2ra-1141/21 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosar nr. 2ra-1141/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – V. Holban

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi

Î N C H E I E R E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Moscal Ivan,

în cauza civilă la cererea înaintată de Moscal Ivan împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării termenului

rezonabil de examinare a cauzei penale,

împotriva deciziei din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Moscal Ivan, fiind menținută hotărârea din

02 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 21 octombrie 2019, Moscal Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea

încălcării de către organul de urmărire penală a dreptului la examinarea cauzei

penale în termen rezonabil, încasarea de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Moscal Ivan a

echivalentului bănesc pentru compensarea prejudiciului material și moral în mărime

de 200 000 lei.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că, la 03 septembrie 2016, în satul

Chirca, raionul Anenii Noi, a fost incendiat domiciliul său. Fără a petrece nicio

investigație, Agentul constatator al IP Anenii Noi, în persoana șefului de post,

căpitan de poliție G.Coiman, la 12 septembrie 2016, a stabilit că incendiul a avut loc

probabil în urma unui scurtcircuit a cablurilor electrice și, în cazul dat, nu se

întrunesc elementele componenței de infracțiune sau ale contravenției și,

conducându-se de prevederile art. 441 alin.(1) lit. a) al Codului contravențional, a

decis a înceta procesul contravențional, deoarece nu există faptul contravenției.

Decizia respectivă a fost contestată de către reclamant și judecătorul de instrucție

I. Bria a anulat decizia din 12 septembrie 2016 privind încetarea procesului

1

contravențional, ca fiind ilegală. Totuși, Inspectoratul de Poliție și Procuratura

Anenii Noi au lăsat încheierea judecătorului fără nicio examinare pe parcursul anilor

2016-2017.

Reclamantul a indicat că, agentul constatator P. Cabac a emis o decizie analogică

cu cea a agentului constatator G. Coiman. Respectiv, la 12 februarie 2018,

reclamantul a contestat decizia din 10 ianuarie 2018 a agentului constatator al IP

Anenii Noi și, peste patru luni, judecătorul N. Ghedrovici a emis hotărârea nr.5r-

14/18 din 18 iunie 2018, prin care a fost anulată decizia din 10 ianuarie 2018 și

materialele au fost expediate Procuraturii.

Reclamantul s-a adresat procurorului D. Plămădeală care, la 09 februarie 2018,

a examinat contestația împotriva deciziei din 10 ianuarie 2018 a agentului

constatator. Instanța a constatat că, la 29 noiembrie 2017, Procuratura Anenii Noi a

refuzat în pornirea urmăririi penale și a clasat procesul penal, deoarece fapta nu este

prevăzută de legea penală ca infracțiune. Tot Procuratura a costatat că cazul

constituie o contravenție prevăzută de art.104 din Codul contravențional, drept

rezultat fiind pornit un nou proces contravențional, care a fost expediat conform

competenței la IP Anenii Noi.

La 10 ianuarie 2018, agentul constatator, P. Cabac a constatat că termenul de

prescripție de atragere la răspundere a expirat și, conducându-se de prevederile art.

30 alin. (2) din Codul contravențional, a încetat repetat procesul contravențional.

La 31 ianuarie 2018, reclamantul a solicitat procurorului de a verifica legalitatea

actului respectiv, deoarece consideră că din start s-a pornit pe falsificarea cauzei cu

aprecierea ei drept o contravenție, apoi drept infracțiune, și apoi iarăși ca și

contravenție. Astfel, contestația procurorului D. Plămădeală, susținută de procurorul

Mihai Nicolae, împotriva deciziei agentului constatator P. Cabac din 10 ianuarie

2018, a fost admisă și materialele au fost expediate la IP Anenii Noi pentru

continuarea investigațiilor pe faptul incendierii casei lui Moscal Ivan.

Reclamantul a susținut că, pe cazul incendierii casei sale din start s-a urmărit

mușamalizarea acestuia, fiind înregistrat ca o contravenție, apoi după ce a depus

contestații, fiind înregistrat ca un proces de urmărire penală, dar și aici s-a trecut în

proces contravențional, astfel, în opinia reclamantului, intenționat se urmărea

neînregistrarea cazului ca infracțiune.

Potrivit reclamantului, procurorul E. Roșior a examinat plângerea sa, dar la 29

noiembrie 2017, a respins-o, arătând intenționat că termenul de prescriptiție a expirat

și că suma pagubei nu ar ajunge pentru pedeapsă.

La 17 aprilie 2018, instanța de judecată a admis plângerea reclamantului, iar

procurorul E. Roșior în loc să trimită dosarul la Poliție să se efectueze ancheta, la 25

aprilie 2018, a atacat încheierea instanței de judecată, considerând-o ilegală.

Curtea de Apel Chișinău, la 22 mai 2018, prin decizia nr.10-389/18 a respins

recursul procurorului E. Roșior ca lipsit de suficientă motivare a ordonanțelor și

recursului.

Reclamantul consideră că procurorul E. Roșior intenționat a falsificat ordonanța.

La 10 octombrie 2018, Moscal Ivan a depus cerere la judecătorie, procuratură și

Inspectoratul de Poliție Anenii Noi, solicitând să fie informat despre mersul

anchetei, deoarece Curtea Apel Chișinău a dispus reluarea urmăririi penale cu

obligarea Procuraturii să lichideze încălcările și erorile depistate.

După această adresare, dosarul a fost preluat de anchetatorul E. Garbuz, după

care a fost informat de procurorul A. Burlacu la 24 octombrie 2018 și apoi la 28

2

noiembrie 2018, că procesul penal nr.20172500389 se află la Poliția Anenii Noi și

până la data de 28 noiembrie 2018, o hotărâre pe acest caz lipsește.

La 12 octombrie 2018, Judecătoria Anenii Noi, l-a informat pe reclamant și i-a

expediat copiile încheierilor instanței de fond din 17 aprilie 2018, decizia Curții de

Apel Chișinău din 22 mai 2018, recursurile și scrisorile de însoțire în adresa

Procuraturii din 11 octombrie 2018.

La 19 iunie 2018, instanța de fond a expediat copia hotărârii nr.5r-14/18 pentru

cunoștință și executare Procurorului Anenii Noi. Totodată a informat Procurorul că

materialele cauzei se află la IP Anenii Noi, unde urma să preia conducerea anchetei.

După expirarea a trei ani de rezistență a organelor de anchetă, la 08 mai 2019,

reclamantul a fost informat că urmărirea penală a fost prelungită, urmând a fi

întreprinse acțiuni de urmărire penală.

Ulterior, E. Garbuz a înaintat demers procurorului, solicitând de a suspenda

urmărirea penală pe dosasul nr.2018250529. Procurorul V. Babilev prin ordonanța

din 21 mai 2019 a dispus suspendarea urmăririi penale pe dosarul nr.2018250529,

din motivul că nu au fost identificate persoane, care pot fi puse sub învinuire.

Reclamantul a menționat că, în partea descriptivă a ordonanței din 21 mai 2019

lipsește descrierea evenimentelor care s-au petrecut în anii 2016-2019, lipsește o

motivare, fapt prin care i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art.6 CEDO.

Astfel, pentru tergiversarea cauzei pe parcursul a patru ani (2016-2019),

reclamantul nu poartă nicio vină, însă responsabilitatea o poartă reprezentanții

poliției și ai procuraturii, care pe parcursul a celor patru ani nu au înregistrat cazul

ca penal, ci doreau să fie investigate drept o contravenție. Toate acestea au dus la

tergiversarea neîntemeiată a înregistrării și anchetării cazului.

Reclamantul consideră că, prejudiciul moral în sumă de 200 000 lei pentru

familia sa, conform prevederilor CEDO, reprezintă o satisfacție echitabilă.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat, repunerea în termenul de

prescripție, constatarea faptului încălcării dreptului lui Moscal Ivan la judecarea în

termen rezonabil a cauzei la cererea înaintată de Moscal Ivan, încasarea de la bugetul

de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui

Moscal Ivan a echivalentului bănesc pentru compensarea prejudiciului material și

moral în mărime de 200 000 lei.

Prin hotărârea din 02 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată a lui Moscal Ivan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei penale.

Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la 19 februarie 2020, apelantul

Moscal Ivan a depus cerere de apel, solicitând repunerea în termen a apelului,

casarea hotărârii din 02 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Moscal Ivan, fiind menținută hotărârea din 02 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că pretenția formulată de către

Moscal Ivan cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen

rezonabil a cauzei este neîntemeiată, or acesta nu a înaintat o acțiune civilă și nu

deține în cauza penală calitatea bănuit, învinuit, inculpat. Subsecvent și cerința

3

privind compensarea prejudiciului moral pentru încălcarea termenului rezonabil de

examinare a cauzei penale este neîntemeiată.

La 10 iunie 2021, Moscal Ivan a declarat recurs împotriva deciziei din 24

februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă

integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat circumstanțe și motive similare celor din cererea

de chemare în judecată și cererea de apel.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Moscal

Ivan, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

24 februarie 2021 și expediată participanților la proces la 14 aprilie 2021 (f.d. 131),

însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să certifice momentul recepționării

acesteia de către recurent. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat

împotriva deciziei din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat

la 10 iunie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se

consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

4

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs înaintată de Moscal Ivan.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Moscal Ivan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5