3ra-210/21 — anularea dispozitiei

Dosarul nr. 3ra-210/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, Gr. Dașchevici, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

7 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului general

interimar al municipiului Chișinău – Ruslan Codreanu, persoane terțe Ilie Golub,

Vasile Efros și Veaceslav Savițchi cu privire la anularea dispoziției,

împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost casată hotărârea din 2 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a

emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 28 februarie 2019, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva

Primarului general interimar al municipiului Chișinău – Ruslan Codreanu, persoane

terțe Ilie Golub, Vasile Efros și Veaceslav Savițchi cu privire la anularea dispoziției.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 20 noiembrie 2018,

Primarul general interimar al municipiului Chișinău a emis dispoziția nr.475-dc „cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a menționat că în temeiul art. 64

din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009,

a efectuat controlul de legalitate al dispoziției menționate și a constatat că a fost emisă

contrar prevederilor legislației.

Reclamantul a notat că în conformitate cu art. 68 alin. (2) din Legea privind

administrația publică locală, pct. 9, subpct. 2) lit. a) din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, la data de 9

ianuarie 2019 a fost înaintată notificarea nr. 1304/OT4-11, prin care s-a solicitat

abrogarea actului administrativ. Însă, prin răspunsul nr. 02-119/126 din 30 ianuarie

1

2019, au fost informați despre faptul că emitentul consideră actul administrativ legal și

nu sunt careva temeiuri în vederea abrogării acestuia. Drept urmare, înaintează

prezenta acțiune.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a specificat că, conform

dispoziției sus enunțate s-a dispus aplicarea sancțiunilor disciplinare lui Ilie Golub –șef

interimar al Întreprinderii municipale pentru servicii locative a sectorului Buiucani, lui

Vasile Efros – șef interimar al Întreprinderii municipale pentru servicii locative a

sectorului Râșcani și lui Veaceslav Savițchi – șef interimar al Întreprinderii municipale

pentru servicii locative a sectorului Centru.

În continuare, s-a invocat prevederile art. 207 alin. (1) din Codul muncii, care

notează că sancțiunea disciplinară se aplică de organul căruia i se atribuie dreptul de

angajare (alegere, confirmare sau numire în funcție) a salariatului respectiv. Totodată,

art. 208 alin. (1) din cod, prevede modul de aplicare a sancțiunilor disciplinare, potrivit

căruia până la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat să ceară în scris

salariatului o explicație scrisă privind fapta comisă. Explicația privind fapta comisă

poate fi prezentată de către salariat în termen de 5 zile lucrătoare de la data solicitării.

Refuzul de a prezenta explicația cerută se consemnează într-un proces-verbal semnat

de un reprezentant al angajatorului și un reprezentant al salariaților.

Ținând cont de cele relatate, reclamantul a notat că actul administrativ contestat a

fost emis cu depășirea competențelor autorității publice executive, astfel, Primarul

general interimar al municipiului Chișinău nu are competența de aplicare a sancțiunii

disciplinare lui Ilie Golub, Vasile Efros și Veaceslav Savițchi, prerogativa respectivă

revenindu-i Consiliului municipal Chișinău.

Reclamantul a mai precizat că, normele specificate mai sus prevăd, în mod expres,

conduita de urmat, nu admit abateri, iar încălcarea acestor norme duce la nulitatea

actului. Astfel, în temeiul art. 220 alin. (1) din Codul civil, actul juridic care contravine

normelor imperative este nul, iar conform art. 26 lit. a) și b) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793/2000, constituie temei de anulare a actului administrativ, dacă

acesta este emis contrar prevederilor legale sau dacă este emis cu încălcarea

competenței.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea dispoziției nr.

475-dc din 20 noiembrie 2018 „cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare”.

Prin hotărârea din 2 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat. S-a

anulat dispoziția nr. 475-dc din 20 noiembrie 2018 „cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare”.

La 16 iulie 2019, Primarul general interimar al municipiului Chișinău a depus apel

împotriva hotărârii din 2 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 17

septembrie 2019, a depus motivarea apelului.

Prin decizia din 2 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Primarul general interimar al municipiului Chișinău și s-a menținut

hotărârea din 2 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 12 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost casată

integral decizia din 2 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza

Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost casată

hotărârea din 2 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă

2

hotărâre prin care acțiunea depusă de către Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că deși potrivit extraselor din

Registrul de stat al persoanelor juridice, fondatorul întreprinderilor municipale, ale

căror administratori sunt terții, este Consiliul municipal Chișinău, legea în vigoare la

data emiterii dispoziției contestate atribuie competența privind numirea, modificarea,

suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă cu conducătorii

întreprinderilor municipale, conducerea și controlul activității acestora, Primarului

General al municipiului Chișinău.

Drept urmare, instanța inferioară a notat că în raporturile de muncă dintre

conducătorii întreprinderilor municipale calitatea de angajator sunt realizate din

numele fondatorului de către Primarul General al municipiului Chișinău, motiv pentru

care s-a conchis că emitentul dispoziției contestate în speță este autoritatea abilitată de

a acționa din numele angajatorului terților la realizarea raporturilor de muncă cu

aceștia și, respectiv, de a aplica sancțiuni disciplinare în ordinea stabilită de art. 206-

207 din Codul muncii.

Subsecvent, instanța de apel a constatat neîntrunirea în speță a temeiurilor instituite

de lege pentru anularea dispoziției contestate de către intimat.

La data de 20 noiembrie 2020, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

declarat recurs împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii

instanței de fond.

În motivarea cererii de recurs a invocat că consideră decizia instanței de apel ca

fiind nefondată și pasibilă de a fi casată, deoarece a fost adoptată cu încălcarea

normelor de drept material.

Recurentul a menționat că actul administrativ contestat a fost emis cu depășirea

competențelor autorității publice executive, întrucât în conformitate cu prevederile

cadrului legal invocat, Primarul general interimar al municipiului Chișinău nu are

competența de aplicare a sancțiunii disciplinare lui Ilie Golub, Vasile Efros și

Veaceslav Savițchi, prerogativa respectivă revenindu-i Consiliului municipal Chișinău.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 244 alin. (1), art.

248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, art. 429, 430, 431, 432, 434 din Codul de

procedură civilă.

La 26 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților pentru

notificare copia recursului motivat depus de către Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat, explicându-le dreptul de a depune referință asupra criticilor

formulate în recurs (f.d.80, Vol. II), însă, intimații nu au făcut uz de drepturile

procedurale și nu au depus referințe asupra recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

3

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 septembrie

2020.

Totodată, se constată că decizia instanței de apel a fost notificată recurentului la

data de 11 noiembrie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție/livrare anexat la

materialele cauzei (f.d. 65, vol. II).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat, s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul la 20 noiembrie 2020, în

termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

4

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

5