2ra-653/21 — înlăturarea obstacolelor

Dosarul nr. 2ra-653/21

Prima instanță - (Judecătoria Criuleni, sediul central) jud: R. Țurcan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: N. Budăi, A Malîi, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Pînzari,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Igor

Pînzari împotriva Tatianei Guzun cu privire la înlăturarea obstacolelor în exercitarea

dreptului de proprietate și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 1 iulie 2019, avocatul Pavel Croitoru, acționând în numele și interesele lui

Igor Pînzari, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Guzun, prin

care a solicitat obligarea pârâtei să demoleze construcția accesorie amplasată pe

terenul ce-i aparține, alipită de terenul cu nr. cadastral xxxxx, pe cheltuiala proprie;

obligarea pârâtei de a scoate arborele de nuc amplasat pe terenul ce-i aparține la o

distanță de 0.82 metri de hotarul terenului cu nr. cadastral xxxxx, pe cheltuiala

proprie; compensarea cheltuielilor de judecată.

Conform cererii de chemare în judecată, motivele acțiunii se rezumă la

următoarele circumstanțe de fapt.

Reclamantul Pînzari Igor este proprietarul terenului cu nr. cadastral xxxxx din

r-nul Criuleni, s. Măgdăcești și al construcțiilor amplasate pe acest teren, și anume

casa de locuit și două construcții accesorii.

Amplasarea construcțiilor și hotarele terenului sunt clar stabilite pe planul

topografic pentru actualizarea planului geometric executat de către SC „Top expert”

SRL, observându-se casa de locuit cu nr. cadastral xxxxx, marcată cu semnul

convențional PL, construcția accesorie cu nr. cadastral xxxxx marcată cu semnul

convențional PN și altă construcție accesorie (garaj) cu nr. cadastral xxxxx alipită

casei de locuit marcată cu semnul convențional PN garaj.

Terenul reclamantului este delimitat de terenurile vecine prin linia (continuă)

de hotar.

Pe plan este stabilită existența construcției accesorie nelocativă marcată cu

semnul convențional PN alipită construcției accesorie (garaj) cu nr. cadastral xxxxx

1

și un arbore de nuc, ambele bunuri fiind amplasate pe terenul vecin ce aparține

pârâtei.

Din motiv că construcția accesorie ce aparține pârâtei Guzun Tatiana se află la

hotarul terenului și este alipită construcției accesorie a reclamantului, în caz de

incendiu există pericolul real de a fi afectate atât construcția accesorie cât și casa de

locuit a reclamantului.

Iar pentru a evita careva pagube și a minimiza prejudiciile provocate de un

posibil incendiu, este necesară demolarea construcției ce aparține pârâtei.

Potrivit pct. 2.12 și anexa nr. 1 din actul normativ în construcții CHиП 2.07.01-

89 (Градостроительство. Планировка и застройка городских и сельских

поселений) distanța minimă pentru edificarea construcțiilor este de 1 metru de la

hotarul terenului și, distanța anti incendiară, în dependență de gradul de rezistență la

foc al construcțiilor, nu poate fi mai mică de 6 metri în raport cu alte construcții

(actul normativ stabilește distanța de 6 metri pentru construcțiile care au cel mai înalt

grad de rezistență anti incendiară, respectiv rezultă că distanța dintre construcții nu

poate fi mai mică de 6 metri).

Contrar prevederilor menționate, construcția accesorie amplasată pe terenul

vecin alipită construcției accesorie (garaj) cu nr. cadastral xxxxx a fost construită de

către pârâtă Guzun Tatiana nefiind păstrată distanța de 1 metru de la hotar și distanța

anti incendiară de minim 6 metri.

Nerespectarea distanței anti incendiare reprezintă o atentare inadmisibilă în

sensul art. 558 din Codul civil, or datorită faptului că nu sunt respectate normativele

în construcții în domeniul anti incendiar, nefiind păstrată distanța minimă, există

pericolul real în cazul unui foc că acesta se va extinde asupra proprietății

reclamantului, fapt ce poate avea urmări iremediabile.

Contrar art. 598 alin. (2) din Codul civil, arborele de nuc este amplasat la o

distanță mai mică de 2 metri de linia de hotar, fapt confirmat atât prin planul

topografic cât și prin actul de constatare pe teren datat cu 28 octombrie 2018, care

stabilește existența unui nuc cu înălțimea aproximativă de 7-8 metri, situat pe terenul

adiacent la o distanță de 0.82 metri de hotarul terenului cu nr. cadastral xxxxx.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul central,

cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Pavel Croitoru în interesele lui

Igor Pînzari împotriva Tatianei Guzun, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 18 noiembrie 2019, avocatul Pavel Croitoru, în interesele lui Igor Pînzari, a

depus cerere de apel nemotivată, solicitând casarea hotărârii și emiterea unei hotărâri

noi de admiterea a acțiunii integral.

Prin decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de avocatul Pavel Croitoru, în interesele lui Igor Pînzari și s-a menținut

hotărârea din11 noiembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul central.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția data de prima

instanță privind respingerea acțiunii este întemeiată și corectă, or, reclamantul acesta

nu a prezentat probe suficiente și pertinente care ar demonstra atentarea în mod

inadmisibil asupra terenului lui și crearea incomodităților și deranjului semnificativ.

Mai mult ca atât, materialele cauzei nu evidențiază posibilitatea demolării unei

construcții ce depășește limitele prevăzute de documentația tehnică, fără a aduce

atingere lucrărilor efectuate corespunzător, or, demolarea construcției invocate va

2

reprezenta o atingere inadmisibilă a dreptului de proprietate, garantat de art. 1

Protocolul nr. 1 CEDO.

La 18 februarie 2021, prin intermediul poștei (f.d. 112), Igor Pînzari a declarat

recurs împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei și emiterea unei hotărâri noi de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-o

ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1),

(2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

La concret, a susținut că la soluționarea cauzei, instanțele au încălcat normele

dreptului material, întrucât nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și anume

art. 598 din Codul civil.

Totodată, instanțele au apreciat probele arbitrar. Instanța de fond și de apel nu

au identificat amplasarea corectă a arborelui aflat în litigiu, considerând că nucul

pentru care se solicită defrișarea se află pe terenul administrației publice locale.

Temeinicia acestui argument, se bazează pe răspunsul Consiliului Raional Criuleni

nr. 116 din 26.08.2016. De fapt, conform planului topografic sunt 2 arbori specia

nuc, unul pe terenul intimatei (indicele de distanță 101.32) și altul pe terenul

administrației publice locale (indicele de distanță 101.30).

Astfel, instanțele de fond și de apel au apreciat arbitrar probele, ignorând

probele prezentate de recurent, care confirmă solicitarea defrișării arborelui de la

indicele de distanță 101.32.

Totodată, instanțele de fond și de apel au dat o apreciere greșită răspunsului

Consiliului Raional Criuleni din 26.08.2016, or, prin răspunsul său, Consiliului

Raional Criuleni s-a referit doar la posibilitatea defrișării unui nuc aflat pe terenul

public, dar nu și pe terenul intimatei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că decizia integrală a instanței de apel a fost expediată

recurentului, prin intermediul poștei, la 8 decembrie 2020, însă dovada legală de

recepționarea lipsește. Totodată, în cererea de recurs s-a menționat că aceasta a fost

recepționată la începutul lunii ianuarie 2020.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul depus la 18 februarie

2021, este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatei cererea de recurs, informând-

o despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

3

Însă până la data examinării admisibilității cererii de recurs, Tatiana Guzun nu

a depus referință, prin care să-și exprime poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

4

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Igor

Pînzari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Igor Pînzari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5