2rac-240/21 — încasarea datoriei

2rac-240/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-240/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Titaninvest”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „NVS Rapid” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Titaninvest”, intervenient accesoriu Societatea Comercială „Lianat-Grup”

Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Titaninvest” și a

fost menținută hotărârea din 11 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, prin care acțiunea a fost admisă integral,

c o n s t a t ă:

La 24 iulie 2020 SRL „NVS Rapid” a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată, împotriva SRL „Titanivest” intervenient accesoriu SC

„Lianat-Grup” SRL cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin comanda de transport

internațional de mărfuri nr. 4508 din 21 mai 2020, SRL „NVS Rapid” și-a asumat

obligația de a efectua transport internațional de mărfuri pe ruta România –

Moldova, iar SRL „Titaninvest” și-a asumat obligația de a achita serviciile de

transport în sumă de 400 de Euro.

A notat că potrivit prevederilor contractuale, volumul mărfurilor ce urmau a

fi transportate constituiau 30m3, iar greutate 5 tone, iar beneficiarul final al

serviciilor de transport era SC „Lianat-Grup” SRL.

A relevat că la 25 mai 2020, SRL „NVS Rapid” și-a onorat obligațiile

contractuale asumate prin prezentarea camionului la locul de încărcare, unde s-a

constatat că greutatea mărfii constituia 9098,40 kg, ceea ce depășea semnificativ

greutatea mărfii indicată în comanda de transport nr.4508 din 21 mai 2020.

Întru respectarea prevederilor pct.8 din comanda de transport,

reprezentantul transportatorului, a înștiințat reprezentanții SRL „Titaninvest”

despre situația creată, care au comunicat că neclaritatea respectivă va fi soluționată

la întoarcerea camionului, printr-un adaos la prețul contractului.

Prin urmare, la 26 mai 2020, reclamantul a expediat în adresa pârâtului o

notificare potrivit căreia a solicitat încheierea unui Acord adițional la comanda de

transport internațional de mărfuri nr.4508 din 21 mai 2020, privind modificarea

prețului din contract, de la 400 de euro, la 600 de euro, însă nu a primit nici un

răspuns.

A precizat că la 27 mai 2020, SRL „NVS Rapid” și-a onorat cu bună-

credință obligațiile contractuale asumate prin livrarea mărfii către destinatarul SC

„Lianat-Grup” SRL.

A susținut că din motivul refuzului verbal al SRL „Titaninvest” privind

majorarea plății pentru serviciile prestate, la 27 mai 2020, SRL „NVS Rapid” a

expediat în adresa pârâtului cerere prealabilă, prin care a solicitat acceptarea

majorării prețului pentru serviciul de transport prestat în baza contractului-

comandă nr.4508 din 21 mai 2020 de la suma de 400 de euro, la 600 euro, cu

achitarea acesteia conform condițiilor generale ale contractului-comandă

menționat, în termen de 23 zile din data prezentării actelor în original, iar în cazul

refuzului de a satisfacerii acesteia, în termen de 23 zile din data recepționării

cererii respective.

A menționat că la cererea prealabilă au fost anexate copia contractului-

comandă de transport nr.4508 din 21 mai 2020, actul de predare-primire a

serviciilor, factura fiscală nr.EAA002418520 din 27 mai 2020 și scrisoarea de

transport CMR, acte care urmau a fi semnate cu restituirea către transportator a

unui exemplar.

A notat că la 02 iulie 2020, în adresa SRL „NVS Rapid” a parvenit răspunsul

la cererea prealabilă privind încasarea sumei, prin care SRL „Titaninvest” a refuzat

admiterea solicitărilor reclamantului pe motiv că circumstanțele expuse în cererea

prealabilă sunt neîntemeiate și nu corespund adevărului. Concomitent, a fost

indicat că pârâtul nu a cunoscut despre majorarea cantității ce urma a fi

transportate.

A reliefat că după livrarea mărfii, SRL „NVS Rapid” s-a adresat cu o cerere

către SC „Lianat-Grup” SRL, prin care a solicitat eliberarea copiei contractului

încheiat cu SRL „Titaninvest”, care a stat la baza încheierii contractului-comandă

de transport nr.4508 din 21 mai 2020, încheiat între SRL „NVS Rapid” cu SRL

„Titaninvest”, solicitare care a fost refuzată, însă, în mod verbal, a fost comunicat

că potrivit contractului încheiat între SC „Lianat-Grup” SRL și SRL „Titaninvest”,

cantitatea mărfii constituia 9 tone.

A afirmat că, pârâtul nu a efectuat plata în termenul stabilit prin comanda de

transport, astfel, înregistrează față de reclamant o datorie în mărime de 11594,64

de lei.

A considerat că este în drept de a solicita încasarea pe cale judiciară, din

contul pârâtului a datoriei și a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu

examinarea cauzei civile.

La 08 octombrie 2020, SRL „NVS Rapid” a depus cerere de concretizare a

pretențiilor împotriva SRL „Titaninvest”, intervenient accesoriu SC „Lianat- Grup”

SRL, solicitând încasarea din contul SRL „Titaninvest” în beneficiul SRL „NVS

Rapid” a datoriei în mărime de 2594,64 de lei și cheltuielile de judecată în sumă de

348 de lei suportate pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii și 3000 de

lei pentru asistența juridică (f.d.51-55, 59-62).

Prin hotărârea din 11 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost admisă integral acțiunea depusă de SRL „NVS Rapid”, a fost încasată de la

SRL „Titaninvest”, în beneficiul SRL „NVS Rapid” suma de 2594,64 de lei,

precum și cheltuielile de judecată în sumă de 3348 de lei suportate pentru achitarea

taxei de stat la depunerea acțiunii și asistență juridică, iar în total 5942,64 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 09 ianuarie 2021 și la 22

aprilie 2021, prin intermediul Oficiului poștal, SRL „Titaninvest”, reprezentat de

avocatul Roman Crivenco, a depus cerere de apel, solicitând admiterea apelului,

casarea integrală a hotărârii contestate, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de SRL „Titaninvest”, reprezentat de avocatul Roman Crivenco și a fost

menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a aplicat prevederile art.

9 alin. (1), (2), 774 alin. (1), 775 alin. (1), 776, 858 alin. (1), (2), 1411 alin. (1),

1432 alin. (1), (2) și a conchis că prima instanță just a admis acțiunea, or, din

ansamblul circumstanțelor de fapt și temeiurile de drept invocate în acțiune, se

constată că de către SRL „NVS Rapid” au fost respectate toate condițiile, atât în

executarea obligațiilor contractuale, cât și în exercitarea dreptului de a înainta

acțiunea în instanța de judecată.

În mod distinct, Colegiul instanței de apel a remarcat, că potrivit

prevederilor contractuale, volumul mărfurilor ce urmau a fi transportate constituia

30 m3, iar greutatea constituia 5 tone.

Astfel, Colegiul reține că onorându-și obligațiile contractuale, SRL „NVS

Rapid” la data de 25 mai 2020 a prezentat camionul la locul de încărcare, unde s-a

constatat că greutatea mărfii constituia 9098.40 de kg, ceea ce depășea semnificativ

greutatea mărfii menționată în Comanda de transport nr.4508 din 21 mai 2020.

Respectând prevederile pct.8 din Comanda de transport menționată,

reprezentantul transportatorului a înștiințat reprezentanții SRL „Titaninvest” despre

această situație. Totodată, în adresa SRL „Titaninvest” la data de 26 mai 2020 a

fost expediată o notificare prin care SRL „NVS Rapid” a solicitat încheierea unui

Acord adițional la Comanda de transport sus menționată, prin care urma a fi

modificat prețul din Contract de la 400 de euro - la 600 de euro, notificare lăsată

fără răspuns.

Colegiul instanței de apel a constatat că onorându-și obligațiunile

contractuale privind transportarea mărfii SRL „NVS Rapid” la 27 mai 2020 a livrat

marfa către destinatarul SC „Lianat- Grup” SRL, demonstrând buna credință în

respectarea și executarea obligațiunilor contractuale.

Colegiul instanței de apel a menționat că de către SRL „Titaninvest”, contrar

prevederilor art.118 CPC, nu a fost prezentat Contractul încheiat între SC „Lianat –

Grup” SRL și SRL „Titaninvest”, care a stat la baza încheierii între SRL „NVS

Rapid” și SRL „Titaninvest” a contractului-comandă de transport nr.4508 din 21

mai 2020, pentru a putea verifica cantitatea mărfii care urma a fi transportată către

SC „Lianat- Grup” SRL.

Astfel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței ierarhic

inferioare în raport cu criticele formulate în cererea de apel și materialul probator,

Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a conchis că soluția primei instanțe

privind admiterea integrală a acțiunii este una corectă, rezultată din aprecierea

corectă a materialului probator și interpretarea justă a normelor de drept material.

La 18 august 2021, SRL „Titaninvest” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

deoarece a apreciat arbitrar probele și în mod arbitrar a lezat drepturile recurentului

limitîndu-se la enumerarea articolelor și a poziției părților.

A susținut că din actele judecătorești contestate nu este clar cum instanțele

au constatat că greutatea mărfii stabilită în contract a fost depășită, dacă a fost

depășită atunci a cui era marfa în situația în care „NVS Rapid” SRL a recunoscut

că în camion transportă și marfa altui client.

A invocat că intimatul nu a respectat în totalitate clauzele contractuale și a

admis încărcarea mărfii unor alți beneficiari. Este inechitabil de a pune în sarcina

recurentului achitarea unei sume care nu se bazează pe obligații asumate prin

contract și care nu corespunde realității și serviciilor de prestare acestuia.

Mai mult, instanța de apel nu a constatat care este temeiul în baza căruia

recurentul ar trebui să achite un surplus de 200 de euro, or dovada înțelegerii

dintre părți privind transportarea bunurilor este contractul comandă în care sunt

indicate expres toate clauzele referitoare la bunurile ce urmează a fi transportate, în

contract este specificat clar prețul de 400 de euro. La actele cauzei nu există vreo

probă care ar susține solicitarea reclamantului de a obliga pârâtul la achitarea unui

surplus de 200 de euro pentru transportarea mărfii stabilite în contract.

La 03 septembrie 2021, în adresa SRL „NVS Rapid” și a SRL „Lianat Grup”

a fost expediată copia cererii de recurs depusă de SRL „Titaninvest” cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 133).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 06 august 2021, prin intermediul oficiului poștal (f. d. 123).

Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la

18 august 2021, adică în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Titaninvest” completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Titaninvest” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „Titaninvest” urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Titaninvest” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru