor contractuale, constatarea restituirii anticipate a împrumutului și stingerii obligației în baza contractului de împrumut, obligarea de a prezenta birourilor istoriilor de credit informații cu privire la stingerea datoriilor

2ra-1021/21 — constatarea nulității clauzelor contractuale, constatarea restituirii anticipate a împrumutului și stingerii obligației în baza contractului de împrumut, obligarea de a prezenta birourilor istoriilor de credit informații cu privire la stingerea datoriilor (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1021/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

DECIZIE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit”

Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Guțu Daniela

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la constatarea nulității clauzelor contractuale, constatarea restituirii

anticipate a împrumutului și stingerii obligației în baza contractului de împrumut,

obligarea de a prezenta birourilor istoriilor de credit informații cu privire la stingerea

datoriilor,

împotriva deciziei din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate

cu Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 14 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 29 martie 2019, Guțu Daniela a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS „Easy Credit” SRL cu privire la constatarea nulității clauzelor

contractuale, constatarea restituirii anticipate a împrumutului și stingerii obligației în

baza contractului de împrumut, obligarea de a prezenta birourilor istoriilor de credit

informații cu privire la stingerea datoriilor.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 29 august 2017, a încheiat cu ÎCS

„Easy Credit” SRL contractul de împrumut nr. 971660879, în baza căruia a primit cu

împrumut suma de 30 000 lei pe un termen de 2 ani.

Guțu Daniela a susținut că în perioada de referință, a admis întârzieri la achitarea

ratelor, în total circa 180 de zile, iar, din 13 iulie 2018 plățile s-au efectuat în termen,

1

inclusiv în avans.

A menționat că la 02 noiembrie 2018, a achitat în total 37 570 de lei, considerând

obligațiile stinse prin achitările anticipate. Însă, la 29 decembrie 2018 ÎCS „Easy

Credit” SRL a informat-o că, pentru stingerea anticipată a împrumutului este necesar

de achitat soldul capitalului în sumă de 10 800,15 lei (la situația din 29 decembrie

2018), dobânzile, comisioanele și alte plăți aferente perioadei contractuale.

Astfel, potrivit extrasului din cont din 28 martie 2019, Guțu Daniela ar trebui să

mai achite 14 447,89 de lei pentru a stinge datoriile pretinse de creditor.

Reclamanta a afirmat că, având în vedere clauzele contestate ca fiind nule, prin

recalculare, suma de 37 570 de lei achitată la 02 noiembrie 2018 acoperă obligațiile

privind: suma împrumutului - 30 000 de lei, dobânda (12 % anual conform contractului

de împrumut) - 3136,43 de lei și peste 4433 de lei - dobânda de întârziere legală (17 %

anual (12% +5%) conform art. 619 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019).

La 03 ianuarie 2019, reclamanta a expediat în adresa SRL „Easy Credit” o cerere,

prin care a solicitat confirmarea stingerii obligației prin restituirea anticipată a

împrumutului în baza contractului de împrumut nr. 971660879 din 29 august 2017. Prin

răspunsul din 14 ianuarie 2019, pârâta a respins cererea.

Guțu Daniela a invocat caracterul abuziv și nulitatea absolută a următoarelor

clauze esențiale din contractul de împrumut nr. 971660879 din 29 august 2017:

- clauzele contractuale privind comisionul de monitorizare de 1,79 % lunar și

comisionul de administrare în mărime de 25 de lei lunar, or, legiuitorul nu a stabilit

comisioane pentru contractele de împrumut încheiate cu instituții nebancare;

- clauza contractuală privind dobânda de întârziere de cel puțin 22 de lei pentru

fiecare zi de întârziere, deoarece contravine prevederilor imperative ale art. 619 din

Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019).

De asemenea, reclamanta a susținut că nu a avut posibilitatea de a negocia efectiv

în mod individual clauzele esențiale ale contractului împrumut, care în esență este un

contract de adeziune ce conține clauze abuzive.

A menționat că, prin aplicarea efectelor retroactive pentru clauzele nule din

contractul nr. 971660879 din 29 august 2017, urmează a fi efectuată recalcularea

sumelor datorate, considerând că suma totală de 37 570 de lei, achitată până la 02

noiembrie 2018 inclusiv, acoperă integral obligațiile contractuale.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 3, 5 din Legea privind

clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011

și ale art. 219, 220 alin. (1), 869 alin. (1) și (2) din Codul civil (în redacția până la

01 martie 2019).

Guțu Daniela a solicitat constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a

clauzelor înscrise în contractul de împrumut nr. 971660879 din 29 august 2017: Partea

comision de administrare de 25 lei lunar; Partea 2. Condiții generale, secțiunea 3.02.

lit. (b), sintagma „Părțile au convenit că dobânda de întârziere achitată de împrumutat

către Easy Credit nu poate fi mai mică decât suma de 22 lei pentru fiece zi de întârziere;

Partea 2. Condiții generale, secțiunea 3.03. lit. (b), referitor la restituirea anticipată a

2

împrumutului și Partea 3., secțiunea II, sintagma „dar nu mai puțin decât suma de 22

lei pentru fiece zi de întârziere”, cu repunerea părților în poziția inițială; constatarea

restituirii anticipate a împrumutului și stingerii (inexistenței) obligației în baza

contractului de împrumut nr. 971660879 din 29 august 2017; obligarea ÎCS „Easy

Credit” SRL de a prezenta birourilor istoriilor de credit informații cu privire la stingerea

datoriilor conform art. 5 alin (3) pct. 3) lit. c) din Legea privind birourile istoriilor de

credit nr. 122 din 29 mai 2008.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial și s-au constatat ca fiind abuzive clauzele: Partea 1.

Condiții speciale cu privire la comisionul de monitorizare de 1,79 % (lunar) și

comisionul de administrare de 25 lei lunar, Partea 2. Condiții generale, secțiunea 3.02

lit. (b) și secțiunea 3.03 lit. (b) din contractul de împrumut nr. 971660879 din 29 august

2017 încheiat între Guțu Daniela și ÎCS „Easy Credit” SRL și stinse, prin executare la

02 noiembrie 2018 obligațiile contractuale. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 10 decembrie 2019, ÎCS „Easy Credit” SRL a declarat apel împotriva hotărârii

din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de ÎCS „Easy Credit” SRL și a fost menținută hotărârea din 14 noiembrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La data de 17 mai 2021 ÎCS „Easy Credit” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

să fie respinsă integral, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și anume, art. 6 alin. (3) din Legea privind clauzele abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011, Legea privind

contractele de credit pentru consumatori nr. 202 din 12 iulie 2013 și Legea cu privire la

organizațiile de creditare nr. 1 din 16 martie 2018.

A susținut că, contractul de împrumut încheiat cu Guțu Daniela este unul

negociat, fapt confirmat prin procesul-verbal de negociere a condițiilor contractuale,

prin care Guțu Daniela personal a consemnat că respectivul contract de împrumut a fost

negociat verbal și în cadrul negocierilor, s-au convenit asupra tuturor condițiilor

contractului, inclusiv mărimea ratei dobânzii contractuale, mărimea (rata) și modul de

calcul al comisionului de monitorizare, mărimea și modul de calcul al comisionului de

administrare, rata dobânzii de întârziere contractuale. Mențiunea olografă „Obiecții nu

sunt”, efectuată personal de intimată pe procesul-verbal de negociere, confirmă faptul

că ultima a agreat condițiile și le-a considerat echitabile.

Recurenta a menționat că art. 716 alin. (3) din Codul civil (în redacția până la 01

martie 2019), cât și art. 6 alin. (3) din Legea privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii, în vigoare la încheierea contractului de împrumut, stipulează

3

că evaluarea caracterului abuziv al clauzelor nu se referă la obiectul contractului și nici

la caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau

de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste

clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

Astfel, consideră că instanța de judecată nici nu are prerogativa de a evalua

caracterul abuziv al clauzelor ce se referă la obiectul contractului și nici la caracterul

adecvat al prețului sau al remunerației, în cazul în care s-a respectat obligația de

transparența. În cadrul dezbaterilor judecătorești, reprezentantul intimatei nu a invocat

niciodată faptul că creditorul nu a respectat obligația de transparență, din contra, a

confirmat că clauzele contractuale, inclusiv cele referitoare la preț au fost destul de clare

și transparente și au fost înțelese pe deplin de către debitor. Contrar normei legale, atât

instanța de fond, cât și Curtea de Apel Chișinău, deși, nu au prerogativa legală, totuși

au declarat aceste norme abuzive și nule.

ÎCS „Easy Credit” SRL a explicat că, comisioanele reprezintă costul transferat

debitorului pentru servicii de punere la dispoziția acestuia a creditului și care include în

primul rînd: cheltuieli legate de evaluarea bonității consumatorului în prisma art. 8 alin.

(1) din Legea privind contractele de credit pentru consumatori; cheltuielile ce țin de

achitarea către bănci a comisioanelor plătite pentru serviciile de tragere/transfer și

punere la dispoziție a creditului; cheltuieli achitate furnizorilor de bunuri

(intermediarilor de credite) în cazul contractelor de credit condiționate, destinate pentru

finanțarea unui alt contract; cheltuieli legate de atragerea fondurilor sub formă de

investiție (de la asociații companiei, precum și de la bănci); cheltuieli de întreținere a

produselor software legate de contractarea creditului, criptarea datelor, rezerve etc.

A mai indicat că, potrivit certificatului privind achitările Danielei Guțu în contul

contractului de împrumut nr. 971660879, timp de 16 luni, ultima a achitat ratele lunare

ale împrumutului și nu a formulat careva obiecții. Avocatul intimatei a recunoscut că

Daniela Guțu a formulat obiecții față de împrumutul respectiv din momentul în care i

s-a înrăutățit situația financiară. Or, înrăutățirea situației financiare nu este motiv

plauzibil pentru neonorarea obligației asumate benevol și anume, cea de rambursare a

împrumutului. În speță, anume consumatorul Guțu Daniela manifestă un comportament

abuziv și într-o manieră dolosivă vrea să se eschiveze de la obligația sa de rambursare

a împrumutului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 10 februarie

2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la adresa electronică a ÎCS

„Easy Credit” SRL la data de 18 martie 2021 (f.d. 134).

Astfel, recursul declarat la data de 17 mai 2021, este în termen.

La 26 mai 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei Guțu

Daniela, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 229), însă, intimata nu și-a

valorificat dreptul respectiv.

4

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 28 iulie 2021 a considerat recursul admisibil și a dispus

examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins, cu menținerea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței

de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 29 august 2017,

ÎCS „Easy Credit” SRL și Guțu Daniela au încheiat contractul de împrumut nr.

971660879, în temeiul căruia ultima a primit un împrumut în mărime de 30 000 de lei,

cu scadența finală 29 august 2019 (f.d. 8-9).

Prin cererea din 02 ianuarie 2019 (înregistrată pe 03 ianuarie 2019 sub nr.

2311/19), reprezentantul debitorului Guțu Daniela, avocatul Guțu Zinaida, a solicitat

ÎCS „Easy Credit” SRL să constatate stingerea obligației debitorului prin restituirea

anticipată a împrumutului (f.d. 11-13).

În motivarea cererii s-a invocat nulitatea clauzelor contractuale cu privire la

comisioanele de monitorizare (1,79% lunar) și administrare (25 de lei lunar) și dobânda

de întârziere, care sunt stipulate în Partea 1. Condiții speciale, Partea 2. Condiții

generale și Partea 3 din contractul de împrumut.

Prin scrisoarea nr. 128/19 din 14 ianuarie 2019, ÎCS „Easy Credit” SRL a

comunicat solicitantului că nu poate constata stingerea obligației prin restituirea

anticipată a împrumutului, motivând că în contractul de împrumut încheiat cu Guțu

Daniela nu sunt clauze abuzive, iar, încălcările invocate în cerere nu se adeveresc

(f.d. 14).

Conform certificatului eliberat de ÎCS „Easy Credit” SRL cu privire la achitările

efectuate de Guțu Daniela în contul împrumutului nr. 971660879, în perioada

07 octombrie 2017 - 02 noiembrie 2018 ultima a efectuat nouă plăți în sumă totală de

37 570 de lei (f.d. 24).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Guțu Daniela a solicitat

constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor înscrise în contractul

de împrumut nr. 971660879 din 29 august 2017: Partea 1. Condiții speciale, referitor la

comisionul de monitorizare de 1,79 % (lunar) și comision de administrare de 25 de lei

lunar; Partea 2. Condiții generale, secțiunea 3.02. lit. (b), sintagma „Părțile au convenit

că dobânda de întârziere achitată de împrumutat către Easy Credit nu poate fi mai mică

decât suma de 22 de lei pentru fiece zi de întârziere; Partea 2. Condiții generale,

secțiunea 3.03. lit. (b), referitor la restituirea anticipată a împrumutului și Partea 3.,

secțiunea II, sintagma „dar nu mai puțin decât suma de 22 de lei pentru fiece zi de

întârziere”, cu repunerea părților în poziția inițială; constatarea restituirii anticipate a

5

împrumutului și stingerii (inexistenței) obligației în baza contractului de împrumut nr.

971660879 din 29 august 2017; obligarea ÎCS „Easy Credit” SRL de a prezenta

birourilor istoriilor de credit informații cu privire la stingerea datoriilor conform art. 5

alin (3) pct. 3) lit. c) din Legea privind birourile istoriilor de credit nr. 122 din 29 mai

2008.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii și s-au constatat ca fiind abuzive clauzele: Partea 1.

Condiții speciale cu privire la comisionul de monitorizare de 1,79 % (lunar) și

comisionul de administrare de 25 lei lunar, Partea 2. Condiții generale, secțiunea 3.02

lit. (b) și secțiunea 3.03 lit. (b) din contractul de împrumut nr. 971660879 din 29 august

2017 încheiat între Guțu Daniela și ÎCS „Easy Credit” SRL și stinse, prin executare la

02 noiembrie 2018 obligațiile contractuale. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de ÎCS

„Easy Credit” SRL, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menținând hotărârea

primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că este întemeiată concluzia instanțelor ierarhic inferioare cu privire la

admiterea parțială a acțiunii și constatarea clauzelor ca fiind abuzive, din următoarele

motive.

Conform art. 585 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), în cazul în

care, conform legii sau contractului, obligația este purtătoare de dobândă, se plătește o

dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul

nu prevede o altă rată.

Conform art. 619 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere

reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu

prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Potrivit art. 666 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), contract este

acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se

modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sunt aplicabile normele cu privire

la actul juridic. Contractul poate fi de adeziune sau negociat, sinalagmatic sau unilateral

(generează obligații doar pentru una dintre părți), comutativ sau aleatoriu și cu executare

instantanee sau succesivă, precum și de consumator.

În conformitate cu art. 667 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie

2019), părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de

drept, contracte și pot stabili conținutul lor. Dacă, în scopul protecției intereselor

prioritare ale societății sau ale unui individ, efectele unui contract depind de

încuviințarea autorităților statului, limitările și condiționările trebuie reglementate prin

lege.

Iar, art. 668 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019) stipulează

că, contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și

6

la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu

principiile echității.

Conform art. 679 alin. (1), (2) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

contractul se consideră încheiat dacă părțile au ajuns la un acord privind toate clauzele

lui esențiale. Sunt esențiale clauzele care sunt stabilite ca atare prin lege, care reies din

natura contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părți, trebuie realizat un

acord.

Conform art. 712 alin. (1)-(3) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

clauze contractuale standard sunt toate clauzele formulate anticipat pentru o multitudine

de contracte, pe care o parte contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părți la

încheierea contractului. Este indiferent dacă prevederile formează un document separat

sau sunt parte a documentului ce reprezintă contractul, de asemenea nu importă numărul

condițiilor și forma contractului. Nu există clauze contractuale standard în măsura în

care condițiile contractului au fost negociate în particular între părți. Condițiile

contractuale standard devin numai atunci parte a contractului când partea care le

propune le aduce, în momentul încheierii contractului, în mod expres la cunoștința

celeilalte părți sau îi asigură în alt mod posibilitatea, luând în considerare și handicapul

acesteia, să ia cunoștință de conținutul lor și, când cealaltă parte este de acord, să le

accepte.

Potrivit art. 716 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), o clauză

contractuală standard este lipsită de efect dacă prejudiciază disproporționat, contrar

principiilor bunei-credințe, cealaltă parte a contractului. În acest sens, se iau în

considerare conținutul contractului, împrejurările în care clauza este inserată în contract,

interesele reciproce, alte împrejurări. Caracterul inechitabil al clauzelor contractuale

standard se prezumă în caz de dubiu dacă o prevedere: a) nu este compatibilă cu

principiile de bază (esențiale) ale reglementărilor de la care derogă; b) limitează

drepturile sau obligațiile esențiale, care rezultă din natura contractului, de o manieră

care periclitează scopul contractului; c) nu este clară. Aprecierea caracterului inechitabil

al clauzelor contractuale standard nu trebuie să se refere la determinarea obiectului

contractului sau la proporționalitatea prețului ori a remunerației, pe de o parte, și nici la

bunurile sau serviciile furnizate, pe de altă parte, în măsura în care clauzele contractuale

sunt formulate în mod clar și precis.

În conformitate cu art. 3 din Legea privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în vigoare până la 01 martie

2019), clauză abuzivă este o clauză contractuală care, nefiind negociată în mod

individual cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract,

creează, în detrimentul consumatorului, contrar cerințelor de bună-credință, un

dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011, se interzice

comercianților să includă clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Orice

clauză abuzivă introdusă în astfel de contracte este considerată nulă din momentul

încheierii lor.

7

Potrivit art. 5 alin. (1), (4), (5) lit. e) din Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în

vigoare până la 01 martie 2019), o clauză contractuală nefiind negociată în mod

individual cu consumatorul este abuzivă în cazul în care creează, contrar cerințelor de

bună-credință, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul

consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care

decurg din contract. În cazul în care comerciantul pretinde că o clauză standard a fost

negociată individual, lui îi revine sarcina probei. Sunt considerate abuzive clauzele care

au ca obiect sau efect: e) solicitarea de la orice consumator care nu și-a îndeplinit

obligația să plătească drept compensație o sumă disproporționată în raport cu

prejudiciul cauzat de neonorarea obligațiilor contractuale.

Conform art. 6 alin. (1), (5) din Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în vigoare

până la 01 martie 2019), caracterul abuziv al unei clauze contractuale se evaluează

luându-se în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat

contractul și raportându-se, în momentul încheierii lui, la toate circumstanțele care

însoțesc încheierea și la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care

acesta depinde. Clauzele abuzive cuprinse în contractul încheiat cu consumatorul nu vor

produce efecte asupra consumatorului și se vor considera nule, iar contractul va

continua să producă efecte în partea rămasă, în cazul în care poate continua să existe

fără aceste clauze.

La caz, în contractul de împrumut nr. 971660879 din 29 august 2017 au fost

stipulate următoarele condiții de creditare:

Împrumutul acordat constituie suma de 30 000 de lei și se restituie în 24 de rate

lunare, prima rată la 29 septembrie 2019 și ultima rată la 29 septembrie 2019. Rata

lunară este egală cu 1 974 de lei, iar suma tuturor 24 de rate lunare constituie 47 376 de

lei. Rata lunară este formată din: dobândă + comision 1 + comision 2 + capital.

Dobânda (pentru utilizarea împrumutului) este fixă în mărime de 12% anual, care

în valoare absolută constituie 3867,57 de lei pentru utilizarea împrumutului, în

condițiile contractului, până la scadența finală pe 29 septembrie 2019.

Comisionul 1 (de monitorizare) este egal cu 1,79% lunar sau 21,48% anual

(1,79% lunar x 12 luni = 21,48% anual) calculat la soldul inițial al împrumutului. În

valoare absolută, acest comision constituie 12 908,43 de lei pentru monitorizarea

împrumutului de la acordare până la scadența finală pe 29 septembrie 2019.

Comisionul 2 (de administrare) este egal cu 25 de lei lunar sau 300 de lei anual

(25 x 12 luni = 300) și respectiv, 600 de lei pentru 24 de luni de administrare a

împrumutului.

Prin urmare, în cazul executării corespunzătoare a contractului de către debitor,

acesta urma să plătească în total suma de 47 376 de lei, compusă din: împrumut –

30 000 de lei; dobândă (aferentă împrumutului) - 3 867,57 de lei; comision de

monitorizare - 12 908,43 de lei și comision de administrare – 600 de lei (f.d. 9).

Conform secțiunii 3.02. pct. (b) din contractul de împrumut, în cazul în care

împrumutatul nu achită integral și la termen orice sumă scadentă din graficul de

rambursare a împrumutului, atunci acesta va achita dobândă de întârziere egală cu suma

dintre rata anuală a dobânzii contractuale și 5% anual. Dobânda de întârziere se va

8

calcula zilnic reieșind din anul calendaristic de 365 de zile. Totodată, părțile au convenit

că dobânda de întârziere achitată de împrumutat către SRL „Easy Credit” nu poate fi

mai mică decât 22 de lei pentru fiecare zi de întârziere și urmează a fi achitată către

SRL „Easy Credit” imediat.

Suma de 22 de lei poate fi redusă de SRL „Easy Credit” în trei cazuri: (i) dacă

datoria scadentă, dar neachitată, este mai mică de 50 de lei, dobânda de întârziere va

constitui suma dintre rata anuală a dobânzii contractuale și 5% anual; (ii) dacă datoria

scadentă, dar neachitată, este egală sau mai mare de 50 de lei, dar mai mică de 100 de

lei, dobânda de întârziere va constitui suma dintre rata anuală a dobânzii contractuale și

5% anual, dar nu mai puțin de 6 lei pentru fiecare zi; (iii) dacă datoria scadentă, dar

neachitată, este egală sau mai mare de 100 de lei, dar mai mică de 150 de lei, dobânda

de întârziere va constitui suma dintre rata anuală a dobânzii contractuale și 5% anual,

dar nu mai puțin de 12 lei pentru fiecare zi.

Conform secțiunii 3.03. pct. (b) din contractul de împrumut, în cazul în care

împrumutatul intenționează să achite anticipat și integral sumele plătibile conform

contractului, se aplică următoarele reguli:

(i) mai întâi se achită sumele scadente și datorate conform contractului;

(ii) se plătește rata curentă; și

(iii) se plătește capitalul rămas (împrumutul) asupra căruia nu se va calcula

dobândă și comision, aplicându-se dreptul de reducere.

Analizând circumstanțele expuse în raport cu normele de drept citate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

conchide că este justă concluzia instanțelor ierarhic inferioare cu privire la constatarea

nulității absolute a comisioanelor stipulate în contractul de împrumut nr. 971660879 din

29 august 2017, Partea 1. Condiții speciale, or, în contract nu sunt specificate serviciile

pe care profesionistul le prestează consumatorului în schimbul încasării comisioanelor

de administrare și monitorizare.

În contract, creditorul urma să indice scopul pentru care a fost perceput comisionul,

destinația acestuia, astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în

raport de care ultimul alege să încheie sau nu contractul respectiv, urma să se specifice

care sunt operațiunile concrete, pe care creditorul se obligă să le efectueze, în schimbul

acestor comisioane. Creditorul urma să furnizeze servicii care constituie o

contraprestație și care să justifice perceperea acestui comision, în plus, redactarea

acestor clauze să nu fie lipsită de claritate. Cuprinsul contractului urmează să conțină

precizări, cu privire la fundamentul perceperii acestui comision ori destinației acestuia,

să conțină în mod transparent motivele care justifică remunerația corespunzătoare

acestui comision, în condițiile în care se contestă că creditorul este obligat să furnizeze

o contraprestație reală, pentru a obține comisionul menționat.

În acest context se constată că obligației consumatorului de a plăti comisioanele

nu îi corespunde o obligație corelativă și echivalentă a profesionistului de a presta un

serviciu suplimentar acordării împrumutului.

Denumirea de monitorizare și administrare nu presupune prestații în beneficiul

consumatorului, dimpotrivă, costul activității de monitorizare/administrare este

9

imputabil creditorului profesionist, al cărui activitate include ținerea evidenței

împrumutului, iar, costul aferent monitorizării se acoperă din contul dobânzii plătite de

către debitor pentru utilizarea împrumutului.

Pentru aceste motive, se constată că prin aceste clauze se încalcă obligația de bună-

credință în raport cu debitorul, deoarece încasarea comisioanelor respective nu este

justificată prin contraprestații din partea creditorului.

De asemenea, comisioanele contestate prejudiciază consumatorul prin crearea unui

dezechilibru semnificativ în detrimentul acestuia, or, dobânda pentru utilizarea

împrumutului timp de 24 de luni constituie 3867,57 de lei, iar, cuantumul comisioanelor

pentru aceeași perioadă constituie 13 508,43 de lei (12908,43 lei + 600 lei), valoarea

absolută a comisioanelor depășind de 3,4 ori valoarea absolută a dobânzii pentru

utilizarea împrumutului.

Totodată, rata fixă a dobânzii este de 12% anual, iar, rata lunară a comisionului de

monitorizare de 1,79% sau 21,48 % anual (1,79% lunar x 12 luni = 21,48% anual).

Prin urmare, instanțele de judecată corect au stabilit caracterul abuziv și întemeiat

au constatat nulitatea comisioanelor stipulate în Partea 1. Condiții speciale a

contractului de împrumut nr. 971660879 din 29 august 2017.

Cu privire la clauzele din secțiunea 3.02. lit. b) (Ratele. Dobânda de întârziere) din

Partea 2. Condiții generale a contractului de împrumut nr. 971660879 din 29 august

2017, instanța de recurs reține că această clauză plafonează nivelul minim al dobânzii

de întârziere, după cum urmează: dobânda de întârziere este egală cu 17% anual

(dobânda contractuală de 12% anual + 5 puncte procentuale), dar nu mai puțin de 22 de

lei pe zi.

Astfel, în cazul admiterii unor întârzieri la plata sumelor scadente conform

graficului de rambursare, plafonul minim de 22 de lei pe zi va depăși cu mult rata

dobânzii de întârziere de 17 % anual, clauza respectivă având un caracter abuziv, fiind

nulă.

Scopul instituirii nulității absolute a clauzelor abuzive constă în descurajarea

profesioniștilor să utilizeze clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Scopul menționat nu poate fi atins dacă în rezultatul constatării nulității absolute

efectele clauzelor abuzive s-ar diminua până la limita stabilită prin lege. În acest caz,

este necesară excluderea totală a efectelor clauzelor abuzive, astfel încât să se înțeleagă

că, în cazul constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale, utilizatorul nu va

putea miza pe reducerea efectelor clauzelor abuzive până la minimul legal, astfel fiind

sancționat pentru practicarea clauzelor abuzive.

La caz, prin efectul constatării caracterului abuziv al clauzei standard cu privire la

dobânda de întârziere contractuală, profesionistul este lipsit de temei legal și contractual

pentru a imputa debitorului plata dobânzii de întârziere menționate.

La fel, instanța de recurs constată că, clauza din secțiunea 3.03. lit. b) (Restituirea

anticipată) din Partea 2. Condiții generale a contractului de împrumut nr. 971660879

din 29 august 2017, este abuzivă, întrucât prejudiciază consumatorul prin crearea unui

dezechilibru semnificativ în defavoarea acestuia.

10

Potrivit secțiunii 3.03. lit. (b), dacă împrumutatul intenționează să achite anticipat

și integral sumele plătibile conform contractului, se aplică regulile: (i) mai întâi se achită

sumele scadente și datorate conform contractului; (ii) se plătește rata curentă și (iii) se

plătește capitalul rămas al împrumutului asupra căruia nu se va calcula dobândă și

comision, aplicându-se dreptul de reducere.

Clauza menționată obstrucționează dreptul debitorului de a se elibera din contul

restituirii anticipate a împrumutului de obligațiile pecuniare pe care le contestă și care

au fost declarate abuzive.

Ordinea contractuală de stingere a obligațiilor impune debitorul să achite mai întâi

sumele specificate la lit. (i) - comisioane scadente și dobândă de întârziere contractuală

(declarate abuzive); apoi lit. (ii) - comisioane curente (declarate abuzive) și numai după

aceea lit. (iii) - soldul împrumutului.

În acest caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată abuzul profesionistului care s-a materializat în impunerea

executării prioritare a unor clauze abuzive (dobânda de întârziere și comisioanele) față

de clauzele esențiale ale contractului, cum sunt restituirea împrumutului și plata

dobânzii aferente.

Cu privire la pretenția privind constatarea restituirii anticipate a împrumutului și

stingerii prin executare la 02 noiembrie 2018 a tuturor obligațiilor debitorului Guțu

Daniela conform contractului de împrumut nr. 971660879 din 29 august 2017, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că soluția instanțelor ierarhic inferioare este corectă.

Prin efectul constatării nulității clauzelor contractuale cu privire la comisioane,

datoria contractuală a Danielei Guțu, care reprezintă diferența dintre suma totală a

ratelor și suma totală a comisioanelor declarate abuzive, s-a diminuat.

De asemenea, prin constatarea nulității dobânzii de întârziere contractuale și

ordinii de stingere a obligațiilor, datoria contractuală a intimatei s-a redus la împrumut

și dobânda aferentă.

Conform certificatului privind achitările efectuate în baza contractului nr.

971660879 din 29 august 2017, Guțu Daniela a plătit în total 37 570 de lei, care acoperă

integral datoria contractuală, obținută după constatarea nulității clauzelor abuzive.

În circumstanțele expuse, este corectă soluția instanțelor ierarhic inferioare cu

privire la admiterea parțială a acțiunii și constatarea ca fiind abuzive clauzele: Partea 1.

Condiții speciale cu privire la comisionul de monitorizare de 1,79 % (lunar) și

comisionul de administrare de 25 lei lunar, Partea 2. Condiții generale, secțiunea 3.02

lit. (b) și secțiunea 3.03 lit. (b) din contractul de împrumut nr. 971660879 din 29 august

2017 încheiat între Guțu Daniela și ÎCS „Easy Credit” SRL și stinse, prin executare la

02 noiembrie 2018 obligațiile contractuale.

Instanța de recurs nu poate reține argumentul recurentei precum că părțile au

negociat condițiile esențiale ale contractului, or, în procesul-verbal de negociere a

condițiilor contractului, invocat de ÎCS „Easy Credit” SRL, lipsesc condițiile concrete

de creditare, fiind doar menționate denumirile condițiilor esențiale ale contractului, fără

a fi specificate valorile concrete pe care le au condițiile respective în cazul împrumutului

11

primit de Guțu Daniela (f.d. 40). Prin urmare, actul respectiv nu dovedește faptul

negocierii condițiilor contractuale.

Mai mult ca atât, conform art. 5 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea privind contractele

de credit pentru consumatori nr. 202 din 12 iulie 2013, creditorul și, dacă este cazul,

intermediarul de credit furnizează consumatorului, în baza clauzelor și a condițiilor de

creditare oferite de către creditor, precum și, după caz, a preferințelor exprimate și a

informațiilor furnizate de către consumator, informațiile necesare care să îi permită

consumatorului să compare mai multe oferte pentru a putea lua o decizie informată cu

privire la eventuala încheiere a unui contract de credit. Informațiile precontractuale sunt

furnizate cu suficient timp înainte, dar cel puțin cu 15 zile calendaristice înainte ca un

consumator să încheie un contract de credit sau să accepte o ofertă. Perioada de 15 zile

poate fi redusă cu acordul scris al consumatorului;

Astfel, negocierea directă cu consumatorul nu este echivalentă cu prezentarea

pachetului de servicii de către creditor și cu obligația de informare, negocierea

presupunând, ca partea, consumatorul, să aibă posibilitatea studierii și modificării

clauzelor contractuale.

Nu poate fi reținută nici referirea recurentei la prevederile art. 716 alin. (3) și art.

6 alin. (3) din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii

nr. 256 din 09 decembrie 2011, deoarece clauzele contestate de intimată nu se referă la

obiectul contractului (acordarea împrumutului), la natura (cu titlu oneros) sau

remunerația (dobânda aferentă împrumutului), dar la clauzele privind comisioanele,

dobânda de întârziere și ordinea stingerii obligațiilor, care, în rezultatul evaluării, au

fost declarate abuzive și respectiv, nule. Caracterul abuziv al acestor clauze a fost

constatat din alt motiv decât cel invocat de recurentă (obligația de transparență) și

anume, din cauza mărimii disproporționate prin care consumatorul este prejudiciat.

Cu privire la argumentul privind legalitatea stipulării comisioanelor în contract,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție menționează că sunt legale și produc efecte juridice clauzele cu privire la

comisioanele justificate prin contraprestații echivalente din partea utilizatorului, pe

când la caz, debitorul este dezavantajat considerabil prin impunerea plății comisioanelor

în schimbul unor prestații nespecificate.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit”

Societate cu Răspundere Limitată.

Se menține decizia din 10 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea

12

de chemare în judecată depusă de către Guțu Daniela împotriva Întreprinderii cu Capital

Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea nulității

clauzelor contractuale, constatarea restituirii anticipate a împrumutului și stingerii

obligației în baza contractului de împrumut, obligarea de a prezenta birourilor istoriilor

de credit informații cu privire la stingerea datoriilor.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

13