2ra-234/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-234/21

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central, judecător – M. Bușuleac

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul, judecători – R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Popazoglo Mihail, Popazoglo

Ivan, SNC “Popazoglo”, prin intermediul repezentantului Cîssa Dmitrii,

în cauza civilă la cererea înaintată de Popazoglo Mihail împotriva SRL

„Cișmitrans”, intervenient accesoriu SNC „Popazoglo” și Popazoglo Ion cu privire

la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Popazoglo Mihail, prin intermediul avocatului

Dandeș Veaceslav, și menținută hotărârea din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 29 ianuarie 2018, reclamantul Popazoglo Mihail a depus o cerere de chemare

în judecată împotriva lui SRL „Cișmitrans”, intervenient accesoriu SNC

„Popazoglo” și Popazoglo Ion, solicitând încasarea datoriei în mărime de 65 368 lei

de la SRL „Cișmitrans” și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea pretențiilor sale Popazoglo Mihail a indicat că, în perioada 01

noiembrie 2016 – 09 februarie 2017, fiind proprietar al mijloacelor de transport cu

numerele de înregistrare XXXX și XXXX, a transmis aceste mijloace de transport

în arendă către SRL „Cișmitrans”. Astfel, în baza unor acte încheiate la Secția de

Examinare și Evidență a Transportului din Vulcănești, SRL „Cișmitrans” a primit

pașapoartele tehnice pentru aceste mijloace de transport cu mențiunea „uzufructuar”.

Respectiv, SRL „Cișmitrans”, în baza licenței seria A MMII nr.048797, în perioada

noiembrie 2016 - februarie 2017, a desfășurat activitate de transportare a pasagerilor

și bagajelor pe ruta „Tiraspol-Etulia”. În funcția de șofer pe această rută, în perioada

01 noiembrie 2016 – 09 februarie 2017, a fost angajat Popazoglo Ion, tatăl lui

Popazoglo Mihail.

Astfel, cheltuielile necesare pentru procurarea motorinei, asigurarea activității

rutei, s-au efectuat din contul proprietarului mijloacelor de transport – Popazoglo

Mihail și a tatălui său – Popazoglo Ion, care era șofer pe această rută, în așa mod

acumulându-se o datorie pe care SRL „Cișmitrans” nu a stins-o.

1

Potrivit reclamantului, mărimea totală a datoriei constituie 65 368 lei și constă

din 97364 lei, adică calculul pentru fiecare zi lucrată în acea perioadă, km parcurși,

prețul mediu de piață a combustibilului, minus suma de bani încasată de șofer din

contul biletelor vândute, ce constituie 31996 lei. Reclamantul a indicat că a efectuat

acest calcul în baza datelor pe care le deține ÎS „Gările și Stațiile Auto”, pe care le-

a solicitat de la ultima, însă i-a fost refuzată acordarea informației pe motivul că

constituie secret comercial. Totodată, reclamantul a înaintat o cerere prealabilă către

pârât la 13 octombrie 2017, însă până la momentul adresării în instanța de judecată

nu a primit un răspuns.

Prin hotărârea din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Popazoglo Mihail, prin intermediul avocatului Dandeș Veaceslav,

și menținută hotărârea din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, ținând cont de faptul că

reclamantul nu a prezentat niciun contract de locațiune sau arendă potrivit căruia să

fie stabilite niște obligații de plată, și nu au fost probate faptele menționate de

reclamant în cererea de chemare în judecată privind existența datoriei de 65 368 lei

din partea SRL „Cișmitrans”, instanța de fond corect a dispus respingerea cererii de

chemare în judecată depusă de Popazoglo Mihail.

La 26 noiembrie 2020, a fost înregistrată o cerere de recurs formulată în limba

rusă și semnată de Popazoglo Mihail, Popazoglo Ivan, SNC “Popazoglo”, prin

intermediul repezentantului Cîssa Dmitrii, iar la 03 decembrie 2020 aceeași cerere a

fost depusă în limba de stat.

În motivarea recursului s-a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Astfel, recurenții au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 14

octombrie 2020 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 11 iulie 2019 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Popazoglo Mihail, Popazoglo Ivan, SNC “Popazoglo”, prin intermediul

repezentantului Cîssa Dmitrii, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Cahul a fost pronunțată la 14

octombrie 2020 și expediată participanților la proces la 10 noiembrie 2020 (f.d. 204,

vol. I), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurenți. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel Cahul a fost

2

înregistrat la 26 noiembrie 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 430 lit. a) din Codul de procedură civilă, sunt în drept să

declare recurs părțile și alți participanți la proces.

În conformitate cu art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, nu pot fi

atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art. 430 nu au

folosit calea apelului prevăzută de lege.

Reieșind din normele citate, Completul de judecată conchide că Popazoglo Ivan

și SNC “Popazoglo”, prin intermediul repezentantului Cîssa Dmitrii, nu au fost în

drept să semneze cererea de recurs, în situația în care nu au folosit calea apelului.

Din aceste considerente, recursul înaintat de Popazoglo Ivan și SNC “Popazoglo”,

prin intermediul repezentantului Cîssa Dmitrii, urmează a fi considerat inadmisibil

din motivele expuse supra. Respectiv, în ceea ce urmează, instanța de recurs se va

expune în privința temeiurilor de admisibilitate a recursului declarat de Popazoglo

Mihail.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

3

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Popazoglo Mihail.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Popazoglo Mihail, Popazoglo

Ivan, SNC “Popazoglo”, prin intermediul repezentantului Cîssa Dmitrii.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4