2ra-232/21 — cu privire la incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-232/21

Prima instanță: Judecătoria Criuleni sediul central (jud. V. Suciu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Organizația de Creditare Nebancară „Ideal Credit” Societate cu Răspundere Limitată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Organizației de Creditare

Nebancară „Ideal Credit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Zinaidei

Ciobanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Zinaida Ciobanu, reprezentată de avocatul Marcel

Popescu, casată încheierea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Criuleni sediul central și

hotărârea din 11 decembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni sediul central și emisă o

hotărâre nouă, prin care a fost admisă excepția de tardivitate și respinsă acțiunea ca

tardivă

constată:

La 16 mai 2019, OCN „Ideal Credit” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Zinaidei Ciobanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că Nicolae Cojuhari, în temeiul contractului de

împrumut din 9 noiembrie 2014, a acordat Zinaidei Ciobanu cu titlu de împrumut

suma de 167 400 de lei.

Ulterior, la 17 iulie 2015, între Nicolae Cojuhari și OCN „Ideal Credit” SRL

a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 2, prin care Nicolae Cojuhari, în

calitatea de cedent, a transmis creanța în valoare nominală totală de 167 400 de lei

cesionarului OCN „Ideal Credit” SRL.

A comunicat că la 21 august 2015, în adresa Zinaidei Ciobanu a fost expediată

cererea de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară, prin care acesteia

1

i-au fost comunicate pretențiile OCN „Ideal Credit” SRL și posibilitatea de a achita

datoria în termen de 7 zile calendaristice, însă cererea adresată a rămas fără răspuns.

A evidențiat că prin neexecutarea în termen a obligațiilor contractuale,

Zinaida Ciobanu admite o încălcare gravă atât a intereselor OCN „Ideal Credit”

SRL, cât și a legislației în vigoare privind executarea obligațiilor.

Totodată, a menționat că pentru perioada de întârziere, pârâtei i-а fost

calculată dobânda de întârziere în mărime de 11 103,43 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 514, 572, 602, 970,

1236, 1243 Cod civil, art. 33, 331, 38, 166, 167, 206, 243 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Zinada Ciobanu în beneficiul

OCN „Ideal Credit” SRL a datoriei în mărime de 167 400 de lei, a dobânzii de

întârziere în mărime de 11 103,43 de lei și a taxei de stat în mărime de 5 355,10 de

lei, în total suma de 183 858,53 de lei.

La 18 iunie 2019, Zinainda Ciobanu a depus referință la cererea de chemare

în judecată a OCN „Ideal Credit” SRL, prin care a invocat excepția de tardivitate în

conformitate cu prevederile art. 186 lit. h) și art. 1861 CPC, solicitând respingea

acțiunii ca fiind tardivă.

Prin încheierea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Criuleni sediul central, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată cererea privind excepția de tardivitate înaintată de

reprezentantul pârâtei, avocatul Marcel Popescu.

În susținerea acestei concluzii, prima instanță a constatat că OCN „Ideal

Credit” SRL s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Zinaidei

Ciobanu privind încasarea datoriei încă la 28 iunie 2016, care aflându-se în proces

de examinare în instanța de judecată, la 15 ianuarie 2019, prin încheierea Curții de

Apel Chișinău, a fost restituită ca tardivă cererea de recurs depusă de OCN „Ideal

Credit” SRL împotriva încheierii din 4 iunie 2018 a Judecătoriei Criuleni sediul

central, prin care cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol în temeiul

art. 267 lit. k) CPC, deoarece nu a fost achitată taxa de stat până la data indicată de

instanță.

Reieșind din prevederile art. 402 alin. (2) Cod civil și având în vedere că

ultima încheiere a instanței de judecată a fost emisă la 15 ianuarie 2019, iar cererea

de chemare în judecată a fost depusă la 16 mai 2019, adică în interiorul termenului

de 6 luni, prima instanță a ajuns la concluzia de a respinge ca neîntemeiată cerere

privind excepția de tardivitate înaintată de Zinaida Ciobanu.

Prin hotărârea din 11 decembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni sediul central, a

fost admisă acțiunea integral.

Au fost încasate de la Zinaida Ciobanu în beneficiul OCN „Ideal Credit” SRL

datoria contractuală în sumă de 167 400 de lei, dobânda de întârziere în mărime de

11 103,43 de lei și cheltuielile judiciare legate de plata taxei de stat în sumă de

5 355,10 de lei, în total suma de 183 858,53 lei de lei.

În susținerea soluției emise, prima instanță a reținut că creanța reclamantei

este exigibilă și reală, iar pârâta se eschivează și nu-și execută obligația de a restitui

datoria, încălcând prevederile contractuale, astfel, urmează să achite datoria

2

acumulată conform contractului de împrumut din 9 noiembrie 2014 în mărime de

167 400 de lei și dobânda de întârziere în mărime de 11 103,43 de lei.

Prin decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Zinaida Ciobanu, reprezentată de avocatul Marcel Popescu, casată

încheierea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Criuleni sediul central și hotărârea din

11 decembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni sediul central și emisă o hotărâre nouă,

prin care a fost admisă excepția de tardivitate invocată de Zinaida Ciobanu,

reprezentată de avocatul Marcel Popescu.

A fost respinsă acțiunea ca tardivă.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că potrivit

contractului de împrumut din 9 noiembrie 2014, Nicolae Cojuhari i-a acordat

Zinaidei Ciobanu un împrumut în sumă de 167 400 de lei pe un termen de până la

31 mai 2015.

De asemenea, instanța de apel a reținut că data limită până la care urma să se

adreseze OCN „Ideal Credit” SRL în instanța de judecată a expirat la 31 mai 2018,

pe când prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă la 16 mai 2019,

respectiv peste 11 luni și 16 zile de la data expirării termenului de prescripție.

Instanța de apel a conchis ca fiind nefondate trimiterile primei instanțe și ale

intimatei la redacția art. 402 alin. (2) Cod civil, în vigoare din 1 martie 2019.

Astfel, a considerat că speței sunt aplicabile prevederile Codului civil în

redacția Legii nr. 1107-XV din 6 iunie 2002, în vigoare până la 1 martie 2019, și

nicidecum prevederile Codului civil, cu modificările operate prin Legea

nr. 133/2018 din 1 martie 2019.

La 18 decembrie 2020, OCN „Ideal Credit” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri

de menținere a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, nefondată, emisă prin interpretarea eronată și subiectivă

a legislației.

A considerat eronată poziția instanței de apel privind concurența normelor

aplicabile cazului, or determinarea termenului de prescripție extinctivă în speță a

avut loc prin interpretarea subiectivă și incompletă a legislației în vigoare.

Instanța de apel a reținut principiul neretroactivității legii civile prevăzut în

art. 7 CPC, însă alineatul 6 al aceleiași norme prevede excepții de aplicabilitate în

timp a legii în dependență de instituția civilă supusă discuției.

Astfel, în sensul normei menționate dispozițiile legii noi privitor la termenele

de prescripție extinctivă sunt regăsite în art. 402 alin. (2) Cod civil, or termenul de

prescripție extinctivă a curs până la 16 mai 2019, iar legea nouă ce reglementează

termenul de prescripție (care prelungește termenul în favoarea creditorului) a intrat

în vigoare în luna martie 2019.

Neretroactivitatea legii civile ca principiu general are rațiunea de a stabili o

conduită juridică a părților la momentul încheierii actului juridic și de care acestea

urmează a se ghida pe parcursul executării actului juridic, însă, termenul de

3

prescripție al acțiunii este o condiție juridică stabilită prin lege (și nu convențional)

și poate fi modificată de legiuitor în timp.

Respectiv, neretroactivitatea legii nu poate fi aplicată asupra termenului de

prescripție, condițiile de survenire, expirare și aplicare a acestei instituții de drept

civil fiind expuse distinct de legiuitor. Or, nu în zadar în art. 7 Cod civil, atât în

redacția veche, cât și în redacția nouă, legiuitorul a reglementat prescripția extinctivă

ca o derogare de la norma generală.

Prin urmare, instanța de apel eronat s-a limitat la invocarea normelor generale

ale aplicabilității în timp a normelor civile, or prescripția extinctivă în timp este

reglementată diferit.

De asemenea, a considerat că instanța de apel eronat a aplicat termenul de

prescripție raportat la legea veche, a reținut ca aplicabile prevederile art. 271 și 272

Cod civil, însă, a omis să se pronunțe asupra art. 277 și 278 Cod civil.

Așadar, reieșind din prevederile art. 277 și 278 Cod civil, a menționat

recurenta că, termenul de prescripție extinctivă s-a întrerupt odată cu formularea

acțiunii în anul 2016, iar după ce acțiunea a fost scoasă de pe rol definitiv și

irevocabil, din acest moment începe a curge un nou termen.

La 12 februarie 2021, Zinaida Ciobanu a depus referință la recursul declarat

de OCN „Ideal Credit” SRL, solicitând respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 7 octombrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 168), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă

la materialele dosarului lipsesc.

Totodată, se mai constată că la 7 octombrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a

expediat copia deciziei contestate la o adresă electronică greșită a OCN „Ideal

Credit” SRL - legal@pfcb.md (f. d. 167), adresa electronică corectă fiind –

legal@pfbc.md, indicată în antetul cererii de chemare în judecată, precum și în

prezenta cerere de recurs.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 18 decembrie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de OCN „Ideal Credit” SRL,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

4

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de OCN „Ideal Credit” SRL, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de OCN „Ideal Credit” SRL urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Organizația de Creditare

Nebancară „Ideal Credit” Societate cu Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6