2ra-699/21 — cu privire la restabilirea la serviciu, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu si repararea prejudiciului moral

2ra-699/21 — cu privire la restabilirea la serviciu, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-699/21

Prima instanță: Judecătoria Hîncești sediul central (jud. T. Mereuță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, I. Dutca, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasile

Frunza, reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Frunza,

reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru împotriva Întreprinderii de Stat

Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” cu privire la restabilirea la

serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și repararea

prejudiciului moral

și la cererea reconvențională a Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru

Silvicultură „Hîncești-Silva” împotriva lui Vasile Frunza cu privire la repararea

prejudiciului material

împotriva deciziei din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură

„Hîncești-Silva”, casată hotărârea din 28 februarie 2020 a Judecătoriei Hîncești

sediul central și adoptată o nouă hotărâre

constată:

La 23 septembrie 2019, Vasile Frunza, reprezentat de avocatul Dorin

Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat

Întreprinderea pentru Silvicultură „Hîncești-Silva” cu privire la restabilirea la

serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că a fost angajat în calitate de pădurar în cadrul

ÎS „Hîncești-Silva”, conform contractului individual de muncă nr. 207.

La 8 iulie 2019, a fost întocmit un act de constatare în rezultatul verificării

efectuate de angajații Inspectoratului pentru Protecția Mediului și ÎS „Hîncești-

Silva”, potrivit căruia a fost constatat că în cantonul nr. 8, unde dânsul era pădurar,

1

au fost tăiați ilicit 93 de arbori de specia stejar, prin ce s-a produs un prejudiciu în

valoare de 17 100 de lei.

A evidențiat că verificările efectuate au avut loc în lipsa lui.

La 19 septembrie 2019, când se afla în concediu medical, a fost chemat de

urgență la directorul ÎS „Hîncești-Silva”, unde i-a fost prezentat ordinul nr. 117 din

30 august 2019 cu privire la suspendarea sa din funcție, pe o perioadă de 10 zile, din

motivul demarării unei anchete de serviciu.

A precizat că în ordin este menționat că în rezultatul controlului, administrația

a considerat oportun să demareze un control amplu al organizării și îndeplinirii

activității de producere și gospodărire de către pădurarul Vasile Frunza în ocolul

silvic Bobeica, cantonul nr. 8.

A considerat că angajatorul, prin demararea anchetei de serviciu, a încercat să

camufleze concluzia Inspectoratului pentru Protecția Mediului, atribuindu-și rolul

organelor de drept.

A menționat reclamantul că nu are nicio calitate procedurală în legătură cu

defrișările ilicite constatate prin actul din 8 iulie 2019, fiind obligația pozitivă a

organului de urmărire penală să investigheze și identifice făptașii într-o presupusă

faptă cu caracter penal.

În gestiunea sa, în calitate de pădurar, se afla o suprafață de peste 402,5 ha de

fond forestier, a cărui integritate trebuia să o apere 8 ore pe zi, conform sarcinilor și

contractului individual de muncă.

Pierderile cauzate prin tăierile ilicite nu trebuie puse pe seama pădurarilor, dar

a persoanelor care nemijlocit au recurs la defrișare, or în sarcina sa pădurarul nu a

primit acei copacii printr-un act de primire-predare, ca să-i fie imputat într-un fel

prejudiciul creat, ultimul are doar obligația de a apăra fondul forestier per ansamblu.

A explicat că nu cunoaște despre acele cioturi depistate și va depune toată

diligența în vederea identificării persoanelor vinovate, reiterând că în cadrul

reviziilor planificate în toamnă și primăvară de către persoanele abilitate nu au fost

depistate careva tăieri ilegale.

A mai notată că este pretendent la funcția de primar în circumscripția satului

Văsieni, iar prin asemenea acțiuni ale angajatorului, cu o zi până la începerea

campaniei electorale, are loc o defăimare a sa în rândul viitorilor alegători.

A relatat că ordinul contestat a fost adus la cunoștința lui la 19 septembrie

2019, iar potrivit certificatului de boală, dânsul urma să revină la muncă la

20 septembrie 2018, ceea ce contravine art. 75 alin. (4) Codul muncii.

Astfel, a considerat ordinul menționat ca fiind unul ilegal și pasibil de a fi

anulat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 75, 76, 208, 354, 355 Codul

muncii, art. 20, 21 Codul silvic, art. 39, 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinului de suspendare a contractului

individual de muncă nr. 117 din 30 august 2019, adus la cunoștință la 19 septembrie

2019, restabilirea în funcția de pădurar al cantonului silvic nr. 8 o. s. Bobeica,

încasarea din contul pârâtului în beneficiul lui a sumei de 20 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

2

La 18 noiembrie 2019, ÎS „Hîncești-Silva” a depus cerere reconvențională

împotriva lui Vasile Frunza cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că potrivit contractului

individual de muncă nr. 207 din 21 octombrie 2016, Vasile Frunza a fost angajat în

calitate de persoană responsabilă de paza fondului forestier și cinegetic a cantonului

și bunurilor încredințate pentru păstrare în canton la ÎS „Hîncești-Silva” ocolul silvic

Bobeica pe o perioadă nedeterminată.

A precizat că suprafața de teren din fondul forestier gestionată de pădurarul

cantonului nr. 8 constituie 402,5 ha și include parcelele 31, 32, 34 și 36.

În legătură cu acest fapt, între Vasile Frunza și ÎS „Hîncești-Silva” a fost

semnat contractul nr. 54 din 21 octombrie 2016 privind răspunderea materială

deplină, prin care poartă răspundere materială deplină pentru integritatea și păstrarea

bunurilor materiale și a celor financiare transmise de angajator spre folosire și

administrare.

A comunicat că la 10 iulie 2019, la întreprindere a parvenit actul de constatare

nr. 575 din 8 iulie 2019, întocmit de Inspectoratul pentru Protecția Mediului, în care

se menționează că, efectuând verificarea situației de fapt în vederea respectării

legislației de mediu în cantonul nr. 8 al ocolului silvic Bobeica, în deosebi la

capitolul tăieri ilicite, au fost constatate următoarele: „în cantonul de pază nr. 8, unde

pădurar este Vasile Frunza, au fost depistați 93 de arbori tăiați ilicit din specia stejar

cu diametrele între 12-64 cm (fișele de inventariere din 30 iunie 2019 și 2-5 iulie

2019) fiind sustras ilegal un volum de 67,11 metri cubi de masă lemnoasă.

Conform Codului silvic anexa 1 (fără costul masei lemnoase), prejudiciul

cauzat constituie 17 100 de lei, iar costul masei lemnoase constituie 55 669,95 de

lei, fiind calculat conform catalogului prețurilor de comercializare a produselor

lemnoase (franco-parchet) la ÎS „Hîncești-Silva”, anexa la ordinul nr. 52 din 26 mai

2018 - 857,15 de lei pe 1 metru cub pentru specii tari lemne de loc și 360 de lei pe

craci și ramuri.

A menționat că prejudiciul total cauzat întreprinderii constituie 72 769,95 de

lei.

Prin prisma pct. 23 și pct. 26 din Instrucțiunea privind efectuarea reviziilor și

controlului operativ în fondul forestier proprietate publică a statului, aprobată prin

ordinul ÎS „Moldsilva” nr. 158 din 30 mai 2016, a indicat că pentru prejudiciul

cauzat gospodăriei silvice în timpul executării funcțiilor de serviciu, pădurarii

vinovați de prejudiciul cauzat, poartă răspundere materială în conformitate cu

art. 366 Codul muncii în mărime echivalentă prejudiciului cauzat, însă nu mai mult

de un salariu mediu lunar.

Astfel, prejudiciul material în sumă totală de 72 769,95 de lei a fost calculat

conform anexei nr. 1 la Codul silvic (17 100 de lei pentru 93 arbori și 55 669,95 de

lei pentru producția lemnoasă neconfiscată cu volumul de 67,11 metri cubi, unde 1

metru cub de lemne de foc specii tari costă 857,15 de lei).

La 24 septembrie 2019, prin ordinul nr. 134, angajatorul cercetând toate

înscrisurile, dreptul pădurarului Vasile Frunza de a contesta actul de constatare, a

anulat suspendarea prestării muncii aplicată prin ordinul nr. 117 din 30 august 2019

3

și pentru încălcarea gravă a obligațiunilor de funcție la paza și protecția fondului

forestier cu cauzarea unui prejudiciu material mărimea căruia depășește cinci salarii

medii lunare pe economie prognozate pentru anul 2019 (6 975 de lei) în sumă de

72 769,5 de lei (imputate prin actul de constatare nr. 575 din 10 iulie 2019), a încetat

relațiile de muncă cu Vasile Frunza în temeiul art. 81 alin. (1) lit. b), art. 86 alin. (1)

lit. p) și art. 211/1 lit. h) Codul muncii.

Cu referire la art. 333 alin. (1) și alin. (3) Codul muncii, a reiterat că

prejudiciului material a fost cauzat angajatorului de către salariat prin neonorarea

obligațiunilor de funcție la paza insuficientă a fondului forestier, de aceea a fost

sancționat conform Codului muncii, dar dacă persoanele care au tăiat fondul

forestier, potrivit Codului penal vor fi sancționate și în formă de regres pădurarului

i se va restituit prejudiciul (pct. 23 și 26 din Instrucțiunea privind efectuarea

reviziilor și a controlului operativ în fondul forestier proprietate publică a statului,

aprobată prin ordinul ÎS „Moldsilva” nr. 159 din 30 mai 2016).

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 172, 173 CPC, art. 9, 333

Codul muncii.

A solicitat admiterea acțiunii reconvenționale, repararea prejudiciului

material în sumă de 72 769,95 de lei cauzat mediului în timpul îndeplinirii

obligațiunilor de funcție.

Pe parcursul examinării cauzei, Vasile Frunza, reprezentat de avocatul Dorin

Cojocaru a depus cereri privind concretizarea acțiunii, solicitând anularea ordinului

nr. 75 din 19 iulie 2019 emis de ÎS „Hîncești-Silva” în partea care se referă la Vasile

Frunza, anularea ordinului nr. 83 din 29 iulie 2019 emis de ÎS „Hîncești-Silva” în

partea care se referă la Vasile Frunza cu privire la achitarea solidară a prejudiciului

în mărime de 72 769 de lei, anularea ordinului nr. 117 din 30 august 2019 emis de

ÎS „Hîncești-Silva” privind suspendarea contractului individual de muncă încheiat

cu Vasile Frunza, anularea ordinului nr. 133 din 19 septembrie 2019 emis de

ÎS „Hîncești-Silva” privind aplicarea sancțiunii disciplinare mustrare aspră

salariului Vasile Frunza, anularea ordinului nr. 134 din 24 septembrie 2019 privind

încetarea relațiilor de muncă cu salariatul Vasile Frunza, declararea nulității

dispoziției de încasare nr. 3422 din 4 iulie 2019 privind achitarea de către Vasile

Frunza a prejudiciului material în sumă de 8 840,29 de lei, repararea prejudiciului

moral în mărime de 20 000 de lei și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 28 februarie 2020 a Judecătoriei Hîncești sediul central, a

fost admisă integral acțiunea inițială depusă de Vasile Frunza.

A fost anulat ordinul nr. 75 din 19 iulie 2010 și dispoziția de încasare

nr. 00003422 din 4 iulie 2019.

A fost anulat ordinul nr. 83 din 29 iulie 2019 în partea ce ține de încasarea

solidară din contul lui Vasile Frunza a prejudiciului în mărime de 72 769 de lei.

A fost anulat ordinul nr. 133 din 19 septembrie 2019 privind aplicarea lui

Vasile Frunza a sancțiunii disciplinare în formă de mustrare aspră.

A fost anulat ordinul de suspendare a contractului individual de muncă cu

Vasile Frunza nr. 117 din 30 august 2019.

4

A fost anulat ordinul nr. 134 din 24 septembrie 2019 cu privire la încetarea

relațiilor de muncă cu salariatul Vasile Frunza.

A fost restabilit Vasile Frunza în funcția de pădurar la ÎS „Hîncești-Silva”,

ocolul silvic Bobeica.

A fost încasat din contul ÎS „Hîncești-Silva” în folosul lui Vasile Frunza

salariul pentru lipsa forțată de la muncă pentru perioada 24 septembrie 2019 -

28 februarie 2020 în sumă de 18 071,43 de lei și a drepturilor lui salariale și

prejudiciul moral în sumă de 20 000 de lei.

A fost respinsă acțiunea reconvențională înaintată de ÎS „Hîncești-Silva”, ca

neîntemeiată.

A fost încasată din contul ÎS „Hîncești-Silva” în folosul statului taxa de stat

în sumă de 1 142,13 de lei.

În susținerea soluției emise, prima instanță a considerat necesar de a admite

solicitarea lui Vasile Frunza privind anularea ordinului nr. 75 din 19 iulie 2019 și a

dispoziției de încasare nr. 00003422 din 4 iulie 2019, or în cadrul ședinței de judecată

Vasile Frunza a negat semnarea, cât și achitarea sumei de 8 840,29 de lei, aceasta se

confirmă prin informația pavenită de la Inspectoratul general al Poliției de Frontieră

din 5 decembrie 2019 și anume conform extrasului din Sistemul Informațional

integrat al Poliției de Frontieră privind traversarea frontierei de stat, care atestă că

Vasile Frunza a ieșit din țară prin PCTF „Palanca” la 4 iulie 2019 ora 14:47 și la

7 iulie 2019 ora 20:37 a întrat, la 13 iulie 2019 ora 22:30 a ieșit din țară prin PCTF

aeroport și a revenit la 20 iulie 2019 ora 23:12.

De asemenea, prima instanță a considerat necesar de a admite și cerința cu

privire la anularea ordinului nr. 83 din 29 iulie 2019, în partea ce ține de încasare

solidară din contul lui Vasile Frunza a prejudiciului în mărime de 72 769 de lei, or

pădurarul Vasile Frunza avea obligația de a apăra fondul forestier per ansamblu, iar

atât timp cât la cererea lui Vasile Frunză, de către organele de drept a fost pornită

cauză penală pentru furtul copacilor și la moment nu au fost depistate persoanele

care au comis această faptă, este ilegal ca pădurarul Vasile Frunza să poartă

răspundere pentru tăierea ilicită și achitarea prejudiciului angajatorului.

La fel, prima instanță a ajuns și la temeinicia pretențiilor din acțiune privind

anularea ordinului nr. 133 din 19 septembrie 2019 emis de ÎS „Hîncești-Silva”

privind aplicarea sancțiunii disciplinare mustrare aspră salariului Frunza Vasile și a

ordinului nr. 117 din 30 august 2019 emis de ÎS „Hîncești-Silva” privind

suspendarea contractului individual de muncă încheiat cu Vasile Frunza,

considerându-le ca fiind ilegale și pasibile de a fi anulate.

Având în vedere prevederile art. 86 alin. (1) și 2111 Codul muncii, prima

instanță a admis și pretenția din acțiune cu privire la anularea ordinului nr. 134 din

24 septembrie 2019 cu privire la încetarea relațiilor de muncă cu salariatul Vasile

Frunza.

Totodată, a conchis prima instanță că angajatorul ÎS „Hîncești-Silva” urmează

să restabilească în funcția de pădurar la ÎS „Hîncești-Silva”, ocolul silvic Bobeica

pe Vasile Frunza, cu încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă.

5

Privitor la cererea reconvențională înaintată de ÎS „Hîncești-Silva” cu privire

la repararea prejudiciului material în sumă de 72 769, 95 de lei, prima instanță a

respins-o bazându-se pe faptul că ordinul nr. 83 din 29 iulie 2019, în partea ce ține

de încasare solidară din contul lui Vasile Frunza a prejudiciului în mărime de 72 769

de lei urmează a fi anulat.

Prin decizia din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ÎS „Hîncești-Silva”, casată hotărârea din 28 februarie 2020 a Judecătoriei

Hîncești sediul central și adoptată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial

chemare în judecată a lui Vasile Frunza.

A fost anulat ordinul nr. 83 din 29 iulie 2019, în partea ce ține de încasarea

din contul lui Vasile Frunza a prejudiciului în mărime de 72 769 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea inițială ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reconvențională înaintată de ÎS „Hîncești-Silva”.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut eronată soluția

primei instanțe cu privire la anularea ordinului nr. 75 din 19 iulie 2019, or Vasile

Frunza nu a executat obligațiile de muncă în modul prevăzut în punctele 7.4 - 7.5

din contractul individual de muncă nr. 207 din 21 octombrie 206 și în punctul 6

lit. a), d) și e) din Instrucțiunea (reviziilor și controlului operativ), aprobată prin

ordinul Agenției „Moldsilva” nr. 159 din 30 mai 2016.

Pe de altă parte, instanța de apel a constatat că angajatorul a respectat

prevederile legale cu privire la rechemarea din concediu, constatarea și examinarea

abaterilor disciplinare, iar prin suspendarea soluționării procedurii disciplinare în

privința lui Vasile Frunza, angajatorul a respectat dreptul acestuia la apărare, prin

oferirea posibilității de a da explicații și prezenta probelor.

La fel, instanța de apel a menționat că dispoziția de încasare nr. 3422 din

4 iulie 2019, contestată de Vasile Frunza, nu constituie obiect al acțiunii în

declararea sau constatarea nulității relative sau respectiv absolute, deoarece acest

înscris nu este un act juridic civil în sensul art. 308 Cod civil, dar este un act contabil

primar prin care se atestă faptul achitării ce a survenit ca efect legal al actului juridic

unilateral de recunoaștere și asumare a răspunderii delictuale de către salariatul

Vasile Frunza față de angajatorul ÎS „Hîncești-Silva”.

Cu privire la anularea ordinului nr. 83 din 29 iulie 2019 în partea încasării

prejudiciului în mărime de 72 769,95 de lei de la salariatul Vasile Frunza în favoarea

angajatorului ÎS „Hîncești-Silva”, instanța de apel a stabilit că la caz nu sunt întrunite

temeiurile legale și contractuale de atragere la răspundere materială deplină.

Instanța de apel a constatat că la caz au fost întrunite temeiurile de fapt și de

drept necesare suspendării contractului individual de muncă la inițiativa

angajatorului ÎS „Hîncești-Silva”, iar salariatului i-au fost create condiții reale de

apărare în cadrul procedurii disciplinare.

Pentru aceste motive, urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată pretenția lui

Vasile Frunza cu privire la anularea ordinului nr. 117 din 30 august 2019, deoarece

la emiterea acestuia ÎS „Hîncești-Silva” a respectat prevederile legale în vigoare,

inclusiv garanțiile oferite salariatului în ipoteza art. 208 Codul muncii.

6

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată și pretenția lui Vasile Frunza

cu privire la anularea ordinului nr. 133 din 19 septembrie 2019, fiindcă la emiterea

acestuia ÎS „Hîncești-Silva” a respectat prevederile legale în vigoare și garanțiile

legale ale salariatului.

La fel, a fost respinsă și pretenția privind anularea ordinului nr. 134 din

24 septembrie 2019, deoarece la emiterea acestuia ÎS „Hîncești-Silva” a respectat

procedura legală de constatare, examinare și sancționare a abaterii disciplinare

imputate salariatului.

Instanța de apel a evidențiat necesitatea respingerii pretențiilor accesorii cu

privire la încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea

prejudiciul moral de 20 000 de lei, care nu s-au adeverit în rezultatul verificării și

constatării legalității ordinului de concediere nr. 134 din 24 septembrie 2019 emis

de ÎS „Hîncești-Silva” în privința salariatului Vasile Frunza.

La 15 martie 2021, Vasile Frunza, reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru a

declarat recurs împotriva deciziei din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată și adoptată cu încălcarea normelor procesuale, urmând

a fi casată.

A menționat că prejudiciul material cauzat angajatorului se prezintă că a fost

achitat de către dânsul la 4 iulie 2019, fapt care nu corespunde adevărului, or nu s-a

deplasat la casieria ÎS „Hîncești-Silva” și nu a achitat acel prejudiciu.

Mai mult, potrivit informației de la poliția de frontieră, la 4 iulie 2019 ora

14:47 dânsul a părăsit teritoriul RM prin punctul de trecere Palanca.

Totodată, în prima instanță a fost audiat în calitate de martor Adrian Frunza

care a confirmat că suma de 8 840 de lei a fost achitată de el, fără ca pădurarul Vasile

Frunza să cunoască, la sugerarea intimatului.

Cu referire la ordinul nr. 75 din 19 iulie 2019, îl consideră unul nul în latura

ce-l privește, or dânsul nu l-a semnat, fapt ce poate fi confirmat inclusiv prin

informația prezentată de la poliția de frontieră ce atestă că la 19 iulie 2019 dânsul

nici nu era în țară.

Astfel, a considerat critică concluzia instanței de apel precum că pretenția dată

este neprobată.

A considerat ordinul nr. 83 din 29 iulie 2019 emis de ÎS „Hîncești-Silva”, în

latura ce-l privește, privind achitarea solidară a prejudiciului în mărime de 72 769

de lei ca fiind unul abuziv, din cauza că acele pierderi soldate în urma tăierilor ilicite

nu trebuie a fi puse pe seama pădurarilor, dar a persoanelor care nemijlocit au recurs

la defrișare.

Având în vedere pct. 1.1 din contractul de răspundere materială individuală

deplină nr. 54 din 21 octombrie 2016, a menționat că nu a primit acei copacii

defrișați de persoane necunoscute printr-un act de primire-predare, ca să-i fie imputat

într-un fel prejudiciul creat, având doar obligația de a apăra fondul forestier per

ansamblu.

7

Iar potrivit pct. 14 din contractul individual de muncă, are un regim de muncă

de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână.

Prin urmare, nu există probe precum că dânsul nu și-a îndeplinit sârguincios

și resporisabil atribuțiile de serviciu.

Astfel, dânsul avea obligația de a apăra per ansamblu fondul forestier, iar atât

timp cât la cererea lui, de către OUP a fost pornită o cauză penală pentru furtul

copacilor, este inadmisibil ca tot dânsul să poarte răspundere pentru tăierea ilicită.

Subsecvent, și referitor la ordinul nr. 133 din 19 septembrie 2019 privind

aplicarea sancțiunii disciplinare, mustrare aspră, a invocat aceleași motive de mai

sus, or, dânsul în funcția de pădurar nu poate fi recunoscut nemijlocit responsabil de

tăierile ilicite.

La fel, în ordinul dat (din septembrie 2019) se face trimitere la pct. 7.1 din

contractul individual de muncă nr. 207 din 21 octombrie 2019, fapt ce nu este clar.

A mai notat că ordinul de suspendare a contractului individual de muncă nr.

117 din 30 august 2019, i-a fost adus la cunoștință la 19 septembrie 2019, în perioada

în care dânsul se află în concediu medical, acțiuni contrare prevederilor art. 75 alin.

(4) Codul muncii.

Referitor la anularea ordinului nr. 134 din 24 septembrie 2019 emis de

ÎS „Hîncești Silva” cu privire la încetarea relațiilor de muncă, a menționat că

încălcările emise de angajator inițial în ordinele indicate anterior, succesiv se

răsfrâng și asupra ilegalității acestui ordin.

Astfel, a reiterat și declarațiile martorului Sergiu Vrabie, care face parte din

comitetul sindical și a declarat că în baza demersului nr. 495 din 30 iulie 2019,

adunarea a solicitat opinia consultativă privitor la desfacerea contractului de muncă.

Prin urmare, la acea adunare s-a discutat și votat desfacerea contractului

individual de muncă, în lipsa lui, or dânsul se afla în concediu medical.

Referitor la cerința privind încasarea salariului pentru perioada forțată de

absență de la serviciu și a sumei de 20 000 de lei sub formă de prejudiciu moral, o

consideră una perfect legală și proporțională suferințelor emotive cu care dânsul s-a

confruntat în acea perioadă, fapt bine motivat de prima instanță.

La 29 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, ÎS „Hîncești-Silva” a

depus referință la recursul declarat de Vasile Frunza, solicitând respingerea

recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 15 martie 2021 împotriva deciziei din 3 februarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vasile Frunza, reprezentat de

avocatul Dorin Cojocaru, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

8

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Frunza, reprezentat de

avocatul Dorin Cojocaru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

9

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Vasile Frunza, reprezentat de avocatul Dorin Cojocaru urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasile Frunza, reprezentat de

avocatul Dorin Cojocaru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

10