3r-191/21 — Anularea actului administrativ

3r-191/21 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3r–191/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Minciună, I.Muruianu, E.Palanciuc)

D E C I Z I E

28 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Asociația Obștească „Institutul pentru

Drepturile Omului din Moldova” reprezentată de avocații Valerian Mămăligă și

Valerian Cebanaș,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Asociația Obștească „Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova”

împotriva Ministerului Justiției cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva încheierii din 29 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 11 decembrie 2020, Asociația Obștească „Institutul pentru Drepturile

Omului din Moldova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Justiției cu privire la anularea actului administrativ.

Prin încheierea din 29 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost declarată

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de către Asociația

Obștească „Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova” împotriva

Ministerului Justiției cu privire la anularea actului administrativ; s-a explicat

Asociației Obștești „Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova” că declararea

acțiunii inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ exclude

posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune și

a fost declarată inadmisibilă cererea formulată de Asociația Obștească „Institutul

pentru Drepturile Omului din Moldova” privind ridicarea excepției de

neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale în vederea verificării

constituționalității prevederilor art. XXIV alin. (2) lit. b) din Legea nr. 69/2020 din

26 mai 2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în

sănătate publică și modificarea unor acte normative.

La data de 28 aprilie 2021, Asociația Obștească „Institutul pentru Drepturile

Omului din Moldova” reprezentată de avocații Valerian Mămăligă și Valerian

1

Cebanaș a depus recurs împotriva încheierii din 29 martie 2021 a Curții de Apel

Chișinău

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel, în calitate de instanță

de fond s-a bazat pe un singur argument și anume Asociația Obștească „Institutul

pentru Drepturile Omului din Moldova” nu a invocat un drept al său încălcat care

solicită să fie revendicat prin intermediul instanței de judecată.

A invocat dezacordul cu concluzia instanței deoarece în prezenta acțiune au

contestat un act cu caracter normativ care vizează un număr nelimitat de situații

juridice și de persoane cărora li se încalcă drepturile. În speță se referă la toți deținuții

din instituțiile penitenciare cărora li se limitează dreptul la întrevederi prin ordinul

Ministerului Justiției.

A menționat că, instanța de apel nu a aplicat și altă normă și anume art. 194

limitele examinării judiciare.

În virtutea principiului de drept conform căruia specialia generalibus derogant,

Parlamentul Republicii Moldova fiind unica autoritate legislativă, poate institui

derogări de la cadrul normativ intern. Cerința este ca derogarea să se facă numai

printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază. De

asemenea, actul normativ derogatoriu nu trebuie să lipsească de eficientă dispozițiile

constituționale, ceea ce înseamnă asigurarea principiului proporționalității și

necesității normei derogatorii instituite, precum și a scopului legitim urmărit prin

restrângerea unor drepturi. Dreptul Parlamentului de a institui norme derogatorii

derivă și din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative, potrivit art. 5 alin.

(1) în funcție de caracterul lor, normele juridice se împart în generale, speciale și

derogatorii. Conex, alineatul (4) stabilește că: „Normele juridice derogatorii sunt

diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie și sunt aplicabile unei situații

determinate. În caz de divergență între o normă generală sau specială și o normă

derogatorie, care se conțin în acte normative de același nivel, se aplică norma

derogatorie”.

După ierarhia normelor juridice din Republica Moldova, Constituția și legile

constituționale se află pe prima poziție în ierarhia normelor juridice. Legile organice

se află pe locul doi în ierarhia juridică, pe care Parlamentul le adoptă cu majoritate

calificată. Legile ordinare reprezintă al treilea tip de norme juridice pe care

Parlamentul le adoptă cu majoritate simplă.

Ordinul emis de Ministerul Justiției nr. 198 din 27 noiembrie 2020 face parte

din acte normative emise de administrația publică centrală ce se emit pe baza și în

executarea legilor. Potrivit pot. 8 al Ordinului, pe perioada regimului special,

prevederile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 69/2020 cu privire la

instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică și

modificarea unor acte normative, se vor aplica corespunzător.

Chiar dacă s-a declarat că Ordinul nr. 198 din 27 noiembrie 2020 emis de

Ministerul Justiției, vine să sprijine instituțiile publice în lupta cu răspândirea

infecției Covid-19 și să protejeze persoanele private de libertate, totuși nu s-a

analizat faptul că îngrădirea dreptului de vizită afectează relația deținuților cu

familiile lor și reduce rolul incluziunii lor sociale post liberare și că restricțiile

impuse contravin Codului de executare al Republicii Moldova, normele cărui sunt

superioare legii ordinare la care face trimitere ordinul emis de Ministerul Justiției.

2

A considerat că pct. 8 al Ordinului nr. 198 din 27 noiembrie 2020 emis de

Ministerul Justiției, care prevede aplicarea prevederilor art. XXIV alin. (2) lit. b) al

Legii nr. 69/2020, urmează a fi anulat de către instanța de contencios administrativ

pe motiv că contravine în special art. 213 și art. 306 alin. (1) și (4) a Codului de

executare cât și a prevederilor constituționale și internaționale.

A solicitat Asociația Obștească „Institutul pentru Drepturile Omului din

Moldova” reprezentat de avocații Valerian Mămăligă și Valerian Cebanaș,

admiterea recursului, casarea încheierii din 29 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău

cu trimiterea cauzei pentru judecare în fond Curții de Apel Chișinău.

Examinând cererea de recurs, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Conform art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii judecătorești

se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen

de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat

recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței

competente să soluționeze recursul.

La 29 martie 2021, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată,

fiind notificată recurentului și reprezentaților săi la data de 9 aprilie 2021, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție a scrisorilor recomandate, anexat la actele cauzei

(f.d.64-65).

La 28 aprilie 2021, Asociația Obștească „Institutul pentru Drepturile Omului

din Moldova” reprezentată de avocații Valerian Mămăligă și Valerian Cebanaș a

depus recurs împotriva încheierii din 29 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Prin Hotărârea Parlamentului nr. 49 din 31 martie 2021 privind declararea stării

de urgență, s-a declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe

perioada 01 aprilie – 30 mai 2021.

Prin prisma pct. 1 din Dispoziția nr. 3 din data de 15 aprilie 2021 a Comisiei

pentru Situații Excepționale, pe durata stării de urgență, termenele de prescripție și

termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au început să curgă,

se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit Hotărârii

Parlamentului nr. 49 din 31 martie 2021.

La 28 aprilie 2021, Curtea Constituțională a adoptat hotărârea pentru controlul

constituționalității Hotărârii Parlamentului privind declararea stării de urgență nr. 49

din 31 martie 2021, prin care a declarat neconstituțională Hotărârea Parlamentului

privind declararea stării de urgență nr. 49 din 31 martie 2021.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că, recursul depus la data de 28 aprilie 2021 de către

Asociația Obștească „Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova” reprezentată

de avocații Valerian Mămăligă și Valerian Cebanaș împotriva încheierii din 29

martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

La 7 mai 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat pentru notificare

intimatului copia recursului motivat depus de către Asociația Obștească „Institutul

pentru Drepturile Omului din Moldova”, explicându-i dreptul de a depune referință.

3

Însă, până la examinarea cererii de recurs, intimatul Ministerul Justiției nu a depus

referință prin care să-și expună opinia asupra cererii de recurs.

Conform art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă soluționează

recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Examinând cererea de recurs, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră neîntemeiat și care urmează a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 11 martie 2020, Organizația

Mondială a Sănătății, a declarat pandemie de corona-virus de tip nou (COVID-19).

Iar la data de 12 martie 2020, Ministerul Justiției a emis ordinul nr. 50 cu privire la

instituirea regimului special în cadrul sistemului administrației penitenciare, prin

care s-a ordonat, în pct. 3, de a suspenda vizitele și întrevederile în cadrul instituțiilor

penitenciare.

La data de 13 martie 2020, Comisia Națională Extraordinară de Sănătate

Publică, a instituit codul roșu la nivel național în legătură cu situația epidemiologică

din țară prin infecția cu Covid-19.

La data de 17 martie 2020, prin hotărârea Parlamentului cu nr.55/2020, în

Republica Moldova, a fost declarată stare de urgență. Starea de urgență pe întreg

teritoriul statului a fost declarată pe perioada 17 martie - 15 mai 2020. Iar conform

celor stipulate în art. 2 din hotărârea Parlamentului nr. 55/2020, Comisia pentru

Situații Excepționale, a fost împuternicită cu competența de a întreprinde toate

măsurile necesare prin deciziile luate în vederea prevenirii, diminuării și lichidării

consecințelor pandemiei de corona-virus (Covid-19).

Iar, prin pct. 8 al Ordinului nr. 198 din 27 noiembrie 2020 a Ministerului

Justiției s-a stabilit că, pe perioada regimului special, prevederile art. XXIV alin. (2)

din Legea nr. 69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de

urgență în sănătate publică și modificarea unor acte normative, se vor aplica în mod

corespunzător.

Astfel, obiectul prezentei spețe în contencios administrativ îl formează

controlul normativ al pct. 8 din Ordinul nr. 198 din 27 noiembrie 2020 a Ministerului

Justiției.

Totodată, s-a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. XXIV

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 69/2020 care prevede că, în situații excepționale legate

de declararea stării de urgență, de asediu și de război, a stării de urgență în sănătate

publică, precum și a instituirii regimului special în penitenciare: întrevederile de

scurtă durată ale deținuților se efectuează prin intermediul sistemului de

teleconferință, iar întrevederile de lungă durată se substituie cu cele de scurtă durată.

La caz, Asociația Obștească „Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova”

a înaintat acțiune în anulare în conformitate cu art. 206 alin. (1) lit. e) din Codul

administrativ.

Prin încheierea din 29 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art.

207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibilă acțiunea

4

în contencios administrativ înaintată de către Asociația Obștească „Institutul pentru

Drepturile Omului din Moldova” împotriva Ministerului Justiției cu privire la

anularea pct. 8 al ordinului nr. 198 din 27 noiembrie 2020 ,,Cu privire la prelungirea

regimului special în cadrul sistemului administrației penitenciare”. S-a declarat

inadmisibilă cererea formulată de către Asociația Obștească „Institutul pentru

Drepturile Omului din Moldova” privind ridicarea excepției de neconstituționalitate

și sesizarea Curții Constituționale în vederea verificării constituționalității

prevederilor art. XXIV alin. (2) lit. b) din Legea nr. 69/2020 din 26 mai 2020 cu

privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică și

modificarea unor acte normative.

Curtea de Apel Chișinău, ca primă instanță, examinând admisibilitatea acțiunii

în contencios administrativ a reținut că, reclamanta Asociația Obștească „Institutul

pentru Drepturile Omului din Moldova” nu revendică încălcarea unui drept al său în

sensul art. 17 combinat cu art. 189 alin. (l) din Codul administrativ. Or, revendicarea

dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin cererea de chemare în

judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată vătămarea dreptului propriu,

deoarece expresiile utilizate în textul art. 17, 39 și 189 din Codul administrativ de

„drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi subiective

concrete, fiind excluse așa numitele drepturi prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau

virtuale, precum și acțiunile populare (actio popularis).

Verificând temeinicia încheierii din 29 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

instanța de recurs constată temeinicia și legalitatea acesteia, fiind emisă în

concordanță cu normele de drept procedural pertinente speței.

Conform art. 5 Cod administrativ, activitatea administrativă reprezintă

totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor

administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de

autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea

legii și se aplică nemijlocit legea.

Conform art. 12 Cod administrativ, un act administrativ normativ este actul

juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau emis de o autoritate publică în baza

prevederilor constituționale sau legale, care nu se supune controlului

constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr

nedeterminat de situații identice.

Conform art. 189 alin. (1) Cod administrativ, orice persoană care revendică

încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice

poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă

se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Conform art. 39 Cod administrativ, controlul judecătoresc al activității

administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice persoană care revendică un

drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.

5

Art. 206 alin. (1) lit. e) Cod administrativ prevede că, o acțiune în contencios

administrativ poate fi depusă pentru: anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ normativ (acțiune de control normativ).

În conformitate cu art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când:

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui

drept în sensul art.17.

Potrivit art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate

administrativă.

Din interpretarea logico-juridică a normelor precitate rezultă că unul din

elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ, inclusiv a acțiunii în

control normativ, este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din formele

activității administrative, or, acțiunea în contencios administrativ trebuie să

urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat

La acest aspect Colegiul notează că testului de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ urmează a fi supusă inclusiv și acțiunea de control

normativ, inclusiv prin verificarea revendicării unui drept propriu vătămat și una din

formele activității administrative, conform articolelor 12 și 206 alin. (1) lit. e) din

Codul administrativ. Or, în esență, scopul acțiunii în control normativ constă în

anularea unui act administrativ normativ, care prin acțiunea sa aduce o atingere

ilegală unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite persoane.

Astfel, din normele precitate rezultă cert că scopul acțiunii în control normativ

constă în anularea unui act administrativ normativ, care prin acțiunea sa aduce o

atingere ilegală unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite

persoane.

Sub acest aspect Colegiul relevă că prevederile articolului 207 alin. (2) lit. e)

din Codul administrativ urmează a fi aplicate în corespundere cu dispozițiile

articolelor 17, 20 și 39 din Cod administrativ.

Din coroborarea normelor citate mai sus rezultă că revendicarea dreptului

propriu este una din condițiile fundamentale pentru ca acțiunea în contencios

administrativ să treacă testul admisibilității.

Această concluzie rezultă și din dispozițiile articolelor 3 și 39 alin. (2) din

Codul administrativ, care în esență stipulează că orice persoană care revendică un

drept vătămat de către o autoritate publică în sensul articolului 17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de judecată

competente.

Așadar, normele legale citate supra interzic un contencios obiectiv de legalitate

și denotă opțiunea legiuitorului pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv,

implicând revendicarea apărării unui drept subiectiv propriu al reclamantului, astfel

încât înaintarea oricărei acțiuni în contencios administrativ prevăzute la articolul 206

alin. (1) din Codul administrativ evocă pentru admisibilitate revendicarea unui drept

subiectiv exclusiv al reclamantului.

6

Revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin

cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată vătămarea

dreptului propriu, deoarece expresiile utilizate în textul articolelor 17, 39 și 189 din

Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se referă

la drepturi subiective concrete.

Însă, studiind cererea de chemare în judecată, precum și cererea de recurs,

Colegiul atestă că recurenta-reclamantă Asociația Obștească „Institutul pentru

Drepturile Omului din Moldova” nu a invocat vătămarea unui drept subiectiv

propriu prin activitatea administrativă, in concreto, pct. 8 al Ordinului nr. 198 din 27

noiembrie 2020 a Ministerului Justiției.

La capitolul dat Colegiul învederează că revendicarea dreptului trebuie să fie

dedus din memoriul cererii de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi

invocată vătămarea dreptului propriu, or, sintagmele utilizate în textul articolelor 17,

39 și 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al

său” se referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse drepturile prin ricoșeu,

ipotetice, iluzorii sau virtuale, precum și acțiunile populare actio popularis.

În această ordine de idei, Colegiul deduce că prima instanță corect a conchis că

pretențiile formulate de Asociația Obștească „Institutul pentru Drepturile Omului

din Moldova”, invocând încălcarea drepturilor tuturor deținuților din instituțiile

penitenciare, limitați în dreptul la întrevederi prin pct. 8 din Ordinul nr. 198 din 27

noiembrie 2020 a Ministerului Justiției, nu pot fi privite ca drept subiectiv propriu

lezat prin prisma normelor Codului administrativ, iar drept consecință nu afectează

personal reclamanta. Or, actele administrative cu caracter normativ, contestate în

speță, conțin reglementări abstracte în sensul articolului 12 din Codul administrativ

și reglementări individuale conform articolului 10 alin. (l) din Codul administrativ.

Prin urmare, aceste dispoziții nu afectează personal Asociația Obștească „Institutul

pentru Drepturile Omului din Moldova”.

În acest sens este relevantă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara victimă, acesta

trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității survenirii

unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște simple bănuieli

sau conjuncturi [Senator Lines GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale

Uniunii Europene (cererea nr. 45572/00)]. Curtea a subliniat că în Convenție nu este

prevăzută posibilitatea de a angaja o actio popularis în scopul interpretării

drepturilor recunoscute în Convenție; aceasta nu autorizează nici persoanele

particulare să se plângă în legătură cu o dispoziție de drept intern doar pentru că

aceștia consideră, fără să fi suportat în mod direct efectele, că dispoziția respectivă

încalcă Convenția (Aksu împotriva Turciei, Burden împotriva Regatului Unit).

Respectiv, conjunctura descrisă mai sus interzice apriori înaintarea în

contencios administrativ a acțiunilor populare actio popularis, or, sub sancțiunea

declarării acțiunii inadmisibile, în cadrul acțiunii în control normativ reclamantul

trebuie să revendice un drept subiectiv al său vătămat prin activitate administrativă.

Astfel, Colegiul conchide că prima instanță corect a ajuns la concluzia de a

declara inadmisibilă, în temeiul articolului 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, acțiunea în contencios administrativ depusă de Asociația Obștească

7

„Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova” cu privire la controlul normativ

al pct. 8 din Ordinul nr. 198 din 27 noiembrie 2020 a Ministerului Justiției.

Cu referire argumentele privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a

prevederilor art. XXIV alin. (2) lit. b) din Legea nr. 69/2020 din 26 mai 2020 cu

privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică și

modificarea unor acte normative, la care face referire ordinul nr. 198 din 27

noiembrie 2020 a Ministerului Justiției, Curtea de Apel Chișinău corect a

concluzionat și a declarat cererea ca fiind inadmisibilă. În acest sens, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă

următoarele.

Prin prisma art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–

171.

În conformitate cu art. 121 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor

Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și

ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța

de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea

Constituțională.

Alineatul (5) al aceluiași articol stipulează că, instanța de judecată poate ridica

excepția de neconstituționalitate doar dacă cererea de chemare în judecată sau

cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs

împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată admisibilă conform

legii.

Reieșind din dispozițiile art. 121 alin. (5) din Codul de procedură civilă, pentru

a fi admisă cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și

sesizarea Curții Constituționale, cererea de chemare în judecată trebuie să fie

acceptată în modul prevăzut de lege.

Adică, instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar

dacă examinează fondul cauzei după ce a primit în procedură cererea cu care a fost

sesizată.

În cazul dat, Curtea de Apel Chișinău ca instanță de fond, a fost în

imposibilitate de a admite cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate

în situația în care cererea de chemare în judecată nu a fost primită în procedură,

aceasta fiind declarată inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) Cod

administrativ.

În asemenea circumstanțe și având în vedere că încheierea din 29 martie 2021

a Curții de Apel Chișinău este întemeiată și legală, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

respinge recursul depus de Asociația Obștească „Institutul pentru Drepturile Omului

din Moldova”.

8

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul depus de către Asociația Obștească „Institutul pentru

Drepturile Omului din Moldova” reprezentată de avocații Valerian Mămăligă și

Valerian Cebanaș împotriva încheierii din 29 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

9