2ra-966/21 — constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei si reprararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-966/21

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Brăgaru

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Sardari Marin,

Ghiderman Iurie și Ghiderman Tatiana împotriva Ministerului Justiției,

intervenienți accesorii Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne cu

privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2021,

c o n s t a t ă :

La 07 iulie 2020, Sardari Marin, Ghiderman Iurie și Ghiderman Tatiana au

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți

accesorii Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au menționat că la data de 17 ianuarie 2017,

de către Inspectoratul de Poliție Rîșcani a fost pornită cauza penală în privința lor

de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 179 alin. (1) Cod penal –

violarea domiciliului.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 iunie 2019, au fost

achitați pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2020, s-a menținut sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 05 iunie 2019.

Astfel, reclamanții au invocat că cauza penală deși este de o complexitate

redusă, s-a examinat în instanța de fond și cea de apel timp de 3 ani și 6 luni, iar

urmărirea penală a fost tergiversată timp de 7 luni, fapt care le-a provocat suferințe

psihice și stres.

1

Reclamanții Sardari Marin, Ghiderman Iurie și Ghiderman Tatiana au solicitat

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale,

încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

lui Sardari Marin a sumei de 120 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în beneficiul

Tatianei Ghiderman a sumei de 90 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și în

beneficiul lui Ghiderman Iurie a sumei de 70 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 august 2020, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Sardari Marin, Ghiderman Iurie

și Ghiderman Tatiana.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2021, s-a admis apelul

declarat de Sardari Marin, Ghiderman Iurie și Ghiderman Tatiana.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 august 2020 și

s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Sardari Marin,

Ghiderman Iurie și Ghiderman Tatiana.

S-a constatat încălcarea dreptului lui Sardari Marin, Ghiderman Iurie și

Ghiderman Tatiana la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Sardari Marin suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Tatianei Ghiderman suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Ghiderman Iurie suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, cerințele s-au respins.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că procedura penală în privința Tatianei Ghiderman se desfășoară începând

cu 17 februarie 2017, în privința lui Sardari Marin începând cu 20 februarie 2017 și

în privința lui Ghiderman Iurie începând cu 14 august 2017, desfășurându-se până

la moment, deoarece prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 noiembrie

2020, cauza a fost restituită la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că în privința Tatianei Ghiderman și

Sardari Marin cauza penală se desfășoară o perioadă de 4 ani, iar în privința lui

Iurie Ghiderman – 3 ani și 7 luni.

La caz, instanța de apel a reținut că cauza penală este pendinte pe rolul

instanței de apel, iar cât privește miza pentru reclamanți, Ghiderman Iurie,

Ghiderman Tatiana și Sardari Marin au fost învinuiți de comiterea unei infracțiuni,

pentru care legea penală prevede pedeapsa cu amendă în mărime de până la 650

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 100

la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

În circumstanțele expuse, având în vedere perioada examinării cauzei penale

de 4 ani, de atitudinea părților la judecare cauzei, complexitatea cauzei penale,

precum și miza (interesul) pentru reclamanți, instanța de apel a considerat necesar

de a constata faptul încălcării dreptului lui Sardari Marin, Ghiderman Iurie și

Ghiderman Tatiana la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale.

2

Or, perioada judecării cauzei din 14 februarie 2017 și până în prezent este una

îndelungată și nu poate fi apreciată ca fiind rezonabilă.

Astfel, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să prezinte o

justă și integrală despăgubire.

În temeiul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu

se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă

pentru prejudiciul moral suferit, iar cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit,

încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume

excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele

daunelor.

Respectiv, instanța de apel a ajuns la concluzia că suma de 10 000 lei pentru

Sardari Marin (întrucât acesta nu s-a prezentat doar la o ședință de judecată, iar în

perioada 14 august 2017- 1 martie 2018 era deplasabil doar cu scaunul cu roțile),

5 000 lei pentru Ghiderman Iurie și 5 000 lei pentru Ghiderman Tatiana constituie

o satisfacție echitabilă a despăgubirilor și ar atinge scopul și finalitatea prevăzută

de lege.

La fel, instanța de apel a menționat că deși în acțiunea depusă reclamanții au

solicitat compensarea cheltuielilor de judecată, aceștia nu au invocat care sunt

aceste cheltuieli și în ce cuantum au fost suportate

La 29 aprilie 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a menționat că instanța

de apel a interpretat în mod eronate legea, precum și faptul că aprecierea probelor

de către instanța a de apel a fost arbitrată.

La fel, recurentul a specificat că potrivit jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, ceea ce li se pretinde părților este o ”diligență normală” în

cadrul procesului național, având drept scop finalizarea acestuia (cauza Pretto și

alții vs Italia, 02 iulie 1997).

Atunci când constată că părțile nu au dat dovadă de o asemenea diligență,

Curtea reține faptul că acest lucru reprezintă un element obiectiv în favoarea

statului-parte la Convenție (Poiss vs Austria).

De asemenea, a reiterat că instanța de judecată nu trebuie să-și formeze o idee

preconcepută conform căreia presupusa încălcare a unui drept implică în mod

obligatoriu și existența unui prejudiciu, este necesar de stabilit prin probe, facă a

existat în mod veridic un prejudiciu.

Respectiv, un asemenea comportament are ca efect nociv nu doar pentru

societate, cât și pentru cadrul legal din motiv că se creează un precedent care cu

trecerea timpului este tot mai greu de remediat.

Prin urmare, a susținut că prejudiciul urmează a fi privit ca o compensare și

nu ca o obținere a unor foloase necuvenite din bugetul de stat.

La 17 mai 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Sardari Marin la 24 mai 2021, conform

avizului de recepție (f.d. 143 Vol. II), iar plicurile expediate în adresa lui

Ghiderman Iurie și Ghiderman Tatiana au fost restituite instanței de recurs cu

3

mențiunea ”nereclamat” (f.d. 144-145 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Curtea de Apel Chișinău a

emis dispozitivul deciziei la 03 martie 2021.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 29 aprilie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

4

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5