2ra-47/21 — reparaea prejudiciului material și moral

2ra-47/21 — reparaea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-47/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Cotorobai, A. Bostan, M. Anton)

DECIZIE

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Eugeniu Glușcenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Eugeniu

Glușcenco împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Diversystems” și Gheorghe

Calancea cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Eugeniu Glușcenco, a fost admis apelul declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Diversystems”, a fost casată parțial hotărârea din 30 mai 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost pronunțată în această parte o hotărâre

nouă,

constată:

La data de 08 septembrie 2018 Eugeniu Glușcenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Diversystems” și Gheorghe Calancea cu privire la repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 25 aprilie 2018, Gheorghe

Calancea, angajat al SRL „Diversystems”, conducând automobilul de serviciu de model

Skoda Fabia, n/î XXXXX, a încălcat Regulamentul circulației rutiere, a ieșit pe

contrasens și i-a tamponat automobilul, avariindu-l grav. Vinovăția lui Gheorghe

Calancea a fost dovedită prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI03

804994 din 25 aprilie 2018.

A susținut că, urmare a acțiunilor ilicite ale lui Gheorghe Calancea, a fost lipsit

de propriul mijloc de transport, fiind nevoit să închirieze un alt automobil. Astfel, a

suferit un prejudiciu material sub forma prețului locațiunii în mărime de 10 000 de lei,

fapt confirmat prin contractul încheiat și documentele de plată a locațiunii și a

impozitelor.

1

Reclamantul a menționat că, având în vedere că despăgubirea de asigurare a fost

achitată la data de 17 iulie 2018, a fost nevoit să închirieze un alt automobil pe o

perioadă de peste 4 luni, prețul locațiunii și respectiv, a prejudiciului material, pentru

această perioadă, fiind de 40 000 de lei.

A accentuat că, prin contravenția săvârșită de pârât, i-a fost cauzat stres, frustrare

și multe incomodități, manifestate prin contramandarea multiplă a ședințelor de

judecată, în exercițiul activității sale de avocat, prejudiciul moral fiindu-i amplificat și

prin suferințe fizice urmare a excoriației de la piciorul drept în rezultatul deformării

pieselor din salonul automobilului, dar și a durerilor în regiunea bazinului cu o durată

de 2 săptămâni.

Totodată, Eugeniu Glușcenco a subliniat că din momentul privării de mijlocul de

transport și până în momentul închirierii unui alt mijloc de transport, au trecut 10 zile

(25 aprilie – 5 mai 2018), timp în care agenda sa a fost supraîncărcată și planificată

reieșind din timpul necesar pentru deplasare cu automobilul personal, însă, având în

vedere lipsa acestuia, a fost nevoit să se deplaseze cu transportul public și automobile

de ocazie, ceea ce i-a cauzat multe incomodități, precum și neîncadrarea în graficul

ședințelor de judecată.

A mai menționat că, lipsa automobilului a dictat și schimbări nedorite în modul

lui obișnuit de viață, în special în ceea ce ține de agrement și deplasări în zilele de

odihnă și de sărbătoare, având în vedere existența unei mini-vacanțe de 4 zile în

perioada 28 aprilie – 1 mai 2018.

Reclamantul a notat că la determinarea cuantumului sumei acordate cu titlu de

daune morale, urmează să se aibă în vedere principiul echității și stabilirea unui just

echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată, consecințele negative în plan

fizic și moral, importanța valorilor morale lezate, etc.

A afirmat că legătura cauzală dintre acțiunile ilicite ale pârâtului Gheorghe

Calancea la momentul producerii accidentului și prejudiciul cauzat este evidentă.

Cu referire la prevederile art. 45 alin. (1), 387 alin. (1) din Codul contravențional,

art. 1398 alin. (1), 1403 alin. (1) , 1410 alin. (1)-(2), 303, 1422 din Codul civil, precum

și art. 23 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006,

reclamantul a subliniat, în principal, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului

în funcțiile care i s-au încredințat, precum și obligația de reparare a prejudiciului care

revine persoanei ce posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori

în alt temei legal sau persoanei care și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

A solicitat încasarea în mod solidar de la SRL „Diversystems” și Gheorghe

Calancea a sumei de 40 000 de lei cu titlu de prejudiciu material, 10 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral, precum și a sumei de 1 300 de lei cu titlu de taxă de stat.

La data de 21 martie 2019, Eugeniu Glușcenco a depus cerere de majorare a

cuantumului pretențiilor, solicitând încasarea în mod solidar de la SRL „Diversystems”

și Calancea Gheorghe a sumei totale de 60 000 de lei cu titlu de prejudiciu material,

10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și taxei de stat în sumă 1 900 de lei.

2

În motivarea acesteia, reclamantul a invocat constatarea defectelor ascunse

survenite în rezultatul accidentului (deteriorarea cilindrului de frână), cunoscute de el

după depunerea cererii de chemare în judecată. Prin urmare, nu s-a putut folosi de

mijlocul de transport și pe parcursul lunilor septembrie-octombrie 2019.

Prin hotărârea din 30 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, acțiunea a

fost admisă parțial. A fost încasată din contul SRL „Diversystems” în beneficiul lui

Eugeniu Glușcenco suma prejudiciului material cauzat în mărime de 40 000 de lei,

precum și taxa de stat compensată în sumă de 1200 de lei, total 41 200 de lei. În rest,

acțiunea în partea în care a fost înaintată față de SRL „Diversystems” și integral în

partea în care a fost înaintată față de Gheorghe Calancea, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

La 06 iunie 2019 SRL „Diversystems”, reprezentată de avocatul Sergiu Cotruța,

a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea integrală a hotărârii și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă.

La 25 iunie 2018 și Eugeniu Glușcenco a declarat apel împotriva hotărârii din 30

mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii în partea respingerii acțiunii și pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi,

prin care acțiunea fie admisă integral.

Prin decizia din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Eugeniu Glușcenco și a fost admis apelul declarat de

SRL „Diversystems”, fiind casată integral hotărârea din 30 mai 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea înaintată de

Eugeniu Glușcenco în partea prin care a fost solicitată încasarea prejudiciului material

și moral de la SRL „Diversystems” a fost respinsă ca neîntemeiată și a fost admisă

parțial acțiunea înaintată de Eugeniu Glușcenco împotriva lui Gheorghe Calancea. S-a

încasat din contul lui Gheorghe Calancea în beneficiul lui Eugeniu Glușcenco suma de

40 000 de lei cu titlu de prejudiciu material și taxa de stat în mărime de 1200 de lei. În

rest, cerințele înaintate de reclamant față de Gheorghe Calancea au fost respinse ca

nefondate.

Prin decizia din 03 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarat de Eugeniu Glușcenco, a fost casată decizia din 12 decembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău și a fost restituită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Prin decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Eugeniu Glușcenco, a fost admis apelul declarat de SRL „Diversystems” și

a fost casată parțial hotărârea din 30 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în

partea admiterii pretențiilor, fiind pronunțată în această parte o hotărâre nouă de

respingere a acțiunii. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La data de 30 septembrie 2020 Eugeniu Glușcenco a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 16 iulie

2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 30 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău,

3

sediul Centru în partea respingerii pretențiilor, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii și încasarea în mod solidar de la SRL „Diversystems” și

Calancea Gheorghe a sumei de 60 000 de lei cu titlu de prejudiciu material, 10 000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral, taxei de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă 1

900 de lei, taxa de stat în apel – 900 de lei, taxa de stat în sumă de 950 de lei achitată

în instanța de recurs până la rejudecare și taxa de stat în sumă de 950 de lei achitată

pentru prezentul recurs.

În motivarea recursului s-a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței

de apel.

A indicat că instanța de apel, în motivarea deciziei, a neglijat complet obiectul

litigiului, care este unul pur civil, constând din obligația de reparare a prejudiciului

cauzat prin contravenție, însă, ignorând normele de drept civil și limitele judecării

apelului, a examinat cauza prin prisma legislației fiscale și a standardelor de ținere a

contabilității. La fel, circumstanțele din prezenta cauză și probele datează cu perioada

aprilie-octombrie 2018, iar instanța de apel s-a bazat pe un oarecare ordin al

Ministerului Finanțelor (neindicând numărul) din 28 decembrie 2018, emis ulterior.

A remarcat că este contradictorie obiecția Curții de Apel Chișinău precum că

SRL „Diversystems” a devenit proprietar al autovehiculului după comiterea

accidentului, în baza facturii din 01 mai 2015. În prima instanță, avocatul ambilor

intimați a afirmat că încă până la accident dreptul de proprietate a fost transmis lui

Gheorghe Calancea și a anexat un contract de vânzare-cumpărare din 22 martie 2018,

pe când în apel deja se invocă că automobilul a fost cumpărat de la ÎM „Efes Vitanta

Moldova Brewery” SA.

A menționat că accidentul s-a produs în timpul orelor de lucru ale lui Gheorghe

Calancea, iar în procesul-verbal cu privire la contravenție este indicat expres că ultimul

este salariatul SRL „Diversystems”, precum și că societatea este posesor al

automobilului.

De asemenea, consideră că instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 1410

alin. (3) din Codul civil, deoarece intimata SRL „Diversystems” nu a demonstrat că

automobilul a ieșit din posesiunea ei ca urmare a acțiunilor ilicite ale lui Gheorghe

Calancea. Or, automobilul a fost posedat și folosit de către Gheorghe Calancea legal,

în scop de serviciu și cu acordul SRL „Diversystems”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 16 iulie 2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa recurentului la data

de 01 septembrie 2020 conform scrisorii de însoțire nr. 7415 (f.d. 88, volumul II),

lipsind date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la data de 30 septembrie 2020, este în termen.

4

La 09 octombrie 2020, copia recursului declarat de Eugeniu Glușcenco a fost

expediat în adresa intimaților SRL „Diversystems” și Gheorghe Calancea, cu

înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 109, volumul II).

La 10 noiembrie 2020 SRL „Diversystems”, reprezentată de avocatul Sergiu

Cotruța, a depus referință, solicitând considerarea recursului ca inadmisibil.

Alte referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 23 decembrie 2020 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins, cu menținerea deciziei

instanței de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței

de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 25 aprilie 2018

Calancea Gheorghe, conducând automobilul de model Skoda Fabia, n/î XXXXX, a

încălcat Regulamentul circulației rutiere, a ieșit pe contrasens și a tamponat automobilul

de model Toyota Corolla n/î XXXXX, condus de Glușcenco Eugeniu.

Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție al DP Chișinău din 25 aprilie

2018, se menționează că automobilul de model Skoda Fabia, n/î XXXXX este

proprietatea S.R.L „Diversystems”, iar conducătorul Calancea Gheorghe, recunoscut

vinovat de comiterea accidentului rutier, fiindu-i aplicată sancțiune contravențională în

baza art. 242 alin. (2) din Codul contravențional, este angajat al SRL „Diversystems”,

în calitate de dezinfecționist (f.d. 14, volumul I).

La 05 mai 2018, Paula Plop în calitate de locator și Eugeniu Glușcenco – locatar

au încheiat contractul de locațiune nr. 1 a automobilului de model Honda Civic Hybrid

cu n/î XXXXX la prețul de 10 000 de lei pentru fiecare lună calendaristică (f.d. 36-39,

volumul I).

Prin Acordul de preluare a datoriei nr. 1 din 05 mai 2018, Biroul Asociat de

Avocați „Veritas” a preluat datoria conform contractul de locațiune nr. 1, care

reprezintă obligația de plată a prețului locațiunii, pe durata contractului de locațiune, în

legătură cu faptul că datorează lui Eugeniu Glușcenco onorariul pentru asistența juridică

acordată de ultimul (f.d. 40, volumul I).

Conform ordinelor de plată prezentate la dosar, pentru lunile mai – octombrie

2018 Biroul Asociat de Avocați „Veritas” a achitat Paulei Plop suma de 60 000 de lei

pentru locațiunea automobilului (f.d. 41-43, 92-95, volumul I).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Glușcenco Eugeniu a solicitat

încasarea în mod solidar de la SRL „Diversystems” și Gheorghe Calancea a sumei de

5

60 000 de lei cu titlu de prejudiciu material, 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

și taxei de stat în sumă 1 900 de lei.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii și a încasat din contul SRL „Diversystems” în beneficiul

lui Eugeniu Glușcenco suma prejudiciului material cauzat în mărime de 40 000 de lei,

precum și taxa de stat compensată în sumă de 1200 de lei, în total 41 200 de lei. În rest,

acțiunea în partea în care a fost înaintată față de SRL „Diversystems” și integral în

partea în care a fost înaintată față de Gheorghe Calancea, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel a respins apelul declarat de Eugeniu Glușcenco și a

admis apelul declarat de SRL „Diversystems”, cu casarea parțială a hotărârii primei

instanțe în partea admiterii pretențiilor, fiind pronunțată în această parte o hotărâre nouă

de respingere a acțiunii, în rest hotărârea primei instanțe fiind menținută.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că este întemeiată concluzia instanței de apel cu privire la

respingerea acțiunii, din următoarele motive.

Conform art. 514 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), obligațiile

se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le

produce în condițiile legii.

Conform art. 1398 alin. (1)-(2) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

cel care acționează fată de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat

prin acțiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăție se

repară numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Materialele cauzei atestă că prin contractul de locațiune nr. 4/HR din 02 ianuarie

2017, SRL „Diversystems” a primit în locațiune de la ÎM „Efes Vitanta Moldova

Brewery” automobilul de model Skoda Fabia, n/î XXXXX pentru un termen de până la

31 decembrie 2017 (f.d. 178181, volumul I).

Ulterior, în baza acordului nr. 1 din 26 decembrie 2017, termenul de valabilitate

a contractului a fost prelungit până 28 februarie 2018 (f.d. 184, volumul I).

Astfel, SRL „Diversystems” a posedat automobilul de model Skoda Fabia, n/î

XXXXX, în baza uzufructului, pe perioada 18 ianuarie 2018 – 19 martie 2018, fapt

confirmat prin certificatul de înmatriculare provizoriu atașat la materialele cauzei

(f.d. 15, volumul I).

Conform art. 314 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

posesiunea încetează dacă posesorul a renunțat definitiv și expres la stăpânirea de fapt

a bunului sau pierde în alt mod stăpânirea de fapt asupra lui.

În acest sens, instanța de recurs constată că la 25 aprilie 2018, când s-a produs

accidentul rutier, SRL „Diversystems” nu era proprietar al respectivului autovehicul și

nici măcar posesor, acesta aparținând ÎM „Efes Vitanta Moldova Brewery” SA,

deoarece termenul contractului de locațiune, cât și a certificatului de înmatriculare

6

provizoriu, era expirat.

Se reține că SRL „Diversystems” a devenit proprietar al automobilului de model

Skoda Fabia, n/î XXXXX după comiterea accidentului și anume, la 15 mai 2018

conform certificatului de înmatriculare (f.d. 186, volumul I), fiind cumpărat de la ÎM

„Efes Vitanta Moldova Brewery” SA.

Prin urmare, concluziile primei instanțe sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei, or, instanța de fond își întemeiază hotărârea pe argumentul că la momentul

comiterii accidentului rutier SRL „Diversystems” era proprietar și posesor legitim al

automobilului, ceea ce nu corespunde realității.

Conform art. 1410 alin. (1)-(3)din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea

înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalațiilor, mecanismelor, folosirea energiei

electrice, a substanțelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au

obligația să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează

că prejudiciul se datorează unei forțe majore (cu excepția cazurilor în care dauna a

survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenția persoanei vătămate.

Obligația de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol

sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care și-a

asumat paza izvorului de pericol sporit.

Posesorul izvorului de pericol sporit nu răspunde pentru prejudiciul cauzat dacă

demonstrează că izvorul de pericol sporit a ieșit din posesiunea lui a urmare a acțiunilor

ilicit ale unor terți. În acest caz, răspunderea revine persoanei care a dobândit în mod

ilicit izvorul de pericol sporit. În măsura în care posesorul izvorului de pericol sporit

este vinovat de faptul că izvorul a ieșit din posesiunea lui, el va răspunde pentru

prejudiciu în mod solidar cu persoana care l-a dobândit în posesiune în mod ilicit.

La caz, SRL „Diversystems” nu poate să răspundă pentru prejudiciul cauzat în

urma accidentului rutier produs, deoarece izvorul de pericol sporit a ieșit din posesiunea

acestuia, or, la momentul comiterii accidentului rutier SRL „Diversystems” nu era nici

proprietar și nici posesor al autovehiculului de model Skoda Fabia implicat în accident.

De asemenea, nu poate fi răspunzător de repararea prejudiciului solicitat de către

Eugeniu Glușcenco nici Gheorghe Calancea, în condițiile în care, potrivit normelor

citate supra, obligația de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul

de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care

și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Mai mult ca atât, conform ordinelor de plată a chiriei pentru automobil,

prezentate de către Eugeniu Glușcenco, plata pentru locațiunea automobilului a fost

efectuată de către Biroul Asociat de Avocați „Veritas” și nu de către recurent.

Date fiind cele relevate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră întemeiată concluzia instanței de apel cu

privire la respingerea integrală a acțiunii, argumentele invocate în recurs fiind

neîntemeiate.

7

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Eugeniu Glușcenco.

Se menține decizia din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de către Eugeniu Glușcenco împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Diversystems” și Gheorghe Calancea cu privire la

repararea prejudiciului material și moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

8