2ra-1301/21 — anularea ordinului de concediere, încasarea compensației

2ra-1301/21 — anularea ordinului de concediere, încasarea compensației (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1301/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: P. Păun)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

6 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Municipală

Regia „Autosalubritate”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Gorea

împotriva Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” cu privire la anularea

ordinelor de sancționare, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru

absența forțată de la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 7 decembrie 2018, Vasile Gorea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” (în continuare ÎM

„Autosalubritate”) cu privire la anularea ordinelor de sancționare, restabilirea la

locul de muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă,

încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că conform ordinului nr. 89a din 2 iulie 2018

privind aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați ÎM „Autosalubritate”, ca

șef al Necropolei de animale, în temeiul art. 206 alin. (1) lit. b) Codul muncii,

pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu stipulate în fișa de post, manifestată prin

suportarea unor cheltuieli nejustificate în sumă de 42 700 de lei, pentru întreținerea

câinilor colectați din mun. Chișinău, care efectiv nu au fost întreținuți și alimentați,

neimplementarea unor dări de seamă, neasigurarea evidenței stocurilor de mărfuri

aflate în gestiune, prin care s-a prejudiciat interesele materiale a întreprinderii, i-a

fost aplicată sancțiunea disciplinară „mustrare”.

A indicat că contrar prevederilor art. 208 alin. (1) Codul muncii, angajatorul

nu i-a cerut nici o explicație în scris referitor la fapta reținută, prin ce i-a fost

încălcat dreptul la apărare.

Mai mult, ÎM „Autosalubritate” nu i-a prezentat nici un act din care ar urma

faptul suportării cheltuielilor nejustificate în sumă de 42 700 de lei și nici nu s-a

adresat în instanța de judecată cu cerere în vederea recuperării prejudiciului

menționat, pretins a fi cauzat de reclamant.

1

Urmare a celor menționate, reclamantul a concluzionat că ordinul nr. 89a din

2 iulie 2018 a fost emis contrar legii, abuziv, în lipsa căruiva suport juridic.

Ulterior, conform ordinului nr. 378p din 19 septembrie 2018 privind aplicarea

sancțiunilor disciplinare lui Vasile Gorea, șef al Necropolei de animale, pentru

încălcarea atribuțiilor de serviciu stipulate în pct. 2 din Fișa de post, manifestată

prin ignorarea perfectării răspunsurilor la pretențiile distribuite pentru examinare,

i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară „mustrare aspră”.

A menționat că și acest ordin a fost emis în lipsa suportului probatoriu,

deoarece odată ce a recepționat spre executare pretenția APLP nr. 54/35, a

telefonat reprezentanta întreprinderii, care i-a comunicat că nu mai are nevoie de

răspuns în scris, deoarece problema enunțată în pretenție s-a epuizat. Mai mult,

petiționara nu a înregistrat nici o plângere în legătură cu faptul dat, ceea ce

demonstrează că reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu bună-credință.

Cu privire la petiția reprezentantului APLP nr. 54/35 din 25 mai 2018 a

indicat că nu a cunoscut despre acesta și nici nu avea cum să cunoască, deoarece la

acel moment se afla în concediu anual. Întru cât, în petiția respectivă se face

referire la perimetrul altor blocuri locative, aceasta nu poate fi examinată ca

dezacordul petiționarului că faptul că reclamantul nu a răspuns la cea anterioară.

Astfel, pârâtul a emis ordinul de sancționare pentru o formalitate, și anume

neexpedierea unui răspuns în scris, deși solicitarea expusă în petiție a fost

executată, iar pentru neexpedierea răspunsului a fost amendată o altă persoană,

având intenția de a-l concedia pe reclamant.

Conform ordinului nr. 465p din 26 octombrie 2018 privind aplicarea

sancțiunilor disciplinare lui Vasile Gorea, șef al Necropolei de animale, în temeiul

art. 86 alin.(1) lit. g) și art. 206 alin. (1) lit. d) Codul muncii, pentru încălcarea

repetată pe parcursul unui an a obligațiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost

sancționat disciplinar, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară „mustrare aspră” cu

concediere.

Reclamantul a considerat reclamantul că emiterea ordinului menționat

reprezintă o relatare falsă a circumstanțelor, exclusiv în scopul de a-l concedia din

funcția deținută.

Astfel, este eronat faptul că reclamantul a fost invitat pentru depunerea

explicațiilor și a refuzat, deoarece prezența lui nici nu a fost solicitată, la acel

moment contractul individual de muncă cu el fiind suspendat. Ordinul respectiv se

bazează pe presupuneri, iar faptul că uneori, reclamantul a fost mai sever cu

subalternii, nu urmează a fi calificat ca depășirea atribuțiilor de serviciu, mai mult

că din partea acestora nu au fost depuse plângeri.

Reclamantul a solicitat anularea ordinelor ÎM „Autosalubritate” nr. 89a din 2

iulie 2018 privind aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați a ÎM

„Autosalubritate” nr. 378p din 19 septembrie 2018 privind aplicarea sancțiunilor

disciplinare lui Vasile Gorea, șef al Necropolei de animale nr. 465p din 26

octombrie 2018 privind aplicarea sancțiunilor disciplinare lui Vasile Gorea, șef al

Necropolei de animale și restabilirea lui Vasile Gorea în funcția de șef al

Necropolei de animale a ÎM „Autosalubritate”.

Ulterior, prin cererea din 3 iulie 2019, reprezentantul reclamantului, avocatul

Mihai Garaba, a completat acțiunea cu pretenții accesorii, solicitând încasarea din

contul ÎM „Autosalubritate” în beneficiul lui Vasile Gorea a despăgubirii pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, și anume 26 octombrie 2018 -

2

până la data emiterii hotărârii judecătorești reieșind din salariul mediu lunar în

mărime de 12 145 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 25 000 de lei.

La fel, prin cererea înaintată în ședința de judecată din data de 30 septembrie

2019 reprezentantul reclamantului, avocatul Mihai Garaba, a solicitat compensarea

cheltuielilor de judecată cu încasarea din contul ÎM „Autosalubritate” în beneficiul

lui Vasile Gorea a sumei de 3 000 de lei, confirmată pin bonul de plată din 15

septembrie 2019.

Prin hotărârea din 5 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Gorea

împotriva ÎM „Autosalubritate” cu privire la anularea ordinelor de sancționare,

restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absență forțată de la locul

de muncă, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea din 5 august 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, avocatul Mihai Garaba, în interesele lui Vasile Gorea, a declarat

cerere de apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de apel declarată de Vasile Gorea, reprezentat de avocatul Mihai Garaba. S-a casat

hotărârea din 5 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a emis o

nouă hotărâre în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile

Gorea împotriva ÎM „Autosalubritate” cu privire la anularea ordinelor de

sancționare, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența

forțată de la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de

judecată, prin care: S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de

Vasile Gorea împotriva ÎM „Autosalubritate” cu privire la anularea ordinelor de

sancționare, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absența

forțată de la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată. S-a anulat ordinul ÎM „Autosalubritate” nr. 89a din 2 iulie 2018 cu

privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare unor angajați, în partea aplicării

sancțiunii disciplinare lui Vasile Gorea. S-a anulat ordinul ÎM „Autosalubritate”

nr. 378p din 19 septembrie 2018 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare lui

Vasile Gorea, șef Sector Necropola de Animale din cadrul ÎM „Autosalubritate”.

S-a anulat ordinul ÎM „Autosalubritate” nr. 465p din 26 octombrie 2018 cu privire

la aplicarea sancțiunii disciplinare lui Vasile Gorea, șef Sector Necropola de

Animale din cadrul ÎM „Autosalubritate”. S-a restabilit Vasile Gorea în funcția de

șef Sector Necropola de Animale din cadrul ÎM „Autosalubritate”. S-a încasat de la

ÎM „Autosalubritate” în beneficiul lui Vasile Gorea despăgubirea pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la muncă, și anume 26 octombrie 2018 - 23 martie

prejudiciul moral în mărime de un salariu mediu lunar al salariatului. S-A încasat

de la ÎM „Autosalubritate” în beneficiul lui Vasile Gorea cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 3 000 de lei. În rest cerințele acțiunii s-au respins ca

neîntemeiate. În conformitate cu art. 256 alin. (1) lit. d) și alin. (2) Cod de

procedură civilă, hotărârea privind reintegrarea în serviciu a lui Vasile Gorea și

plata unui salariu mediu pentru absență forțată de la lucru se execută imediat. S-a

încasat de la ÎM „Autosalubritate” în beneficiul statului cheltuielile de judecată cu

titlu de taxă de stat suportate în instanța de apel în sumă de 502,50 lei.

3

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 86 alin. (1) lit. g), 87 alin. (1) și (4), 89

alin. (2), 201, 206, 208, 209 alin. (1), 210 Codul muncii, Colegiul a considerat

neîntemeiată soluția adoptată prin hotărârea primei instanțe și necesar de a admite

parțial acțiunea.

Colegiul a precizat că conform ordinului nr. 89a din 7 iunie 2018 reclamantul/

apelant Vasile Gorea, ca șef Necropolei de animale, a fost sancționat disciplinar

pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu stipulate în fișa de post, Legea

contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, manifestată prin suportarea unor

cheltuieli nejustificate în sumă de 42700,00 lei pentru întreținerea câinilor colectați

din mun. Chișinău, care efectiv nu au fost întreținuți și alimentați,

neimplementarea unor dări de seamă, neasigurarea evidenței stocurilor de mărfuri

aflate în gestiune, prin ce s-a prejudiciat interesele materiale a întreprinderii.

Astfel, Colegiul a subliniat că acesta nu conține expres temeiurile care au stat

la baza stabilirii sancționării respective reclamantului/ apelant, or, în conținutul

ordinului directorului ÎM „Autosalubritate” nr. 89a din 7 iunie 2018 nu a fost

indicat expres care atribuții de serviciu stipulate în fișa de post, care norme din

Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 au fost încălcate de către

Vasile Gorea.

Așadar, Colegiul a respins ca declarative argumentele intimatului cu referire

la iregularitățile constatate de Inspecția Financiară, precum că contrar art. 13,17 și

19 din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007, în perioada anilor

2015-2018 nelegitim au fost suportate cheltuieli pentru procurarea și casarea

safaladelor în sumă de 42 700,00 de lei pentru întreținerea câinilor colectați din

mun. Chișinău, care efectiv nu au fost întreținuți și alimentați, precum și cele ce țin

de atribuția de serviciu stabilită în fișa de post – planificarea activității de producție

în sectorul Necropola de animale, deoarece suplinirea temeiurilor ordinului de

sancționare disciplinară în cadrul examinării cauzei nu poate fi acceptată.

Mai mult, actele de lichidare a produselor, din care urmează cantitatea de

safalade folosite pentru întreținerea câinilor sunt semnate de membrii comisiei de

lichidare, coordonate de primul adjunct al directorului ÎM „Autosalubritate” și

aprobate de directorul ÎM „Autosalubritate”, reclamantul/ apelant fiind numai

unul din cei șase membri a comisiei de lichidare.

Sub un alt aspect, Colegiul a menționat că explicația scrisă a salariatului

privind fapta comisă și, în funcție de gravitatea faptei comise – ancheta de serviciu,

în cazul abaterii disciplinare, constituie o etapă a procedurii disciplinare. Aceasta

este o prerogativă a angajatorului în măsură să constate săvârșirea abaterilor

disciplinare de către salariații săi și să aplice sancțiunile corespunzătoare. Sub

sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune disciplinară nu va putea fi dispusă

mai înainte de solicitarea explicației scrise a salariatului privind fapta comisă.

Scopul solicitării explicației scrise a salariatului privind fapta comisă anterior

luării deciziei de aplicare sau nu a unei sancțiuni disciplinare se subsumează ideii

de protecție a salariatului în fața poziției dominante a angajatorului, în vederea

limitării oricărui element de arbitrar și abuz.

Astfel, Colegiul a reținut că legiuitorul, la articolul 208 Codul muncii, a

stabilit condițiile de aplicare a sancțiunilor disciplinare față de salariați. Astfel,

alin. (1) al articolului menționat prevede că până la aplicarea sancțiunii

disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris salariatului o explicație scrisă

privind fapta comisă. Totodată, Colegiul a observat că, în temeiul alin. (2) a

4

aceleiași norme, în funcție de gravitatea faptei comise de salariat, angajatorul este

în drept să organizeze și o anchetă de serviciu, în cadrul căreia, salariatul are

dreptul să-și explice atitudinea și să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea

anchetei toate probele și justificările pe care le consideră necesare.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că, la examinarea abaterii

disciplinare, solicitarea explicației scrise a salariatului este obligatorie și este pusă

în sarcina angajatorului, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a oferi

posibilitate salariatului de a se apăra de fapta ce i se impută.

La fel, Colegiul a reținut că articolul 208 alin. (2) Codul muncii prevede că

salariatul în privința căruia se desfășoară ancheta de serviciu are dreptul să prezinte

probe în apărare.

Aceste norme legale au drept scop protejarea salariatului în privința căruia se

desfășoară ancheta de serviciu și vin să asigure protecția salariatului pentru

desfășurarea unei anchete de serviciu corecte și complete asupra abaterii

disciplinare comise, respectându-se dreptul la apărare. Adică, prevederile legale

oferă persoanei supuse unei anchete disciplinare dreptul de a beneficia de un

proces contradictoriu și de a avea posibilitatea de a prezenta elementele de probă și

a apăra în mod liber cauza.

De altfel, însăși Curtea Europeană a arătat că dreptul la o procedură

contradictorie implică posibilitatea pentru părțile unui proces de a lua cunoștință de

toate piesele de natură să influențeze decizia autorității și de a le discuta. Instanța

europeană a decis că legislația națională poate să realizeze această exigență în

diverse moduri, metoda adoptată trebuie să garanteze ca „partea adverse” să fie

înștiințată de depunerea observațiilor și să aibă posibilitatea să le comenteze (cauza

Pellegrini vs. Italia, hotărârea din 20 octombrie 2001, §44; cauza Meftah și alții vs.

Franța, hotărârea din 26 iulie 2002, §51).

În contextul celor expuse, Colegiul a conchis că prevederile legale care

stabilesc obligativitatea de a audia salariatul în cadrul procedurii disciplinare au

drept scop asigurarea unei anchete efective și contribuie la apărarea poziției

persoanei supuse anchetei de serviciu.

La caz, contrar prevederilor legale menționate, s-a stabilit că, pe parcursul

anchetei de serviciu inițiate prin ordinul directorului ÎM „Autosalubritate” nr. 89a

din 7 iunie 2018 pe marginea încălcărilor stabilite în Raportul Inspecției financiare

din subordinea Ministerului Finanțelor din 15 mai 2018, a fost luat în calcul doar

faptele stabilite în cadrul inspectării financiare tematice, fără a fi solicitată

salariatului Vasile Gorea o explicație scrisă privind fapta comisă.

Totodată, la acest segment, instanța de apel a apreciat critic alegația

intimatului precum că salariatul Vasile Gorea s-a refuzat de a depune explicații pe

marginea controlului efectuat de Inspecția Financiară, or, procesul-verbal prin care

a fost a fost consemnat refuzul lui Vasile Gorea de a depune explicații în legătură

cu cele constatate de Inspecția Financiară a fost întocmit la data de 12 septembrie

2018, adică ulterior emiterii ordinului nr. 89a din 2 iulie 2018 prin care a fost

aplicată sancțiunea disciplinară.

Mai mult, această alegație este contrară suportului probatoriu, din care nu

urmează metoda prin care ÎM „Autosalubritate” a realizat exigența privind

solicitarea explicației scrise a salariatului și ultimul, fiind înștiințat despre oferirea

posibilității de a se apăra de fapta ce i se impută, a refuzat acest drept al său.

5

Concomitent, Colegiul a reținut că conform ordinului nr. 378p din 19

septembrie 2018 reclamantul/ apelant Vasile Gorea, ca șef Necropolei de animale,

a fost sancționat disciplinar pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu stabilite de

pct. 2 din fișa de post a șefului Necropola de Animale, manifestată prin ignorarea

de a perfecta răspunsurile la petițiile distribuite spre executare.

Pentru a concluziona ignorarea de către Vasile Gorea a perfectării

răspunsurilor la petițiile distribuite spre executare, ÎM „Autosalubritate” a reținut

depunerea de către Președintele APLP nr. 54/35 la data de 2 martie 2018, a cererii

prin care s-a solicitat capturarea, evacuarea și sterilizarea cânilor maidanezi și a

pisicilor fără adăpost, care se găsesc în imediata apropiere de blocurile gestionate

de petiționar, cu informarea în scris despre măsurile întreprinse și, deoarece nu a

primit nici un răspuns la petiția menționată, depunerea la data de 25 mai 2018 de

către același petiționar a unei petiții repetate, iar pentru că nu a primit răspuns în

scris la petițiile adresate, depunerea de către Președintele APLP nr. 54/35 a unei

plângeri la Inspectoratul General de Poliție, în vederea tragerii la răspundere a

persoanei responsabile în baza art. 71 Cod contravențional, în urma căreia a fost

sancționat adjunctul lui Vasile Gorea, Țuțuianu V., primul fiind în concediu anual.

La acest segment, instanța de apel a reținut că prin cererea înregistrată la data

de 2 martie 2018 Președintele APLP nr. 54/35 a informat despre numărul mare de

maidanezi agresivi, flămânzi, înrăiți și periculoși și a solicitat serviciilor speciale să

reacționeze, pentru capturarea și evacuarea acestora; prin cererea înregistrată la

data de 25 mai 2018 Președintele APLP nr. 54/35, fără a indica caracterul repetat al

acesteia, a informat despre numărul mare de maidanezi agresivi, flămânzi, înrăiți și

periculoși și a solicitat serviciilor speciale să reacționeze, pentru capturarea și

evacuarea acestora; cererea înregistrată la data de 2 martie 2018 a fost repartizată

pentru examinare Serghienco V., iar cererea înregistrată la data de 25 mai 2018 a

fost repartizată pentru examinare Bajura A.; art. 71 Cod contravențional prevede

sancțiunea rea pentru încălcarea legislației privind accesul la informație și cu

privire la petiționare a persoanei fizice și a persoanei cu funcție de răspundere.

Astfel, Colegiul a subliniat că descrierea abaterii disciplinare și

împrejurărilor în care s-a produs aceasta, reținute în ordinul nr. 378p din 19

septembrie 2018 sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei dovedite cu probe

veridice și suficiente.

Instanța de apel a apreciat critic alegația intimatului precum că conform

explicației șefei cancelariei petițiile au fost repartizate lui Vasile Gorea, șeful

Necropolei de animale, or, explicația acesteia se referă numai la cererea din 23 mai

2018 și din explicația respectivă urmează că cererea a fost transmisă secției de

exploatare.

La fel, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele intimatului ce

țin de sancționarea lui Țuțuianu V. ca reprezentant al persoanei juridice, deoarece

prin procesul-verbal a fost constatată vinovăția persoanei fizice în comiterea

contravenției și nicidecum a persoanei juridice ÎM „Autosalubritate”.

Totodată, Colegiul a constatat o situație contradictorie la caz, or, în timp ce

ÎM „Autosalubritate” cunoștea cu certitudine despre aflarea lui Vasile Gorea în

concediu, acesta, fără a lua în considerație faptul dat și fără a-l aprecia, a reținut în

sarcina ultimului obligația de a perfecta răspuns la petiție.

În conexiunea celor relatate, Colegiul a concluzionat că instanța ierarhic

inferioară eronat a stabilit că la emiterea ordinelor nr. 89a din 7 iunie 2018 și nr.

6

378p din 19 septembrie 2018 nu au fost careva abateri legale, acestea fiind emise

cu respectarea legislației și procedurii stabilite.

În consecință, instanța de apel a conchis că ordinele nr. 89a din 7 iunie 2018

și nr. 378p din 19 septembrie 2018 au fost emise cu încălcarea normelor legale,

considerent din care au fost anulate.

În același timp, din considerentul că prin ordinul ÎM „Autosalubritate” nr. 89a

din 2 iulie 2018 au fost aplicate sancțiuni disciplinare mai multor angajați,

Colegiul a admis pretenția privind nulitatea acestuia numai în partea aplicării

sancțiunii disciplinare lui Vasile Gorea.

Cu referire la ordinul ÎM „Autosalubritate” nr. 465p din 26 octombrie 2018,

prin care lui Vasile Gorea, șef Sector Necropola de Animale din cadrul ÎM

„Autosalubritate” i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de mustrare

aspră, însă, având în vedere că acestuia i-au fost aplicate anterior pe parcursul

anului, sancțiune disciplinară mustrare în baza ordinului nr. 89a din 2 iulie 2018 și

mustrare aspră în baza ordinului nr. 378 din 19 septembrie 2018, i-a fost aplicată

sancțiunea disciplinară – concediere, Colegiul a menționat două aspecte

importante.

În primul rând, ordinul respectiv a fost emis cu încălcarea prevederilor art.

208 Codul muncii, și anume pe parcursul anchetei de serviciu inițiate prin

dispoziția directorului ÎM „Autosalubritate” nr. 06d din 19 octombrie 2018, nu a

fost solicitată salariatului Vasile Gorea explicație scrisă privind fapta comisă.

Colegiul a atestat că instanța de fond eronat, reținând procesul-verbal din 24

octombrie 2018, semnat de reprezentații angajatorului și reprezentantul salariaților,

a respins argumentul reclamantului cu privire la faptul că în cadrul anchetei de

serviciu Comisia nu i s-a solicitat careva explicații, or, deși procesul-verbal, prin

care a fost consemnat refuzul lui Vasile Gorea de a se prezenta la serviciu și a

depune explicații pe marginea anchetei de serviciu a fost întocmit anterior emiterii

ordinului contestat, din materialele cauzei nu urmează nici o probă ce ar confirma

că ÎM „Autosalubritate” (Comisia de anchetă) a solicitat prezența lui Vasile Gorea

la serviciu și depunerea explicațiilor scrise în legătură cu fapta ce i s-a imputat.

Mai mult, Colegiul a reiterat că, prin dispoziția directorului ÎM

„Autosalubritate” nr. 06d din 19 octombrie 2018 contractul individual de muncă cu

Vasile Gorea a fost suspendat, iar din suportul probatoriu nu urmează că ÎM

„Autosalubritate” a solicitat explicații scrise a salariatului și ultimul, fiind înștiințat

despre oferirea posibilității de a se apăra de fapta ce i se impută, a refuzat acest

drept al său.

În al doilea rând, prin ordinul nr. 465p din 26 octombrie 2018 lui Vasile

Gorea, șef Sector Necropola de Animale din cadrul ÎM „Autosalubritate”, i-a fost

aplicată sancțiune disciplinară – concediere, din considerentele că acestuia i-au fost

aplicate anterior pe parcursul anului, sancțiune disciplinară mustrare în baza

ordinului nr. 89a din 2 iulie 2018 și mustrare aspră în baza ordinului nr. 378 din 19

septembrie 2018.

În acest context, instanța de apel a conchis că, în măsura în care ordinele nr.

89A din 7 iunie 2018 și nr. 378p din 19 septembrie 2018 au fost emise cu

încălcarea normelor legale, considerent din care urmează a fi anulate, nu poate fi

reținută aplicarea anterioară, pe parcursul anului, a sancțiunilor disciplinare prin

ordinele respective, și ca consecință lipsa temeiului de a-i aplica lui Vasile Gorea

sancțiunea disciplinară – concedierea.

7

Astfel, Colegiul a apreciat critic concluzia primei instanțe că faptul

sancționării disciplinare a reclamantului pe parcursul anului de mai multe ori, i-a

permis angajatorului în baza art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii să desfacă din

propria inițiativă contractul individual de muncă cu reclamantul pentru încălcarea

repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă.

În consecință, instanța de apel a conchis a fi corectă și întemeiată soluția

privind ilegalitatea ordinului de concediere nr. 465p din 26 octombrie 2018.

Prin prisma art. 89 alin. (1) Codul muncii, și, dat fiind că a fost constatată

ilegalitatea ordinului nr. 465p din 26 octombrie 2018 a ÎM „Autosalubritate”, prin

care Vasile Gorea a fost concediat din funcția șef Sector Necropola de Animale din

cadrul ÎM „Autosalubritate”, instanța de apel a considerat necesară restabilirea lui

Vasile Gorea în funcția deținută anterior concedierii.

Subsidiar, reținând prevederile art. 330 alin. (1) lit. b), art. 90 alin. (1) și (2)

lit. a) și c) Codul muncii, și stabilind că Vasile Gorea a fost privat abuziv de

posibilitatea de a munci, ca urmare a concedierii ilegale din 26 octombrie 2018,

Colegiul a considerat întemeiată cerința de compensare a salariului pentru toată

perioada respective.

Dat fiind că, Vasile Gorea a fost eliberat din funcția de șef Sector Necropola

de Animale din cadrul ÎM „Autosalubritate” ilegal, și astfel i s-a îngrădit dreptul de

a munci, Colegiul a considerat ca fiind necesară admiterea pretenției privind

încasarea prejudiciului moral în cuantum de un salariu mediu lunar al salariatului,

sumă care este echitabilă și proporțională, ce corespunde criteriului stabilit de

norma idem de asigurare a minimului cuantumului prejudiciului moral, precum și

cheltuielile de judecată.

La 16 iulie 2021, ÎM „Autosalubritate” a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei nu

a constatat just și a dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult nu a

examinat cauza sub toate aspectele și nu a stabilit cu certitudine raportul juridic

litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 martie 2021 și a

expediat-o participanților la proces la 13 mai 2021 (f.d. 110, Vol. II), or, la actele

cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de recurent.

Astfel, recursul declarat la 16 iulie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

8

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 29 iulie 2021

instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or, până examinarea admisibilității recursului careva referințe

în adresa instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de ÎM „Autosalubritate”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM „Autosalubritate”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

9

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de ÎM „Autosalubritate”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Municipală Regia

„Autosalubritate”, împotriva deciziei din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

10