2ra-1177/21 — determinarea locului de trai al copiilor minori

Dosarul nr. 2ra-1177/2021

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud. A.Costiuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V.Sîrbu, D.Dulghieru, V.Buhnaci)

Î N C H E I E R E

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Daniela Donțu,

reprezentată de avocatul Tudor Coadă și de Daniela Donțu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Daniela Donțu

împotriva lui Igor Donțu, intervenienți accesorii Direcția Asistență Socială și

Protecție a Familiei Căușeni și Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei

Ialoveni cu privire la determinarea domiciliului copilului minor, permisiunea

plecării peste hotare la loc permanent de trai a copilului minor cu mama acestuia,

împotriva deciziei din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 09 octombrie 2019 Donțu Daniela reprezentantată de avocații Coadă

Tudor și Durguz Sergiu a depus cerere de chemare în judecată (concretizată

ulterior) împotriva lui Donțu Igor, intervenienți accesorii DASPF Căușeni și

DASPF Ialoveni, cu privire la determinarea domiciliului copilului minor, precum

și permisiunea plecării peste hotare la loc permanent de trai a copilului minor cu

mama acestuia.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, în urma căsătoriei cu pârâtul

Donțu Igor s-a născut fiica XXXXX, născută la XXXXX.

A reținut reclamanta că, pârâtul nu se ocupă de întreținerea și educația

copilului, iar fiica se află la întreținerea ultimei, mai mult, pârâtul nu achită nici

pensie alimentară.

A menționat reclamanta că, la moment fiica minoră se află în r-nul. Ialoveni,

s. Văsieni, acolo unde fregventează și școala. A subliniat partea reclamantă că,

dorește și are posibilitatea să plece peste hotarele țării pentru a acorda copilului

un mod de viață mai bun, iar pârâtul din motive de răfuială personală nu dorește

să-i permită fiicei minore ca aceasta să meargă la trai permanent împreună cu

mama sa.

1

A relatat reclamanta că, se află în relații de concubinaj cu cetățeanul

Republicii Moldova, Mudrenco Mihail, care deține și cetățenia Statelor Unite ale

Americii, astfel, acesta i-a făcut chemare și ultima intenționează să înregistreze

cu acesta căsătoria și să meargă în SUA pentru loc permanent de trai, dorind să-

și ia și fiica XXXXX.

A solicitat reclamanta, admiterea acțiunii (concretizată ulterior), stabilirea

domiciliului copilului minor XXXXX cu mama Donțu Daniela și obținerea

permisiuni de a pleca cu fiica minoră la loc permanent de trai peste hotarele

Republicii Moldova, în Statele Unite ale Americii.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

acțiunea a fost admisă.

S-a stabilit domiciliul copilului minor XXXXX cu mama acesteia Donțu

Daniela.

S-a recunoscut neîntemeiat refuzul lui Donțu Igor cu privire la permiterea

ieșirii din Republica Moldova și plecarea pentru domiciliu în străinătate a

copilului minor XXXXX împreună cu mama sa Donțu Daniela.

S-a permis ieșirea din Republica Moldova și plecarea pentru domiciliu în

străinătate a copilului minor XXXXX împreună cu mama Donțu Daniela.

Prin decizia din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Igor Donțu. S-a casat parțial hotărârea din 18 septembrie 2020 a

Judecătoriei Căușeni, sediul central și s-a emis o nouă hotărâre prin care cerințele:

privind recunoașterea ca neîntemeiat a refuzului lui Donțu Igor cu privire la

permiterea ieșirii din Republica Moldova și plecarea pentru domiciliu în

străinătate a copilului minor XXXXX împreună cu mama sa Donțu Daniela și

permiterea ieșirii din Republica Moldova și plecarea pentru domiciliu permanent

în străinătate a copilului minor XXXXX împreună cu mama Donțu Daniela s-au

respins ca neîntemeiate. În rest, hotărârea din 18 septembrie 2020 a Judecătoriei

Căușeni, sediul central s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, Donțu Igor nu este

împotrivă să permită fiicei să plece peste hotarele Republicii Moldova, dar pentru

a asigura copilului o stare de siguranță și confort, a subliniat că, inițial ar dori să

plece mai întâi reclamanta Donțu Daniela, să găsească un loc de trai, un loc de

muncă, să identifice o școală, invocînd motivul că reclamanta nu a fost niciodată

în Statele Unite ale Americii și nu cunoaște pe nimeni acolo, persistă pericolul că

se va afla într-o stare de necesitate fizică de ajutor și nu va avea cine să i acorde,

astfel, din precauție și grijă față de copil, a pus această condiție reclamantei.

Instanța de apel a conchis asupra incorectitudinii soluției instanței de fond în

partea în care a recunoscut neîntemeiat refuzul lui Donțu Igor cu privire la

permiterea ieșirii din Republica Moldova și plecarea pentru domiciliu în

străinătate a copilului minor XXXXX împreună cu mama sa Donțu Daniela și a

permis ieșirea din Republica Moldova și plecarea pentru domiciliu în străinătate

a copilului minor XXXXX împreună cu mama Donțu Daniela, or, prin faptul

stabilirii domiciliului copilului minor XXXXX, peste hotare cu mama sa Donțu

Daniela, se vor crea impedimente în comunicarea copilului cu tatăl său, fapt ce

contravine prevederilor legale precitate și va limita dreptul tatălui de a întreține

relații personale și contacte directe, în mod regulat cu copilul și de a participa la

2

educarea și instruire acestuia, or, stabilirea domiciliului copilului minor în altă

țară, la o distanță excesivă, pentru o perioadă nedeterminată de timp, presupune o

rupere a relațiilor dintre copilul minor și tatăl său, respectiv și o lezare continuă a

dreptului garantat de art. art. 7, 8, 9, 10 al Convenției cu privire la Drepturile

Copilului, precum și art. 51 din Codul familiei.

Mai mult, instanța de apel a făcut referire și la avizul DASPF Căușeni anexat

la materialele cauzei (f.d. 81) prin care autoritatea tutelară a menționat că, în

partea ce ține de acțiunea privind plecarea minorului peste hotare la trai permanent

fără permisiunea tatălui, la caz sunt insuficiente probe prezentate de către partea

reclamantă cu privire la existența spațiului locativ cu condiții de trai adecvate

pentru creșterea copilului, existența unui loc de muncă și demonstrarea capacității

financiare a părintelui de a întreține copilul peste hotare, la fel nu au fost

prezentate careva informații privind continuitatea studiilor în cadrul instituțiilor

de învățământ peste hotare

Instanța de apel a concluzionat că, odată cu plecarea pentru domiciliu în

străinătate a copilului minor XXXXX împreună cu mama sa Donțu Daniela și

permiterea ieșirii din Republica Moldova și plecării pentru domiciliu în străinătate

a copilului minor XXXXX împreună cu mama Donțu Daniela, dreptul tatălui de

a comunica și interacționa cu copilul său, va fi restricționat, acesta neavând

posibilitatea de a-și vedea copilul ori de câte ori acesta va considera necesar.

La 09 iunie 2021 Daniela Donțu, reprezentată de avocatul Tudor Coadă a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Daniela Donțu, reprezentată de avocatul Tudor Coadă a indicat art. 3 alin. 1

din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului, în toate acțiunile

care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau

private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau organele

legislative, interesele copilului vor prevala.

Iar, conform art. 27 din Constituție, oricărui cetățean al R.Moldova îi este

asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară,

de a ieși, de a emigra și de a reveni în țară.

La 16 iunie 2021 Daniela Donțu a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat

în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 14

aprilie 2021 și a expediat participanților la proces la 28 mai 2021 (f.d.223), prin

urmare, cererile de recurs declarate la Daniela Donțu, reprezentată de avocatul

3

Tudor Coadă și de Daniela Donțu, se consideră depuse în termenul prevăzut de

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 30 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-

a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursurilor completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

4

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de

a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererile de recurs declarate de Daniela Donțu, reprezentată de

avocatul Tudor Coadă și de Daniela Donțu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursurile declarate de Daniela Donțu, reprezentată de avocatul Tudor

Coadă și de Daniela Donțu, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5