3ra-990/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea stabilirii si achitarii indemnizatiei pentru cresterea copilului

3ra-990/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea stabilirii si achitarii indemnizatiei pentru cresterea copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-990/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: M.Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, I.Muruianu, E.Palanciuc)

Î N C H E I E R E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Lilia Vicol, reprezentată de avocatul Rodica Șpac împotriva Casei Naționale

de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ individual

defavorabil, obligarea stabilirii și achitării indemnizației pentru creșterea copilului,

împotriva deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva hotărârii din

02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 30 august 2019, prin intermediul oficiului poștal, Lilia Vicol,

reprezentată de avocatul Rodica Șpac, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea stabilirii și achitării indemnizației pentru creșterea

copilului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că este soția lui Petru Vicol, care a

activat în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, în perioada 30 martie

2005 până la 12 august 2011 și de la 26 iunie 2018 până în prezent, este funcționar

public cu statut special, deținând funcția de subofițer șofer al Batalionului special de

escortă și pază a Direcției de Poliție a mun. Chișinău.

Reclamanta a relevat că din căsătorie, la data xxxxx, s-a născut copilul xxxxx, la

rubrica tată fiind indicat Petru Vicol. Iar, din ziua nașterii copilului și până în prezent,

nu a fost angajată în câmpul muncii, aflându-se la întreținerea exclusivă a soțului său și

nu dispune de venituri, care i-ar asigura creșterea și educarea copilului.

Reclamanta a menționat, că în temeiul prevederilor Legii nr.288 din 16 decembrie

2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne și a Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, s-a adresat Casei

1

Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani cu o cerere, prin care a solicitat calcularea și

achitarea indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, în cuantum de

30 % din salariul soțului Petru Vicol. Însă, prin decizia din 22 mai 2019, i s-a refuzat

stabilirea indemnizației de maternitate pe motiv că Petru Vicol nu întrunește stagiul de

cotizare.

Reclamanta a comunicat că la data de 21 iunie 2019 s-a adresat cu cerere prealabilă

către Casa Națională de Asigurări Sociale, însă prin răspunsul nr.S-1542/19;

V-1498/19 din 29 iulie 2019, cererea prealabilă i-a fost respinsă.

Reclamanta consideră răspunsul menționat neîntemeiat, deoarece conform

art. 40 alineatele 6) și 7) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, concediul de

maternitate și concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

inclusiv al soției funcționarului public cu statut special, aflată la întreținerea acestuia,

concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 10 ani și concediul

pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 18 ani, care suferă de o maladie

oncologică, sau care are o dezabilitate pentru afecțiuni intercurente, se acordă

funcționarilor publici cu statut special conform dispozițiilor generale.

Baza de calcul și cuantumul indemnizațiilor acordate pentru concediile prevăzute

la alin. (6) se stabilesc în modul prevăzut de Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, în modul similar cu ale persoanelor asigurate.

Conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, asigurații

care au un stagiu total de cotizare de până la 3 ani, beneficiază de dreptul la prestații de

asigurări sociale, dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puțin 9 luni în ultimele

24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei nașterii copilului în

cazul riscului asigurat de creștere a copilului.

Reclamanta a invocat că potrivit certificatului nr.152 din 30 mai 2019, eliberat de

către Direcția de Poliție mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției, Petru

Vicol, care a activat în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, în

perioada 30 martie 2005 până la 12 august 2011 și de la 26 iunie 2018 până în prezent și

deține funcția de subofițer șofer al Batalionului special de escortă și pază al Direcției de

Poliție a mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne, din momentul reangajării 26 iunie 2018 și până la nașterea copilului - xxxxx,

confirmă un stagiu de cotizare de 10 luni si 15 zile.

Reclamanta a solicitat anularea răspunsului nr. S-1542/19; V-1498/19 din 29 iulie

2019, obligarea stabilirii și achitării indemnizației pentru creșterea copilului, în cuantum

de 30 % din salariul soțului, realizat pe parcursul ultimelor 12 luni, până la producerea

riscului asigurat - nașterea copilului, începând cu data de xxxxx, data expirării

concediului de maternitate, până la atingerea vârstei de 3 ani a copilului, xxxxx.

Prin hotărârea din 02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a admis

acțiunea și a fost anulată decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani nr.

2019/93/1/14567 din 22 mai 2019 și răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.

S-1542/19;V-1498/19 din 29 iulie 2019. Casa Națională de Asigurări Sociale a fost

obligată să emită actul administrativ individual favorabil, prin care să stabilească, să

calculeze și să-i achite Liliei Vicol, indemnizația pentru creșterea copilului xxxxx, în

cuantum de 30 % din salariul mediu al soțului Petru Vicol, realizat pe parcursul

ultimilor 12 luni premergătoare lunii nașterii copilului, începând cu data expirării

2

concediului de maternitate și până la atingerea de către copil a vârstei de 3 ani (f.d.58-

65).

La data de 21 iulie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

împotriva hotărârii din 02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii, prin

care acțiunea Liliei Vicol să fie respinsă (f.d.68).

La data de 27 iulie 2020, prin intermediul poștei electronice, Casei Naționale de

Asigurări Sociale i-a fost notificată hotărârea motivată din 02 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexat

la materialele cauzei (f.d. 67).

La data de 20 august 2020, prin intermediul poștei electronice, iar la 24 august

2020 pe suport de hârtie cu semnătura olografă, Casa Națională de Asigurări Sociale a

depus motivarea apelului (f.d.76-82).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale.

Prin decizia din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva hotărârii din 02 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.103-116).

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Chișinău a menționat, că în

conformitate cu art. 1 din Legea nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public de

asigurări sociale, se distinge noțiunea de indemnizație pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani, care reprezintă formă de sprijin bănesc ce se stabilește și se

acordă prin sistemul public de asigurări sociale persoanei asigurate pentru creșterea

copilului.

Conform art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, asigurații din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la indemnizație

pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.

În corespundere cu art. 6 alineatele (2) și (7) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale, asigurații care au un stagiu total de cotizare de pînă la 3 ani

beneficiază de dreptul la prestații de asigurări sociale dacă confirmă un stagiu de

cotizare de cel puțin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului

asigurat sau datei nașterii copilului în cazul riscului asigurat creșterea copilului. Soția

aflată la întreținerea soțului asigurat beneficiază de dreptul la indemnizație de

maternitate în cazul în care soțul confirmă un stagiu de cotizare specificat la alin.(1), (2)

sau (3). În cazul înregistrării căsătoriei după producerea riscului asigurat (concediul de

maternitate), dreptul la indemnizație se stabilește pentru perioada de la data înregistrării

căsătoriei pînă la data expirării concediului de maternitate.

Potrivit art.7 alin. (2) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, baza de

calcul a indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.f) o constituie

venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare

lunii nașterii copilului, venit din care au fost calculate contribuții individuale de

asigurări sociale. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu același

număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul.

În conformitate cu art. 18 alineatele (1)-(6) lit.a) din Legea nr. 289 din 22 iulie

2004 privind îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale, siguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la

3

împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unitățile în care desfășoară activități are dreptul la

indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform următoarelor opțiuni: de la data

acordării concediului pentru îngrijirea copilului și pînă la data împlinirii vîrstei de 3 ani

a copilului; de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului și pînă la data

împlinirii vârstei de 2 ani și 2 luni a copilului. Pentru perioada concediului pentru

îngrijirea copilului după împlinirea vârstei de 2 ani și 2 luni și până la împlinirea vârstei

de 3 ani a copilului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului nu se acordă. În cazul

în care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la unitate la alta,

indemnizația se stabilește din data ultimei acordări a acestuia. Pentru unul și același

copil se stabilește o singură indemnizație. Liber-profesioniștii ce practică activitate în

sectorul justiției au dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform

opțiunilor prevăzute la alin.(1) din ziua următoare datei expirării concediului de

maternitate, fără condiția aflării în concediul pentru îngrijirea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani. De indemnizație lunară pentru creșterea copilului

beneficiază, la cerere, opțional: unul dintre părinți, bunelul, bunica, o altă rudă care se

ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum și tutorele, dacă sînt persoane asigurate

și îndeplinesc condițiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la art.6 alin.(1) sau

alin. (2). În cazul în care beneficiarul de indemnizație lunară pentru creșterea copilului

se angajează, își reia activitatea de muncă sau se eliberează înainte de expirarea

concediului pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani ori desfășoară

activități în scopul obținerii de venit, indemnizația stabilită se suspendă, cu excepția

cazului în care de aceasta beneficiază mama sau tatăl copilului, și se stabilește, la cerere,

uneia dintre persoanele menționate la alin.(2) din prezentul articol, dacă întrunește

condițiile prevăzute la art.6 alin (1) și alin. (2). Mama sau tata care, după acordarea

concediului pentru îngrijirea copilului, își reia activitatea, se angajează, desfășoară

activități în scopul obținerii de venit sau se eliberează înainte de expirarea concediului

pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizație lunară. În cazul copiilor gemeni,

tripleți sau multipleți, de dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului beneficiază,

la cerere, opțional: concomitent ambii părinți sau concomitent două persoane asigurate

menționate la alin.(2). Fiecare asigurat beneficiază de dreptul la indemnizație/

indemnizații pentru copilul/copiii de care îngrijește nemijlocit. Pentru unul și același

copil se stabilește o singură indemnizație. Cuantumul lunar al indemnizației pentru

creșterea copilului constituie: 30% din baza de calcul stabilită la art.7 pentru fiecare

copil, dar nu mai puțin decît cuantumul indemnizației minime lunare pentru creșterea

copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern, în cazul

solicitării opțiunii prevăzute la alin.(1) lit.a) din prezentul articol;

Potrivit art. 24 din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, calculul și plata

indemnizațiilor de asigurări sociale se efectuează de organele abilitate, în conformitate

cu legislația în vigoare.

Conform pct. 6 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de

calcul și de plată a îndemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă și altor

prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie

2005, în cazul persoanei angajate în baza contractului individual de muncă pe o durată

nedeterminată, dreptul la indemnizație pentru concediul medical început până la data

concedierii, care continuă fără întrerupere și după concediere, se menține după

concediere, dacă calitatea de asigurat este pierdută din motive ce nu i se pot imputa -

art.86 alin.(1) lit.b), c), d), f), x) și y) din Codul muncii nr.154-XV din 28 martie 2003,

fapt confirmat prin înscrierea din carnetul de muncă și declarația scrisă pe propria

4

răspundere, că nu este persoană asigurată -anexa nr.6 la prezentul Regulament. După

concediere indemnizația se achită de unitatea din care persoana a fost concediată sau, în

cazul lichidării acesteia, din contul bugetului de asigurări sociale de stat de către Casa

Națională de Asigurări Sociale.

Conform pct. 50 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de

calcul și de plată a îndemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă și altor

prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie

2005, actele pentru stabilirea indemnizației de maternitate se înaintează de către

solicitantă sau de către soțul acesteia la structura teritorială de asigurări sociale de la

locul de domiciliu sau la structura teritorială în deservirea căreia se află unitatea de la

locul de lucru de bază, la alegere, unde ulterior urmează a fi solicitată indemnizația

pentru creșterea/îngrijirea copilului.

Potrivit art. 40 alin. (6) din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,

concediul de maternitate, inclusiv pentru soția funcționarului public cu statut special

aflată la întreținerea acestuia, concediul medical, concediul paternal, concediul parțial

plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, concediul pentru îngrijirea

copilului bolnav în vârstă de până la 10 ani și concediul pentru îngrijirea copilului în

vârstă de până la 18 ani, care suferă de o maladie oncologică sau cu dizabilitate pentru

afecțiuni intercurente, se acordă funcționarilor publici cu statut special conform

dispozițiilor generale.

Conform art. 4 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul

public de asigurări sociale, în sistemul public, sânt asigurate obligatoriu, prin efectul

legii, militarii, care îndeplinesc serviciul prin contract, persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, ofițerii de

protecție și colaboratorii organelor.

Instanța de apel a menționat, că în temeiul normelor de drept nominalizate, prima

instanță întemeiat a considerat ca fiind neîntemeiate decizia Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Buiucani nr. 2019/93/1/14567 din 22 mai 2019 și răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. S-1542/19;V-1498/19 din 29 iulie 2019 privind

respingerea cererii Liliei Vicol în stabilirea și achitarea indemnizației pentru creșterea

copilului, în cuantum de 30 % din salariul soțului, realizat pe parcursul ultimelor

12 luni, până la producerea riscului asigurat - nașterea copilului, începând cu data de

xxxxx, data expirării concediului de maternitate până la atingerea vârstei de 3 ani a

copilului - xxxxx, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită actul

administrativ individual favorabil, prin care să stabilească, să calculeze și să-i achite

Liliei Vicol, indemnizația pentru creșterea copilului xxxxx, în cuantum de 30 % din

salariul mediu al soțului Petru Vicol, realizat pe parcursul ultimelor 12 luni

premergătoare lunii nașterii copilului, începând cu data expirării concediului de

maternitate și până la atingerea de către copil a vârstei de 3 ani.

Instanța de apel a relevat că în ședința de judecată s-a stabilit că, cadrul legal

aplicabil speței confirmă, că soția Lilia Vicol, aflată la întreținerea soțului Petru Vicol,

poate să beneficieze de indemnizația de îngrijire a copilului xxxxx, până la împlinirea

vârstei de 3 ani, similar persoanei asigurate, în cuantumul reglementat expres la art. 7

din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară

de muncă și alte prestații de asigurări sociale, adică 30 % din salariul mediu al soțului.

Iar, Casa Națională de Asigurări Sociale, nu poate condiționa achitarea indemnizației

lunare pentru creșterea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani, prin depunerea

cererii de către soțul Petru Vicol, asigurat din moment ce legea permite ca soțiile, care

5

se află la întreținerea soțului asigurat să beneficieze de respectivul drept. Or,

neacordarea îndemnizației pentru concediul de îngrijire a copilului minor în condițiile și

cuantumul cuvenit potrivit legii, încalcă dreptul Liliei Vicol la proprietate garantată de

art. 46 din Constituția Republicii Moldova, ceea ce constituie și o violare a prevederilor

art. 6 al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

dar și a art. l al Protocolului adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, coroborat cu art. 14 din Convenție.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul Casei Naționale de Asigurări

Sociale precum că, Lilia Vicol, la momentul apariției riscului asigurat - nașterea

copilului, la data de xxxxx, nu întrunea condițiile pentru stabilirea indemnizației pentru

creșterea copilului ca persoană asigurată, neavând dreptul la acordarea indemnizației

lunare pentru creșterea copilului soției aflate la întreținerea soțului, considerând că

statutul de soție aflată la întreținerea soțului, acordă dreptul doar la indemnizația de

maternitate.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art. 6 alin. (7) din

Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale, soția aflată la întreținerea soțului asigurat,

beneficiază de dreptul la indemnizație de maternitate în cazul în care soțul confirmă un

stagiu de cotizare specificat la alin.(1), (2) sau (3). În cazul înregistrării căsătoriei după

producerea riscului asigurat- concediul de maternitate, dreptul la indemnizație se

stabilește pentru perioada de la data înregistrării căsătoriei pînă la data expirării

concediului de maternitate. Or, potrivit certificatelor Direcției de Poliție mun. Chișinău

nr. 34/206680 din 29 aprilie 2019 și nr. 152 din 30 mai 2019 se atestă că, Petru Vicol, în

perioada 30 martie 2005 până la 12 august 2011 și de la 26 iunie 2018 până în prezent,

deține funcția de subofițer șofer al Batalionului Special de Escortă și Pază al Direcției

de Poliție a mun. Chișinău.

Astfel, instanța de apel a relevat că, Petru Vicol beneficiază de dreptul la prestații

de asigurări sociale, întrucât confirmă un stagiu de cotizare de cel puțin 9 luni în

ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat - datei nașterii

copilului.

În acest context, instanța de apel a menționat că prima instanță întemeiat a reținut

faptul că, Casa Națională de Asigurări Sociale este obligată să stabilească și să-i achite

Liliei Vicol îndemnizația pentru creșterea copilului în condițiile prevăzute de legislația

muncii și Legea privind îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale. În caz contrar, respingerea acestei cerințe a reclamantei

Liliei Vicol, va duce la încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra

indemnizației solicitate, fapt ce ar încălca atât un drept constituțional, cât și ar

contraveni practicii judiciare naționale și principiilor CtEDO.

La data de 03 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice și la 04 iunie 2021,

prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de

respingere a cerințelor Liliei Vicol (f.d.119-121).

Iar, la data de 20 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului (f.d. 130-133).

În susținerea recursului recurenta a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul, că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

6

Făcînd referire la art.124 alineatele (1) și (2) Codul muncii, articolele 5 și 18 din

Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale, art.40 alin.(6) din Legea nr. 288 din

16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne, recurenta a menționat că din normele precitate rezultă, că soția

colaboratorului polițistului de frontieră, care se află la întreținerea acestuia, beneficiază

doar de indemnizația de maternitate, conform dispozițiilor generale, de la locul de

serviciu al colaboratorului.

Totodată, recurenta a relevat că în legislația Republicii Moldova este definit și

termenul de persoane neasigurate, care conform Hotărârii Guvernului nr. 1478 din

15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii,

indemnizațiile adresate familiilor cu copii se stabilesc, la cererea persoanei

asigurate/neasigurate, cu respectarea următoarelor condiții: indemnizația unică la

nașterea copilului; indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la împlinirea

vârstei de 3 ani - în cazul persoanelor asigurate și indemnizație lunară pentru îngrijirea

copilului pînă la împlinirea vîrstei de 2 ani - în cazul persoanelor neasigurate. Iar,

pct. 7 alin. 8) aceeași Hotărâre prevede că, pentru persoana, care solicită indemnizație

pentru creșterea/îngrijirea copilului, statutul persoanei asigurate sau neasigurate se

determină la data nașterii copilului.

Recurenta a menționat că intimata Lilia Vicol, la momentul apariției riscului

asigurat - nașterea copilului, la data de xxxx, nu întrunea condițiile pentru stabilirea

indemnizației pentru creșterea copilului ca persoană asigurată. Or, legislația în vigoare

nu prevede acordarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului soției aflate la

întreținerea soțului. Statutul de soție aflată la întreținerea soțului acordă dreptul doar la

indemnizația de maternitate.

Recurenta a menționat că intimata Lilia Vicol, în calitate de soție aflată la

întreținerea soțului, are dreptul la indemnizație de maternitate, iar la aprecierea dreptului

soției aflate la întreținerea soțului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea

copilului, urmează a fi luată în considerare întreaga reglementare legislativă în acest

domeniu și nu doar prevederile unei anumite legi, iar în caz de neconcordanță dintre

acestea, urmează a fi aplicate regulile generale de interpretare a actelor normative.

Recurenta a remarcat că aprecierea probelor de către instanța de apel este

arbitrară, fapt ce vine în contradicție cu prevederile legislației procedurale civile cât și

cu dreptul la un proces echitabil.

Făcînd referire la Hotărârea nr. 18 din 22 mai 2017 a Curții Constituționale,

recurenta a menționat că instanța de apel nu a exercitat un control judiciar complet în

fapt și în drept, cu respectarea efectului devolutiv al apelului, asupra ceea ce a hotărât

prima instanță, iar drept consecință a interpretat și a aplicat în mod eronat normele de

drept material și procedural pertinente speței, fapt ce a succedat adoptarea unei soluții

nemotivate.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 26 mai 2021.

7

La data de 03 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice și la 04 iunie 2021,

prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de

respingere a cerințelor Liliei Vicol (f.d.119-121).

Decizia motivată din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată Casei

Naționale de Asigurări Sociale la data de 07 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție nr. DS8003376598AS, anexat la materialele cauzei (f.d.128).

La data de 20 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului (f.d. 130-133).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei

din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

La data de 24 septembrie 2021, în adresa intimatei Liliei Vicol, a fost expediată

copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d.136).

Deși la data de 29 septembrie 2021 intimata Lilia Vicol a recepționat copia

recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție nr.DS8005413625AS, anexat la materialele cauzei (f.d.138), aceasta

nu și-a valorificat dreptul său procedural și nu a depus referință la recursul Casei

Naționale de Asigurări Sociale.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

8

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii

Victor Burduh

Nina Vascan

9