2ra-1528/21 — anularea ordinului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1528/21 — anularea ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1528/2021
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.N.Lupașcu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Panov, V.Cotorobai, I.Secrieru)
Î N C H E I E R E
20 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Duca Ion,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Duca Ion
împotriva Instituției Publice Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” cu privire la
anularea ordinului, recuperarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor
de judecată,
împotriva deciziei din 13 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 24 decembrie 2019, Duca Ion a depus cererea de chemare în judecată
împotriva IP Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” privind anularea ordinului
nr.128-ab din 26 septembrie 2019 ,,Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”
și încasarea prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat reclamantul că, prin ordinul nr.128-ab din 26
septembrie 2019 a Instituției Publice Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din
XXXXX, a fost sancționat cu mustrare.
A indicat reclamantul că, ordinul emis este ilegal și urmează a fi anulat din
următoarele motive.
A notat că, în ordin s-a indicat că „Duca Ion, profesor de educație fizică, fără
motive întemeiate nu s-a prezentat la serviciu în datele de 7-9 august 2019, 12-17
august 2019, 19-23 august 2019, 28-30 august 2019, încălcând pct. 4.3.„ pct. 8.15.
al Regulamentului intern al IPLT „Alexandru cel Bun” și art. 9 alin. (2) lit. d)
Codului Muncii”.
A relatat reclamantul că, nu a comis nici o abatere disciplinară, a respectat
programul de muncă, iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu scopul de a-l
persecuta, discrimina și intimida. Sancțiunea disciplinară a fost aplicată cu
încălcarea gravă a prevederilor art. 206-210 din Codul Muncii.
1
Totodată a subliniat că, prin sancționare ilegală a pârâtului i-a fost cauzat un
prejudiciu moral în mărime de 10 000 lei, care urmează a fi încasat în beneficiul
său, suma indicată constituie o cale de reparație echitabilă a umilinței, intimidării,
stresului și frustrării morale pe care le-a suferit ca urmare a încălcării dreptului
subsemnatului la muncă.
A afirmat că, sarcina probațiunii în litigiile individuale de muncă aparține
angajatorului.
Prin hotărârea din 06 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 13 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de Ion Duca și s-a menținut hotărârea din 06 august 2020 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că la materialele cauzei este
anexat procesul-verbal de constatare din 16 septembrie 2019, potrivit căruia Duca
Ion în zilele lucrătoare de 7-9 august 2019, 12-17 august 2019, 19-23 august 2019,
28-30 august 2019, a lipsit de la locul de muncă (f. d.16).
Conform art. 201 din Codul muncii, disciplina muncii reprezintă obligația
tuturor salariaților de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în
conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convențiile colective, cu
contractele colective și cu cele individuale de muncă, precum și cu actele
normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unității.
Potrivit art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, pentru încălcarea
disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice față de salariat următoarele
sancțiuni disciplinare: mustrarea.
Potrivit art. 207 alin. (1) din Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică
de organul căruia i se atribuie dreptul de angajare (alegere, confirmare sau numire
în funcție) a salariatului respectiv.
Conform art. 208 alin.(1) din Codului muncii, până la aplicarea sancțiunii
disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicație
scrisă privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă poate fi prezentată de
către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a
prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat de un
reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților.
Instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a stabilit că prin solicitarea
din 16 septembrie 2019, recepționată în aceiași zi de Duca Ion, angajatorul IP
Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” a solicitat prezentarea explicaților scrise
privind faptul absenței în zilele de 7-9 august 2019, 12-17 august 2019, 19-23
august 2019, 28-30 august 2019 (f. d. 17) .
Potrivit răspunsului lui Duca Ion din 20 septembrie 2019, a indicat că faptele
nu corespund adevărului, nu a comis nici o încălcare, a respectat programul de
muncă (f. d. 18).
Instanța de apel a notat că în speță, deși apelantul/reclamant Duca Ion solicită
nulitatea ordinului nr. 128-ab din 26.09.2019 „Cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare” (f. d. 15), nu a indicat careva temeiuri care duc la nulitatea ordinului
precitat. Or, apelantul/reclamant s-a limitat la dezacordul cu Ordinul contestat,
invocând că nu a comis nici o abatere disciplinară și că a respectat programul de
muncă, pe când actele cauzei indică contrariul.
2
Instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a reliefat că reclamantul
Duca Ion a beneficiat de concediul anual de odihnă în perioada 03.06.2019-
06.08.2019 (f. d. 25), iar la data de 07 august 2019 urma să se prezinte la locul de
muncă. Astfel, faptul absenței dlui Duca Ion de la lucru în zilele de 7-9 august
2019, 12-17 august 2019, 19-23 august 2019, 28-30 august 2019, rezultă și din
datele reflectate în Registrul evidenței intrării - ieșirii persoanelor pe teritoriul
instituției, or înscrierile în registru cu privire la prezența lui Duca Ion apar doar în
luna septembrie 2019 (f. d. 36-43).
La 23 august 2021, Duca Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integral a acțiunii.
În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul
adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează
raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.
S-a menționat că instanța de apel i-a încălcat dreptul de a participa la
examinarea propriei cauze, de a prezenta probe, dreptul la apărare garantat de art.6
CEDO și art.26 din Constituție.
Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 13
mai 2021 și expediat participanților la proces la 15 iunie 2021 (f.d.220), însă la
materialele cauzei lipsește dovada recepționării deciziei recurate.
Prin urmare, cererea de recurs declarată la 23 august 2021, se consideră
depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Prin notificarea din 14 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție în
conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și a
înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la
data primirii acesteia.
La 11 octombrie 2021 IP Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” a depus
referință și a solicitat respingere recursului depus de Duca Ion ca fiind inadmisibil.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul
de procedură civilă.
3
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține
că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,
în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea
recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de
procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de
apel.
În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material
și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța
de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în
vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui
control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a
recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de Duca Ion.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)
din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
4
d i s p u n e :
Recursul declarat de Duca Ion se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
5