2rac-108/21 — repararea prejudiciului material sub forma venitului ratat

2rac-108/21 — repararea prejudiciului material sub forma venitului ratat (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-108/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. N. Costaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul

recurentului Societatea cu Răspundere Limitată „Pond Trans”, Petru Loghinescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Automobilist-Bălți” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Pond

Trans” cu privire la repararea prejudiciului material sub forma venitului ratat,

încasarea dobânzii de întîrziere, a penalităților și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Automobilist-Bălți”, a fost

casată parțial hotărârea din 27 februarie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, și

în această parte a fost emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii. În rest hotărârea

a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La data de 02 octombrie 2019, S.A. „Automobilist-Bălți” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva S.R.L. „Pond Trans” cu privire la repararea

prejudiciului material sub forma venitului ratat, încasarea dobânzii de întîrziere, a

penalităților și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 20 februarie 2018, S.A.

„Automobilist-Bălți” locator și S.R.L. „Pond Trans” locatar, au încheiat contractul

nr. 04-02/18 de locațiune a încăperilor cu destinație ateliere de reparații pentru

autoturisme și transport de mărfuri cu suprafața totală de 770 m.p. amplasat în mun.

Bălți, str. Sofia 27, cu obligația pârâtului de a achita suma chiriei în mărime de 10

000 lei lunar.

Menționează reclamantul că, pe parcursul executării contractului, pârâtul a

admis un șir de încălcări, contrare prevederilor contractuale.

Afirmă reclamantul că, potrivit pct.2.2. și 4.1.din contract, pârâtul a fost

obligat să achite plata chiriei până la data de 25 a lunii următoare, condiții omise de

către ultimul.

1

Ulterior, susține reclamantul că, potrivit actului de verificare a decontărilor

reciproce, pe numele pârâtului au fost eliberate facturile fiscale care urmau să fie

achitate până la data de 25 a lunii următoare celei de facturare: LV5489898 din 15

martie 2018, LV5489917 din 04 aprilie 2018, IH0195092 din 04 mai 2018,

IH195111 din 04 iunie 2018, IH0195129 din 03 iulie 2018, IH095153 din 08 august

2018, IH195168 din 06 septembrie 2018, în total pe toată perioada contractuală a

fost facturată suma de 70 655 lei și 06 bani.

Declară că, potrivit datelor contabile, pârâtul a efectuat achitări la 18 aprilie

2018 suma de 10 000 lei, la 07 iunie 2018 suma de 10 089 lei, la 31 iulie 2018 suma

de 6000 lei, la 07 august 2018 suma de 4000 lei, la 09 octombrie 2018 suma de 20

000 lei, 31 ianuarie 2019 suma de 60 000 lei și 05 februarie 2019 suma de 14 566

lei și 02 bani. Astfel, în baza datelor respective, reclamantul i-a calculat pârâtului

pentru perioada de întârziere penalitatea contractuală în mărime de 3393 lei și 10

bani.

Menționează că, a depus în adresa pârâtului solicitări repetate cu referire la

restituirea încăperilor închiriate cu suprafața de 220 m.p. și 550 m.p. și semnarea

actelor de predare și anume scrisoarea nr. 20 din 12 septembrie 2018, notificarea nr.

31 din 01 noiembrie 2018, telegrama nr. 1182124516 din 25 octombrie 2018, însă

reieșind din faptul că pârâtul nu a reacționat la solicitări, a fost nevoit să întreprindă

măsuri urgente de remediere a situației.

Invocă că, la 20 decembrie 2018, reclamantul S.A. „Automobilist-Bălți” a

deschis forțat ușa încăperii închiriate de 220 m.p. pentru cercetarea încăperii și

pentru efectuarea urgentă a lucrărilor de reparație a sistemului electro-energetic în

vederea asigurării securității antiincendiare.

Ulterior, prin scrisoarea nr. 41 din 17 decembrie 2018, reclamantul a informat

reprezentanții legali ai pârâtului despre măsurile preconizate iar după ceva timp a

prezentat informația cu referire la situația de fapt stabilită prin Actul de constatare a

deschiderii forțate a încăperii cu suprafața de 220 m.p. din 14 martie 2019. Tot în

perioada dată, reprezentanții ambelor părți au examinat situația de fapt a încăperilor

închiriate și starea încăperii cu suprafața de 550 m.p. și au semnat Actul de primire-

predare a încăperii cu suprafața de 550 m.p. din 14 martie 2019 și Actul de constatare

a deschiderii forțate a încăperii cu suprafața de 220 m.p. din 14 martie 2018.

De asemenea, reclamantul consideră că în baza actelor semnate la 14 martie

2019 în cadrul comisiei de primire-predare a încăperilor închiriate se constată faptul

restituirii cu întârziere a bunurilor închiriate de către pârât după încetarea relațiilor

contractuale în baza cererii de reziliere. Astfel, perioadele de întârziere sunt: 01

octombrie 2018 – 20 decembrie 2018 pentru încăperea cu suprafața totală de 220

m.p. suma de 7622 lei și perioada de 01 octombrie 2018 – 14 martie 2019 pentru

încăperea cu suprafața totală de 550 m.p. suma de 39 042 lei, respectiv suma

prejudiciului material sub forma venitului ratat constituie suma de 46 664 lei.

Totodată, reclamantul consideră că obligația pârâtului este una purtătoare de

dobândă și este îndreptățit de a încasa pentru toată perioada de întârziere o dobândă

calculată reieșind din prevederile art. 585 Cod Civil, care la depunerea prezentei

acțiuni constituie suma de 5808 lei și 86 bani. Dobânda de întârziere a fost calculată

reieșind din data scadenței obligațiilor de plată în cazul în care reclamantul ar fi

transmis spre închiriere spațiul unui alt arendaș, ca bază fiind luată mărimea chiriei

de 10 000 lei lunar începând cu prima zi a lunii, totodată fiind luată în considerare

2

data de transmitere a bunului din locațiune 01 octombrie 2018 – 20 decembrie 2018

pentru încăperea cu suprafața totală de 220 m.p. suma chiriei pentru perioada

respectivă fiind 7622 lei și din data de 01 octombrie 2018 – 14 martie 2019 pentru

încăperea cu suprafața totală de 550 m.p. cu suma chiriei pentru perioada respectivă

de 39 042 lei.

Mai afirmă că, pârâtul a fost înștiințat de nenumărate ori cu privire la achitarea

datoriei, penalităților și repararea prejudiciului cauzat.

Ulterior, la 12 septembrie 2018, pârâtul a emis notificare privind rezilierea

contractului care a generat inițierea procedurii de reziliere a contractului nr. 04-02/18

din 20 februarie 2018, fiind recepționată de reclamant la aceeași dată.

Astfel, prin răspunsul nr. 20 din 12 septembrie 2018, reclamantul a manifestat

acordul de reziliere, cerând actualizarea cererii doar sub aspectul datei rezilierii și

anume 02 octombrie 2018 și a predării bunurilor la 02 octombrie 2018 prin

consemnarea acestui fapt în actul de predare-primire.

Menționează reclamantul că pârâtul nu a demonstrat buna-credință în cadrul

raportului contractual, nu a întreprins măsuri pentru încheierea actului de predare-

primire a bunurilor potrivit contractului.

Cere reclamantul S.A. „Automobilist-Bălți” repararea prejudiciului material

sub forma venitului ratat în mărime de 46 664 lei, încasarea penalității în mărime de

3393 lei și 10 bani, a dobânzii de întârziere în sumă de 5808 lei și 86 bani, a taxei de

stat în mărime de 1675 lei și 98 bani, a cheltuielilor de judecată în mărime de 1500

lei; aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii sub forma aplicării sechestrului pe

bunurile mobile/imobile și mijloacele bănești din conturile bancare ale pârâtului în

limita valorii acțiunii.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 27 februarie 2020, acțiunea

a fost admisă parțial, cu încasarea în beneficiul S.A. „Automobilist-Bălți” a

penalității în sumă de 3393 lei și 10 bani, a cheltuielilor de judecată sub forma taxei

de stat proporțional părții admise din acțiune în mărime de 270 lei. În rest acțiunea

a fost respinsă.

Prin decizia din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de către S.A. „Automobilist-Bălți”, a fost casată parțial hotărârea din 27

februarie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, și în această parte a fost emisă o

nouă hotărâre de admitere a acțiunii. În rest hotărârea a fost menținută.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță este în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța nu a constatat corect

toate circumstanțele, concluziile fiind neîntemeiate și contradictorii cu materialele

cauzei.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că, la 20 februarie 2018, S.A.

„Automobilist-Bălți” și S.R.L. „Pond Trans” au încheiat contractul nr. 04-02/18 de

locațiune a încăperilor cu destinație ateliere de reparații pentru autoturisme și

transport de mărfuri cu suprafața totală de 770 m.p. amplasat în mun. Bălți, str. Sofia

27.

De asemenea, potrivit prevederilor contractului, pentru locațiunea imobilului

locatarul achită lunar plata de 10 000 lei.

Mai mult, S.A. „Automobilist-Bălți” a eliberat pârâtului facturile fiscale pentru

plata de chirie pentru imobilele date în chirie: la 15 martie 2018, 04 aprilie 2018, 04

mai 2018, 04 iunie 2018, 03 iulie 2018, 08 august 2018 și 06 septembrie 2018 (f.d.

3

13-18).

Totodată, Colegiul a stabilit că, la 12 septembrie 2018, S.R.L. „Pond Trans” a

expediat reclamantului notificare cu privire la rezilierea contractului de locațiune din

cauza condițiilor nesatisfăcătoare.

Ulterior, reclamantul a menționat despre necesitatea respectării termenului de

20 zile prevăzute în contract, despre semnarea actului de primire-predare la 02

octombrie 2018, achitarea datoriilor acumulate până la data semnării contractului,

inclusiv calculate până la data rezilierii contractului.

Prin urmare, contractul de locațiune a fost reziliat anticipat la 02 octombrie

2018, dar, pârâtul nu și-a executat obligația de restituire propriu-zisă a bunului

imobil închiriat.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că, la 17 decembrie 2018, S.A.

„Automobilist-Bălți”, cu informarea în prealabil a pârâtului, a emis ordinul nr. 07 cu

privire la deschiderea forțată a încăperii respective, din motiv că urma de urgență să

efectueze niște lucrări de reparație a sistemului electro-energetic pentru asigurarea

securității antiincendiare (f.d. 34-35).

La caz, instanța de apel a considerat necesar casarea hotărârii primei instanțe în

partea privind repararea prejudiciului material sub forma venitului ratat cu emiterea

în această parte a unei noi hotărâre de admitere parțială a acțiunii.

În acest context, instanța de apel a indicat că, S.R.L. „Pond Trans” din inițiativa

căruia a fost reziliat contractul de locațiune la 02 octombrie 2018, nu a întreprins

nici o acțiune în sensul transmiterii efective a bunului imobil închiriat, astfel în

consecință, reclamantul, nu a obținut nici un beneficiu patrimonial din bunul indicat,

suportând venitul ratat.

Or, potrivit materialelor cauzei și anume actul de predare-primire din 14 martie

2019, abia atunci reclamantul a intrat în posesia efectivă a bunului imobil.

La 18 februarie 2021, reprezentantul recurentului S.R.L. „Pond Trans”, Petru

Loghinescu a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 12 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-o

ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1),

(2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul recurentului a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 12 noiembrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 18 februarie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea și recepționarea copiei deciziei integrale

participanților la proces la 14 ianuarie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d.98, V

II), fapt confirmat și de către recurent (f.d. 113, V II). Astfel, recursul este declarat

în termen.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 09 martie 2021

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 120, vol. II).

Prin referința depusă la 13 aprilie 2021, administratorul S.A. „Automobilist-

Bălți”, Viorel Dogotari a solicitat de a considera recursul declarat de către

reprezentantul recurentului S.R.L. „Pond Trans”, Petru Loghinescu ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către reprezentantul recurentului

S.R.L. „Pond Trans”, Petru Loghinescu, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către reprezentantul

recurentului S.R.L. „Pond Trans”, Petru Loghinescu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

5

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului S.R.L.

„Pond Trans”, Petru Loghinescu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentului

Societatea cu Răspundere Limitată „Pond Trans”, Petru Loghinescu, împotriva

deciziei din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6