2ra-343/21 — constatarea ca fiind abuzive si nule clauzele contractuale, obligarea recalcularii sumei contractului de imprumut si repararea prejudiciului moral.

2ra-343/21 — constatarea ca fiind abuzive si nule clauzele contractuale, obligarea recalcularii sumei contractului de imprumut si repararea prejudiciului moral. (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-343/2021

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud: E. Ciubotaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, V. Buhnaci)

D E C I Z I E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Organizația de Creditare Nebancară „Iute

Credit” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gînsari Ecaterina

împotriva Organizației de Creditare Nebancară „Iute Credit” Societate cu

Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția

Consumatorilor și Supraveghere a Pieței cu privire la apărarea dreptului

consumatorului, constatarea ca fiind abuzive și nule clauzele contractuale,

obligarea recalculării sumei contractului de împrumut și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 ianuarie 2019, Gînsari Ecaterina, reprezentată de avocatul Munteanu

Diana, a depus cerere de chemare în judecată împotriva OCN „Iute Credit” SRL,

intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supraveghere a

Pieței cu privire la apărarea dreptului consumatorului, constatarea ca fiind abuzive

și nule clauzele contractuale, obligarea recalculării sumei contractului de împrumut

și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii avocatul Diana Munteanu a indicat că, la 06 martie 2018

între OCN „Iute Credit” SRL, în calitate de împrumutător, și Gînsari Ecaterina, în

calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de împrumut nr. 897265, prin care

pârâta s-a obligat să ofere reclamantei suma de 31 638 de lei cu titlu de împrumut,

iar ultima la rândul său să restituie această sumă până la 06 martie 2020, să achite

dobânda anuală efectivă, taxa aferentă contractului, rata dobânzii aferente, costul

1

transferului la contul bancar, comisionul de garanție, și, după caz, penalitatea de

întârziere din plata restantă pentru fiecare zi de întârziere și penalitatea pentru

rezilierea contractului.

Conform pct. 5.4 din contractul de împrumut nr. 897265 din 06 martie 2018,

parte integrantă a contractului este inclusiv graficul de rambursare, care prevede:

suma împrumutului; data debursării (plății); metoda debursării (cum ar fi plata în

contul bancar, plata în numerar, dispunerea spre eliberare/transfer în favoarea și

spre beneficiul clientului, prin intermediul reprezentanților împuterniciți, eliberarea

de bunuri, alte metode agreate de către părți) către client.

Graficul de rambursare al împrumutului de către client (conține suma

împrumutului, taxa aferentă, comisioane și suma dobânzii, datele rambursării și

suma totală care urmează să fie rambursată de către client către SRL „Iute Credit”).

Potrivit graficului de rambursare, Gînsari Ecaterina în termenul de scadență -

06 martie 2020, urma să achite suma totală a împrumutului în mărime de 63 478,32

de lei formată din: valoarea împrumutului acordat – 31 638 de lei; taxa aferentă

contractului – 24 044,88 de lei; rata dobânzi aferente (8%) – 4 475,24 de lei și

comisionul de garanție – 3 037,20 de lei.

A afirmat că, clauza contractuală referitor la taxa aferentă a contractului în

sumă de 24 044,88 de lei, poartă un caracter abuziv, deoarece această sumă este

prea exagerată, aproape că atinge suma împrumutului acordat.

Taxa aferentă contractului de împrumut se referă la taxa plătită sau care

trebuie să fie achitată de către împrumutat în contul împrumutătorului pentru

examinarea și procesarea cererii împrumutului.

A menționat că, legiuitorul, spre deosebire de contractele de credit bancar, nu

a prevăzut pentru contractele de împrumut posibilitatea părților de a conveni în

privința unui comision pentru serviciile prestate, iar obligarea consumatorului, în

baza unui contract de împrumut preformulat, la plata unei taxe aferente

contractului, urmează să fie calificată ca fiind contrară cerințelor de bună-credință

impuse comerciantului.

De asemenea, contractul de împrumut nr. 897265 din 06 martie 2018 prevede

mai multe penalități impuse Ecaterinei Gînsari și anume: penalitatea contractuală

în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere; penalitatea contractuală în

valoare de 200 de lei pentru expedierea primei notificări; penalitatea contractuală

în valoare de 200 de lei pentru expedierea celei de a două notificări; penalitatea

contractuală în valoare de 200 de lei pentru expedierea celei de a treia notificări;

penalitatea contractuală în mărime de 30% din valoarea împrumutului acordat

pentru rezilierea anticipată a contractului, adică, în total 5 modalități de penalizare.

Conform art. 5 alin. (1)-(4) din Legea privind clauzele abuzive în contractele

încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011, (abrogată la 01 martie

2019, dar în vigoare la data adresării în judecată), o clauză contractuală nefiind

negociată în mod individual cu consumatorul este abuzivă în cazul în care creează,

contrar cerințelor de bună-credință, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi

din contract, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între

drepturile și obligațiile părților care decurg din contract.

Se consideră întotdeauna că, o clauză nu a fost negociată individual atunci

când a fost inclusă de către comerciant în prealabil și, din acest motiv,

consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul ei. Faptul că anumite

aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză a fost negociată individual, nu

2

exclude aplicarea prevederilor prezentului articol pentru restul contractului în

situația în care evaluarea lui globală demonstrează că este, totuși, un contract de

adeziune. În cazul în care comerciantul pretinde că o clauză standard a fost

negociată individual, lui îi revine sarcina probei.

A mai notat că, clauzele menționate supra sunt abuzive, deoarece nu au fost

negociate direct cu consumatorul Gînsari Ecaterina, creând astfel un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Astfel, pct. 4.3 (ii) din contractul de împrumut „Informații standard privind

împrumuturi pentru consumatori”, prevede o penalitate de 0,5% din plata restantă

pentru fiecare zi de întârziere.

Pct. 4.3 (iii), prevede penalități pentru expedierea notificărilor în trei etape

privind întârzierea plăților, în mărime de 200 de lei pentru fiecare expediere, însă

această estimare anticipată este disproporționat de mare.

Or, sumele pentru expedierea notificării, se rezumă în principiu la cheltuieli

poștale, care de fapt sunt cu mult mai mici decât penalitatea stabilită de OCN „Iute

Credit” SRL în contractul de împrumut.

Caracterul abuziv al clauzelor contractuale enunțate, rezidă și din numărul

excesiv de somații în adresa reclamantei, având în vedere faptul că legislația în

vigoare prevede pentru respectarea procedurii prealabile de soluționare a litigiului

pe cale amiabilă, înaintarea doar a unei singure somații.

Compania de creditare nu poate fi limitată în numărul de somații înaintate

debitorului, însă aplicarea penalității pentru fiecare somație expediată, nu poate fi

imputată debitorului.

A mai notat că, potrivit capitolului „Riscul valutar” din contract, la pct. 5.25,

părțile au consimțit că compania de creditare „Iute Credit” SRL este în drept să

ceară, iar clientul va considera îndreptățit și rezonabilă cererea ultimei de a

compensa pierderile survenite ca urmare a schimbării cursului de schimb valutar

euro/lei MD stabilit de Banca Națională a Moldovei.

Din clauza respectivă rezultă că, Gînsari Ecaterina a fost de acord cu stabilirea

unei dobânzi fixe și nu flotante, fiind obligată să achite pârâtei plata comisionului

de garanție în sumă de 3 037,20 de lei.

La fel, este pasibilă de a fi anulată și clauza contractuală prevăzută la pct. 4.3

(iv) din contract, care prevede penalitatea pentru rezilierea anticipată a contractului

în mărime de 30% din valoarea împrumutului.

Respectiva clauză este nu numai abuzivă, dar contravine art. 5 și 6 din Legea

privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09

decembrie 2011.

A accentuat că, din preambulul contractului de împrumut, rezultă că suma

împrumutului s-a acordat pentru consum, prin urmare, în speță sunt aplicabile

prevederile Legii privind contractele de credit pentru consumatori nr. 202 din 12

iulie 2013.

Totodată, reclamanta cu trimitere la prevederile art. 20 alin. (1) și (4) din

Legea nr. 202 din 12 iulie 2013, în cazul rambursării anticipate a creditului,

creditorul este îndreptățit la o compensație rezonabilă și justificată în mod obiectiv

pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului, cu

condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii

aferente creditului este fixă. O astfel de compensație nu poate fi mai mare de: a)

1% din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre

3

rambursarea anticipată și rezilierea convenită a contractului de credit este mai mare

de un an; b) 0,5% din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de

timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru rezilierea contractului

de credit nu este mai mare de un an.

Orice compensație nu depășește cuantumul dobânzii pe care consumatorul ar

fi plătit-o în perioada dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru

rezilierea contractului de credit.

Raportând norma dată de drept la cazul speței, rezultă că, pentru utilizarea

împrumutului, Gînsari Ecaterina a fost impusă să achite companiei de creditare

„Iute Credit” SRL dobânda calculată la o rată fixă egală cu 8%, iar penalitatea de

reziliere anticipată a contractului de împrumut de 30% din valoarea împrumutului,

fapt ce denotă că clauza dată este contrară legii, în special cu art. 220 din Codul

civil, deci este nulă de drept.

Pe lângă acestea, legiuitorul spre deosebire de contractele de credit bancar, nu

a prevăzut pentru contractele de împrumut posibilitatea părților de a conveni

asupra unui comision pentru serviciile prestate, iar obligarea consumatorului în

baza unui contract de împrumut preformulat, la plata unei taxe aferente

contractului, urmează a fi calificată contrară cerințelor de bună-credință impuse

comerciantului.

Or, din prevederile art. 624 alin. (1) din Codul civil, cert rezultă că clauza

penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează

anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației,

urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

A mai notat că, impunerea de către toate organizațiile de micro finanțare a

unor contracte pre-formulate, nenegociabile, duce la situația că consumatorii nu au

posibilitatea reală să ia cunoștință, la data semnării contractului, de amploarea și de

componenta riscului la care s-au expus, care sunt factorii ce le vor influența

creditul, ce costuri, comisioane ar putea să le fie puse în sarcină după

semnarea/acceptarea contractului, într-o asemenea manieră încât să poată refuza

încheierea contractului.

Respectiv, consimțământul dat de consumatorul Gînsari Ecaterina la

momentul încheierii contractului, prin prisma legii, poate fi considerat inexistent,

întrucât a fost exprimat în contextul unei stări de constrângere financiară, stare de

care SRL „Iute Credit” a profitat și a impus obligații excesive pe seama

reclamantei, aflată în acest sens într-o poziție net-dezavantajoasă.

Consideră reprezentantul reclamantei că la încheierea contractului de

împrumut nr. 897265 din 06 martie 2018, au fost încălcate drepturile Ecaterinei

Gînsari în calitate de consumator, nefiind informată în modul corespunzător despre

clauzele esențiale ale contractului enunțat, ca consecință a fost lipsită de dreptul de

a lua decizii referitor la tranzacționarea serviciilor în mod liber și în interes

propriu.

În contextul expus, a solicitat Ecaterina Gînsari reprezentată de avocatul

Munteanu Diana, admiterea acțiunii, constatarea ca fiind abuzive și nule de drept

clauzele contractului de împrumut nr. 897265 din 06 martie 2018, încheiat cu OCN

„Iute Credit” SRL, și anume:

- clauza contractuală înserată în graficul de rambursare a împrumutului, pct.

3.1 din „Informațiile standard privind împrumutul pentru consumatori”, care

prevede încasarea taxei aferente contractului în mărime de 24.044,88 de lei.;

4

- clauza contractuală înserată în graficul de rambursare a împrumutului, partea

integrantă a contractului de împrumut, ce prevede încasarea comisionului de

garanție în sumă de 3037,20 de lei;

- clauza contractuală înserată în graficul de rambursare a împrumutului

secțiunea „Dobânda de întârziere și penalitatea contractuală”, pct. (a) – parte

integrantă a contractului de împrumut, ce prevede încasarea dobânzii de întârziere

în mărime de 0,6% calculată pentru fiecare zi de întârziere;

- clauza contractuală înserată în graficul de rambursare a împrumutului

secțiunea „Dobânda de întârziere și penalitatea contractuală” pct. (e) – parte

integrantă a contractului de împrumut, ce prevede încasarea penalității fixe în

mărime de 200 de lei/zi;

- clauza contractuală înserată în graficul de rambursare a împrumutului

secțiunea „Dobânda de întârziere și penalitatea contractuală”, pct. (g) – parte

integrantă a contractului de împrumut și pct. 4.3 (iv) din „Informațiile standard

privind împrumutul pentru consumatori”, ce prevede încasarea penalității în

mărime de 30% din valoarea împrumutului neachitat pentru rezilierea anticipată a

contractului;

- clauza contractuală înserată în „Informațiile standard privind împrumutul

pentru consumatori”, pct. 4.3 (ii) ce prevede încasarea penalității în mărime de

0,5% pentru fiecare zi de întârziere;

- clauza contractuală înserată în „Informațiile standard privind împrumutul

pentru consumatori”, pct. 4.3 (iii) ce prevede încasarea penalității pentru primele

trei notificări privind întârzierea plăților în sumă de 200 de lei fiecare.

Obligarea OCN „Iute Credit” SRL să efectueze recalculul la suma

contractului de împrumut, de a include și a considera sumele achitate până în

prezent cu titlu de taxă aferentă contractului de împrumut și comision de garanție

în contul stingerii datoriei de bază, precum și încasarea sumei de 20 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea

depusă de Ecaterina Gînsari a fost admisă parțial. S-a constatat caracterul abuziv și

nulitatea absolută a clauzelor pct. 3.1, 3.4, 4.3 (iii), 4.3 (iv), paragraful „Informații

standard privind împrumutul pentru consumatori”, pct. (e) și (g), ale contractului

nr. 897265 din 06 martie 2018, încheiat între OCN „Iute Credit” SRL și Gînsari

Ecaterina, cu repunerea părților în situația inițială. S-a încasat din contul OCN

„Iute Credit” SRL în beneficiul Ecaterinei Gînsari suma de 2 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și 5 000 de lei cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

La 05 august 2019 OCN „Iute Credit” a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 10 octombrie 2019 a prezentat partea motivată a

cererii de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii din 10 iulie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de OCN „Iute Credit” SRL și s-a menținut hotărârea din 10 iulie

2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

La 13 februarie 2020 OCN „Iute Credit” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 05

decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 10 iulie 2019 a

5

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii și încasarea din contul intimatei Gînsari Ecaterina a sumei de 277,5 lei cu

titlu de taxă de stat pentru depunerea cererii de apel și 100 de lei taxa de stat pentru

cererea de recurs.

Prin decizia din 26 august 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de OCN „Iute Credit” SRL, s-a casat integral decizia din 05

decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Gînsari Ecaterina împotriva OCN „Iute Credit” SRL,

intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supraveghere a

Pieței cu privire la apărarea dreptului consumatorului, constatarea ca fiind abuzive

și nule clauzele contractuale, obligarea recalculării sumei contractului de împrumut

și repararea prejudiciului moral, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de OCN „Iute Credit” SRL și s-a menținut hotărârea din 10 iulie

2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Prin prisma art. 8, 9, 10, 11 alin. (1)-(2), 12, 13 alin. (1)-(3), 14, 16, 512 alin.

(1)-(3), 514, 666, 572, 602 alin. (2), 666, 867 alin. (1), 871 alin. (1), 872 alin. (2)

Cod civil, Colegiul a considerat că prima instanță legal și întemeiat a încasat de la

OCN „Iute Credit” SRL în beneficiul Ecaterinei Gînsari suma de 2 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral și 5 000 de lei cheltuieli de asistență juridică, constatând

caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor pct. 3.1, 3.4, 4.3 (iii), 4.3 (iv),

paragraful „Informații standard privind împrumutul pentru consumatori”, pct. (e) și

(g), ale contractului nr. 897265 din 06 martie 2018, încheiat între OCN „Iute

Credit” SRL și Gînsari Ecaterina, cu repunerea părților în situația inițială, or, din

circumstanțele cauzei reiese că contractul de împrumut nr. 897265 din 06 martie

2018 este un contract de adeziune cu clauze standard care nu au fost negociate cu

consumatorul.

În acest sens, instanța de apel a reținut că acestea nu puteau fi aplicate,

întrucât sunt prin urmare lovite de nulitate absolută.

Mai mult ca atât, Colegiul a remarcat că precum reiese din materialele cauzei,

în situația în care clauzele contractuale privind încasarea comisioanelor nu au fost

negociate de către consumator se constată inexistența dreptului OCN „Iute Credit”

SRL de a cere și a o obliga pe Gînsari Ecaterina la plata acestora, or stabilirea

comisioanelor contravine principiului bunei-credințe, ceea ce indică la prezența

clauzelor abuzive care duc la îmbogățirea nejustificată a creditorului, toate

cheltuielile aferente urmând a fi argumentate de către creditor.

Colegiul a menționat că, având în vedere că clauzele nominalizate sunt

standard, întrucât contrar obligației ce îi revine potrivit art. 118 Codul de procedură

civilă, OCN „Iute Credit” SRL, nu a prezentat careva probe din care ar rezulta cert

că aceste clauze standard au fost negociate individual cu intimata, acestea sunt

pasibile anulării, iar compensațiile solicitate în acest sens sunt nemotivate legal.

În aceiași ordine de idei, Colegiul a considerat că prin includerea clauzelor

abuzive în contractul încheiat cu Gînsari Ecaterina, acesteia i-au fost cauzate stări

de neliniște, stres, legate de imposibilitatea onorării unor obligații, unilateral

prestabilite de reclamantă, aceasta fiind somată inclusiv prin intermediul

membrilor familiei sale, fiind contactate și rudele sale, informându-le despre

6

eschivarea acesteia de la rambursarea împrumutului, fiindu-i în consecință cauzat

un prejudiciu moral.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată și de asistență juridică în

cuantumul propus de prima instanță, Colegiul a menționat că în sensul art. 94 alin.

(1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să plătească părții care a avut câștig de cauză toate cheltuielile de

judecată. Respectiv a concluzionat că, având în vedere admiterea parțială a

pretențiilor din acțiune, prima instanță, just a dispus încasarea din contul OCN

„Iute Credit” SRL în beneficiul Ecaterinei Gînsari a sumei de 5 00 0 de lei, cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică, or aceasta fiind o cerință subsecventă celei

principale, poartă soarta cerinței de bază.

La 11 ianuarie 2021, OCN „Iute Credit” SRL a declarat recurs, completat

ulterior, împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 10 iulie

2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în partea admiterii acțiunii, cu emiterea

unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii și încasarea din contul intimatei

Gînsari Ecaterina a sumei de 277,5 de lei cu titlu de taxă de stat pentru depunerea

cererii de apel, a sumei de 100 de lei taxa de stat pentru depunerea cererii de recurs

inițiale și suma de 100 de lei taxa de stat pentru depunerea cererii de recurs.

În motivarea recursului au indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material, nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată și a interpretat eronat legea, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții

neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 noiembrie 2020

și a expediat-o participanților la proces la 18 ianuarie 2021 (f.d. 153, Vol. II).

Astfel, recursul declarat la 11 ianuarie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 27 ianuarie

2021, instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f. d. 27, Vol. III), și la 18 februarie 2021, Gînsari

Ecaterina, reprezentată de avocatul Munteanu Diana, a depus referință, prin care a

solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil.

7

La 01 martie 2021, a depus referință la recursul declarat de OCN „Iute Credit”

SRL, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supraveghere a Pieței, prin care a

solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil.

Prin încheierea din 16 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de OCN „Iute Credit” SRL, a fost considerat admisibil și a fost fixat spre

examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată,

toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurenta și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Verificând decizia din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și, după

caz, hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recursul declarat,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție constată că se impune respingerea recursului cu menținerea actului

judecătoresc recurat, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenta nu

a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesuale anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune împotriva OCN „Iute Credit”

SRL, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supraveghere a Pieței, Gînsari Ecaterina, a solicitat constatarea ca fiind abuzive și

nule de drept clauzele contractului de împrumut nr. 897265 din 06 martie 2018,

încheiat cu OCN „Iute Credit” SRL, și anume: clauza contractuală înserată în

graficul de rambursare a împrumutului, pct. 3.1 din „Informațiile standard privind

împrumutul pentru consumatori”, care prevede încasarea taxei aferente contractului

în mărime de 24.044,88 de lei; clauza contractuală înserată în graficul de

rambursare a împrumutului, partea integrantă a contractului de împrumut, ce

prevede încasarea comisionului de garanție în sumă de 3037,20 de lei; clauza

8

contractuală înserată în graficul de rambursare a împrumutului secțiunea „Dobânda

de întârziere și penalitatea contractuală”, pct. (a) – parte integrantă a contractului

de împrumut, ce prevede încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 0,6%

calculată pentru fiecare zi de întârziere; clauza contractuală înserată în graficul de

rambursare a împrumutului secțiunea „Dobânda de întârziere și penalitatea

contractuală” pct. (e) – parte integrantă a contractului de împrumut, ce prevede

încasarea penalității fixe în mărime de 200 de lei/zi; clauza contractuală înserată în

graficul de rambursare a împrumutului secțiunea „Dobânda de întârziere și

penalitatea contractuală”, pct. (g) – parte integrantă a contractului de împrumut și

pct. 4.3 (iv) din „Informațiile standard privind împrumutul pentru consumatori”, ce

prevede încasarea penalității în mărime de 30% din valoarea împrumutului

neachitat pentru rezilierea anticipată a contractului; clauza contractuală înserată în

„Informațiile standard privind împrumutul pentru consumatori”, pct. 4.3 (ii) ce

prevede încasarea penalității în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere;

clauza contractuală înserată în „Informațiile standard privind împrumutul pentru

consumatori”, pct. 4.3 (iii) ce prevede încasarea penalității pentru primele trei

notificări privind întârzierea plăților în sumă de 200 de lei fiecare și obligarea OCN

„Iute Credit” SRL să efectueze recalculul la suma contractului de împrumut, de a

include și a considera sumele achitate până în prezent cu titlu de taxă aferentă

contractului de împrumut și comision de garanție în contul stingerii datoriei de

bază, precum și încasarea sumei de 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și

cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei acțiuni prima instanță prin hotărârea

din 10 iulie 2019, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor pct.

3.1, 3.4, 4.3 (iii), 4.3 (iv), paragraful „Informații standard privind împrumutul

pentru consumatori”, pct. (e) și (g), ale contractului nr. 897265 din 06 martie 2018,

încheiat între OCN „Iute Credit” SRL și Gînsari Ecaterina, cu repunerea părților în

situația inițială. A încasat din contul OCN „Iute Credit” SRL în beneficiul

Ecaterinei Gînsari suma de 2 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 5 000 de lei

cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 12 noiembrie 2020 a respins apelul declarat de OCN „Iute Credit” SRL

și a menținut hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție opinează că, în speță, instanța de apel a determinat corect

raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li-a fost dată

apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, decizia instanței de apel fiind

legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a

participanților la proces.

Conform art. 512 alin. (1-3) Cod Civil (în redacția până la 01 martie 2019), în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta

în a da, a face sau a nu face.

Prestația trebuie să fie posibilă și determinată sau determinabilă, să nu

contravină legii, ordinii publice și bunelor moravuri.

9

În sensul art. 514 Cod Civil (în redacția până la 01 martie 2019), obligațiile se

nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le

produce în condițiile legii.

Conform art. 666 Cod Civil (în redacția până la 01 martie 2019), contractul

este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se

stabilesc, se modifică sau se sting raporturile juridice.

În temeiul art.572 Cod Civil (în redacția până la 01 martie 2019), temeiul

executării rezidă în existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Potrivit prevederilor art. 602, alin. (2) Cod civil (în redacția până la 01 martie

2019), neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

Conform prevederilor art. 867 alin. (1) Cod civil (în redacția până la 01 martie

2019), prin contractul de împrumut o parte (împrumutătorul) se obligă să dea în

proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta

se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și

cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

În temeiul art. 871 alin. (1) Cod civil (în redacția până la 01 martie 2019),

împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul și în modul stabilit în

contract.

Conform prevederilor art. 872 alin.(2) Cod civil (în redacția până la 01 martie

2019), dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate și

împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel puțin o rată, împrumutătorul

poate cere restituirea imediată a întregului împrumut și a dobânzii aferente.

În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă,

probele se adună și se prezintă de către părți și de alți participanți la proces. Dacă

în procesul de adunare a probelor apar dificultăți, instanța este obligată să

contribuie, la solicitarea părților și altor participanți la proces, la adunarea și

prezentarea probelor necesare, cu excepția cazurilor în care instanța constată că

cererea de reclamare a probelor este înaintată în mod neîntemeiat și cu scopul vădit

de a tergiversa examinarea cauzei sau proba reclamată este în mod vădit lipsită de

pertinență. Probele se prezintă în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri

judiciare în termenul stabilit de instanță, dacă legea nu prevede altfel.

Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele

pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la

existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a

cazului, în sensul art. 121 Cod de procedură civilă.

Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă cu certitudine că

la 06 martie 2018, între OCN ”Iute Credit” SRL și Gînsari Ecaterina a fost încheiat

contractul de împrumut nr. 897265, prin care OCN ”Iute Credit” SRL s-a obligat

să pună la dispoziția lui Gînsari Ecaterina suma de 31 638 de lei, iar Gînsari

Ecaterina s-a obligat să restituie această sumă cu toate plățile aferente, în termen de

24 luni (f.d.12-15).

Deci, conform contractului dat, costul total al împrumutului constituie suma

de 63 478,32 de lei, dobânda anuală efectivă fiind de 78,87 %, taxa aferentă

contractului fiind - de 24 044,88 de lei, rata dobânzii aferente - de 8 % și

comisionul de garanție de – 3 037,20 de lei (f.d.12).

10

Se reține că, contractul de împrumut nr. 897265 din 06 martie 2018, prevede

mai multe penalități aplicabile lui Gînsari Ecaterina și anume: penalitatea

contractuală în mărime de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, penalitate

contractuală în valoare de 200 lei pentru expedierea primei notificări, penalitate

contractuală în valoare de 200 lei pentru expedierea celei de a treia notificări și

penalitate în mărime de 30% din valoarea împrumutului acordat pentru rezilierea

anticipată a contractului, adică, în total 5 modalități de penalizare.

Din dispozițiile pct. 3.1 al contractului de împrumut enunțat din “informații

standard privind împrumutul pentru consumatori”, rezultă că, taxa aferentă

contractului de împrumut se referă la taxa plătită sau ce trebuie plătită de către

împrumutat în contul împrumutătorului pentru examinarea și procesarea cererii

împrumutatului. Taxa aferentă contractului de împrumut urmează să fie plătită în

cazul acceptării cererii de împrumut în momentul încheierii/semnării contractului

de împrumut. Împrumutatul poate solicita, iar împrumutătorul poate accepta

achitarea eșalonată de către împrumutat a taxei aferente contractului de împrumut,

în conformitate cu graficul de achitare și constituie 24 044,88 de lei.

Conform pct.3.4 al contractului, împrumutatul are opțiunea între stabilirea

ratei dobânzii anuale flotante sau a ratei fixe. În cazul în care împrumutatul dorește

ca rata lunara să rămână fixă, indiferent de care ar fi fluctuațiile ratelor de schimb

ale valutei euro în lei, stabilit de Banca Națională a Moldovei, acesta va plăti

adițional un comision de garanție în mărime de 3 037,20 de lei.

Totodată, conform pct. 4.3 (iii) din contract, se vor percepe costuri în caz de

întârziere la plata: penalități pentru expedierea notificărilor privind întârzierea

plăților, în mărime de 200 lei pentru primele trei notificări, iar potrivit pct. 4.3 (iv)

al contractului, se va percepe penalitate pentru rezilierea anticipată a contractului

de împrumut în mărime de 30 % din valoarea împrumutului neachitat precum și

alte plăți.

Concomitent, în conformitate cu lit. e) și g) din contractul de împrumut nr.

897265 din 06 martie 2018, la compartimentul “dobânda de întârziere și

penalitatea contractuală”, dacă în termen de 10 zile calendaristice din data scadentă

a plății, împrumutatul nu va achita împrumutul și/sau alte plăți scadente stabilite în

contract, împrumutătorul va calcula o penalitate fixă, care a fost negociată în

prealabil de părțile contractante, în mărime de 200 lei, suplimentar la penalitatea

indicată la pct. a, și va notifica împrumutatul privind întârzierea plății, indicând

valoarea sumelor restante, calculul penalităților și a altor prejudicii cauzate prin

întârzierea efectuării plății.

Dacă împrumutatul întârzie în realizarea rambursării contractului de

împrumut, o perioadă mai mare de 40 zile calendaristice, calculându-se de la ziua

scadentă realizării rambursării stipulate prin contractul de împrumut,

împrumutătorul declară scadente și plătibile imediat toate plățile conform

contractului de împrumut și reziliază în mod unilateral contractul de împrumut,

calculând suplimentar o penalitate în mărime de 30 % din valoarea împrumutului

neachitat, pentru rezilierea anticipată a contractului. Împrumutătorul va trimite o

notificare, prin intermediul unei scrisori despre rezilierea anticipată unilaterală a

contractului de împrumut și obligația împrumutatului de a achita, în mod integral,

în termen de 10 zile din momentul expedierii notificării: (i) suma împrumutului

neplătit, (ii) dobânda neplătită, (iii) taxa aferentă contractului de împrumut

neplătită și dobânda neplătită, (iv) alte comisioane dacă acestea au fost agreate de

11

către părți (v) în cazurile prevăzute de contract, valoarea bănească a ratei inflației

împrumutului (vi) penalitățile contractuale pentru expedierea notificărilor calculate

și neplătite, (vii) o penalitate contractuală în mărime de 30 % din valoarea

împrumutului neachitat pentru rezilierea anticipată a contractului de împrumut și

(viii) o dobândă de întârziere pentru fiecare zi de întârziere aplicată la

componentele scadente ale graficului de rambursare, fără excepție și un nou calcul

al penalităților calculate și neplătite pentru fiecare zi de întârziere.

Tot, actele cauzei denotă că, potrivit actului nr. 13 de constatare a clauzelor

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii din 27 martie 2019, emis de către

Agenția pentru protecția Consumătorilor, clauzele contractului de împrumut din 06

martie 2018 ce denotă caracterul abuziv sunt pct. 5.4 al rubricii ”Dobânda anuală

efectivă” și pct. 5.4 lit. e), f), g) (f.d.44-48).

În atare circumstanțe Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră întemeiată concluzia instanței de apel,

prin care a indicat asupra caracterului abuziv al clauzelor contractuale.

În contextul prevederilor art. 871 alin. (1) Cod Civil (în redacția până la 01

martie 2019), împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul și în modul

stabilit în contract. Dacă nu au fost stabilite dobânzi, el are dreptul să restituie

împrumutul și până la expirarea termenului.

Conform prevederilor art. 712 alin. (1) și (3) Cod civil (în redacția până la 01

martie 2019), clauze contractuale standard sînt toate clauzele formulate anticipat

pentru o multitudine de contracte, pe care o parte contractantă (utilizator) le

prezintă celeilalte părți la încheierea contractului. Este indiferent dacă prevederile

formează un document separat sau sînt parte a documentului ce reprezintă

contractul, de asemenea nu importă numărul condițiilor și forma contractului.

Condițiile contractuale standard devin numai atunci parte a contractului cînd

partea care le propune le aduce, în momentul încheierii contractului, în mod expres

la cunoștința celeilalte părți sau îi asigură în alt mod posibilitatea, luînd în

considerare și handicapul acesteia, să ia cunoștință de conținutul lor și, cînd

cealaltă parte este de acord, să le accepte.

Conform art.716 alin. (1) Cod civil (în redacția până la 01 martie 2019), o

clauză contractuală standard este lipsită de efect dacă prejudiciază disproporționat,

contrar principiilor bunei-credințe, cealaltă parte a contractului. În acest sens, se

iau în considerare conținutul contractului, împrejurările în care clauza este inserată

în contract, interesele reciproce, alte împrejurări.

Alin. (2) din articolul citat, prevede că caracterul inechitabil al clauzelor

contractuale standard se prezumă în caz de dubiu dacă o prevedere: a) nu este

compatibilă cu principiile de bază (esențiale) ale reglementărilor de la care derogă;

b) limitează drepturile sau obligațiile esențiale, care rezultă din natura contractului,

de o manieră care periclitează scopul contractului; c) nu este clară.

Conform prevederilor art.717 alin. (1) și (2) din Cod civil (în redacția până la

01 martie 2019), în cazul în care clauzele contractuale standard nu au devenit parte

integrantă a contractului ori sînt, total sau parțial, nule, contractul este valabil în

partea rămasă.

(2) În măsura în care clauzele contractului standard nu au devenit parte

integrantă a contractului sau sînt nule, conținutul contractului se reglementează de

prevederile legale.

12

Conform art.719 lit. f) din Cod civil, în cazul condițiilor contractuale standard,

fără a prejudicia dispozițiile care exclud posibilitatea derogării de la dispozițiile

legale în defavoarea consumatorului, este nulă clauza prin care utilizatorului i se

promite plata unei penalități dacă obligația nu este executată sau este executată cu

întârziere, dacă întârzie plata sau dacă partenerul lui de contract reziliază

contractul.

În temeiul art. 3 din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu

consumatorii nr. 256 din 09 decembrie 2011 (în vigoare la data adresării în

judecată), prin clauză abuzivă – se înțelege, clauză contractuală care, nefiind

negociată în mod individual cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte

prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului, contrar cerințelor

de bună-credință, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților

care decurg din contract.

Conform art.5 alin. (1), (2), (5) și (7) din Legea nr.256 din 09 decembrie

2011, o clauză contractuală nefiind negociată în mod individual cu consumatorul

este abuzivă în cazul în care creează, contrar cerințelor de bună-credință, prin ea

însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în detrimentul consumatorului,

un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din

contract.

Se consideră întotdeauna că o clauză nu a fost negociată individual atunci cînd

a fost inclusă de către comerciant în prealabil și, din acest motiv, consumatorul nu

a avut posibilitatea de a influența conținutul ei.

Sânt considerate abuzive clauzele care au ca obiect sau efect: a) excluderea

sau limitarea răspunderii prevăzute de lege a comerciantului în cazul decesului

consumatorului sau al vătămării lui corporale și/sau al deteriorării bunurilor lui

materiale ca urmare a acțiunii sau a inacțiunii comerciantului; b) excluderea sau

limitarea drepturilor prevăzute de lege ale consumatorului față de comerciant sau

față de o altă parte, în cazul neîndeplinirii totale sau parțiale ori al îndeplinirii

necorespunzătoare a oricăreia dintre obligațiile contractuale de către comerciant,

inclusiv a opțiunii de a compensa o datorie către comerciant cu o creanță pe care

consumatorul o poate avea împotriva acestuia; c) încheierea unui acord care

creează obligații pentru consumator și prin care furnizarea de servicii de către

comerciant este supusă unei condiții a cărei îndeplinire depinde doar de voința

acestuia din urmă; d) acordarea permisiunii comerciantului de a reține sumele

plătite de consumator, în cazul în care acesta din urmă decide să nu încheie

contractul sau să nu îl execute, fără a se prevedea dreptul consumatorului de a

primi o compensație în sumă cel puțin echivalentă de la comerciant, dacă acesta

este partea ce rezoluționează ori reziliază contractul, după caz; e) solicitarea de la

orice consumator care nu și-a îndeplinit obligația să plătească drept compensație o

sumă disproporționată în raport cu prejudiciul cauzat de neonorarea obligațiilor

contractuale; f) acordarea dreptului comerciantului de a rezoluționa sau, după caz,

de a rezilia la discreția sa contractul, în timp ce consumatorului nu i se acordă

aceeași posibilitate, sau acordarea permisiunii comerciantului de a reține sumele

plătite pentru bunuri/servicii care nu au fost încă furnizate/prestate de către acesta,

în cazul în care comerciantul este cel care reziliază contractul; g) acordarea

posibilității comerciantului de a rezilia un contract cu durată nedeterminată fără un

preaviz în termen rezonabil în formă scrisă, cu excepția cazurilor în care există

motive întemeiate de a face acest lucru; h) prelungirea automată a unui contract cu

13

durată determinată, în cazul în care consumatorul nu și-a exprimat intenția de a-l

prelungi, atunci cînd termenul stabilit pentru ca consumatorul să își exprime

intenția de a prelungi contractul este mai mic de 14 zile; i) obligarea irevocabilă a

consumatorului de a respecta clauze cu care acesta nu a avut posibilitatea reală să

se familiarizeze înainte de încheierea contractului; j) acordarea dreptului

comerciantului de a modifica unilateral clauzele fără a avea un motiv întemeiat

care să fie precizat în contract; k) acordarea dreptului comerciantului de a modifica

unilateral, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract sau prin

referință la prevederile actelor normative în domeniu, orice caracteristici ale

produsului sau ale serviciului care urmează să fie furnizat; l) prevederea ca prețul

bunurilor să fie stabilit în momentul livrării sau acordarea de posibilități

comerciantului să mărească prețul acestora fără să îi acorde consumatorului dreptul

corespunzător de a rezilia contractul, în cazul în care prețul final este nejustificat

de mărit sau disproporționat în raport cu prețul convenit la încheierea contractului,

ținându-se cont de circumstanțele obiective care au determinat comerciantul să

modifice prețul; m) acordarea dreptului comerciantului de a stabili dacă bunurile

sau serviciile furnizate sânt conforme cu contractul sau acordarea acestuia a

dreptului exclusiv de a interpreta orice clauză din contract; n) limitarea obligației

comerciantului de a respecta angajamentele asumate de către intermediarii sau de

către reprezentanții acestuia sau asumarea angajamentelor de către acesta, cu

condiția respectării unei anumite formalități neprevăzute în mod expres de lege; o)

obligarea consumatorului să își îndeplinească toate obligațiile, chiar în cazul în

care comerciantul nu își respectă obligațiile corelative; p) acordarea posibilității

comerciantului de a își cesiona drepturile și obligațiile prevăzute de contract, în

cazul în care această acțiune poate servi la reducerea garanțiilor pentru

consumator, fără acordul acestuia din urmă; q) excluderea sau obstrucționarea

dreptului consumatorului de a intenta acțiune în instanță judecătorească sau de a

exercita orice alt drept prevăzut de lege, în special prin obligarea consumatorului

de a soluționa orice litigiu exclusiv prin arbitraj, care nu este reglementat de

dispozițiile legale, restricționând în mod nejustificat dovezile aflate la dispoziția

consumatorului sau impunându-i sarcina probei care, în conformitate cu legislația

aplicabilă, trebuie să îi revină altei părți la contract; r) limitarea răspunderii

comerciantului pentru defectele ascunse ale produselor și/sau ale serviciilor; s)

acordarea posibilității comerciantului de a restricționa transferul de garanție la

recomercializarea produsului de către consumatorul inițial; t) impunerea unui

termen consumatorilor mai mic decât cel prevăzut de lege pentru notificarea

comerciantului despre anumite defecte ale produsului sau ale serviciului; u)

condiționarea de către comerciant a prestării serviciului cu un anumit tip de mijloc

de măsurare, deși mijlocul de măsurare utilizat deja de consumator este legal; v)

excluderea sau limitarea dreptului consumatorului de a rezoluționa sau, după caz,

de a rezilia contractul în cazul în care comerciantul:

- a modificat unilateral clauzele contractuale în condițiile stipulate la lit. j);

- nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale;

w) exonerarea comerciantului de obligația prevăzută de lege de a soma

consumatorul sau de a-i stabili un termen pentru executarea obligațiilor

contractuale.

Lista clauzelor specificate la alin. (5) nu este exhaustivă.

14

Or, la caz, se atestă că prin contractul de împrumut nr. 897265 din 06 martie

2018 debitorul obligației de restituire a împrumutului, Ecaterina Gînsari, urma să

ramburseze, în principal suma de 31 638 de lei și dobânzile aferente contractului în

mărime de 4 758,24 de lei. Concomitent, pârâta s-a obligat să achite a și sumele le

de 24 044,88 de lei și 3 037,2 lei cu titlu de taxă aferentă contractului, comision de

garanție și penalitățile calculate de către împrumutător.

Corespunzător, Colegiul relevă că părțile, au inserat în contract clauze cu

privire la alte taxe arbitrare împrumutătorului. Astfel, în contractul nr. 897265 din

06 martie 2018, încheiat între ÎCS „Iute Credit” SRL și Gînsari Ecaterina toate

plățile debitorului, pe lângă dobândă, mai erau sub formă de taxă aferentă

contractului și comision de garanție,

Astfel, clauzele cu privire la taxa aferentă contractului (pct.3.1 al Informației

standard privind împrumutul pentru consumatori, f.d. 13) și comisionul de garanție

(pct. 3.4 al Informației standard privind împrumutul pentru consumatori, f.d. 13),

reieșind din modalitatea de expunere, volumul, forma de redactare a principalelor

condiții ale contractului de împrumut, sunt redactate din timp în baza unor forme

standard care au fost formulate de către SRL „Iute Credit”, anticipat.

De altfel, corect instanța de apel a calificat contractul nr. 897265 din 06 martie

2018 ca fiind de adeziune, or acesta a fost formulat din timp de către apelanta

pentru o multitudine de potențiali clienți și sunt propuse și încheiate fără

posibilitate de negociere.

Conform art. 217 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 1 martie 2019),

nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un

interes născut și actual. Instanța de judecată o invocă din oficiu.

Conform art.220 alin.(1) Cod Civil, actul juridic sau clauzele care contravin

normelor imperative sânt nule dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, prin prisma normelor precitate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră ca fiind

corectă și argumentarea instanței de apel, prin care a indicat că contractul de

împrumut nr. 897265 din 06 martie 2018 este un contract de adeziune cu clauze

standard care nu au fost negociate cu consumatorul, or pct. 4.3 (iii), 4.3 (iv),

paragraful „Informații standard privind pentru consumatori”, pct. e., g., paragraful

„dobînda de întârziere și penalitatea” sunt clauze contractuale standard, luând în

calcul prevederile exprese ale legii (art.719 lit. f) Codul civil) precum și

prevederile din Directiva nr. 93/13/CEE, în conformitate cu art. 217, 220 și art. 717

din Codul civil. Așadar, acestea nu puteau fi aplicate, întrucât sunt prin urmare

lovite de nulitate absolută.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră ca fiind corectă și argumentarea instanței de apel,

prin care a indicat că, în situația în care clauzele contractuale privind încasarea

comisioanelor nu au fost negociate de către consumator se constată inexistența

dreptului pârâtului/apelantului de a cere și obliga reclamanta/intimata la plata

acestora, asemenea pretenții urmând a fi respinse, dat fiind clauze standard, or

stabilirea comisioanelor contravine principiilor bunei-credințe, ceea ce indică la

prezența clauzelor abuzive care duc la îmbogățirea nejustificată a creditorului,

toate cheltuielile aferente urmând a fi argumentate de către creditor.

15

În consecință, reieșind din cele expuse, având în vedere că clauzele

nominalizate sunt standard, acestea sunt pasibile anulării, iar compensațiile

solicitate în acest sens sunt nemotivate legal.

Corespunzător, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (4) și (5) al Legii

privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, prejudiciul moral

cauzat consumatorului de către producător, vânzător, prestator prin încălcarea

drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum și de alte acte normative, se

repară în mărimea stabilită de instanța judecătorească. Prejudiciul moral se repară

indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului.

Conform art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile

ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație,

instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent de

existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Așadar, instanța de apel întemeiat a constatat că, prin includerea clauzelor

abuzive în contractul încheiat cu Gînsari Ecaterina, acesteia i-au fost cauzate stări

de neliniște, stres, legate de imposibilitatea onorării unor obligații unilateral

prestabilite de reclamantă, aceasta fiind somată inclusiv prin intermediul

membrilor familiei sale, angajații SRL ”Iute Credit” contactând și rudele a lui

Gînsari Ecaterina, informându-le despre eschivarea acesteia de la rambursarea

împrumutului (f.d.83-90). Acționarea într-un asemenea mod și crearea acestor

stări, indubitabil i-a cauzat un prejudiciu moral reclamantei.

Subsidiar, corect au fost admise și cerințele Ecaterinei Gînsari în ceia ce

privește încasarea sumei de 2000 lei, din contul OCN „ Iute Credit” în beneficiul

său cu titlu de prejudiciu moral, aceasta fiind justificată.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că instanța de apel just a constatat că în cauza dedusă

judecății, clauzele cu privire la încasarea comisioanelor nominalizate sunt clauze

standard, întrucât nu au fost negociate cu reclamanta, contrar aserțiunilor OCN

„Iute Credit” SRL, or, atât în instanța de apel, cât și în instanța de fond, contrar

obligației ce îi revine potrivit art.118 CPC, nu a prezentat careva probe din care ar

rezulta cert că aceste clauze standard au fost negociate individual cu intimata.

În conexiunea celor relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel, prin

prisma argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată, cât și cele expuse

în cererea de apel, în raport cu materialele cauzei, întemeiat a concluzionat în

sensul respingerii apelului, alegațiile recurentei fiind nefondate, deoarece

materialele cauzei în coroborare cu normele materiale denotă contrariul.

Cele supra relatate, în ansamblu atestă faptul că concluzia instanței de apel,

este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o

apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurentă în susținerea

poziției sale, sunt pur declarative și fără un suport legal și probatoriu.

Urmare a celor indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiate afirmațiile

recurentei precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

16

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 442, 444, art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Organizația de Creditare Nebancară „Iute

Credit” Societate cu Răspundere Limitată.

Se menține decizia din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gînsari Ecaterina împotriva

Organizației de Creditare Nebancară „Iute Credit” Societate cu Răspundere

Limitată, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și

Supraveghere a Pieței cu privire la apărarea dreptului consumatorului, constatarea

ca fiind abuzive și nule clauzele contractuale, obligarea recalculării sumei

contractului de împrumut și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Galina Stratulat

17