2ra-469/21 — determinarea locului de trai al copiilor minori

2ra-469/21 — determinarea locului de trai al copiilor minori (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-469/2021

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. E.Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.I.Secrieru, V.Mihaila, Iu.Cotruță)

Î N C H E I E R E

02 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Rogut Ruslan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rogut Ala

împotriva lui Rogut Ruslan, intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență

Socială și Protecția Familiei Orhei cu privire la desfacerea căsătoriei,

determinarea locului de trai al copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere a

copiilor minori, încasarea pensiei pentru întreținerea soțului care îngrijește copilul

comun până la vârsta de 3 ani și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 15 mai 2020 Rogut Ala a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Rogut Ruslan, intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență Socială și

Protecția Familiei Orhei prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, determinarea

locului de trai al copiilor minori XXXXX, XXXXX și XXXXX la domiciului său,

încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori în cuantum de a câte 2000 de lei

lunar pentru fiecare copil, încasarea pensiei de întreținere a fostului soț în mărime

de 1500 de lei până la vârsta de 3 ani a copiilor minori și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 01 septembrie 2009, a încheiat pentru

a două oară căsătoria cu pârâtul Rogut Ruslan, înregistrată deXXXXX. Prima

căsătorie fiind înregistrată încă la 16 noiembrie 2005 și desfăcută la 26 iunie 2007,

iar din căsătoria cu ultimul în comun au trei copii minori și anume: XXXXX,

XXXXX,XXXXX.

De asemenea, a indicat că la începutul căsniciei, relațiile dintre ei erau bune,

însă în timp s-au înrăutățit, fapt generat de incompatibilitatea de caractere. Mai

mult ca atât, comportamentul amoral al pârâtului este generat de lipsa de respect

față de reclamantă, indiferența față de familie, consumul de alcool și substanțe

narcotice. De mai mult timp este agresată psihologic și fizic, fapt care se reflectă

negativ și asupra copiilor minori.

1

Reclamanta a mai menționat că, a ajuns la concluzia că căsnicia nu mai are

viitor, având în vedere și interesul superior al copiilor minori, care sunt martori

ale scenelor de conflict, ce i-ar putea trauma psihologic.

Suplimentar, Rogut Ala a solicitat determinarea locului de trai al copiilor

minori, XXXXX, XXXXX,XXXXX la domiciliul său și încasarea pensiei de

întreținere a copiilor minori în mărime de a câte 2000 lei, lunar, pentru fiecare

copil.

Reclamanta a mai formulat pretenția de încasare a pensiei de întreținere a

fostului soț în mărime de 1500 lei până la atingerea vârstei de 3 ani a copiilor

minori, făcând referire în acest sens la prevederile art. 82-83 din Codul familiei.

Prin hotărârea din 10 iunie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central s-a

admis parțial acțiunea.

Căsătoria dintre Ruslan Rogut și Ala Rogut, încheiată la 01 septembrie 2009,

înregistrată de XXXXX cu numărul 19, s-a desfăcut.

S-a încasat de la Ruslan Rogut și Ala Rogut, în beneficiul statului, taxa de

stat pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei, în mărime de 500% din cota

procentuală fixă calculată în unități convenționale, adică cîte 100 (una sută) lei de

la fiecare.

S-a determinat locul de trai al copiilor minori XXXXX, XXXXX,XXXXX,

cu mama Rogut Ala.

S-a încasat de la Ruslan Rogut în beneficiul Alei Rogut, pensia pentru

întreținerea copiilor minori XXXXX, XXXXX,XXXXX în sumă bănească fixă

în mărime de 1300 lei pentru fiecare copil, lunar, începînd cu data adresării cererii

de chemare în judecată – 15 mai 2020 și pînă la atingerea majoratului copiilor

minori.

S-a încasat de la Ruslan Rogut în beneficiul Alei Rogut pensia de întreținere

pentru fosta soție, care necesită sprijin material, în sumă bănească fixă în mărime

de 1000 lei, lunar, începând cu data adresării cererii de chemare în judecată – 15

mai 2020 și pînă la atingerea vîrstei de 3 ani a copilului XXXXX.

Conform art. 256 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, hotărîrea

judecătorească privind plata pensiei de întreținere, se execută imediat.

S-a încasat de la Ruslan Rogut, în beneficiul statului, taxa de stat în mărime

de 1764 lei.

S-a încasat parțial de la Ruslan Rogut, în beneficiul Alei Rogut cheltuielile

de judecată sub forma taxei de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de

100 lei și sub forma asistenței juridice în sumă de 2000 lei (f.d.37-38, 46-55).

Prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel depusă de Rogut Ruslan și cererea de apel depusă de avocatul

Stăvilă Vasile în interesele lui Rogut Ruslan și s-a menținut hotărârea din 10 iunie

2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central. S-a încasat de la Rogut Ruslan în

beneficiul Alei Rogut cheltuielile pentru asistență juridică în instanța de apel în

sumă de 2000 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, prima instanță,

examinând interesul superior al copiilor, a luat în considerare situația familială a

copiilor și precum alte elemente importante cum ar fi situația psihologică sau

materială.

2

Tot în acest context, art. 63 alin. (1), (2) Codul familiei prevede că, în cazul

când părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani

se determină prin acordul părinților. Dacă un atare acord lipsește, domiciliul

minorului se stabilește de către instanța judecătorească, ținându-se cont de

interesele și părerea copilului (dacă acesta a atins vârsta de 10 ani).

În acest caz, instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul

copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vârsta copilului,

calitățile morale ale părinților, relațiile existente între fiecare părinte și copil,

posibilitățile părinților de a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea

copilului (îndeletnicirile și regimul de lucru, condițiile de trai etc.) Instanța de

judecată examinând problema stabilirii domiciliului copiilor minori, are obligația

de a asigura copilului protecția și îngrijirea necesară în vederea asigurării

bunăstării lor, ținând seama de drepturile și obligațiile părinților săi, ale

reprezentanților săi legali sau altor persoane cărora acesta le-a încredințat în mod

legal, și în acest scop va lua toate măsurile corespunzătoare.

La caz, instanța de apel a relatat că se constată că, copiii minori a cărui

domiciliu se solicită a fi determinat au o vârstă fragedă, la care nu pot conștientiza

acțiunile lor, fapt ce în opinia instanței de apel constituie un criteriu major la

determinarea domiciliului copiilor având nevoie de supraveghere, întreținere,

dragoste și educație din partea părinților.

Instanța de apel a reiterat că, stabilirea domiciliului copilului minor cu unul

dintre părinți urmează a fi analizată sub aspectul unei ingerințe în dreptul la

respectarea vieții de familie în sensul art. 8 CEDO, sau, admisibilitatea ingerinței

în dreptul garantat de art. 8 CEDO soților, cu ocazia stabilirii domiciliului

copilului minor urmează a fi compatibilă regulii triplului test: măsura să fie în

conformitate cu legea, să urmărească un scop legal și să fie necesară într-o

societate democratică (Olsson v. Sweden nr. 10465/83 din 24.03.1988, Gnahore

v. France 19.09.2000).

Instanța de apel a susținut că, domiciliul copiilor minori XXXXX,

XXXXX,XXXXX, urmează a fi cu mama acestora Ala Rogut, or, totalitatea

înscrisurilor probatorii administrate denotă că, mama manifestă un atașament

profund și o dragoste față de copiii minori, iar stabilirea domiciliului cu mama va

influența pozitiv asupra dezvoltării personalității minorilor.

Instanța de apel a reținut că, contrar alegațiilor apelantului vis-a-vis de

comportamentul intimatei, din înscrisurile anexate prima instanță a constatat că

potrivit caracteristicii din 25 mai 2020, întocmită de către Inspectoratul de Poliție

Orhei, Ala Rogut este caracterizată pozitiv și nu a fost observată în locuri publice

în stare de ebrietate (f.d.24), iar din ancheta socială nr. 613 din 18 mai 2020, rezidă

că este o mamă grijulie, relațiile ei cu feciorii și fiica sunt călduroase (f.d. 25, pe

verso).

Tot, în acest context, instanța de apel relevă, că pornind de la principiul

egalității părinților în stabilirea interesului superior al copilului, părțile implicate

în procesul cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor, trebuie să

înțeleagă că măsura stabilirii domiciliului cu mama, nu trebuie interpretată ca o

sancțiune la adresa tatălui sau copilului, iar copilul trebuie sprijinit în a se

acomoda în noul mediu, fără a întrerupe legăturile cu persoanele apropiate.

3

Mai mult decât atât, art. 18 alin. (1) din Legea privind drepturile copilului

prevede că, ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale

poartă răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și

socială a copilului, ținând cont în primul rând de interesele acestuia.

Conform art.74 Codul familiei, părinții sânt obligați să-și întrețină copiii

minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material.

Situație de acest fel este reglementată și în art.27 alin. (2) din Convenție, care

prevede că părinților și oricăror altor persoane care au în grijă un copil le revine

în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a

mijloacelor lor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării copilului.

Totodată, instanța de apel a menționat că Ala Rogut cade sub incidența

normei de drept instituită la art. 82 lit. b) Codul familie, având dreptul de a

pretinde întreținere de la fostul soț pe cale judecătorească, cu atât mai mult că s-a

stabilit la judecarea cauzei că nu este angajată în câmpul muncii, întrucât este

preocupată de creșterea copilului mezin.

La 02 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal Ruslan Rogut a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei

instanței de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 17

noiembrie 2020 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 17

decembrie 2020 (f.d.90-100). Prin urmare, cererea de recurs declarată la 02

februarie 2021 se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 22 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-

a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

4

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Ruslan Rogut.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

5

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ruslan Rogut împotriva deciziei din 17 noiembrie 2020

a Curții de Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6