2r-195/21 — incasarea datoriei, dobinzii de intirziere

Dosarul nr. 2r-195/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

D E C I Z I E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Grechin Viorel,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ursan Iurie împotriva

lui Grechin Viorel cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

restituit apelul declarat de Grechin Viorel ca fiind depus în afara termenului legal, iar

apelantul nu a solicitat repunerea în termen,

c o n s t a t ă:

La 21 august 2017 Ursan Iurie a depus cerere de chemare în judecată, concretizată

ulterior, împotriva lui Grechin Viorel, solicitând încasarea sumei de 1.200 de Euro cu

titlu de datorie, 370,96 de Euro cu titlu de dobândă de întârziere, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de Ursan Iurie a fost parțial admisă. S-a încasat din contul lui Grechin Viorel în

beneficiul lui Ursan Iurie suma de 1.200 de Euro cu titlu de datorie, 755,25 de lei taxa

de stat, 310 lei cheltuieli pentru citarea pârâtului și 4.000 de lei cheltuieli de asistență

juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 07 septembrie 2020 Grechin Viorel a depus cerere de apel nemotivată și

netimbrată, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii din 28 iulie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii, de asemenea, a solicitat scutirea de plata taxei de stat. Totodată, apelantul a

indicat că după ce va recepționa hotărârea integrală a instanței de apel va prezenta apelul

motivat.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 369

alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, a fost restituit apelul declarat de Grechin

Viorel ca fiind depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în

termen.

1

La 17 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Grechin Viorel a declarat

recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre

rejudecare.

În motivarea recursului Grechin Viorel a indicat că nu posedă cunoștințe în

domeniul jurisprudenței și nu a avut de unde să cunoască dispozițiile art. 116 din Codul

de procedură civilă, nu a știut de existența litigiului dat, nu a fost înștiințat în mod legal,

și nici nu a recepționat hotărârea primei instanțe pentru a se expune referitor la

legalitatea și temeinicia acesteia.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Materialele cauzei nu atestă date când încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții de

Apel Chișinău a fost recepționată de către Grechin Viorel.

Totodată, în cererea de recurs Grechin Viorel a menționat că încheierea din 20

ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a recepționat-o la 08 februarie 2021.

Astfel, recursul declarat la 17 februarie 2021, este în termen.

La 01 martie 2021 în adresa lui Iurie Ursan a fost expediată copia recursului

declarat de Grechin Viorel, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d.

172), însă intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători,

pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul urmează a fi respins, cu menținerea încheierii instanței de apel, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Conform art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul

de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de

a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă

legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în

cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

2

Se reține că termenul de apel este un termen imperativ (obligatoriu), legal

(prevăzut de lege) și absolut (categoric).

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar

apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze

repunerea în termen.

Din materialele cauzei rezultă că la 28 iulie 2020 a fost pronunțat dispozitivul

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 07 septembrie 2020 Grechin

Viorel a depus cerere de apel nemotivată și netimbrată, solicitând admiterea acesteia,

casarea integrală a hotărârii din 28 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii, de asemenea, a solicitat scutirea de

plata taxei de stat, fără însă a cerere repunerea apelului în termen.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 369

alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, a fost restituit apelul declarat de Grechin

Viorel ca fiind depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în

termen.

Verificând legalitatea încheierii instanței de apel, în raport cu motivele recursului și

cadrul legal aplicabil speței, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră justă soluția instanței de apel de restituire a cererii

de apel depusă de Grechin Viorel în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă, deoarece cererea de apel a fost depusă peste termenul de 30 de zile de

la data pronunțării dispozitivului hotărârii prevăzut la art. 362 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, iar apelantul nu a solicitat repunerea cererii de apel în termen în

conformitate cu art. 116 din Codul de procedură civilă.

Or, după cum rezultă din actele cauzei dispozitivul hotărârii a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru a fost pronunțat la 28 iulie 2020, pe când cererea de apel

(nemotivată și netimbrată) a fost depusă de către Grechin Viorel abia la 07 septembrie

2020.

Totodată, în conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să

fie prezentate documentele respective etc.).

Din normele legale citate supra rezultă că termenul de declarare a apelului poate fi

restabilit dacă persoanele îndreptățite solicită prin cerere acest lucru. La cererea de

repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului

de procedură. Prin prisma jurisprudenței CEDO, nemotivarea de către instanță a

temeiurilor de repunere a apelului în termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de

apel reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

La caz se constată că deși apelul a fost depus de Grechin Viorel peste termenul

legal de atac, totuși apelantul nu a solicitat repunerea în termen a apelului, printr-o

cerere formulată în condițiile art. 116 din CPC, cu indicarea motivelor și prezentarea

probelor întru confirmarea imposibilității depunerii apelului în termenul legal.

3

Or, repunerea în termenul de apel se face de către instanța de judecată doar în

cazurile și în ordinea strict reglementată de art. 116 din CPC, care cert, expres și

imperativ stipulează că repunerea în termen a actului de procedură poate fi efectuată

doar la cererea persoanei care o solicită și cu anexarea probelor ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului.

Prin urmare, Grechin Viorel, contestând hotărârea primei instanțe peste termenul

de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului, trebuiau să depună diligența și să

întreprindă toate măsurile necesare pentru a-și proteja drepturile de acces la instanță prin

depunerea unei cereri de repunere în termenul a apelului, cu anexarea probelor

justificative care să confirme imposibilitatea depunerii cererii de apel în termenul de

atac prevăzut de lege.

La acest capitol se rețin prevederile art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, care reglementează că, participanții la proces sunt obligați să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste

drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de

legislația procedurală civilă.

Faptul că recurentul Grechin Viorel nu posedă cunoștințe în domeniul

jurisprudenței și nu a avut de unde să cunoască dispozițiile art. 116 din Codul de

procedură civilă, nu a știut de existența litigiului dat, nu a fost înștiințat în mod legal,

precum și nici nu a recepționat hotărârea primei instanțe pentru a se expune referitor la

legalitatea și temeinicia acesteia, nu constituie temei de repunere a apelului în termenul

de atac, or, instanța de apel nu era în drept din oficiu să dispună acest fapt, fără ca

apelantul să înainteze personal această solicitare.

Totodată, referitor la argumentul recurentului că nu posedă cunoștințe în domeniul

jurisprudenței și nu a avut de unde să cunoască dispozițiile art. 116 din Codul de

procedură civilă, Colegiul reține principiul „nemo censetur ignorare legem” care

exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranța sau eroarea sa în drept.

Un principiu juridic de bază spune că necunoașterea legii nu este o scuză care să poată fi

folosită în apărarea unui cetățean (ignorantia juris non excusat). Se presupune așadar că

un cetățean ar trebui să fie la curent cu toată legislația existentă.

La acest capitol se rețin dispozițiile art. 23 alin. (2) din Constituția Republicii

Moldova, care statuează că statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile

și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte

normative.

De aici se deduce că pentru a respecta o lege trebuie să îi cunoști prevederile, iar

obligativitatea respectării supremației legii se răsfrânge și asupra cunoașterii legii.

Prin urmare, cunoașterea legii este obligatorie pentru a putea determina limitele în

care legea ne permite să ne manifestăm.

Iar, potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 „Cu privire la

actele normative”, actele normative intră în vigoare peste o lună de la data publicării în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată în textul actului normativ,

care nu poate fi anterioară datei publicării.

Pentru ca principiul „nimeni nu se poate apăra invocând necunoașterea legii” să

nu fie o simplă ficțiune, trebuie asigurate condițiile cunoașterii normei de drept. Astfel,

4

nomele juridice intră în vigoare la data aducerii lor la cunoștința publică. Cu alte

cuvinte, ele sunt opozabile cetățenilor de la data publicării în Monitorul Oficial.

Date fiind cele relatate, Colegiul reține că respectarea termenelor legale constituie

o obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna funcționare a justiției, iar

repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de lege și doar în

situația în care partea când înaintează o cerință de repunere în termen, o justifică prin

probe pertinente și admisibile în temeiul art. 116, 118, 121, 122 și art. 362 din Codul de

procedură civilă, prin care s-ar dovedi că omiterea termenului a fost cauzată din motive

întemeiate.

Or, admiterea spre examinare a unui apel tardiv poate duce la încălcarea

principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Ținând cont de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră drept întemeiată și legală

încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Instanța de recurs accentuează că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei căi

ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil adoptat în

lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte pârți la un proces

echitabil.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului în speța Melnic c. Moldovei din 14 noiembrie 2006, definitivă din

14 februarie 2007, precum și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza

Ponomaryov c. Ucrainei, hotărârea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie

2008, unde se notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin

repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea

acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea

înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) și art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Grechin Viorel.

Se menține încheierea din 20 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ursan Iurie împotriva lui Grechin

5

Viorel cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6