2ra-960/21 — cu privirfe la desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei de întretinere a copiilor minori

Dosarul nr. 2ra-960/2021 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Mardari) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Sîrbu, V. Cotorobai) Î N C H E I E R E 23 iunie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ganța Alexandru, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ganța Lidia împotriva lui Ganța Alexandru, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Ganța Alexandru și a fost menținută hotărârea din 05 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă : La 19 august 2019, Ganța Lidia, reprezentată de avocatul Rusu Serghei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată (cu concretizările ulterioare) împotriva lui Ganța Alexandru, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 25 aprilie 2016 a încheiat căsătoria cu Ganța Alexandru, eveniment înregistrat sub nr. XX de OSC com. XXXXX, mun. Chișinău, iar anterior căsătoriei, la XX decembrie XXXX din relațiile de concubinaj, care le aveau la acea etapă reclamanta și pârâtul, s-a născut copilul XXXXX. După încheierea căsătoriei în relațiile dintre soți s-a creat o atmosferă tensionantă, fapt care duce la imposibilitatea păstrării căsătoriei, iar pârâtul în general a refuzat de a mai participat la întreținerea fiicei sale. Totodată a susținut reclamanta că, dat fiind faptul că până la înaintarea acțiunii copilul se află exclusiv la întreținerea mamei, a solicitat încasarea pensiei de întreținere în sumă fixă în cuantum de 1736 de lei lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată.

A menționat reclamanta că, având grija exclusivă a copilului comun, procurându-i îmbrăcăminte, alimente, oferindu-i educația necesară, precum și ținând cont de atașamentul deosebit pe care îl are copilul față de mama, a solicitat stabilirea domiciliul copilului minor cu mama. 1 Prin încheierea din 14 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost atras în procesul civil ca intervenient accesoriu Autoritatea publică Primăria Băcioi, com. Băcioi, mun. Chișinău. Prin hotărârea din 05 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă, a fost desfăcută căsătoria înregistrată la 25 aprilie 2016 de către Primăria com. Băcioi, mun.

Chișinău între Ganța Alexandru și Ganța (Pelivan) Lidia sub nr. XX; a fost stabilit domiciliul copilului minor XXXXX, XXXXX, cu mama, Ganța Lidia; a fost încasat de la pârâtul Ganța Alexandru în beneficiul reclamantei Ganța Lidia pensia pentru întreținerea copilului minor Ganța Alexandrina în mărime de 1736 de lei, lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată 19 august 2019 până la atingerea majoratului copilului; a fost încasat de la Ganța Alexandru în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 624,96 de lei. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 27 februarie 2020 Ganța Alexandru a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanțe în partea încasării pensiei de întreținere pentru copilul minor.

Prin decizia din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Ganța Alexandru și a fost menținută hotărârea din 05 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a invocat că, actele pricinii denotă corectitudinea și legalitatea soluției date de prima instanță, privind admiterea cerinței cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor al părților încasând astfel cuantumul sumei solicitate de reclamantă, chiar și în situația în care la materialele cauzei se regăsește informația privind veniturile pârâtului Ganța Alexandru, or, suma de 1736 de lei solicitată prin cererea de chemare în judecată concretizată este una rezonabilă în coraport cu datele biroului de statistică, mai ales că în ședința instanței de fond pârâtul a fost de acord cu pretenția dată.

Totodată, instanța de apel a considerat justă și argumentarea primei instanțe prin care a indicat că, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor instanțele judecătorești vor ține cont de dispozițiile art. 58 alin. (1) și art. 74 alin. (1) Codul familiei, care expres prevăd că părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sânt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat cât și de informația prezentată de Biroul Național de Statistică despre valoarea minimului de existență pentru un copil și nu informația despre salariul mediu lunar al unui lucrător sau informația cu privire la mărimea minimului de existență, deoarece pensia se încasează pentru întreținerea copilului minor.

Astfel reglementările numite arată, că ambii părinți au datoria egală de a participa la întreținerea copilului minor, indiferent, dacă locuiesc împreună sau separat, iar art. 76 alin. (2) Codul familiei obligă părinții, după separare, să asigure copilului un nivel de trai apropiat celui existent până la separare. În sensul normelor enunțate, instanței de apel a reținut faptul că, apelantul nu a invocat alte motive în necesitatea anulării hotărârii pronunțate de prima instanță, și, deoarece prima instanță a stabilit acest cuantum ghidându-se de datele statistice, cum și pentru a asigura copilului un nivel de trai apropiat de cel de până la separarea părinților Colegiul civil al instanței de apel, potrivit principiul 2 soluționării litigiului în limitele apelului și, deoarece apelantul nu a demonstrat temeinicia pretențiilor sale din cererea de apel, a respins apelul acestuia, ca fiind unul nefondat.

Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile apelantului precum că, este angajat în câmpul muncii, are un venit stabil și de aceia instanța urma să încaseze pensia de întreținere a copilului în proporție de ¼ din salariu și alte venituri. Or, colegiul civil al instanței de apel a conchis că apelantul/pârât nu a comunicat instanței de fond despre faptul angajării sale în câmpul muncii. Mai mult, Colegiul al instanței de apel a accentuat că apelantul s-a angajat în câmpul muncii în data de 03 februarie 2020, adică cu două zile până la pronunțarea hotărârii, dar nu a informat instanța despre acest fapt, adică nu a dat dovadă de diligență sau nu a dorit să comunice acest fapt, pentru a-l invoca abuziv la momentul atacării hotărârii.

Instanța de apel nu poate admite o asemenea situație și abordare de care a dat dovadă apelantul, deoarece numitul urma să prezinte probele respective la examinarea în fond a cauzei, deoarece le deținea și cunoștea că este angajat în câmpul muncii, prezentarea ulterioară a acestor date în condițiile expuse fiind inadmisibilă, iar admiterea acestor probe la etapa examinării cauzei în apel fiind o încălcare a egalității armelor și constituind o încălcare a principiului procesului echitabil. Instanța de apel a notat că, prima instanță a soluționat pricina ghidându-se de normele legale interne și cadrul legal internațional, ce obligă Statele membre, aderente la Convenții, la soluționarea litigiilor de acest gen să adopte hotărârile exclusiv pe principiul supremației drepturilor și intereselor copiilor.

La 16 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Ganța Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a invocat faptul că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei instanței de apel și casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea ce ține de încasarea pensiei de întreținere pentru copilul minor cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasat de la Ganța Alexandru în beneficiul lui Ganța Lidia pensia pentru întreținerea copilului minor Ganța Alexandrina în cuantum de ¼ din salariu și/sau din toate veniturile sale.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 19 noiembrie 2020 și expediată participanților la proces la 10 februarie 2021(f.d.85), însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să probeze momentul recepționării acesteia de către recurent. Prin urmare, cererea de recurs declarată la 16 aprilie 2021 se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității 3 recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Prin notificarea din 17 mai 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Până la data examinării admisibilități recursului, intimații nu au depus referință prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 din Codul de procedură civilă și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de 4 apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Ganța Alexandru. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, art.431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Recursul declarat de Ganța Alexandru împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5