2ra-729/21 — declararea nula a contractelor de vanzare-cumparare

2ra-729/21 — declararea nula a contractelor de vanzare-cumparare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-729/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C.Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N.Budăi, A.Malîi, I.Muruianu)

Î N C H E I E R E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vadim Enicov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Enicov

împotriva lui Igor Enicov, Cristina Enicov, Gavril Obreja, Igor Stahi, intervenienți

accesorii Societatea pe Acțiuni „Anticor” și Societatea pe Acțiuni „Valinvest”,

autoritatea competentă Comisia Națională a Pieței Financiare cu privire la

declararea nulă a contractelor de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare emise

de Societatea pe Acțiuni „Anticor”,

împotriva deciziei din 17 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 decembrie 2016 Vadim Enicov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Igor Enicov, Cristina Enicov, Gavril Obreja, Igor Stahi, intervenient

accesoriu Societatea pe Acțiuni „Anticor” solicitând declararea nulă a

contractelor de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare emise de SA „Anticor”,

încheiate de reclamant cu pârâții: Igor Enicov la 24.02.2016, privitor la acțiunile

deținute în număr de 495 unități, XXXXX în sumă de 93060 lei; Cristina Enicov

la 24.02.2016, privitor la acțiunile deținute de reclamant în număr de 495 unități,

XXXXX, în sumă de 93060 lei; Gavril Obreja la 02.03.2016, privitor la acțiunile

deținute de reclamant în număr de 450 unități, XXXXX în sumă de 84600 lei;

Stahi Igor la 14.04.2016, privitor la acțiunile deținute în număr de 350 unități,

XXXXX, la prețul de 67200 lei; - repunerea părților la situația inițială; - încasarea

cheltuielilor de judecată de la pârâți privind taxa de stat achitată la înaintarea

acțiunii și anume: 2792 lei de la Igor Enicov; 2792 lei de la Cristina Enicov; 2538

lei de la Gavril Obreja; 2016 lei de la Igor Stahi.

În fapt, reclamantul a indicat că la 08 noiembrie 1994 a fost înregistrată SA

„Anticor”, fiind o societatea de tip deschis, administratorul societății fiind Igor

Enicov, desemnat până la 01 august 2021.

A relatat că, genurile de activitate ale societății sunt: fabricarea lacurilor și

vopselelor; fabricarea săpunurilor, detergenților, a produselor de întreținere;

1

fabricarea altor produse chimice; pregătirea terenului pentru construcții;

construcții complete și parțiale de clădiri și construcții inginerești; construcții

civile; utilarea clădirilor; lucrări de finisare a construcțiilor; închirierea

echipamentelor pentru construcții cu personale de deservire aferent; întreținerea

și repararea autovehiculelor; comerțul cu piese și accesorii pentru autovehicule;

comerțul cu ridicată pe bază de tarife sau contracte; comerțul cu ridicata a

mărfurilor nealimentare de larg consum; comerțul cu amănuntul neefectuat prin

magazine; manipulări și depozitări; activități imobiliare asupra bunurilor proprii;

locațiunea bunurilor imobiliare proprii; locațiunea mașinilor și echipamentelor

fără operator, a bunurilor personale și de uz casnic; activități sportive; alte

activități recreative; precum și alte activități permise de legislația în vigoare.

A indicat că, capitalul social al societății constituie 2143735 lei, împărțit în

38977 de acțiuni ordinare nominative, fiecare în valoare nominală de 55 lei,

fiecare de aceeași clasă cu drept de vot.

A notat, că la 01 ianuarie 2016 reclamantul deținea în SA „Anticor” 32,34%

de acțiuni și depunând cerere cu privire la vânzarea acțiunilor sale, la 24.02.2016,

02.03.2016 și 24.04.2016 a încheiat patru contracte de vânzare-cumpărare a

valorilor mobiliare emise de SA „Anticor”, și anume: - contractul nr.1 din

24.02.2016, încheiat de reclamant ca vânzător și pârâtul Igor Enicov, cumpărător,

ce prevede vânzarea-cumpărarea acțiunilor în număr de 495 unități, emise de SA

„Anticor”, XXXXX, la prețul de vânzare a unei acțiuni de 188 lei, în total prețul

constituind suma de 93060 lei. A susținut că, cota din capitalul social al

emitentului - 1,27%.

Contractul nr.2 din 24.02.2016, încheiat cu pârâta Cristina Enicov,

cumpărător, privind vânzarea-cumpărarea acțiunilor în număr de 495 unități,

emise de SA „Anticor”, XXXXX, la prețul de vânzare a unei acțiuni în mărime

de 188 lei, în total prețul constituind suma de 93060 lei. Cota din capitalul social

al emitentului - 1,27 %.

Contractul nr.3 din 02.03.2016, încheiat cu pârâtul Gavril Obreja,

cumpărător, privind vânzarea-cumpărarea acțiunilor în număr de 450 unități

emise de SA „Anticor”, XXXXX, la prețul de vânzare a unei acțiuni în mărime

de 199 lei, prețul total al contractului constituind 84600 lei.

Contractul nr.4 din 14.04.2016, încheiat cu pârâtul Igor Stahi, cumpărător,

privind vânzarea-cumpărarea valorilor mobiliare în număr de 350 unități, emise

de SA „Anticor”, XXXXX, la prețul de vânzare per acțiune de 192 lei, prețul total

al contractului constituind 67200 lei.

A relatat că la 24 iunie 2016, a fost desfășurată Adunarea Generală

Extraordinară (AGE) a acționarilor SA „Anticor”, potrivit căreia a fost aprobat

statutul SA „Anticor” în redacție nouă, cu 25268 voturi „pentru” și 9252 voturi

„contra”, iar prin această decizie, în statut au fost operate modificări, fiind

introduse clauze ce limitează substanțial drepturile acționarilor minoritari ai

societății.

A afirmat că, la cererea administratorului societății a fost solicitată

înregistrarea modificărilor în actele de constituire ale SA „Anticor”, iar prin

decizia Camerei Înregistrării de Stat din 05.07.2016, cererea a fost admisă, fiind

operate modificările solicitate.

2

A invocat că, sub acest aspect, ținând cont de art.79 din Legea privind

societățile pe acțiuni, nr.1134 din 02.04.1997, la 16.09.2016 reclamantul a depus

o cerere de răscumpărare a acțiunilor ce îi aparțin, la un preț de 676 lei pentru o

acțiune.

A declarat că, ulterior, a depus o cerere suplimentară de răscumpărare a

acțiunilor ce îi aparțin, în legătură cu limitarea drepturilor prin modificarea

statutului societății la Adunarea Generală Extraordinară din 24.06.2016, la prețul

echitabil de 918 lei/per acțiune, iar ca răspuns, a fost informat că cererea privind

răscumpărarea acțiunilor va fi aprobată la 17.10.2016, când va fi convocată AGE

a acționarilor SA „Anticor”, inclusiv despre prezentarea calculelor la stabilirea

prețului de 676 lei și de 918 lei, până la 05.10.2016.

A menționat că potrivit Adunării Generale Extraordinare a acționarilor SA

„Anticor” din 17.10.2016, a fost adoptată hotărârea de răscumpărare a acțiunilor

SA „Anticor” ce aparțin acționarului Vadim Enicov, la prețul de 191,48 lei/per

acțiune, fapt determinat de Comisia de Cenzori conform art.79 alin.(5) din Legea

privind societățile pe acțiuni, cu condiția exprimării acordului în decurs de o lună

de către acționarul Vadim Enicov.

A invocat că temeiul apariției prezentei acțiuni se fundamentează pe

ilegalitatea și nulitatea actelor juridice încheiate, deoarece sunt afectate de eroare,

motiv pentru care se impune declararea nulității de către instanța de judecată în

temeiul art.227 Cod civil, inclusiv art.art:216 alin.(1), 218 alin.(1) Cod civil, care

pot fi aplicate de instanță din oficiu.

A afirmat că prin nulitate relativă se înțelege acea sancțiune aplicată unui act

juridic întocmit cu nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes

particular, individual, stabilită în favoarea unei anumite persoane. Nulitatea

relativă nu poate fi invocată decât de către persoanele prevăzute limitativ de lege.

Nulitatea relativă poate fi invocată de un cerc restrâns de persoane, determinat în

mod exhaustiv de lege. Din sensul art.218 alin.(1) Cod civil, rezultă că nulitatea

relativă poate fi invocată de partea care a încheiat actul juridic.

A precizat că acțiunile deținute de reclamant au fost vândute unor persoane

care nu dețineau la acel moment pachete importante de acțiuni în SA „Anticor”,

respectiv aceștia urmau să devină acționari minoritari.

Subsidiar, potrivit pct.3.2. din contractele indicate supra, cumpărătorul se

obligă să administreze obiectul contractului cu diligența unui bun proprietar, iar

legislația statuează comportamentul cu bună-credință și diligență la momentul

nașterii, pe durata existenței, la momentul executării și stingerii obligației,

obligație care de fapt reiese din contract, însă contrar acestor prevederi,

cumpărătorii de acțiuni, fiind acționari minoritari în SA „Anticor”, la adunarea

generală a acționarilor din 24.06.2016 au acceptat limitarea substanțială a

drepturilor acționarilor minoritari, în favoarea celor majoritari, încălcând astfel

prevederile legislației în vigoare.

A susținut că pârâții au acționat ca un grup concertat ce deține controlul

asupra societății SA „Anticor”, grup ce a folosit informații privilegiate interne

pentru a efectua manipulări pe piața de capital și micșorând considerabil prețul de

cumpărare a acțiunilor, încălcând art.125,127,128 din Legea privind piața de

capital, nr.171 din 11.07.2012. Or, valoarea de piață a acțiunilor este mai mare,

fapt confirmat prin evaluarea patrimoniului efectuat anterior.

3

A specificat că actele juridice au fost încheiate în baza unei erori

considerabile, or reclamantul dacă ar fi cunoscut realitatea, nu ar fi încheiat astfel

de contracte și la caz, invocarea nulității relative este absolut întemeiată și în

asemenea împrejurări acțiunea urmează a fi admisă, cu declararea nulă în temeiul

art.227 Cod civil, contractele de vânzare-cumpărare încheiate la 24 februarie

2016, 02 martie 2016 și 24 aprilie 2016.

Prin încheierea din 12 aprilie 2017, acțiunea a fost scoasă de pe rol din

motivul nerespectării procedurii prealabile, iar prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 15 iunie 2017, încheierea primei instanțe a fost casată (vol.I,

f.d.210,242).

Ulterior, prima instanță a atras ca intervenient accesoriu pe SA „Valinvest”,

iar ca autoritatea competentă pe Comisia Națională a Pieței Financiare.

Prin hotărârea din 25 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea s-a respins ca tardivă.

Cheltuielile de judecată solicitate de reclamant în prezenta acțiune s-au

respins ca neîntemeiate. S-a încasat de la Vadim Enicov în beneficiul Cristinei

Enicov, cheltuielile de judecată privind asistența juridică în mărime de 5000 (cinci

mii) lei, în rest cheltuielile în mărimea solicitată s-au respins ca neîntemeiate. S-a

încasat de la Vadim Enicov în beneficiul lui Gavril Obreja, cheltuielile de judecată

privind asistența juridică în mărime de 5000 (cinci mii) lei, în rest cheltuielile în

mărimea solicitată s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 17 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Vadim Enicov și s-a menținut hotărârea din 25 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că instanța de fond just a

relatat că, deși pentru anularea contractelor reclamantul-vânzător invocă ca temei

de drept art.277 alin.(2), lit.c) Codul civil, unde legiuitorul operează cu sintagma

„identitatea părților”, reclamantul-apelant se referă la comportamentul

cumpărătorilor și anume la aceia că, la data când a încheiat cele patru contracte,

nu cunoștea că a fost dus în eroare de aceștia prin comportamentul lor, și, prin

urmare, în hotărîre temeinic a fost reținut că, la caz, nu este aplicabil motivul de

drept prevăzut la art.277 alin.(2), lit.c) Codul civil.

La fel, în opinia instanței de apel, prima instanță temeinic a concluzionat că,

în contextul în care reclamantul invocă ca temei de anulare a actului juridic art.277

alin.(2), lit.c) Codul civil, adică eroarea cu privire la identitatea părților, rezultă

că termenul de 6 luni, prevăzut la art.233 alin.(1) Cod civil, începe să curgă de la

data când vînzătorul a aflat sau trebuia să afle că a fost în eroare cu privire la

identitatea cumpărătorilor cu care a contractat, dar nu de la data încălcării unor

drepturi a reclamantului în calitate de acționar la SA„ Anticor” prin

comportamentul pretins a fi vicios al cumpărătorilor, acționari la SA „Anticor”.

Instanța de apel a menționat faptul că la data semnării contractelor, Vadim

Enicov cunoștea identitatea cumpărătorilor și anume că sunt rude după cum

urmează: Igor Enicov este frate cu reclamantul-apelant, Cristina Enicov este soția

lui Igor Enicov, Gavril Obreja este tatăl Cristinei Obreja. Nici în privința lui Igor

Stahi reclamantul-apelant nu a invocat o eventuală falsă reprezentare a identității

acestuia.

4

În asemenea circumstanțe, în situația în care nulitatea actului juridic afectat

de eroare este invocată în temeiul art.277 alin. (2), lit.c) Codul civil, termenul de

adresare în judecată de 6 luni, prevăzut la art. 233 alin.(1) din același cod, privind

anularea celor patru contracte, începe să curgă de la data când au fost semnate

contractele, deoarece în speță nu se atestă că la data semnării contractelor,

reclamantul-vânzător ar fi avut o falsă reprezentare a identității pârâților-

cumpărători.

Astfel, termenul de adresare în judecată de 6 luni, prevăzut la art.233 alin.(1)

Codul civil, la caz, nu începe să curgă de la data de 24.06.2016, invocată de

reclamantul-apelant, când pretinde că a aflat despre comportamentul pârâților la

adunarea generală a acționarilor din 24.06.2016, la care a fost modificat statutul

SA „Anticor”, respectiv că a fost dus în eroare prin faptul că intimații au votat

concertat cu acționarii majoritari, nu au administrat bunul cu diligența unui bun

proprietar, au micșorat valoarea acțiunilor dobândite etc, argumente pe care

instanța de apel le-a considerat eronate în raport cu temeiul de drept al nulității

actului juridic afectat de eroare prevăzut la art.277 alin.(2), lit.c) Codul civil, temei

de drept ce se referă la identitatea părților, dar nu la comportamentul vicios al

acestora.

Instanța de apel a invocat că, reieșind din perioada din care datează cele patru

contracte litigioase, rezultă că Vadim Enicov a omis termenul de adresare în

judecată privind anularea contractelor și anume a încălcat termenul de 6 luni

prevăzut la art.233 alin.(1) Cod civil, aplicabil speței.

Instanța de apel a constatat că acțiunea a fost înaintată în judecată la

26.12.2016, iar cele patru contracte contestate au fost semnate la 24.02.2016

(două contracte), la 02.03.2016 și 14.04.2016, respectiv apelantul a omis termenul

de 6 luni pentru contestarea în judecată.

La 22 februarie 2021 prin intermediul adresei electronice și la 10 martie 2021

Vadim Enicov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 17

decembrie 2020 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 28 ianuarie

2021 (f.d.72, vol.IV), însă la materialele dosarului lipsește dovada recepționării

deciziei recurate. Prin urmare, cererea de recurs declarată la 22 februarie 2021, se

consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

5

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 8 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-

a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

La 11 mai 2021 Societatea pe Acțiuni ,,Anticor”, reprezentată de avocatul

Victor Burac a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului depus

de Vadim Enicov ca fiind inadmisibil.

Prin referința depusă la 13 mai 2021, Cristina Enicov, reprezentată de

avocatul Gheorghe Iudin a solicitat respingerea recursului depus de Vadim Enicov

ca fiind inadmisibil.

Prin referința depusă la 14 mai 2021, Gavril Obreja, reprezentat de avocatul

Nadejda Osmochescu a solicitat respingerea recursului depus de Vadim Enicov

ca fiind inadmisibil.

Prin referința depusă la 18 mai 2021, Igor Enicov a solicitat respingerea

recursului depus de Vadim Enicov ca fiind inadmisibil.

La 27 mai 2021 Igor Stahi a depus referință prin care a solicitat respingerea

recursului depus de Vadim Enicov ca fiind inadmisibil.

Tot, la 27 mai 2021 Societatea pe Acțiuni ,,Valinvest” a depus referință prin

care a solicitat respingerea recursului depus de Vadim Enicov ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

6

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Vadim Enicov.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Vadim Enicov împotriva deciziei din 17 decembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7