2ra-805/21 — constatarea vinovătiei angajatorului în producerea accidentului de muncă, încasarea indemnizatiei unice de deces, repararea prejudiciului moral

2ra-805/21 — constatarea vinovătiei angajatorului în producerea accidentului de muncă, încasarea indemnizatiei unice de deces, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-805/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: D. Sîrbu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan

D E C I Z I E

2 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de avocatul Dumitru Codreanu în numele și

interesele Nadejdei Beregoi și Valentinei Nanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda

Beregoi și Valentina Nanu împotriva Întreprinderii Municipale „Regia Transport

Electric”, intervenient accesoriu Victor Lifciu, cu privire la constatarea vinovăției

angajatorului în producerea accidentului de muncă, încasarea îndemnizației unice

de deces, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 septembrie 2018, Nadejda Beregoi și Valentina Nanu au depus cerere

de chemare în judecată împotriva ÎM „Regia Transport Electric”, intervenient

accesoriu Victor Lifciu, solicitând:

- constatarea vinovăției ÎM „Regia Transport Electric” în producerea

accidentului de muncă;

- încasarea de la ÎM „Regia Transport Electric” a indemnizației unice pentru

decesul lui Victor Beregoi, în sumă de 667 836 de lei;

- repararea prejudiciului moral, estimat în sumă de 200 000 lei pentru Nadejda

Beregoi;

- repararea prejudiciului moral, estimat în sumă de 200 000 lei pentru

Valentina Nanu;

- încasarea sumei de 31 663,44 de lei cu titlu de cheltuieli pentru

înmormântare;

- compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, la 28 octombrie 2016 Victor Beregoi,

soțul și tatăl reclamantelor, fiind salariatul ÎM „Regia Transport Electric”, a suferit

un accident de muncă în urma căruia a decedat la 5 noiembrie 2016.

1

Astfel că, potrivit prevederilor Regulamentului cu privire la plata de către

întreprinderi, organizații sau instituții a indemnizației unice pentru pierderea

capacității de muncă sau decesul angajatului în urma unui accident de muncă sau a

unei afecțiuni profesionale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 513 din 1993,

angajatorul urmează să achite reclamantelor o îndemnizației unică de deces în

accident de muncă în cuantum de 667 836 de lei.

În rezultatul decesului lui Victor Beregoi, familia acestuia a suportat cheltuieli

semnificative pentru înmormântare, iar conform bonurilor de plată deținute de

acestea, cheltuielile constituie 31 663,44 de lei.

Reclamantele consideră că deoarece Victor Beregoi a decedat din cauza

vinovăției angajatorului, acestora le-a fost cauzat suferințe fizice și psihice pe care

le-au îndurat și le îndură și în prezent, angajatorul este ținut să le repare prejudiciul

moral cauzat.

Au menționat că angajatorul ÎM „Regia Transport Electric” este vinovată în

producerea accidentului de muncă fiindcă nu a comunicat imediat despre

producerea accidentului, deși legislația stabilește în sarcina angajatorului o astfel

de obligație.

Din conținutul răspunsului Inspectoratului Muncii, rezultă că acesta a fost

sesizat despre producerea accidentului de muncă la 31 octombrie 2016, ora 10:00,

iar în opinia reclamantelor, anunțarea tardivă a Inspectoratului Muncii despre

accidentul de muncă s-a făcut cu scopul ca angajatorul să câștige timp pentru a

crea o aparență de conformitate a tuturor cerințelor de securitate în muncă.

Potrivit celor constatate de Inspectoratul Muncii, vinovat de încălcarea actelor

normative din domeniul muncii, a fost recunoscut inclusiv și defunctul, care se află

în stare de ebrietate la locul de muncă, încălcând astfel prevederile Instrucțiunii de

securitate și sănătăți în muncă, însă, fișa personală de instruire în domeniul

securității și sănătății în muncă, a fost falsificată prin contrafacerea semnăturilor

defunctului și prin includerea posterioară accidentului cu pixul în șirul de numere

în rubrica „Materialul predat” din fișa Instrucțiunii nr. 80, deși în rubrica

„Semnătura muncitorului instruit” există doar o singură semnătură, iar numărul de

rânduri destinat pentru prima rubrică este egal cu numărul de rânduri din a doua

rubrică.

În opinia reclamantelor, fișa personală de instruire în domeniul securității și

sănătăți urmează a fi apreciată critic, deoarece, aceasta a fost completată greșit și

cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.95.

Au precizat că pe lângă faptul că fișa a fost alterată prin acțiunile

angajatorului, nu toate semnăturile care se pretind a fi făcute de decedat sunt ale

lui.

Mai mult, prin procesul-verbal întocmit de Inspectoratul Muncii s-a constatat

și vinovăția lui Victor Lifciu, șef atelier de reparație mecanică, care insuficient a

efectuat controlul asupra respectării de către salariații din subordine disciplina de

muncă și tehnica securității de muncă.

Prin hotărârea din 11 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Beregoi

și Valentina Nanu împotriva ÎM „Regia Transport Electric”, intervenient accesoriu

Victor Lifciu, cu privire la constatarea vinovăției angajatorului în producerea

2

accidentului de muncă, încasarea îndemnizației unice de deces, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 23 martie 2020, Nadejda Beregoi și Valentina Nanu, fiind reprezentate de

avocatul Dumitru Codreanu, au contestat cu apel hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 4 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat

de Nadejda Beregoi și Valentina Nanu și s-a menținut hotărârea din 11 martie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 11 ianuarie 2021, prin intermediul poștei, avocatul Dumitru Codreanu,

acționând în numele și interesele Nadejdei Beregoi și Valentinei Nanu, a depus

cerere de recurs nemotivată împotriva din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău.

Prin încheierea din 4 februarie 2021 a Curții Supreme de Justiție, s-a restituit

cererea de recurs depusă de Nadejda Beregoi și Valentina Nanu împotriva deciziei

din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

La 16 martie 2021, avocatul Dumitru Codreanu, acționând în numele și

interesele Nadejdei Beregoi și Valentinei Nanu, a depus cerere de recurs motivată,

solicitând să fie admis recursul, casată integral hotărârea din 11 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, a invocat ilegalitatea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432

alin. (1) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

La concret a indicat că, instanțele inferioare au încălcat legea materială și au

apreciat arbitrar probele.

A relatat că atât în prima instanță, cât și în cea de apel, reclamantele au

prezentat probe că decedatul la momentul producerii accidentului de muncă nu

urma să fie admis la serviciu de sine stătător și ca urmare era evitat accidentul, or,

conform pct.70 din Regulamentul privind modul de organizare a activităților de

protecție a lucrătorilor la locul de muncă și prevenire a riscurilor profesionale,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 95 din 2009, muncitorul va putea să-și

continue lucrul de sine stătător numai după verificarea cunoștințelor lui de către

conducătorul locului de muncă și consemnarea acestui fapt în Fișa personală de

instruire în domeniul securității și sănătății în muncă.

Însă, prin raportul de expertiză grafoscopică se indică clar că la rubrica

instruirilor periodice din Fișa personală a decedatului efectuată la data de 6

octombrie 2016, semnătura pretinsă a decedatului nu aparține acestuia și a fost

falsificată.

Astfel, consideră că dacă era respectă legea materială, și anume pct.70 din

Regulamentul menționat, atunci urma ca instanța de judecată să constate că, în

acea zi Victor Beregoi, a fost admis la muncă de sine stătător în mod ilegal. Anume

din această cauză, vinovat de producerea accidentului de muncă se face doar

angajatorul, deoarece a admis la muncă de sine stătătoare o persoană ce nu avea

dreptul a fi admis în general la muncă, fiind insuficient instruită în domeniul

securității muncii, netrecând atestarea (admis/respins), contrar art. 17 alin. (1) din

Legea securității muncii nr. 186 din 2008 și contrar pct. 70 din Regulamentul

privind modul de organizare a activităților de protecție a lucrătorilor la locul de

3

muncă și prevenire a riscurilor profesionale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

95 din 2009.

Reprezentantul recurentelor a afirmat că Fișa personală este unica probă prin

care poate fi demonstrat faptul instruirii, deoarece potrivit pct. 53 al

Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 95 din 2009, rezultatul

instruirii lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă se consemnează,

în mod obligatoriu, în Fisa personală de instruire în domeniul securității și sănătății

în muncă, conform anexei nr. 5 la prezentul Regulament, care se va păstra de către

conducătorul locului de muncă.

Iar conform art. 122 alin. (1) din Codul de procedură civilă, circumstanțele

care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot

fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

La fel, a indicat că un alt argument al faptului că ambele instanțe au apreciat

arbitrar probele în demonstrarea și aprecierea vinovăției părților implicate în

accidentul de muncă, este faptul că ambele instanțe fac trimitere la pct. 8 din

procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă unde este indicat că decedatul

a încălcat prevederile Instrucțiunii nr. 80, conform cărui este interzisă prezentarea

la muncă în stare de ebrietatea. Însă, instanțele au omis să dea apreciere faptului că

prin raportul de expertiză grafoscopică s-a constata că, în capitolul III, unde este

indicat că decedatului i s-a adus la cunosțință în mod periodic prevederile

Instrucțiunii nr.80 suficient de bine în mod teoretic și practic și ulterior i-au fost

verificate cunoștințele referitoare la cât de bine a însușit decedatul materialul

predat, cifrele 80 au fost ulterior indicate de către altcineva.

Din aceste motive, consideră că, de fapt, decedatului nu i s-a adus la

cunosțință instrucțiune unde se vorbește despre starea de ebrietatea la locul de

muncă, care îi este imputată a fi încălcată.

Deci doar la rubrica capitolul IV este cifra 80 de care expertul nu menționează

nimic, însă la acest capitol este indicat ce instrucțiuni i s-au eliberat la mână celui

instruit prin urmare chiar dacă era aceasta să fie adevărat că la o anumită dată i s-a

eliberat Instrucțiunea nr.80 nimeni după aceasta nu i-a verificat cunoștințele ca să

poată sau nu fi admis la muncă de sine stătător.

La fel, a invocat că instanțele de judecată urmau să țină cont și de prevederile

art.17 alin. (3) din Legea nr. 186 potrivit cărui, instruirea periodică a muncitorilor

se va efectua la intervale ce nu vor depăși 6 luni.

Consideră că instanțe doar au luat în calcul vinovăția decedatului, inclusiv

menționată de Inspectoratul de Stat al Muncii, dar nu au ținut cont și de vinovăția

constatată și în partea angajatorului. Or, șeful de sector Victor Lifciu avea

obligația, conform Fișei de post și Instrucțiunii nr.1, de-a verifica respectarea

disciplinei de muncă a salariaților din subordine, inclusiv și a lui Victor Beregoi.

Neinstruirea cuvenită în domeniul securității muncii, neorganizarea planului

de evitarea a acestor riscuri, neverificarea suficientă a lucrătorilor despre

respectarea disciplinei de muncă, admiterea la muncă a unei persoane insuficient

instruită, au dus la producerea accidentului, ci nu doar starea de ebrietate a fost

cauza directă a producerii prejudiciului, după cum a motivat instanța de apel.

În concluzie, a susținut că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea securității și

sănătății în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008, angajatorul este obligat să asigure

securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele ce țin de activitatea

desfășurată.

4

Conform art. 17 alin. (1) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186 din

10 iulie 2008, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să

primească o instruire suficientă, adecvată, teoretică și practică în domeniul

securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații, instrucțiuni

și/sau lecții.

Iar, la cazul din speță s-a constat că Fișa personală de evidență a instruirii în

domeniul securității muncii a fost falsificată și, unicul organ competent de a

cerceta accidentele de muncă grave și mortale, Inspectoratul de Stat al Muncii,

necunoscând faptul că angajatorul a falsificat Fișa, oricum în concluziile sale de la

pct.8 din actul administrativ (neatacat de nimeni) indică două persoane vinovate de

încălcarea actelor normative din domeniul securității muncii, iar instanța de fond și

cea de apel, având aceste probe în dosar, în mod arbitrar, au concluzionat că

vinovat de producerea accidentului de muncă este doar decedatul.

Prin urmare având în vedere că decedatul nu avea dreptul să fie admis la

muncă insuficient instruit în acea zi, reprezentantul recurentelor consideră că vina

completă aparține angajatorului.

Însă, a menționat că, în instanța de fond în pledoarii cât și în cererea de apel, a

indicat și că dacă instanțele ajung la concluzia că ambii sunt vinovați atunci ar fi

echitabil ca potrivit art. 18 alin. (4) din Legea securității și sănătății în muncă nr.

186 din 10 iulie 2008, responsabilitatea să fie împărțită la 3 deoarece 2 au fost

găsiți vinovați de Inspectoratul de stat al Muncii iar a treia persoană s-a depista că

este cea care a permis falsificarea fișei personale de evidență a instruirilor în

domeniul securității muncii.

De aceea sumele solicitate urmau ca măcar să fie încasate parțial în proporție

de 66,67 % aplicându-se direct legea materială, și anume, art. 18 alin. (4) din

Legea nr. 186 din 10 iulie 2008, care permite diminuarea sumei indemnizației

unice în funcție de gradul de vinovăție al fiecărei persoane implicate în producerea

accidentului de muncă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Colegiul reține că copia

deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată avocatului Dumitru Codreanu

prin intermediul poștei electronice, la 27 ianuarie 2021 (vol. II, f.d. 19), iar cererea

de recurs motivată a fost depusă la 26 martie 2021, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată ÎM „Regia Transport Electric” la 12

aprilie 2021.

Până la data examinării admisibilității recursului, la 23 aprilie 2021, ÎM

„Regia Transport Electric” a depus referință la recurs, solicitând declararea

5

acestuia drept inadmisibil, indicând că acesta nu întrunește temeiurile prevăzute la

art. 432 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 19 mai 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de avocatul Dumitru Codreanu în numele și interesele Nadejdei Beregoi și

Valentinei Nanu, a fost considerat admisibil.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să

caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în

instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Deși alin. (3) al normei enunțate specifică concret

care încălcări sau erori se consideră drept omisiuni procedurale, alin. (4)

menționează că și săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, iar alin. (5) al normei date prevede că

temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Astfel, examinând recursul declarat împotriva deciziei din 22 octombrie 2020

a Curții de Apel Chișinău, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele

invocate în cererea de recurs și referință, pe baza materialelor din dosar, în

coroborare cu normele de drept aplicabile, Colegiul consideră că acesta urmează a

fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, pentru motivele ce succed.

Potrivit art. 117 alin. (1) din Codul de procedură civilă, probe în cauze civile

sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

Conform art. 118 alin. (3) din Codul de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sânt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

6

În conformitate cu art. 130 din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă

prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să

reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de

altele.

Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare și

comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

la deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

cauzei și admisibilitatea acțiunii.

Art. 241 alin. (1-5) din Codul de procedură civilă prevede că instanța

judecătorească adoptă hotărârea în numele legii.

Hotărârea judecătorească constă din partea introductivă și partea dispozitivă.

În cazurile prevăzute la art. 236 alin. (5), hotărârea judecătorească constă din

partea introductivă, partea descriptivă, motivare și dispozitiv. Fiecare parte a

hotărârii se evidențiază separat în textul acesteia.

În partea introductivă se indică locul și data adoptării, denumirea instanței

care o pronunță, numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al

părților și al celorlalți participanți la proces, al reprezentanților, obiectul litigiului și

pretenția înaintată judecății, mențiunea despre caracterul public sau închis al

ședinței.

În partea descriptivă se indică succint pretențiile reclamantului, obiecțiile

pârâtului și explicațiile celorlalți participanți la proces.

În motivare se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe

care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele

invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

Totodată în conformitate cu art. 373 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile

juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost

stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din

7

dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Iar conform prevederilor art. 390 alin. (1) lit. e), f) din Codul de procedură

civilă, decizia instanței de apel trebuie să conțină: motivele concluziilor instanței

de apel și referirea la legea guvernantă, concluziile instanței de apel în urma

examinării apelului.

În altă ordine de idei, Colegiul notează că Codul de procedură civilă consacră

principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și

să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție este edictată

atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului urmează să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, CtEDO a statuat în

repetate rânduri necesitatea motivării hotărârilor, unde funcția unei decizii

motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că este motivată în

mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari vs. Finlanda).

În acest sens se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cerințele și obiecțiile formulate de către părți.

Instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile, să

furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Omiterea aspectului dat constituie o încălcare a art. 6 § 1 din CEDO, care

garantează oricărei persoane dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.

În prezenta cauză, instanța de recurs constată că la 19 septembrie 2018,

Nadejda Beregoi și Valentina Nanu, fiind reprezentate de avocatul Dumitru

Codreanu, au depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Regia Transport

Electric”, intervenient accesoriu Victor Lifciu, solicitând constatarea vinovăției ÎM

„Regia Transport Electric” în producerea accidentului de muncă, încasarea de la

ÎM „Regia Transport Electric” a indemnizației unice pentru decesul lui Victor

Beregoi, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor pentru înmormântare

și compensarea cheltuielilor de judecată.

Judecând cauza, prin hotărârea din 11 martie 2020, prima instanță a respins

cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Instanța de apel, judecând apelul declarat de Nadejda Beregoi și Valentina

Nanu, prin decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 4 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a respins apelul și a

menținut hotărârea din 11 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Nefiind de acord cu soluția instanțelor de judecată ierarhic inferioare, Nadejda

Beregoi și Valentina Nanu, fiind reprezentate de avocatul Dumitru Codreanu, au

declarat recurs.

8

Reprezentantul recurentelor a invocat netemeinicia și ilegalitatea deciziei,

susținând că instanța de apel a apreciat arbitrar probele din dosar și a încălcat

normele de drept material.

Principala critică adusă deciziei vizează concluziile instanței referitoare la

constatarea vinovăției angajatorului ÎM „Regia Transport Electric” în producerea

accidentului de muncă, în rezultatul căruia a decedat angajatul Victor Beregoi.

În esență, în recurs s-a invocat că deși din probele anexate la materialele

cauzei rezultă cert că angajatul Victor Beregoi a decedat inclusiv și din vina

angajatorului ÎM „Regia Transport Electric”, acest fapt fiind dovedit prin procesul-

verbal întocmit de Inspectoratul de Stat al Muncii din 28 noiembrie 2016 (vol. I,

f.d.12-13), instanțele de judecată ierarhic inferioare în mod arbitrar au conchis că la

caz, vina angajatorului în decesul lui Victor Beregoi lipsește, iar accidentul s-a

produs exclusiv din vina acestuia, respingând prin urmare acțiunea integral.

S-a accentuat că instanțele de judecată au omis să țină cont și de vinovăția

parțială a angajatorului, constatată prin procesul-verbal menționat, ce s-a

manifestat prin efectuarea insuficientă a controlului asupra respectării de către

salariați a disciplinei de muncă și tehnica securității de muncă și, ca urmare,

omiterea aplicării la caz a răspunderii mixte potrivit art. 18 alin. (4) din Legea

securității și sănătății în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008, și încasării de la ÎM

„Regia Transport Electric” proporțional vinovății pe care o are aceasta, conform

prevederilor art. 1417 din Codul civil în redacția de până la modificările din 1

martie 2019.

Judecând recursul, Colegiul consideră criticile aduse în cererea de recurs

întemeiate.

Și anume, pornind de la argumentele recursului, Colegiul lărgit constată că,

într-adevăr, decizia instanței de apel prezintă deficiențe în motivare și este

ambiguă, deoarece instanța de apel a examinat cauza dedusă judecății în mod

superficial, iar soluția a fost dată fără o analiză cuvenită a tuturor pretențiilor din

acțiune și a argumentelor invocate în apel.

Colegiul constată că contrar prevederilor legale reținute mai sus, soluția

adoptată de către instanța de apel nu satisface criteriile temeiniciei unui act

judecătoresc, deoarece din textul acesteia nu se reliefează nici o concluzie asupra

argumentelor din cererea de apel privind aplicarea prevederilor art. 18 alin. (4) din

Legea securității și sănătății în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008, ce reglementează

răspunderea mixtă la achitarea indemnizației unice în cazul decesului lucrătorului

în urma unui accident de muncă și a prevederilor art. 1417 din Codul civil în

redacția de până la modificările din 1 martie 2019, ce reglementează luarea în

considerare, la determinarea cuantumului despăgubirii, a vinovăției persoanei

vătămate, având în vedere că prin procesul-verbal al Inspectoratului de Stat al

Muncii din 28 noiembrie 2016 privind cercetarea accidentului de muncă mortal, s-

a constatat culpa în producerea accidentului de muncă atât a angajatului cât și

angajatorului.

Or, potrivit art. 18 alin. (4) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 186

din 10 iulie 2008, dacă reducerea capacității de muncă sau decesul lucrătorului a

survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina unității ci și a

accidentatului, se aplică răspunderea mixtă conform legii și mărimea indemnizației

unice se reduce în dependență de gradul de vinovăție a accidentatului.

9

Iar, în conformitate cu art. 1417 din Codul civil în redacția de până la

modificările din 1 martie 2019, dacă culpa gravă a persoanei vătămate a contribuit

la producerea prejudiciului sau la agravarea lui, despăgubirea se reduce potrivit

gradului de vinovăție a persoanei vătămate.

În același context, Colegiul reiterează că decizia din 22 octombrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău este și contradictorie și nemotivată, deoarece, deși aceasta

în partea motivată citează alin. (4) al art. 18 din Legea securității și sănătății în

muncă nr. 186 din 10 iulie 2008 și constată că, potrivit procesului-verbal al

Inspectoratului de Stat al Muncii din 28 noiembrie 2016 privind cercetarea

accidentului de muncă mortal, persoanele care au încălcat prevederile actelor

legislative și ale altor acte normative din domeniul muncii sunt: Beregoi Victor,

lăcătuș electric, care în timpul orelor de lucru, s-a aflat sub influența băuturilor

alcoolice pe teritoriul întreprinderii și în consecință a primit traume, contrar

prevederilor pct. 2 subpct. 12, pct. 3) din Instrucțiunea de securitate și sănătate în

muncă pentru lăcătușul electric nr. 80 și Lifciu Victor, șeful de Atelier Reparație

Mecanică, care insuficient a efectuat control asupra respectării disciplinei de

muncă de către lucrătorii din subordine, contrar prevederilor pct.2.11 din

Instrucțiunea funcțională nr.1 a Șefului Atelierului Reparație Mecanică a Regiei

Transport Electric, instanța de apel a conchis că, vina angajatorului în cauză

decesului angajatului Victor Beregoi lipsește, or accidentul s-a produs exclusiv din

cauza accidentatului.

Colegiul accentuează că prin decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de apel a tras concluzia că la caz vinovăția angajatorului ÎM

„Regia Transport Electric” nu a fost constatată și aceasta nu poate fi supusă

răspunderii, deși anterior a menționat că prin procesul-verbal din 28 noiembrie

2016 al Inspectoratului de Stat al Muncii, s-a constatat vinovăția nu doar a

angajatului Beregoi Victor dar și a șefului de Atelier Reparație Mecanică a ÎM

„Regia Transport Electric”, Lifciu Victor.

Astfel, corelând circumstanțele expuse cu normele legale citate supra, instanța

de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către instanța de apel este

contradictorie și nemotivată.

Colegiul reiterează că, motivarea este un element esențial al hotărârii

judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului

de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța

superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului

echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și art. 6 alin. (1) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În contextul dat, instanța de recurs constată că instanța de apel a eșuat în a da

un răspuns convingător la expunerile de bază invocate de avocatul Dumitru

Codreanu în numele și interesele Nadejdei Beregoi și Valentinei Nanu în apelul

declarat împotriva hotărârii din 11 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO

referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, Colegiul

conchide că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a

îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 373 din Codul de procedură civilă. Iar

aceasta nu poate echivala decât cu încălcarea dreptului la un proces echitabil al

10

recurentelor, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport cu obligația

instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 § 1 din

Convenție.

În concluzie, fiind constatate încălcările menționate, Colegiul consideră că

singura soluție legală și rezonabilă este casarea integrală a deciziei și trimiterea

spre rejudecare a cauzei.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate, să

verifice circumstanțele importante și probele administrate și, reexaminând cauza,

să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al

participanților la proces la un proces echitabil.

Având în vedere faptul că s-a constatat că decizia contestată nu satisface

standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act judecătoresc, iar

această eroare nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat avocatul Dumitru Codreanu în numele și

interesele Nadejdei Beregoi și Valentinei Nanu, de a casa integral decizia din 22

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a trimite cauza spre rejudecare în

instanța de apel, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de avocatul Dumitru Codreanu în numele și

interesele Nadejdei Beregoi și Valentinei Nanu.

Se casează integral decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda

Beregoi și Valentina Nanu împotriva Întreprinderii Municipale „Regia Transport

Electric”, intervenient accesoriu Victor Lifciu, cu privire la constatarea vinovăției

angajatorului în producerea accidentului de muncă, încasarea îndemnizației unice

de deces, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, se

trimite spre rejudecare în instanța apel, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

11