2ra-462/21 — cu privire la prezentarea scuzelor oficiale si repararea prejudiciului moral

2ra-462/21 — cu privire la prezentarea scuzelor oficiale si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-462/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. R. Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Mitrofan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la prezentarea

scuzelor oficiale și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

menținută hotărârea din 3 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care

acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 28 octombrie 2019, Valeriu Mitrofan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Elenei Dogaru și Inspectoratului de Poliței Centru al DP mun. Chișinău

cu privire la prezentarea scuzelor oficiale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 1 septembrie 1985, a fost angajat prin

ordinul nr. 51 în calitate de profesor de științe sociale și geografie, în cadrul

Tehnicumului de Construcții din or. Chișinău (succesor de drept fiind Centrul de

Excelență în Construcții din or. Chișinău).

După șapte ani de activitate, prin ordinul nr. 15-c din 30 martie 1992, a fost

numit în funcția de director adjunct pe educație, cu dreptul de a citi 360 ore.

A relatat că, odată ce a devenit vacantă funcția de director al Colegiului

Industrial și de Construcții din or. Chișinău (în prezent Centrul de Excelență în

Construcții din or. Chișinău), ministrul învățământului, în persoana lui Gheorghe

Sima, la 28 mai 2002, l-a numit în calitate de director-interimar al Colegiului

Industrial și de Construcții din or. Chișinău.

La 12 noiembrie 2002, în mod abuziv, directorul Valeriu Pelivan (actualul

director care este în funcție pe parcursul a 17 ani consecutiv), a emis ordinul

nr. 35-p, prin care dânsul a fost eliberat din funcția de director-interimar al

1

Colegiului Industrial și de Construcții din or. Chișinău, iar la 27 martie 2003, la fel

în mod abuziv, a fost emis ordinul nr. 61-p, prin care a fost eliberat din funcția de

director-adjunct pe educație, continuând să-și îndeplinească funcția de profesor.

Despre gestionarea frauduloasă a resurselor financiare, a bunurilor mobile și

imobile la Colegiul Industrial și de Construcții din or. Chișinău de către directorul

Valeriu Pelivan a sesizat organele de control.

Ca rezultat, la 3 octombrie 2006 a fost întocmit actul de control privind

rezultatele reviziei la Colegiu Industrial și de Construcții din or. Chișinău, prin care

a fost confirmată gestionarea frauduloasă.

Pentru a acoperi și stopa fărădelegile comise, Valeriu Pelivan împreună cu

unii angajați din sistemul procuraturii, poliției și alte persoane influente, au

întreprins toate măsurile posibile și imposibile pentru a-l izola, înaintând diferite

plângeri la toate organele de control, procuratură, poliție ș. a., iar ca rezultat i-au fost

deschise zeci de dosare penale cu zeci de capete de acuzare, ulterior conexate

într-un singur dosar.

A menționat reclamantul că cel mai grav este faptul că, sub influența

directorului Valeriu Pelivan, probabil și sub presiunea acestuia, un șir de profesori,

angajați și elevi au depus declarații false împotriva lui.

Declarațiile acestor persoane au stat la baza emiterii sentinței ilegale de

condamnare din 20 noiembrie 2006, care ulterior prin hotărârea CEDO și decizia din

1 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată, iar dânsul a fost achitat.

A precizat că prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilegale și abuzive ale

organelor de drept este enorm și se argumentează prin următoarele.

Astfel, timp de 11 ani și 5 luni a fost lipsit de dreptul de a-și exercita profesia

obținută la Universitatea de Stat, nu a avut posibilitatea să meargă la cursurile de

recalificare organizate de Ministerul Educației în domeniul în care a activat.

Pe parcursul acestei perioade de timp a fost nevoit să exerseze diferite profesii

pentru a-și întreține familia, profesii ce nu au nimic comun cu profesia pe care o

exercita la colegiu, fiind privat ilegal de dreptul de a exercita funcția de profesor și

de dreptul de a obține grad didactic.

Elevii și studenții și-au schimbat atitudinea și impresia față de el, astfel, stima

și respectul care prin muncă a fost acumulat pe parcursul a 21 de ani de activitate în

această instituție, într-o singură zi a fost distrusă, ca rezultat a fost izgonit din

domeniul educației.

Iar aceste acțiuni au avut un impact distrugător pentru familia sa, din motiv că

soția și copilul minor le-au perceput destul de bolnăvicios și cu teamă.

De asemenea, acțiunile ilegale au influențat negativ asupra comportamentului

fiului său, care mereu în diferite discuții era întrebat de foștii săi elevi, studenți și

profesori din colegiu, de ce s-a întâmplat așa ceva și ce va face tăticul tău.

Durerea sufletească a fost amplificată la constatarea faptului că fiul său a fost

izolat o perioadă lungă de timp de colegii de liceu și cei de la locul de trai, purtând

în suflet amprenta unui copil de profesor urmărit penal, care a fost dat afară de la

lucru din instituția unde fiul își continua studiile, fapt ce a sporit afecțiuni de ordin

moral și psihic în procesul de instruire și comunicare cu semenii săi.

2

O durere enormă sufletească pe care niciodată nu va fi posibil de recuperat a

fost cauzată și părinților lui, care nu puteau să înțeleagă cum a fost posibil ca fiul lor

care a absolvit școala din sat cu mențiune, a ajuns să fie urmărit penal și eliberat din

instituția în care a activat timp de 21 de ani consecutiv.

A subliniat reclamantul că aceste acțiuni ilegale i-au creat o durere psihologică

și sufletească enormă, menționând că, atunci când se întâlnea cu foștii absolvenți ai

Colegiului Industrial și de Construcții din or. Chișinău și unii profesori cu care a

activat timp de 21 ani, toți îl întrebau de ce s-a întâmplat așa ceva, iar dânsul nu avea

argumentele necesare, din motiv că exista o decizie a instanței de judecată la acel

moment, care nu i-a permis restabilirea în funcție.

Unsprezece ani și cinci luni de înjosire și umilință din viață, pierduți prin lupte

interminabile cu instanțele naționale.

Motivul prin care Curtea Supremă de Justiție i-a respins recursul privind

anularea ordinului și restabilirea în funcție, menționând că totuși dânsul a fost

recunoscut vinovat și nu a fost achitat și informația de pe pagina web a instanțelor

de judecată unde este păstrată inscripția precum că a fost condamnat în baza art. 190

CP, îi cauzează enorme emoții negative și pagube morale inestimabile.

Pe parcursul acestor 11 ani și 5 luni a încercat de zeci de ori să se angajeze în

unele instituții de profil, conform specialității, însă toți se uitau straniu și îi dădeau

un răspuns negativ din cauza celor menționate mai sus.

La fel, a accentuat reclamantul că pe pagina web a Curții de Apel Chișinău,

când este accesat numele Valeriu Mitrofan apare de nenumărate ori inscripția acuzat

pentru escrocherie.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunole ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea OUP al SUP CPS Centru

mun. Chișinău, Elena Dogaru, care a condus urmărirea penală în dosarele intentate

în mod abuziv și ilegal împotriva lui, să aducă scuze oficiale în numele statului în

formă scrisă la locul de muncă – Centrul de Excelență în Construcții din or. Chișinău,

în Monitorul Oficial, posturile de televiziune Moldova 1, Protv Moldova, Prime TV

și Publica TV, din contul pârâtului, precum și repararea prejudiciului moral din

contul Elenei Dogaru în beneficiul lui în mărime de 500 000 de lei.

Pe parcursul examinării cauzei, Valeriu Mitrofan a depus cerere privind

concretizarea cerințelor împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Elena Dogaru, Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Inspectoratul de Poliție Centru al DP mun. Chișinău, prin care a solicitat obligarea

Ministerului Justiției al Republicii Moldova să ceară scuze oficiale în numele

statului la TV Moldova 1 și la locul de muncă Centrul de Excelență în Construcții

din or. Chișinău, precum și repararea prejudiciului moral în mărime de 500 000 de

lei.

Prin hotărârea din 3 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

3

A fost încasată din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Valeriu Mitrofan suma de 100 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral.

A fost respinsă pretenția lui Valeriu Mitrofan cu privire la prezentarea

scuzelor oficiale, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărârea

primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au stabilit că Valeriu Mitrofan, în baza prevederilor art. 2007, 2037 Cod civil și

art. 11 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, are dreptul de a solicita repararea

prejudiciului moral pentru supunerea neîntemeiată la urmărire penală.

În susținerea pretenției privind încasarea sumei de 100 000 de lei, prima

instanță și instanța de apel au reținut că din natura drepturilor lezate, de caracterul și

gravitatea suferințelor suportate, de statutul social al persoanei și faptul că

reclamantul a fost pus sub învinuire, aplicate măsuri preventive sub formă de arest

preventiv, a fost condamnat la pedeapsă cu închisoare, iar toate procedurile pe

marginea cauzelor penale în privința lui Valeriu Mitrofan au durat pe parcursul a

multor ani în perioada 2004 - 2016 (11 ani 5 luni = 137 de luni), ani care nu se pot

recupera pentru nimeni și au fost petrecuți în suferințe cauzate de urmăriri penale pe

o multitudine de cauze penale intentate cu rapiditate una după alta, numeroase

procese de judecată, condamnări, practic o luptă de peste 11 ani pentru a-și

demonstra dreptatea și nevinovăția și a obține o sentință de achitare, ajungând și la

CEDO cu plângeri pe marginea acestor proceduri penale, unde a avut câștig de

cauză.

La 1 februarie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală, fiind pasibilă casării.

A evidențiat că la 15 ianuarie 2013, CtEDO a pronunțat hotărârea Mitrofan c.

Moldovei (cererea nr. 50054/07) prin care a constatat violarea art. 3, 6, 13 din

Convenție, în legătură cu cercetarea penală a intimatului, acordându-i acestuia suma

de 5 000 de euro cu titlu de prejudiciu și 1 500 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Astfel, circumstanțele pe care intimatul le-a invocat drept cauze ale

prejudiciului moral sunt aceleași pentru care CtEDO a oferit deja compensații.

Prin urmare, instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să țină cont de

această situație juridică, neadmițând încasarea prejudiciului pentru aceeași cauză.

Mai mult, suma prejudiciului moral nu este justificată în condițiile în care

statul a remediat de fapt situația intimatul prin revizuirea cauzei și achitarea acestuia

din urmă în anul 2016.

4

A reținut că pretențiile lui Valeriu Mitrofan sunt neîntemeiate, în condițiile în

care ultimul nu a fost tras la răspundere penală și nici nu i s-a acordat statutul de

condamnat, fiind doar în calitate de învinuit de comiterea unei infracțiuni în baza

probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, or în privința acestuia nici nu a fost

emisă o sentință definitivă de condamnare.

La fel, a remarcat că pentru a fi în prezența unei acțiuni civile întemeiate nu

este suficient de a fi întrunite doar prevederile art. 6 din Legea nr. 1545, dar și

prevederile art. 3 alin. (1) din aceiași lege.

Respectiv, în acest caz urmează de respins prezenta acțiune civilă ca fiind

neîntemeiată. Or, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage

răspunderea statului.

În această ordine de idei, este important și necesar să se constate ilegalitatea

actului procedural emis de către organul de drept.

Astfel, referitor la aplicarea în privința intimatului a măsurilor procesuale, a

precizat că aceste măsuri procesuale sunt prevăzute de legislația procesual penală și

care urmau a fi aplicate pentru cazul de infracțiune săvârșirea căreia îi era imputată.

A învederat că prevederile Legii nr. 1545 nu acordă dreptul în mod automat

la prejudiciu moral, în lipsa dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma

încălcării dreptului garantat de lege.

La caz, intimatul nu a demonstrat prin mijloace de probă concludente,

pertinente și utile (cu titlu de exemplu: ordonanța organului ierarhic superior,

încheierea judecătorului de instrucție, încheiere interlocutorie) faptul că organul de

urmărire penală sau instanța de judecată a admis careva încălcări procesuale în

privința sa.

Totodată, existența unei sentințe de achitare, a unei ordonanțe de scoatere de

sub urmărire penală sau încetarea procesului nu denotă faptul că organul de urmărire

penală a admis careva acțiuni ilicite.

Intimatul nu a prezentat careva probe concludente, pertinente, utile și veridice

prin care să convingă instanța că învinuirea sa ar fi avut careva efecte negative asupra

reputației sale. Or, acest fapt contravine prevederilor art. 118 alin. (1) CPC.

Astfel, Valeriu Mitrofan nu a prezentat probe justificative care ar demonstra

prezența unor suferințe cauzate, deoarece toate argumentele invocate întru motivarea

pretenției de încasare a prejudiciului moral, poartă un caracter declarativ, formal,

fără a dispune de careva suport probatoriu și legal.

La 22 februarie 2021, în adresa lui Valeriu Mitrofan și Procuraturii Generale

a Republicii Moldova a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 95 vol. II), fiind recepționată de către Procuratura Generală a

Republicii Moldova la data de 25 februarie 2021, ceea ce se atestă prin avizul de

recepție anexat la actele cauzei (f. d. 96 vol. II), iar corespondența expediată în

adresa lui Valeriu Mitrofan a fost returnată de către oficiul poștal cu mențiunea

„nereclamat” (f. d. 97 vol. II)

5

La 16 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Procuratura Generală a

Republicii Moldova a depus referință la recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, prin care a solicitat admiterea recursului.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Valeriu Mitrofan să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

data de 11 ianuarie 2021 la adresa electronică a recurentului, fapt ce se confirmă prin

extrasul poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 79 vol. II).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 1 februarie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

6

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Ministerul Justiției al Republicii Moldova urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7