2ra-617/21 — cu privire la incasarea datoriei

2ra-617/21 — cu privire la incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-617/21

Prima instanță: Judecătoria Strășeni sediul central (jud. S. Slobodzean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, V. Sîrbu, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihail

Matros, reprezentat de avocatul Sergiu Brînză

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Verbițchi,

reprezentat de avocatul Anatolie Dmitric împotriva lui Mihail Matros cu privire la

încasarea datoriei

împotriva deciziei din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Mihail Matros, reprezentat de avocatul Sergiu Brînză

și menținută hotărârea din 1 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni sediul central, prin

care acțiunea a fost admisă

constată:

La 22 noiembrie 2019, Ivan Verbițchi, reprezentat de avocatul Anatolie

Dmitric a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Matros cu privire

la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 6 noiembrie 2018, în baza relațiilor

comerciale, a vândut lui Mihail Matros fructe de măr în stare proaspătă, de soiul

Golden, Semerenco și Aidaret, costul total al cantității de măr procurat fiind de

340 214 de lei.

Faptul procurării fructelor de măr se confirmă prin recipisa din 6 august 2018,

scrisă personal de către pârât, care în recipisă a indicat: „eu subsemnatul Matros

Mihail declar că în urma procurării de măr în stare proaspătă, datorez domnului

Verbițchi Ion suma de 340 214 de lei. Recipisa este scrisă de mine personal, sub

ceea ce mă semnez”.

A menționat reclamantul că până în prezent pârâtul nu și-a onorat obligația de

a achita datoria în mărime de 340 214 de lei.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 25 octombrie 2019, a

expediat în adresa pârâtului somația, prin care a solicitat achitarea datoriei, care

1

constituie suma de 340 214 de lei, în termen de cel mult 14 zile calendaristice din

momentul recepționării pretenției.

Cu titlu de răspuns la pretenția formulată, a recepționat înscrisul din partea lui

Mihail Matros prin care este comunicat că: „pretențiile reclamantului privind

achitarea datoriei în sumă de 340 214 de lei, urmare a recipisei menționate și prin

care solicit să rezolvăm problema dată pe cale amiabilă, reieșind din faptul că ați fost

anunțați despre livrarea producției necalitative a fructelor de măr, fapt confirmat prin

actul de constatare a faptelor și a stărilor de fapt din 18 aprilie 2019, întocmit de

executorul judecătoresc Maia Surchicin și reieșind din avansul achitat de 200 000 de

lei”.

A precizat că orice încercări de soluționare a situației de conflict pe cale

amiabilă au eșuat, iar principalul scop al pârâtului se rezumă la refuzul de a stinge

datoria creată.

În acest sens, a indicat că dânsul fizic nu a livrat, ci a pus la dispoziția pârâtului

fructe de măr direct din livadă, dânsul nu a cunoscut și nici nu a avut de ce să

cunoască ce a făcut Mihail Matros cu fructele de măr după ce le-a preluat din livadă.

A menționat reclamantul că nu a primit nicio somație și nici nu a fost contactat

niciodată de către pârât după ce a fost executată tranzacția de vânzare a mărului.

Cu referire la pretinsa achitare a avansului de către pârât în sumă de 200 000

de lei, a considerat această informație absolut falsă și lipsită de oricare logică, or în

cazul în care suma respectivă era să fie transmisă în avans de către Mihail Matros în

favoarea lui nu avea absolut niciun sens ca pârâtul să mai înscrie în recipisă că

datorează suma de 340 214 de lei.

Mai mult, pe lângă declarația pârâtului că acesta ar fi transmis în avans suma

de 200 000 de lei, în actele anexate la răspuns, lipsește oricare înscris care ar

confirma transmiterea de către Mihail Matros a oricărei sume de bani.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 4, 9, 10, 11, 16, 774, 776,

1108-1118 Cod civil, art. 4, 5, 7, 12, 28, 38, 60, 75, 83, 85, 94, 96, 166, 167, 174,

175, 176-178 CPC.

A solicitat încasarea de la Mihail Matros în beneficiul său a datoriei în sumă

de 340 214 de lei, a cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat în

mărime de 10 206,42 de lei și a serviciilor juridice în mărime de 8 000 de lei.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, Ivan Verbițchi, reprezentat

de avocatul Anatolie Dmitric a depus cerere cu privire la majorarea pretențiilor, prin

care a solicitat încasarea de la Mihail Matros în beneficiul său a datoriei în sumă de

340 214 de lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 14 494,05 de lei, a cheltuielilor

de judecată legate de achitarea taxei de stat în mărime de 10 621,42 de lei, a

cheltuielilor de executare în mărime de 2 800 de lei și a serviciilor juridice în mărime

de 8 000 de lei.

Prin hotărârea din 1 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni sediul central, a fost

admisă acțiunea.

Au fost încasate de la Mihail Matros în beneficiul lui Ivan Verbițci datoria în

sumă de 340 214 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 14 494,05 de lei și

cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 10 621,42 de lei,

2

cheltuielile de executare în sumă de 2 800 de lei și serviciile juridice în sumă de

8 000 de lei, iar în total suma de 376 129,47 de lei.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, Mihail Matros, reprezentat de

avocatul Sergiu Brînză a contestat-o cu apel.

Pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel, Ivan Verbițchi, reprezentat

de avocatul Anatolie Dmitric a depus cerere cu privire la majorarea cuantumului

dobânzii de întârziere, solicitând încasarea de la Mihail Matros în beneficiul său a

dobânzii de întârziere în sumă de 14 386,86 de lei.

Prin decizia din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Mihail Matros, reprezentat de avocatul Sergiu Brînză și menținută

hotărârea primei instanțe.

A fost încasată de la Mihail Matros în beneficiul lui Ivan Verbițchi dobânda

de întârziere pentru perioada 2 iulie 2020 - 4 noiembrie 2020 în sumă de 14 386,86

de lei și taxa de stat achitată în mărime de 431,60 de lei.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au constatat că la 6 noiembrie 2018, Mihail Matros a procurat de la Ivan Verbițchi

fructe de măr în stare proaspătă în sumă de 340 214 de lei, fapt confirmat prin

recipisa scrisă personal de către el.

Tot aici, instanța de apel a considerat necesar de a relata că nu poate fi reținut

în calitate de probă actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt întocmit de

executorul judecătoresc Maia Surchicin la 18 aprilie 2019, prezentat de către Mihail

Matros, or acest act a fost întocmit la data de 18 aprilie 2019, iar vânzarea produsului

a avut loc la 6 noiembrie 2018.

De asemenea, sunt lipsite de o bază probatorie suficientă și argumentul

invocat de Mihail Matros în susținerea poziției sale potrivit căreia dânsul ar fi achitat

lui Ivan Verbițchi suma de 200 000 de lei, cu titlu de achitare pentru marfa procurată,

deoarece contrar prevederilor art. 118 alin. (1) CPC, nu a prezentat probe ce ar

demonstra faptul că ar fi restituit o parte din datorie.

Astfel, prima instanță și instanța de apel au concluzionat că Mihail Matros nu

și-a onorat obligațiunile asumate, motiv din care au admis pretenția privind încasarea

datoriei, încasând de la Mihail Matros în beneficiul lui Ivan Verbițchi datoria în

sumă de 340 214 de lei.

La fel, instanța de apel a menționat că, deoarece Mihail Matros a refuzat

achitarea sumei de 340 214 de lei, prețul mărului procurat la 6 noiembrie 2018,

prima instanță corect a încasat de la Mihail Matros în beneficiul lui Ivan Verbițchi

dobânda de întârziere în sumă de 14 494,05 de lei.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 372 alin. (3) CPC, instanța de

apel a considerat necesar de a admite cererea avocatului Anatolie Dmitric, în

interesele intimatului în vederea compensării și a dobânzilor de întârziere ca

despăgubiri apărute după pronunțarea hotărârii în prima instanță, încasând dobânda

de întârziere pentru perioada 2 iulie 2020 - 4 noiembrie 2020 în suma de 14386,86

lei și taxa de stat achitată în mărime de 431,60 lei.

Instanța de apel a considerat că argumentul din apel precum că pentru ședința

din 1 aprilie 2020 apelantul s-a semnat, însă examinarea acesteia nu a avut loc din

3

cauza pandemiei, dar despre examinarea ulterioară dânsul nu a fost înștiințat în mod

legal, din care motive a considerat că i-a fost încălcat dreptul legal acordat de

legislația în vigoare, nu poate fi reținut ca temei justificativ de admitere a apelului,

deoarece Mihail Matros, fiind înștiințată odată sub semnătură din timp despre data

și ora examinării cauzei în instanța de judecată, nu a fost lipsit de posibilitatea de a

se interesa de soarta cauzei date.

Or, potrivit art. 102 alin. (41) CPC, participanții la proces înștiințați în mod

legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o

dată ulterioară.

La 4 martie 2021, Mihail Matros, reprezentat de avocatul Sergiu Brînză a

declarat recurs împotriva deciziei din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel, trimiterea cauzei spre rejudecare în Judecătoria Strășeni

sediul central pe motivul constatării încălcării normelor de drept procedural

specificate la art. 432 alin. (3) lit. b) și d) CPC, precum și achitarea cheltuielilor de

judecată de către intimat.

În motivarea recursului a invocat că a fost lipsit de posibilitatea reală de a uza

de drepturile legale acordate de legislația procedural civilă, de a participa la

examinarea cauzei în prima instanță.

Mai mult, după examinarea cauzei civile de către Curtea de Apel Chișinău, au

devenit cunoscute circumstanțe de fapt și drept noi, care, suplimentar, confirmă

imperios necesitatea remiterii cauzei civile spre rejudecare în prima instanță.

Astfel, la 8 octombrie 2020, prin încheierea Judecătoriei Soroca sediul central,

a fost încetat procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de

SRL „Fructlain-Trans” împotriva GȚ „Viilis” (fondatorul căreia este Ivan Verbițchi)

privind încasarea prejudiciului cauzat prin vânzarea produselor defectuoase.

La o simplă suprapunere a celor două hotărâri se constată prezența unor

similitudini fundamentale ce țin de subiecți, cronologie, cantitatea produselor

defectuoase tranzacționate, probatoriu etc.

Astfel, în ambele spețe se face referință la Ivan Verbițchi și întreprinderea sa

GȚ „Viilis”, cu privire la vânzarea de către Ivan Verbițchi a merelor în asortiment

de calitate necorespunzătoare și este descrisă aceiași probă relevantă, care confirmă,

incontestabil, calitatea defectuoasă a merelor tranzacționate de Ivan Verbițchi, adică

actul de constatare nr. 1 din 18 aprilie 2019 întocmit de către executorul judecătoresc

Maia Surchicin.

A considerat că instanța de apel și-a depășit mandatul prin prisma

dezideratelor art. 373 CPC.

Instanța de apel, analogic cu cea de fond, a mai și admis o eroare gravă,

considerând momentul perfectării și semnării recipisei de către el (6 noiembrie 2018)

drept dată a tranzacționării produselor.

Totodată, însă, instanța de apel a stabilit că actul de constatare a faptelor și

stărilor de fapt emis de executorul judecătoresc Maia Surchicin, la 18 aprilie 2019,

a fost întocmit în prezența lui Mihail Matros - reprezentant prin procură al

4

SRL „Fructlain-Trans” SRL și a lui Dumitru Godina lucrător al depozitului

frigorific.

O chestiune fundamentală pentru soluționarea optimă a litigiului, ce urma să

fie stabilită de către prima instanță în cadrul unui proces, cu adevărat, echitabil este,

inclusiv, cea privitoare la faptul dacă dânsul a tranzacționat mere pe cont propriu sau

în numele SRL „Fructlain-Trans”.

Or, prima instanță a soluționat problema drepturilor SRL „Fructlain-Trans”,

fără a o implica în proces, prin ce i-a încălcat grav drepturile prevăzute de legislația

în vigoare.

O dovadă în plus în susținerea celor relatate este și încheierea din 10 februarie

2021 a Curții Supreme de Justiție, pronunțate în pricina civilă nr. 2rac-48/21.

Esențial și important este faptul că și în această speță se face referire la același

contract de vânzare-cumpărare nr. 01/17 din 16 septembrie 2018 încheiat între

SRL „Fructlain-Trans” și GȚ „Viilis”.

La 18 martie 2021, prin intermediul poștei electronice, Ivan Verbițchi,

reprezentat de avocatul Anatolie Dmitric a depus referință la recursul declarat de

Mihail Matros, solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 16 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 128), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

Totodată, la cererea de recurs, recurentul Mihail Matros a anexat extrasul din

poșta electronică a reprezentantului său, avocatului Sergiu Brănză, prin care se

confirmă că la data de 6 ianuarie 2021 la adresa electronică a avocatului Sergiu

Brînză a fost expediată copia deciziei recurate (f. d. 156).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 4 martie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Mihail Matros, reprezentat de

avocatul Sergiu Brînză, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

5

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail Matros, reprezentat de

avocatul Sergiu Brînză, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

6

de Mihail Matros, reprezentat de avocatul Sergiu Brînză urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Matros, reprezentat de

avocatul Sergiu Brînză.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7