2ra-281/21 — cu privire la plata recompensatiei, a penalitatii si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-281/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Eugeniu

Moloșag, reprezentat de avocatul Ina Cepoi

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Eugeniu Moloșag

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Oberegagro” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la plata recompensei, a penalității, repararea prejudiciului moral

și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Eugeniu Moloșag, reprezentat de avocatul Ina

Cepoi, admis apelul declarat de ÎCS „Oberegagro” SRL, casată hotărârea din

29 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată

constată:

La 8 iulie 2019, Eugeniu Moloșag, reprezentat de avocatul Ina Cepoi a

depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Oberegagro” SRL cu privire

la plata recompensei, a penalității, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că din anul 2017 a activat în cadrul

ÎCS „Oberegagro” SRL în funcția de manager în comerț, zona nord, conform

contractului nr. 61-M din 14 februarie 2017, iar la 20 februarie 2019, a înaintat

cererea de eliberare din funcție din propria inițiativă, în copia căreia este indicat că

ultima zi de lucru este 28 februarie 2019.

Având în vedere prevederile pct. 8.5 din contractul individual de muncă

nr. 61-M din 14 februarie 2017 și art. 138 Codul muncii, a menționat că

ÎCS „Oberegagro” SRL nu i-a achitat bonusul anual, iar drept confirmare a faptului

că beneficiază de acest bonus este scrisoarea expediată de V. Ilchenko, care este

1

fondatorul ÎCS „Oberegagro” SRL, precum și discuția purtată cu administratorul

întreprinderii, Diana Sidorenco.

Astfel, a considerat că neachitarea bonusului anual și eliberarea actelor

contravine normelor legale, dar și situației de fapt.

Reieșind din prevederile art. 330 Codul muncii, a evidențiat că suma

penalității pe care o datorează ÎCS „Oberegagro” SRL este în mărime de 24 086,54

de lei.

Totodată, a susținut reclamantul că, deoarece angajatorul a favorizat

divergențele în cadrul raporturilor de muncă, i-au fost cauzate suferințe și, ulterior,

probleme de sănătate legate de sistemul nervos.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 9, 85, 143, 144, 329,

330, 354 Codul muncii.

A solicitat admiterea acțiunii, plata recompensei (bonusului) în beneficiul

său în mărime de 63 721 de lei, a penalității în mărime de 24 086,54 de lei,

repararea prejudiciului moral în mărime de 45 000 de lei și încasarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 29 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

Au fost încasate din contul ÎCS „Oberegagro” SRL în beneficiul lui Eugeniu

Moloșag suma de 63 721 de lei cu titlu de recompensă și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 4 500 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

A fost încasată din contul ÎCS „Oberegagro” SRL în beneficiul statului taxa

de stat în sumă de 1 911,63 lei.

Întru argumentarea soluției adoptate, prima instanță a învederat că, potrivit

materialelor cauzei, reclamantul a întrunit ambele condiții prevăzute în scrisoarea

fondatorului ÎCS „Oberegagro” SRL, Vitalii Ilchenko, și anume: a realizat 80 %

din vânzări din planul individual aprobat pentru anul 2018 și a recuperat 99,65 %

din suma de vânzări, astfel fiind îndreptățit să solicite plata recompensei în suma

de 63 721 de lei de la ÎCS „Oberegagro” SRL, ultimul având obligația de a o

achita.

A mai notat prima instanță că promisiunea de acordare a recompensei făcută

de angajator și acordarea acesteia salariatului care a muncit/prestat serviciul, sunt

indispensabile principiului bunei-credințe. Or, salariatul a fost motivat de

promisiunea angajatorului și cu bună-credință a lucrat eficient, sârguincios, a depus

efort și a obținut rezultate bune, ducând la o productivitate mai mare și la venituri

sporite și astfel, angajatorul cu bună-credință este obligat să-și execute promisiunea

făcută și să-i achite salariatului recompensa promisă.

Pe de altă parte, instanța de judecată a considerat neîntemeiată pretenția

reclamantului cu privire la încasarea penalității, or, prevederile art. 330 alin. (2)

Codul muncii, nu sunt aplicabile speței.

Legiuitorul a stabilit expres cazurile când salariatului i se plătesc

suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere 0,3 % din suma neplătită în termen, iar

2

recompensa în baza rezultatelor activității anuale reglementată de art. 138 Codul

muncii, nu se regăsește în cazurile enumerate la art. 330 alin. (2) Codul muncii.

La fel, instanța a constatat și netemeinicia pretenției reclamantului cu privire

la repararea prejudiciului moral. Or, respingerea acesteia se impune prin prisma

admiterii revendicării cu privire la încasarea recompensei, ceea ce reprezintă prin

sine o satisfacție echitabilă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de

reclamant.

Prin decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Eugeniu Moloșag, reprezentat de avocatul Ina Cepoi, admis

apelul declarat de ÎCS „Oberegagro” SRL, casată hotărârea din 29 mai 2020 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

La baza raționamentelor sale, instanța de apel a calificat drept neîntemeiată

soluția primei instanțe de admitere parțială a acțiunii, deoarece decurge din

interpretarea greșită a circumstanțelor cauzei și, prin urmare, aplicarea eronată a

normelor de drept material și procedural aplicabile speței.

A remarcat instanța de apel că scrisoarea invocată în litigiu, în baza căreia

prima instanță și-a adoptat soluția, a fost expediată angajatului Eugeniu Moloșag

de către fondatorul Vitalii Ilchenko, în calitate de persoană fizică și nu de către

persoana juridică ÎCS „Oberegagro” SRL – subiect al raporturilor juridice, care

potrivit reglementărilor legale, își exercită drepturile și execută obligațiile prin

administrator.

Astfel, prima instanță nu a ținut cont că scrisoarea menționată supra,

expediată din numele fondatorului, nu poate fi considerată drept o obligație a

angajatorului ÎCS „Oberegagro” SRL. Or, temei de apariție a drepturilor și

obligațiilor în raportul juridic în cauză, este contractul individual de muncă și

acordurile adiționale la acest contract, semnate între angajatorul ÎCS „Oberegagro”

SRL și angajatul Eugeniu Moloșag.

Suplimentar, instanța de apel a reliefat și că prima instanță a aplicat eronat în

speța dată prevederile art. 1959 Cod civil (în redacția din 1 martie 2019) și nu a

ținut cont de proba incontestabilă prezentată de ÎCS „Oberegagro” SRL (extrasul

din programul 1C), din care reiese cu certitudine că sumele debitoare, conform

situației din 31 decembrie 2018, au constituit 94,85 % și, respectiv, nu atinge

pragul minim obligatoriu de 99 %, solicitat drept condiție obligatorie în scrisoarea

fondatorului.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță a omis să se expună

în privința înscrisului anexat la materialele cauzei, răspunsul nr. M-623/19 din

14 iunie 2019, emis de către Inspectoratul de Stat al Muncii, la petiția depusă de

Eugeniu Moloșag, prin care acesta a comunicat că la companie nu a fost negociat

un contract colectiv de muncă și lipsește un regulament privind modul de plată a

recompensei în baza rezultatelor activității anuale, iar contractul individual de

muncă încheiat cu Eugeniu Moloșag prevede clauze clare privind modul de

achitare a recompensei în baza rezultatelor activității anuale din fondul format din

beneficiul obținut de companie.

3

La 4 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Eugeniu Moloșag,

reprezentat de avocatul Ina Cepoi a declarat recurs împotriva deciziei din

22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei hotărâri noi.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece aceasta a aplicat eronat normele de drept material, nu a aplicat legea

care trebuie să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea și a apreciat arbitrar

probele, bazându-și concluzia pe probe inadmisibile, fapt ce a dus la soluționarea

greșită a litigiului.

A declarat că instanța de fond corect s-a expus asupra obligației de a acorda

recompense în baza art. 1959 Cod civil (în redacția din 1 martie 2019), or însuși

reprezentantul pârâtului Veaceslav Doni a confirmat faptul că fondatorul

ÎCS „Oberegagro” SRL, Vitalii Ilchenko, la începutul fiecărui an, trimite fiecărui

angajat/salariat pentru cunoștință informația despre salariu și beneficiile în baza

rezultatelor activității anuale.

La 6 februarie 2021, prin intermediul poștei electronice, ÎCS „Oberegagro”

SRL a fost depus referință la recursul declarat de Eugeniu Moloșag, solicitând

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 19 octombrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 196 vol. I), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia

de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Tot actele cauzei atestă că la 19 octombrie 2020 copia deciziei recurate a

fost expediată și la adresa electronică a reprezentantului recurentului, avocatului

Ina Cepoi, ceea ce se atestă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele

dosarului (f. d. 195 vol. I).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 4 decembrie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Eugeniu Moloșag, reprezentat

de avocatul Ina Cepoi, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

4

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugeniu Moloșag,

reprezentat de avocatul Ina Cepoi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

5

de Eugeniu Moloșag, reprezentat de avocatul Ina Cepoi urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eugeniu Moloșag, reprezentat

de avocatul Ina Cepoi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6