2ra-1208/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la executarea inj termen rezonabil a hotaririi judecatoresti etc

2ra-1208/21 — constatarea faptului încălcării dreptului la executarea inj termen rezonabil a hotaririi judecatoresti etc (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1208/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

22 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Alexandru

Teacă și a recursului declarat de către reprezentantul recurentului Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, Constantin Cachița,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru

Teacă împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Consiliul municipiului Chișinău, Primăria municipiului Chișinău,

executorul judecătoresc Evelina Marianciuc cu privire la constatarea faptului

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către reprezentantul apelantului Alexandru Teacă, avocatul

Natalia Culeac-Reul, a fost casată hotărârea din 12 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea parțială

a acțiunii depusă de către Alexandru Teacă, în partea constatării încălcării dreptului

acestuia la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 04 iunie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Alexandru Teacă a sumei în mărime

de 50 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral. În rest, acțiunea a fost

respinsă, ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La data de 20 februarie 2020, Alexandru Teacă a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii Consiliul

mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău, executorul judecătoresc Evelina

Marianciuc cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, activează în calitate de ofițer

în cadrul MAI al RM începând cu luna februarie 2004, până în prezent.

Menționează reclamantul că, s-a adresat cu o cerere către Primăria mun.

Chișinău și Consiliul mun. Chișinău prin care a solicitat să fie asigurat cu spațiu

locativ conform art. 35 a Legii cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990.

Dat fiind că nu a fost asigurat cu spațiu locativ de către autoritățile publice

locale, nu a dispus și nici nu dispune până în prezent de spațiu locativ conform

legislației în vigoare, locuiește în chirie cu familia, prin urmare acesta, s-a adresat

cu acțiune în judecată.

Astfel, prin hotărârea irevocabilă din 04 iunie 2008 a Curții de Apel

Chișinău, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru

Teacă împotriva Consiliului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău privind

asigurarea cu spațiu locativ. În consecință, s-a obligat Consiliul mun. Chișinău și

Primăria mun. Chișinău să asigure cu spațiu locativ familia reclamantului în mun.

Chișinău conform normelor sanitare și componența familiei la momentul executării

hotărârii, iar prin decizia din 18 februarie 2009 a Curții Supreme de Justiție,

recursul depus de către Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău a fost

restituit.

Afirmă reclamantul că, după intrarea în vigoare a hotărârii nominalizate s-a

adresat cu o cerere către Șeful oficiului de executare al sectorului Centru mun.

Chișinău, prin care a solicitat să contribuie la executarea hotărârii din 04 iunie 2008

a Curții de Apel Chișinău, conform legislației în vigoare.

Prin încheierea executorului judecătoresc Evelina Mariancuc nr. 059-674/16

s-a dispus intentarea procedurii de executare în temeiul documentului executoriu

nr.3-2005/08 din 04 iunie 2008 emis de Curtea de Apel Chișinău.

Potrivit răspunsului Primăriei mun. Chișinău nr. 1344 din 22 martie 2018,

adresat executorului judecătoresc Evelina Marianciuc, s-a adus la cunoștință că

organele publice locale nu pot executa hotărârea instanței de judecată din lipsă de

surse financiare și din motivul crizei acute de spațiu locativ deoarece sunt mai multe

hotărâri judecătorești irevocabile neexecutate.

Deși conform art.16 din Codul de procedură civilă, hotărârile, încheierile,

ordonanțele și deciziile judecătorești definitive, precum și dispozițiile, cererile,

delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale instanței judecătorești, sunt obligatorii

pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale,

organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul

Republicii Moldova, hotărârea judiciară a rămas fără executare până în prezent.

Susține reclamantul că, nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea

judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau

obscuritate a legislației în vigoare.

De asemenea, consideră reclamantul că, o autoritate de stat nu poate să

invoce lipsa fondurilor și a spațiului locativ alternativ, ca scuză pentru neexecutarea

unei hotărâri judecătorești.

Menționează reclamantul că, prin neexecutarea hotărârii în favoarea

reclamantului i se încalcă dreptul acestuia garantat de articolul 6 § 1 al Convenției,

2

mai mult, neexecutarea hotărârii judecătorești constituie și o ingerință în dreptul

său prevăzut la articolul I al Protocolului nr.1 la Convenție.

Indică reclamantul că, până în prezent se află într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărârii judecătorești

irevocabile ca fiind un tratament discriminatoriu, motiv pentru care pretinde

încetarea aplicării tratamentului discriminatoriu în privința sa, cere concomitent și

repararea prejudiciului moral cauzat printr-un astfel de tratament în sumă de 200

000 lei.

Mai relevă reclamantul că, un remediu intern eficient de apărare a dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei a fost instituit prin Legea nr. 87 din 21

aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului care prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executare în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Cere reclamantul, constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești din data de 04 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, repararea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei, încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2020 a Judecătoriei, Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către reprezentantul apelantului Alexandru Teacă, avocatul Natalia

Culeac-Reul, a fost casată hotărârea din 12 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea parțială a acțiunii

depusă de către Alexandru Teacă, în partea constatării încălcării dreptului acestuia

la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 04 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al RM în beneficiul lui Alexandru Teacă a sumei în mărime de 50 000 lei

cu titlu de reparare a prejudiciului moral. În rest, acțiunea a fost respinsă, ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de

prima instanță este în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța nu a constatat

corect toate circumstanțele, concluziile fiind neîntemeiate și contradictorii cu

materialele cauzei.

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 20 februarie 2020, Alexandru

Teacă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM,

intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău,

executorul judecătoresc Evelina Marianciuc cu privire la constatarea faptului

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

La caz, reclamantul a menționat că, activează în calitate de ofițer în cadrul

MAI al RM începând cu luna februarie 2004, până în prezent.

În acest context, reclamantul a depus o cerere către Primăria mun. Chișinău

și Consiliul mun. Chișinău prin care a solicitat să fie asigurat cu spațiu locativ

conform art. 35 a Legii cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990.

3

Din motivul că nu a fost asigurat cu spațiu locativ de către autoritățile publice

locale, nu a dispus și nici nu dispune până în prezent de spațiu locativ conform

legislației în vigoare, locuiește în chirie cu familia, reclamantul, s-a adresat cu

acțiune în judecată.

Astfel, prin hotărârea irevocabilă din 04 iunie 2008 a Curții de Apel

Chișinău, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru

Teacă împotriva Consiliului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău privind

asigurarea cu spațiu locativ. În consecință, s-a obligat Consiliul mun. Chișinău și

Primăria mun. Chișinău să asigure cu spațiu locativ familia reclamantului în mun.

Chișinău conform normelor sanitare și componența familiei la momentul executării

hotărârii, iar prin decizia din 18 februarie 2009 a Curții Supreme de Justiție,

recursul depus de către Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău a fost

restituit.

Ulterior, după intrarea în vigoare a hotărârii nominalizate, reclamantul, s-a

adresat cu o cerere către Șeful oficiului de executare al sectorului Centru mun.

Chișinău, prin care a solicitat să contribuie la executarea hotărârii din 04 iunie 2008

a Curții de Apel Chișinău, conform legislației în vigoare.

Prin încheierea executorului judecătoresc Evelina Mariancuc nr. 059-674/16

s-a dispus intentarea procedurii de executare în temeiul documentului executoriu

nr.3-2005/08 din 04 iunie 2008 emis de Curtea de Apel Chișinău.

Potrivit răspunsului Primăriei mun. Chișinău nr. 1344 din 22 martie 2018,

adresat executorului judecătoresc Evelina Marianciuc, s-a adus la cunoștință că

organele publice locale nu pot executa hotărârea instanței de judecată din lipsă de

surse financiare și din motivul crizei acute de spațiu locativ deoarece sunt mai multe

hotărâri judecătorești irevocabile neexecutate.

În situația dată, reclamantul până în prezent se află într-o stare continuă de

imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea hotărârii judecătorești

irevocabile ca fiind un tratament discriminatoriu, motiv pentru care pretinde

încetarea aplicării tratamentului discriminatoriu în privința sa, cere concomitent și

repararea prejudiciului moral cauzat printr-un astfel de tratament în sumă de 200

000 lei.

La caz, instanța de apel just a menționat că, hotărârea din data de 04 iunie

2018 a Curții de Apel Chișinău nu a fost executată până la momentul de față.

Așadar, Colegiul conchide că, apelantul Alexandru Teacă are dreptul la

repararea prejudiciului suportat, or, pretențiile acestuia întrunesc condițiile legale

pentru angajarea răspunderii statutului în sensul pretins.

În această ordine de idei, Colegiul reține că, prima instanță incorect a respins

pretențiile reclamantului-apelant, în contextul în care Legea nr. 87 din 21 aprilie

2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, este aplicabilă situației date.

În acest sens, instanța de apel întemeiat a statuat că, nu pot fi reținute

argumentele primei instanțe în ceea ce privește lipsa dreptului reclamantului

Alexandru Teacă de a cere despăgubire în cazul respectiv, or, faptul neexecutării

4

hotărârii litigioase a fost recunoscut și de către debitor (Primăria mun. Chișinău),

care potrivit răspunsului nr.1344 din 22 martie 2018, adresat executorului

judecătoresc Evelina Marianciuc, a adus la cunoștință faptul că, organele publice

locale nu pot executa hotărârea instanței de judecată din lipsă de surse financiare și

din motivul crizei acute de spațiu locativ.

Așadar, în contextul normelor de drept enunțate, instanța de apel corect

consideră că, Alexandru Teacă este îndreptățit să pretindă constatarea încălcării

dreptului la neexecutare a hotărârii judecătorești sus indicate în termen rezonabil și

să ceară repararea prejudiciului cauzat astfel.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, prin prisma

normelor de drept sus citate și a situației de fapt constatate în speța dedusă judecății,

instanța de apel relevă că, prima instanță neîntemeiat a conchis referitor la faptul că

Alexandru Teacă nu este subiect al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, în condițiile în care din cele ce preced rezultă contrariul.

În acest context, instanța de apel just a respins argumentul primei instanțe,

precum că la caz lipsește dreptul încălcat or, potrivit art. 2 alin. (2) al Legii nr. 87

din 21 aprilie 2011, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilit

de prezenta lege, apare în cazul în care a avut loc o încălcare a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și se face doar în măsura în

care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a

depus cererea de reparare a prejudiciului.

Mai mult ca atât, Colegiul ține să accentueze că, alin. (3) al aceluiași articol

statuează că prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se repară indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de

urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau

a instituției de stat debitoare.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prin neexecutarea hotărârii

judecătorești sus enunțate lui Alexandru Teacă i-au fost cauzate suferințe psihice,

un anumit grad de frustrare și incertitudine, retrăiri, încordare psihică și stare de

disconfort, iar cuantumul prejudiciului urmează a fi determinat proporțional

acestora.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, apreciind în ansamblu

circumstanțele cauzei și având în vedere principiile compensării echitabile și

rezonabile a prejudiciului moral, natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea

suferințelor suportate, statutul social al persoanei, instanța de apel întemeiat a

dispus încasarea din contul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Alexandru

Teacă a sumei în mărime de 50 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral,

care în opinia Colegiului, constituie o satisfacție echitabilă pentru reclamant.

La 23 iunie 2021, recurentul Alexandru Teacă a depus cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel anume

5

în partea cuantumului prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

cu modificarea în această parte a sumelor de bani cu titlu de reparare a prejudiciului

moral în mărime de 200 000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei.

La 21 august 2021, reprezentantul recurentului Ministerul Justiției al RM,

Constantin Cachița, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din

18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe din 12 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursurilor, recurenții au exprimat dezacordul cu decizia

recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul

prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Recurentul Alexandru Teacă a invocat că în urma constatării faptului încălcării

dreptului acestuia la judecarea în termen rezonabil a cauzei, instanța contrat

prevederilor legale, a subapreciat considerabil cuantumul prejudiciului moral

suportat de către acesta.

Totodată reprezentantul recurentului Ministerul Justiției al RM, Constantin

Cachița a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu

a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar

concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 07 iulie 2021 și

la 03 septembrie 2021 instanța de recurs a comunicat participanților la proces

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 80).

Prin referința depusă la 20 septembrie 2021, intimatul Alexandru Teacă, a

solicitat de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului

Ministerul Justiției al RM, Constantin Cachița, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 18 mai 2021, iar cererile de recurs

au fost depuse la 23 iunie 2021 și la 21 august 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 21 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, conform scrisorii de

însoțire (f.d.52), însă careva date ce ar confirma recepționarea acesteia de către

recurenți la actele cauzei lipsesc. Astfel, recursurile sunt declarate în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de către recurentul Alexandru

Teacă și reprezentantul recurentului Ministerul Justiției al RM, Constantin Cachița,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

6

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către recurentul

Alexandru Teacă și reprezentantul recurentului Ministerul Justiției al RM,

Constantin Cachița, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

părților recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

7

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibile recursurile declarate de către recurentul Alexandru

Teacă și de către reprezentantul recurentului Ministerul Justiției al RM, Constantin

Cachița.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către recurentul Alexandru Teacă

și recursul declarat de către reprezentantul recurentului Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Constantin Cachița, împotriva deciziei din 18 mai 2021 a

Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

8