2rac-195/21 — încasarea sumei

2rac-195/21 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-195/21

Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Central) S. Dubceac

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

01 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

”Prodeprod”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Planta-Vin” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Prodeprod” cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 aprilie 2021,

c o n s t a t ă:

La 13 ianuarie 2020, SRL ”Planta-Vin” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL ”Prodeprod” cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii, a menționat că potrivit contractului de antrepriză din

23 iulie 2018, SRL ”Prodeprod” în calitate de antreprenor s-a obligat să creeze o

linie de producere a brichetelor, iar SRL ”Planta-Vin” în calitate de client s-a

obligat să recepționeze lucrarea și să achite costul.

De asemenea, a menționat că potrivit prevederilor contractului, părțile au

prevăzut parametrii tehnici ai liniei de producere a brichetelor și anume o

capacitate de 400-700 kg pe oră.

Reclamantul a reiterat că reieșind din prevederile contractului de antrepriză,

linia de producere a brichetelor urma să fie asamblată până la data de

11 septembrie 2018, însă cu întârziere de 6 luni, la 01 martie 2019, a fost întocmit

actul de dare în exploatare, prin care au fost depistate multiple neajunsuri.

Ulterior, la 21 martie 2019, a fost întocmit actul de încercare/testare a liniei,

în care a fost indicat faptul că pentru pornirea liniei de fiecare dată este nevoie de

cel puțin 5 ore, ca mai apoi să funcționeze o oră și să se defecteze, fapt despre care

a fost informat de nenumărate ori SRL ”Prodeprod”, însă ultima refuză să înlăture

1

defectele depistate, prevederi ce au fost indicate în contractul de antrepriză.

Astfel, la 09 septembrie 2019, în adresa SRL ”Prodeprod” a fost expediată

reclamația, prin care s-a acordat termen de 10 zile din data recepționării (19

septembrie 2019) pentru înlăturarea viciilor liniei de producere a brichetelor, însă

prin răspunsul din 04 octombrie 2019, SRL ”Prodeprod” a indicat că linia este în

stare bună, iar defecte nu au fost depistate.

Ulterior, prin declarația de rezoluțiune din 07 octombrie 2019, pârâtul a fost

informat despre rezoluțiunea contractului de antrepriză, iar la 21 octombrie 2019, a

fost expediată reclamația privind restituirea sumei de 372 000 lei, însă care a rămas

fără răspuns.

Reclamantul a susținut că întru probarea faptului că linia de producere a fost

asamblată cu abateri de la normele tehnice și cu vicii, la data de 11 decembrie

2019, de către Camera de Comerț și Industrie a fost efectuată expertiza, prin care

s-a constatat că linia pentru fabricarea brichetelor din rumeguș pentru foc, are

neajunsuri constructive care duc la mărirea timpului pentru pornirea liniei,

întreruperi ale procesului de producere în mod spontan, linia nu asigură securitatea

personalului și este periculos pentru sănătate, provocând explozii ale brichetelor la

ieșirea din presă, agregatele liniei nu asigură etanșeitatea, ce duce la grad mare de

prăfuire și fumegare a aerului în încăperea de producere, iar productivitatea de

facto constituie 333 kg pe oră.

Prin urmare, SRL ”Planta-Vin” a specificat că concluziile raportului de

expertiză denotă cu certitudine faptul că linia de producere a brichetelor este

construită cu abateri și vicii care fac imposibilă funcționarea acesteia.

Reclamantul SRL ”Planta-Vin” a solicitat, inclusiv prin cererea de

concretizare a cerințelor (f.d. 72 Vol. I), restituirea prestației achitate în temeiul

contractului de antrepriză în sumă de 372 000 lei, încasarea sumei de 11 260 de lei

cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei și încasarea sumei de 3 600 lei cu

titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 10 decembrie 2020, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Planta-Vin”.

S-a încasat de la SRL ”Prodeprod” în beneficiul SRL ”Planta-Vin” suma de

372 000 lei cu titlu de prestație efectuată în temeiul contractului de antrepriză nr. 8

din 23 iulie 2018.

S-a încasat de la SRL ”Prodeprod” în beneficiul SRL ”Planta-Vin” suma de

11 260 de lei cu titlu de taxă de stat și suma de 3 600 lei cu titlu de cheltuieli

pentru efectuarea expertizei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la 23 iulie 2018, între SRL ,,Prodeprod” în calitate de antreprenor și

SRL ,,Planta-Vin” în calitate de client, a fost încheiat contractul de antrepriză, prin

care antreprenorul s-a obligat să creeze o linie de producere a brichetelor, iar

clientul s-a obligat să recepționeze lucrarea și să achite costul.

Prin Anexa la contractul de antrepriză, au fost prevăzuți parametrii tehnici a

liniei de producere a brichetelor și anume produsului finit fabricat în timp de o oră

care este indicat de 400-700 kg pe oră.

2

De asemenea, instanța de fond a constatat că linia de producere a brichetelor a

fost finisată cu întârziere - la 01 martie 2019, în acest sens fiind întocmit actul de

dare în exploatare, în care au fost indicate și neajunsurile liniei care urmau a fi

înlăturate pînă la data de 05 martie 2019.

La data de 21 martie 2019, a fost întocmit actul de testare a liniei, în mod

repetat fiind depistate neajunsuri multiple, existența cărora reprezentantul pârâtului

le-a confirmat prin semnătura și ștampila aplicată pe act.

Prin reclamația din 09 septembrie 2019, SRL ”Planta-Vin” a notificat

SRL ”Prodeprod” despre necesitatea executării obligațiilor contractuale în decurs

de 10 zile din momentul recepționării reclamației și anume: să fie stabilite toate

abaterile și viciile liniei de producere a brichetelor cu consemnarea lor într-un act

în care să fie stabilit modul, condițiile și termenele de înlăturare a viciilor și

abaterilor constatate; să fie remediate viciile și abaterile din contul antreprenorului;

să fie asigurată funcționalitatea liniei conform parametrilor tehnici stabiliți în

anexă la contractul de antrepriză; să fie transmis pașaportul tehnic și instrucțiunea

de exploatare a liniei; să fie executată obligația contractuală de a învăța un lucrător

al clientului cu modul de lucru/ exploatare a liniei de producere a brichetelor.

Însă, prin răspunsul din 04 octombrie 2019, pârâtul a menționat că linia este

în stare bună, iar defecte nu sunt.

Astfel, prin declarația de rezoluțiune din 07 octombrie 2019, recepționată de

pârât la 14 octombrie 2019, SRL ,,Planta-Vin” a informat SRL ,,Prodeprod” despre

rezoluțiunea contractului de antrepriză începând cu data de 14 octombrie 2019,

solicitînd ca pârâtul în decurs de 7 zile din data rezoluțiunii să restituie suma de

372 000, iar după restituirea sumei va fi transmisă antreprenorului linia de

producere a brichetelor, în caz contrar va fi înaintată o cerere de chemare în

judecată privind restituirea sumei.

De asemenea, prin reclamația din 21 octombrie 2019, recepționată de

SRL ,,Prodeprod” la 23 octombrie 2019, SRL ,,Planta-Vin” a solicitat pârâtului în

decurs de 3 zile din momentul recepționării reclamației să restituie suma de

372 000 lei, iar după restituirea sumei va fi transmisă antreprenorului linia de

producere a brichetelor, în caz contrar v fi înaintată o cerere de chemare în judecată

privind restituirea sumei.

Deci, instanța de fond a reținut că, solicitările SRL ,,Planta-Vin” de a fi

remediate viciile și abaterile pentru asigurarea funcționalității liniei, au fost lăsate

fără soluționare de către SRL ,,Prodeprod”, iar în aceste circumstanțe, se atestă

neexecutarea esențială și întocmai, timp îndelungat, a obligațiilor contractuale de

către pârât, care în condițiile lipsei unor motive justificative sau de exonerare a

răspunderii, justifică rezoluțiunea contractului de antrepriză de către reclamant.

Instanța de judecată a specificat, că deși administratorul pârâtului a prezentat

o înregistrare video a liniei de producere a brichetelor, aceasta nu demonstrează că

linia era în stare funcțională, or, întru probarea faptului că linia de producere a

brichetelor este construită cu abateri de la normele tehnice și cu vicii, servește

Raportul de expertiză nr. 0429624 întocmit la 11 decembrie 2019 de către Camera

de Comerț și Industrie, prin care s-a stabilit că în procesul intrării liniei în regim

3

stabil de lucru se astupa și înclina presa; de patru ori la pornirea liniei au fost arse

siguranțele electrice din cauza suprasarcinilor electrice; timpul total pentru

pornirea liniei și ieșirea ei în regim stabil de lucru (inclusiv timp pierdut pentru

înlăturarea neajunsurilor tehnice apărute în procesul pornirii) a constituit 5 ore și

30 minute.

La fel, potrivit Raportului de expertiză, s-a constatat că, linia pentru fabricarea

brichetelor din rumeguș pentru foc, descrisă în partea de constatare, are neajunsuri

constructive care duc la mărirea timpului pentru pornirea liniei, întrerupere ale

procesului de producere în mod spontan, linia nu asigură securitatea personalului și

este periculos pentru sănătate, provocând explozii ale brichetelor la ieșirea din

presă, agregatele liniei nu asigură etanșeitatea, ce aduce la grad mare de prăfuire și

fumegare a aerului în încăperea de producere, iar productivitatea liniei la data

examinării de facto a constituit 333 kg pe oră.

Cît privește afirmațiile administratorului pârâtului precum că expertiza a fost

efectuată neprofesional și cu încălcări, instanța a reiterat că, în condițiile în care

ultimul nu a fost de acord cu concluziile experților, a avut opțiunea de a solicita

efectuarea unei alte expertize, ceea ce în cazul dat nu s-a efectuat.

Mai mult ca atât, reprezentantul pârâtului a fost prezent la efectuarea

expertizei și nu a înaintat careva obiecții privind modalitatea de efectuare a

expertizei, deci nu pot fi puse la îndoială concluziile experților pe cazul dat, la

întocmirea raportului de expertiză fiind respectate condițiile de formă prevăzute de

lege.

Or, existența neajunsurilor indicate în Raportul de expertiză, a fost confirmată

și prin actul de dare în exploatare a liniei din 01 martie 2019 și actul de testare a

liniei din 21 martie 2019, semnate de către reprezentantul pârâtului Sainenco Igor,

cât și prin proba video din 27 noiembrie 2019, prezentată de către reprezentantul

pârâtului, admisă de către instanță în calitate de probă și vizionată în cadrul

ședinței de judecată.

În consecință, instanța de fond a concluzionat că, reclamantul în cazul dat este

îndreptățit de a solicita restituirea sumei de 372 000 achitată SRL ”Prodeprod”, ce

constituie prestația efectuată în temeiul contractului de antrepriză.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 aprilie 2021, s-a respins apelul

declarat de SRL ”Prodeprod” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 10 decembrie 2020.

La 15 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, SRL ”Prodeprod” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei la rejudecare.

Recurentul SRL ”Prodeprod”, în motivarea recursului a invocat că în

raportul de expertiză, Camera de Comerț și Industrie a stabilit prezența

substanțelor periculoase pentru sănătate.

Or, pentru identificarea substanțelor periculoase, este necesară folosirea

echipamentelor speciale și a metodelor științifice de către experți.

Mai mult ca atât, este necesară o acreditare specială de către stat și o

certificare a organizației de cercetare, pe care Camera de Camera și Industrie nu o

4

deține și prin urmare nu are dreptul de a efectua astfel de cercetări.

Deci, recurentul a specificat că Camera de Comerț și Industrie, la efectuarea

expertizei, nu a folosit echipamente speciale pentru stabilirea prezenței și nivelului

substanțelor nocive în timpul examinării, astfel de echipamente nefiind indicate în

certificatul de examinare.

La fel, recurentul a reiterat că instanța de apel a respins demersul privind

efectuarea unei expertize.

La 02 iulie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către SRL ”Planta-Vin” la data de 08 iulie 2021,

conform avizului de recepție (f.d. 32 Vol. II).

La 13 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, SRL ”Planta-Vin” a depus

referință la recursul declarat de SRL ”Prodeprod”, prin care a solicitat să fie

considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălși a emis dispozitivul deciziei la 15 aprilie

2021, iar la 20 mai 2021, recurentul a recepționat decizia motivată a instanței de

apel, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 100 Vol. I).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 15 iunie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

5

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ”Prodeprod”,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Prodeprod”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

7