2ra-583/21 — constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei si încasarea prejudiciului

Dosarul nr.2ra-583/21 Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : E. Culinca) Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : I. Cotruță, I. Țurcanu, V. Mihaila) Î N C H E I E R E 01 septembrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Moscal Ivan, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Moscal Ivan împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020 prin care s-a respins apelul declarat de Moscal Ivan, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 martie 2020, c o n s t a t ă : La 16 decembrie 2019, Ivan Moscal a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile.

În motivarea a indicat că, la 28 septembrie 2016, SA ,,Termoelectrica” l-a acționat pe Moscal Ivan în instanța de judecată cu acțiune privind datoriei pentru servicii locativ-comunale. După primirea cererii de chemare în judecată în procedură –05 octombrie 2016, prima ședință de judecată a fost fixată peste o lună. La 01 noiembrie 2016 a înaintat o referință prin care a solicitat ca cererea de chemare în judecată să fie scoasă de pe rol, din motivul că în paralel cu cererea enunțată se mai examina un alt dosar între aceleași părți, cu același obiect – datoria pentru consumul energiei termice. Ulterior, în ședința de judecată a mai fost înaintată o cerere verbală similară, inclusiv și în interesele Victoriei Moscal, care însă a rămas fără examinare, ședința fiind amânată fără fixarea unei noi ședințe de judecată.

Reclamantul a indicat că, pe parcursul anilor 2016-2018, ședințele de judecată au fost amânate fără stabilirea unor noi ședințe, ca ulterior pârâții să fie citați pentru 11 iulie 2018, când instanța fără a cerceta cauza, refuzând să examinează solicitările părților, în temeiul înscrisurilor din dosar, a emis hotărârea prin care a dispus 1 încasarea de la Moscal Larisa, Moscal Ivan și Moscal Victoria în beneficiul ÎMGFL nr. 13 a datoriei pentru serviciile comunale. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 noiembrie 2018, reclamantul a înaintat o cerere de apel împotriva hotărârii menționate, iar la 05 decembrie 2018, a depus suplimentul la apelul declarat. Prin decizia Curții de Apel Chișinău a fost a respins apelul și menținută hotărârea instanței de fond.

La 08 mai 2019, a declarat recurs, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2019 a fost declarat ca inadmisibil. Consideră reclamantul că, instanța de fond nejustificat a amânat ședințele de judecată pe parcursul anilor 2016-2018, precum și instanțele ierarhice pe parcursul anilor 2018-2019, prin ce i-a fost încălcat dreptul la examinarea cauzei în termen rezonabil. Prin cerere de concretizare a pretențiilor, depusă la 09 martie 2020, reclamantul și-a modificat cuantumul prejudiciului moral, solicitând să fie luate în considerație suferințele suportate, vârsta înaintată, și bolile cronice, care sunt constatate în certificatul eliberat de Comisia medicală militară a MAI. Reclamantul a solicitat încasarea de la Ministerul Justiției a prejudiciul moral în sumă de 1000 euro.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 10 martie 2020, cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Moscal împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei civile, s-a respins ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, cauza civilă din speța principală a fost examinată în perioada 08 noiembrie 2016 – 26 iunie 2018, adică aproximativ în decursul unui an și 8 luni. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 8 noiembrie 2016, în prima ședință de judecată, la cererea participanților la proces, cauza civilă din speța principală a fost suspendată până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.

Reluarea examinării cauzei fiind dispusă prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 11 iulie 2018. Astfel, în perioada 08 noiembrie 2016 – 11 iulie 2018, cauza civilă a fost suspendată, instanța de judecată fiind în imposibilitate de a întreprinde vreo acțiune procedurală, în temeiul art. 260 Cod de procedură civilă. Instanța de fond a reținut că, termenul de 1 an și 1 lună, în care s-a examinat, de toate trei grade de jurisdicție, cauza civilă din speța principală nu depășește termenul rezonabilității pentru astfel de categorie de cauze. Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 09 aprilie 2020, Ivan Moscal a declarat apel solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 martie 2020, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020 s-a respins apelul declarat de Moscal Ivan, și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 martie 2020. 2 La 05 februarie 2021, Moscal Ivan a declarat recurs solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 10 martie 2020 și emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii integral În motivare a indicat că, instanțele ierarhic inferioare au constatat că cauza a fost examinată aproximativ un an și opt luni, fără a motiva cum a calculat termenul respectiv. Decizia instanței nu apel nu conține circumstanțele constatate și probele pe care și-a întemeiat concluzia referitor la respingerea apelului.

Recurentul a invocat că probele prezentate în cadrul examinării cauzei au fost interpretate eronat de către instanțele investite cu judecarea fondului, iar decizia instanței de apel relevă o insuficiență analiză a probatoriului în cauză ce a condus la reținerea unei situații de fapt inexacte. Recurentul consideră că decizia instanței de apel nu este suficient de motivată și nu dă răspuns la toate argumentele invocate la judecarea cauzei în fond. Ca urmare, instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 03 noiembrie 2020. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit scrisorii de comunicare instanța de apel a expediat părților decizia motivată la 26 noiembrie 2020, iar recurentul a indicat că a recepționat-o la 14 decembrie 2020 respectiv, cererea de recurs declarată la 05 februarie 2021 este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). La 05 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților recursurile, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii scrisorii. Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus. Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). 3 Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă. La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Moscal Ivan nu se 4 încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se declară inadmisibil recursul înaintat de Moscal Ivan. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5