2rac-92/21 — declararea nulitătii actelor juridice

2rac-92/21 — declararea nulitătii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-92/2021

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediu Fălesti (jud. O. Ciumaș)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

ÎNCHEIERE

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serviciul

Fiscal al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Fiscal de

Stat împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Autoimpex Prim”, intervenient

accesoriu SA „Basarabia-Nord” cu privire la declararea nulității actelor juridice,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Basarabia Nord” și a fost casată

hotărârea din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești și emisă o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 19 septembrie 2016 Serviciul Fiscal de Stat a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Autoimpex Prim”,

intervenient accesoriu SA „Basarabia-Nord” cu privire la declararea nulității actelor

juridice.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în baza Declarației de inițiere a

controlului fiscal nr. 4813 din 18 mai 2015 la SA „Basarabia Nord” a fost inițiat

controlul fiscal prin metoda verificării totale pentru perioada ianuarie 2011 – martie

reflectate în evidența contabilă a SA „Basarabia Nord”, în perioada anului 2011,

întreprinderea a procurat de la SRL „Autoimpex Prim”, serviciile ”Исследования

конкурентноспособности европейского рынка мясоперерабатывающей

промышленности” (traducerea în română: ”Cercetarea competitivității pieței

europene de prelucrare a cărnii”) și ,,Маркетинговый анализ мясного рынка

Российской Федерации” (traducere în română: ”Analiza de marketing a pieței de

carne a Federației Ruse”) în sumă totală de 36.165.176 de lei, inclusiv TVA

destinată trecerii în cont în sumă de 6.027.529,33 de lei.

Luând în considerație faptul că SRL „Autoimpex Prim” nu a dispus de resurse

umane cu cunoștințe în domeniu, care să-i permită prestarea serviciului în volumul

facturat, în timpul facturat și la un preț de piață indicat în facturile fiscale și nici nu

a achitat TVA la buget aferent acestei tranzacții, se constată că

obiectul/operațiunilor economice reflectată în facturile fiscale seria SW 2582124

din 29 aprilie 2011 și seria XT 1714544 din 24 august 2011, prin care s-au facturat

de către SRL „Autoimpex Prim” serviciile „Cercetarea competitivității pieței

europene de prelucrare a cărnii” și „Analiza de marketing a pieței de carne a

Federației Ruse” către SA „Basarabia Nord”, au fost fictive și simulate, cu scop de

evaziune fiscală, contrar intereselor statutului, iar prin urmare aceste tranzacții

economice sunt lovite de nulitate.

În scopul evitării prejudicierii bugetului de stat prin trecerea în cont a TVA în

baza unor acte și fapte fictive, nejustificate, solicită instanței judecătorești să declare

nulitatea absolută a tranzacțiilor documentate de SRL „Autoimpex Prim” împotriva

SA „Basarabia Nord” reflectate în facturile fiscale seria SW 2582124 din 29 aprilie

2011 și seria XT 1714544 din 24 august 2011 prin care s-au facturat serviciile

„Исследования конкурентноспособности европейского рынка

мясоперерабатывающей промышленности” (traducerea în română: „Cercetarea

competitivității pieței europene de prelucrare a cărnii”) și ,,Маркетинговый анализ

мясного рынка Российской Федерации,, (traducere în română: „Analiza de

marketing a pieței de carne a Federației Ruse”).

De drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 134 alin. (1)

lit. i) Cod fiscal, 216 - 217, 221 Cod civil și art. 39 alin. (2), (3), (14), 85 alin. (1),

lit. i), 166, 167, 168, 241 Codul de procedură civilă.

La 04 noiembrie 2016 Serviciul Fiscal de Stat a depus o cerere suplimentară la

cererea de chemare în judecată susținând pretențiile înaintate în cererea de chemare

în judecată.

Prin hotărârea din 30 martie 2018 a Judecătoriei Fălești acțiunea depusă de

Serviciul Fiscal de Stat a fost admisă.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Bălți, hotărârea Judecătoriei

Bălți (sediul Fălești) din 30 martie 2018, a fost casată integral, cu remiterea cauzei

la rejudecare în aceiași instanță în alt complet de judecată, pentru soluționarea

problemei de intervenire în proces în calitate de intervenient accesoriu a persoanelor

juridice menționate în contractele de cesiune a creanțelor.

Prin încheierea Judecătoriei Bălți (sediul Fălești) din 20 mai 2019 în calitate de

intervenient accesoriu pe lângă pârât au fost atrași SRL „Ataix-Grup”, SRL „Elvada

Grup” și SRL „Megacom-Construct”.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești a fost

admisă acțiunea depusă de SRL „Autoimpex Prim” și au fost declarate nule

tranzacțiile documentate de SRL „Autoimpex Prim” și SA „Basarabia-Nord”

reflectate în facturile fiscale seria SW2582124 din 29 aprilie 2011 prin care s-au

facturat serviciile „Маркетинговый анализ мясного рынка Российской

Федерации” și seria XT1714544 din 24 august 2011, prin care s-au facturat

serviciile „Исследования Конкурентоспособности Европейского Рынка

мясоперерабатывающей промышленности”. A fost încasat de la SRL

„Autoimpex Prim” în bugetul de stat cheltuielile de judecată în sumă de 200 de lei.

La 08 octombrie 2019, SA ,,Basarabia Nord” a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii instanței de fond, iar la data de 02 decembrie 2019 a depus apel motivat,

2

solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de SA „Basarabia Nord”, a fost casată hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul

Fălești din 12 septembrie 2019 și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a

acțiunii.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel s-a bazat pe prevederile

art. 216 alin. (1), (2), 217 alin. (1), (2), 221 alin. (1), (2), 970 alin. (1), (2) Codul

civil, în redacția Legii pînă la 01 martie 2019 și a conchis că reclamanta Serviciul

Fiscal de Stat prin cererea de chemare în judecată înaintată către SC,,Autoimpex

Prim” a solicitat declararea nulității absolute a tranzacțiilor documentate de SRL

,,Autoimpex Prim” către SA ,,Basarabia Nord” reflectate în facturile fiscale seria

SW 2582124 din 29 aprilie 2011 și seria XT1714544 din 24 august 2011, prin care

s-au facturat serviciile „Исследования конкурентноспособности европейского

рынка мясоперерабатывающей промышленности” (traducerea în română:

”Cercetarea competitivității pieței europene de prelucrare a cărnii”) și

,,Маркетинговый анализ мясного рынка Российской Федерации,, (traducere în

română: ”Analiza de marketing a pieței de carne a Federației Ruse”).

A reținut instanța de apel că toate afirmațiile reclamantului, nu au fost însoțite

de probe pertinente, concludente și utile, care ar demonstra fictivitatea sau

simularea tranzacțiilor încheiate între SRL ,,Autoimpex Prim” și SA ,,Basarabia

Nord”, ele fiind declarative și neîntemeiate.

Aplicând prevederile art. 5 alin. (2) Codul fiscal, instanța de apel a

concluzionat că prima instanță eronat a reținut că tranzacțiile (operațiunile

economice) facturate de SRL „Autoimpex Prim” reflectate în facturile fiscale seria

SW 2582124 din 29 aprilie 2011 și seria XT1714544 din 24 august 2011, nu

reflectă niște operațiuni economice veridice și respectiv facturile eliberate nu

corespund rigorilor de valabilitate și legalitate a facturilor fiscale, stabilite la art. 19

alin. (1), (4) din Legea contabilității, pct. 10 din Instrucțiunea privind completarea

formularului tipizat de document primar cu regim special al facturii fiscale pentru

livrările de mărfuri și servicii impozabile cu TVA, aprobat prin Ordinul

Ministerului Finanțelor nr. 32 din 11 martie 2002, art. 24 alin. (1), art. 101 alin. (1),

art. 102 alin. (1), (7) Cod fiscal.

Or, concluzia primei instanței privind nevalabilitatea și ilegalitatea facturilor

fiscale este contrară obiectului acțiunii înaintate de Serviciul Fiscal de Stat, care nu

a contestat valabilitatea și nu a solicitat declararea nulității facturilor fiscale

menționate. Din care motiv, nu sunt aplicabile nici normele referitoare la ordinea și

modalitatea de întocmire a facturilor fiscale reținute eronat de către prima instanță.

Nu poate fi reținută de instanța de apel nici constatarea instanței de fond cu

privire la caracterul fals al serviciilor prestate din motiv că genurile de activitate ale

acesteia nu țin de domeniul serviciilor prestate. Or, potrivit prevederilor art. 60 alin.

(2) Cod civil în vigoare la data prestării serviciului, persoana juridică cu scop

lucrativ poate desfășura orice activitate neinterzisă de lege chiar dacă nu este

prevăzută în actul de constituire. Iar, lipsa de salariați angajați ai SRL „Autoimpex-

Prim” în baza unui contract de muncă, reținut de prima instanță întru argumentarea

concluziilor sale, nu exclude dreptul acestuia de a delega prestarea serviciilor în

3

cauză în temeiul altor tipuri de raporturi juridice. Nu poate fi reținut faptul, că lipsa

anumitor persoane angajate prin contract individual de muncă constituie temei de a

considera că tranzacțiile încheiate de SRL „Autoimpex Prim” și SA „Basarabia-

Nord” sunt fictive.

Conform art. 102 alin. (6) Cod fiscal, subiectul impozabil are dreptul la

trecerea în cont a TVA achitate sau care urmează a fi achitate pe valorile materiale,

serviciile procurate, dacă dispune de factură fiscală la valorile materiale, serviciile

procurate pe care a fost achitată ori urmează a fi achitată TVA.

Deci, pentru a avea dreptul la trecerea în cont a TVA achitată cumpărătorul în

persoana SA „Basarabia- Nord” trebuie doar să posede factura fiscală eliberată de

furnizor. Însăși intimatul Serviciul Fiscal de Stat în actele sale recunoaște că,

obligația fiscală inclusiv cea rezultată ca urmare a încheierii și executării

tranzacțiilor contestate reflectate în facturile SW2582124 din 29 aprilie 2011 și

XT1714544 din 24 august 2011 aparține SC „Autoimpex Prim” SRL, față de care

SA „Basarabia-Nord” nu are careva restanțe, fapt confirmat inclusiv prin actele de

control întocmite de organul fiscal.

Astfel, conform Notei de serviciu nr. 1 din 01 iunie 2012 privind examinarea

informației disponibile referitor la activitatea SC „Autoimpex Prim” SRL, ca

urmare a efectuării estimării obligațiilor fiscale la SC ,,Autoimpex Prim” SRL,

inclusiv la capitolul TVA, s-a estimat obligațiunea SC „Autoimpex Prim” SRL la

capitolul TVA în mărime de 18642077 de lei, inclusiv pentru 01.09.2010-

31.12.2010 - 3868420 de lei; pentru anul 2011 – 14773657 de lei.

Totodată, conform actelor de control și Deciziei asupra cazului de încălcare

fiscală comisă de către SA „Basarabia-Nord” nu au fost constatate careva încălcări

la capitolul TVA aferente tranzacțiilor contestate, în cadrul controlului fiind

prezentate toate actele solicitate de către inspectorii fiscali. Astfel, concluzia

instanței cu privire la faptul că în cadrul controlului fiscal nu au fost stabilite

înscrisuri care să confirme că aceste cercetări au fost efectuate realmente și că ele ar

fi avut o anumită formă materială este una eronată și contrară actelor de control

reținute, în care nu există nici o mențiune cu privire la imposibilitatea prezentării

sau inexistența cărorva acte solicitate de organul fiscal și SA „Basarabia-Nord” nu

ar fi achitat pentru serviciile prestate și ar fi trecut ilegal în cont TVA aferent

tranzacțiilor contestate.

Colegiul instanței de apel rezumînd cele expuse, a reitert, că obiectul

contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură. Actele

juridice fictive și cele simulate au menirea să creeze o aparență juridică pentru terți

și implică o neconcordanță intenționată între voința reală și voința declarată, ce are

ca scop ducerea în eroare a terților. Actul juridic este fictiv în cazul în care este

încheiat fără intenția de a produce efecte juridice, acesta fiind lovit de nulitate

absolută ca urmare a neîncadrării acestui act în exigențele art. 195 Cod civil, în

redacția de pînă la 01.03.2019, pe motiv, că nu are intenția de a da naștere modifica

sau stinge drepturi și obligații civile, manifestare de voință în cazul dat fiind falsă și

are ca scop inducerea în eroare a altor persoane. Caracterul simulat al actului juridic

implică existența de fapt a două acte, dintre care unul este aparent și nu este menit

să producă nici un efect, iar altul este secret, care diferă de cel aparent privitor la

natura, părțile sau conținutul operației juridice, ce poate fi subiectivă sau obiectivă.

4

Cu referire la normele invocate supra și circumstanțele cauzei, colegiul

instanței de apel a reținut, că reclamantul nu a prezentat nici o probă, ce ar dovedi

existența a unui act juridic secret, altul decît cel manifestat prin actele efectuate,

motiv pentru care se constată neîntrunirea temeiurilor de constatare a nulității

actelor juridice, ca fiind fictiv sau simulat. Distinct de cele expuse, colegiul reține,

că din facturile fiscale a căror nulitate o solicită Serviciul Fiscal de Stat, rezultă că

aceste facturi confirmă tranzacția, care a avut loc între două părți, SRL ,,Autoimpex

Prim” și SA ,,Basarabia Nord”.

Serviciul Fiscal de Stat considerînd aceste tranzacții fictive, s-a adresat cu

cererea de chemare în judecată împotriva SC ,,Autoimpex Prim” în calitate de pârât.

SA ,,Basarabia Nord” în acest litigiu i-a atribuit calitatea procesuală de intervenient

accesoriu. Prin urmare, Colegiul instanței de apel a menționat că contrar

prevederilor legale instanța de fond a admis acțiunea față de SA ,,Basarabia Nord”

dispunînd nulitatea tranzacțiilor a căror subiect este SA ,,Basarabia Nord” însă fără

ca aceasta să fie parte în proces, or, potrivit prevederilor art. 59 alin.(1) CPC, parte

în proces (reclamant sau pîrît) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată,

la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.

La rîndul său, în cazul dat, Serviciul Fiscal de Stat, solicitând declararea

nulității absolute a tranzacțiilor documentate de către SRL ,,Autoimpex Prim” și SA

,,Basarabia Nord” reflectate în facturile fiscale urma să se adreseze cu prezenta

cerere de chemare în judecată către ambele părți, având calitatea de pârâți ambii, or,

la întocmirea facturii fiscale au participat atât SRL ,,Autoimpex Prim” cît și SA

,,Basarabia Nord” fiind aplicată ștampila umedă a ambelor întreprinderi.

La 29 ianuarie 2021 Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel o consideră neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece în cadrul

controlului fiscal efectuat la SA „Basarabia Nord” nu s-a stabilit prestarea în

realitate, recepționarea fizică a acestor servicii, iar în cadrul controlului fiscal nu a

putut fi confirmată de către contribuabil.

La o analiză suplimentară a situației respective, fiind examinat sistemul de

evidență al Serviciului Fiscal de Stat și informația deținută despre contribuabili s-a

constatat că presupusul prestator de servicii, în perioada când ar fi fost prestate

servicii, adică în anul 2011, nu a avut salariați.

Mai mult, agentul economic respectiv, nici nu se află la sediul declarat de

acesta, fapt ce se confirmă prin actul de control fiscal din 11 noiembrie 2018, în

rezultatul căruia s-a constatat că de fapt contribuabilul nu se află la sediul declarat.

A susținut că genurile de activitate declarate de SC „Autoimpex Prim”,

reprezintă comerțul cu autovehicule, comerțul cu piese și accesorii pentru

autovehicule întreținerea și repararea autovehiculelor, comerțul cu amănuntul a

carburanților, produselor alimentare, băuturilor alcoolice, produselor din tutun s.a..

Deci, nici unul din domeniile de activitate declarate de contribuabil nu se referă la

serviciile reflectate în facturile fiscale seria SW 2582124 din 29 aprilie 2011 și

seria XT 1714544 din 24 august 2011 și în contabilitatea SA „Basarabia Nord”.

5

A menționat că, astfel cum în cadrul controlului fiscal a fost imposibil de

demonstrat prestarea de facto a acestor servicii, așa și în cadrul examinării cauzei în

instanța de judecată, beneficiarii serviciilor SA „Basarabia Nord” nu a putut proba

faptul că aceste servicii au fost efectuate în realitate și că ele ar fi îmbrăcat o formă

materială.

A considerat că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia fictivității

tranzacțiilor, luând în considerație cumulul circumstanțelor vizate în speță

Prima instanță corect a concluzionat că operațiunile respective au fost bazate

pe o cauză falsă.

Încheierea acestor tranzacții nu s-a făcut cu intenția că acestea să producă

efecte juridice, dar s-a făcut cu scopul de a trece în cont sume TVA care nu au fost

achitate la buget în mărimi considerabile.

În acest sens a menționat că potrivit art. 102 din Codul fiscal se permite

trecerea în cont doar a sumelor TVA, care au fost achitate sau care urmează a fi

achitate.

Astfel, conform prevederilor Codului fiscal, pentru a fi legal și întemeiat

avantajul fiscal, trecerea în cont a TVA, beneficiarul serviciilor trebuie să dispună

de factura fiscală, să achite TVA pe livrarea în cauză și tranzacția respectivă să fie

una reală, să fie executată în realitate.

A susținut că obligația în cazul dat de transferare la buget a sumelor TVA ar fi

aparținut SC „Autoimpex Prim” dacă SA „Basarabia Nord” ar fi achitat TVA, însă

în cazul dat acest lucru nu s-a făcut, deoarece s-a efectuat cesiunea de creanță,

obiect al căreia au constituit și sumele TVA neachitate dar trecute în cont de SA

„Basarabia Nord”.

A concluzionat că tranzacțiile care fac obiectul litigiului în cauză, reprezintă

niște tranzacții fictive, făcute fără intenția de a produce efecte juridice și doar cu

copul de a trece neîntemeiat în cont sume TVA în mărime considerabilă neachitate

la buget.

La 19 februarie 2021, în adresa intimaților Curtea Supremă de Justiție a

expediat copia cererii de recurs depusă de Serviciul Fiscal de Stat cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 41, vol. III).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Se constată că decizia Curții de Apel Bălți din 29 octombrie 2020 a fost

expediată recurentului la 04 decembrie 2020, însă la actele cauzei lipsesc probe prin

care s-ar confirma faptul recepționării acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat la 29 ianuarie 2021 se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

6

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Serviciul Fiscal de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

7

d i s p u n e:

Recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8