2rac-38/23 — cu privire la încasarea datoriei, penalitatii, despăgubirii, cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei, penalitatii, despăgubirii, cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Examinarea superficială a cauzei, fără a verifica dacă acceptarea sumei în numerar constituie de fapt modificarea conditiilor contractuale privind modalitatea de achitare a mărfii livrate
2rac-38/23 — cu privire la încasarea datoriei, penalitatii, despăgubirii, cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de către Societatea cu
Răspundere Limitată „Ir-Dar”,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
către Întreprinderea cu Capital Străin „Oberegagro” Societate cu Răspundere
Limitată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ir-Dar” cu privire la
încasarea datoriei, despăgubirii, penalității și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2rac-38/23
PIGD 2-20125625-01-2rac-07022023)
Examinarea superficială a cauzei, fără a verifica dacă acceptarea sumei
în numerar constituie de fapt modificarea condițiilor contractuale privind
modalitatea de achitare a mărfii livrate.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. G. Grozav
Curtea de Apel Chișinău, jud. N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca
09 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de către Societatea cu
Răspundere Limitată „Ir-Dar”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 09 octombrie 2020, ÎCS „Oberegagro” SRL a depus cerere
de chemare în judecată împotriva SRL „Ir-Dar”, prin care a solicitat
încasarea sumei de 109 418,53 lei cu titlu de datorie, a sumei de 78 234,24
lei cu titlu de penalitate, a sumei de 27 354,63 lei cu titlu de despăgubire și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată societatea reclamantă a
invocat că în data de 20 aprilie 2018, între ÎCS „Oberegagro” SRL în calitate
de vânzător și SRL „Ir-Dar” în calitate de cumpărător, a fost semnat
contractul de vânzare-cumpărare nr. 27-MAG/LD a mărfii.
Conform pct. 2.5.2 al contractului de vânzare-cumpărare din 20 aprilie
2018 cumpărătorul și-a asumat obligația de a achita vânzătorului costul
mărfii în termen de 25 zile calendaristice din momentul livrării mărfii.
ÎCS „Oberegagro” SRL a menționat că și-a onorat obligațiunile
contractuale, fapt confirmat prin facturile fiscale: Seria și nr. AAF 9995012
din 05 martie 2019; AAF 9995278 din 28 martie 2019; AAF 9995299 din 01
aprilie 2019; AAF 9995594 din 24 aprilie 2019; AAF 99956609 din 23
aprilie 2019; AAF 9995805 din 25 aprilie 2019; AAG 3446608 din 13 mai
2019; AAG 3446652 din 15 mai 2019; AAG 3446655 din 15 mai 2019; AAG
3446680 din 22 mai 2019; AAG 3447050 din 23 mai 2019; AAG3447162
din 30 mai 2019; AAG 7418411 din 10 iunie 2019; AAG 7418416 din 10
iunie 2019; AAG 7418800 din 20 iunie 2019; AAG 7418801 din 21 iunie
2019; AAG 9722597 din 22 iulie 2019; AAG 9722683 din 08 august 2019
și AAG 9723110 din 09 august 2019, precum și anexele la contract, în sumă
totală de 126 968,50 lei.
Totodată a indicat, că SRL „Ir-Dar” nu și-a executat integral
obligațiunea asumată, fapt confirmat prin actul de verificare a decontărilor
reciproce, prin care se confirmă că datoria restantă constituie suma de 109
418,53 lei.
Astfel, societatea reclamantă a menționat, că conform pct. 5.2 al
contractului, în cazul în care cumpărătorul nu achită în termen datoria
acumulată, acesta va achita vânzătorului o despăgubire în mărime de 25%
din suma datorată și o penalitate în mărime de 0,5% din suma datorată pentru
fiecare zi de întârziere. Astfel, despăgubirea datorată constituie suma de 27
1
354,63 lei, iar penalitatea pentru fiecare zi de întârziere constituie suma de
78 234,24 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS
„Oberegagro” SRL, s-a încasat de la SRL „Ir-Dar” în beneficiul ÎCS
„Oberegagro” SRL datoria formată în baza contractului de vânzare -
cumpărare nr. 27-MAG/LD din 20 aprilie 2018 și a facturilor fiscale în sumă
de 109 418,53 lei, penalitatea contractuală în sumă de 78 234,24 lei și taxa
de stat în sumă de 5 629,58 lei; în rest s-a respins ca fiind neîntemeiată
cererea de chemare în judecată. (f.d. 148, 153-160, vol. I)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 22
februarie 2022, de către SRL „Ir-Dar”. (f.d.151, vol. I)
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul declarat de către SRL „Ir-Dar”, s-a menținut hotărârea din 15
februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d. 202, 203-213,
vol. I)
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs SRL „Ir-Dar”, prin
care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria
Căușeni, sediul Ștefan-Vodă. (f.d. 4-8, vol. II)
În motivarea recursului SRL „Ir-Dar” a indicat, că instanțele de
judecată au admis încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de
drept material și procedural, instanța de apel la emiterea deciziei nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată, dar a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată și a interpretat eronat legea în partea ce ține de competenta
teritorială.
Societatea recurentă a menționat că instanțele de judecată și-au
argumentat poziția în baza contractului contractul de vânzare-cumpărare
nr.27-MAG/ID din 20 aprilie 2018, deși s-a constatat că acesta a fost încheiat
numai pentru perioada anului 2018 și a fost executat integral.
Mai mult, deși, instanțele de judecată au reținut prevederile
contractului de vânzare-cumpărare, nu au examinat și prevederile referitor la
achitate precum și modalitatea de intervenție a societății intimate în cazul în
care societatea recurentă nu ar fi respectat condițiile contractuale, ori în
facturile fiscale datoria contractuală nu era în creștere și din care motiv
2
continua eliberarea mărfii dacă pentru marfa precedentă era presupusa
datorie.
SRL „Ir-Dar” a susținut, că plata pentru marfa primită era transmisă
cărăușului, care la rândul său vărsa mijloacele bănești primite în casieria ÎCS
„Oberegagro” SRL, argument care nicicum nu a fost motivat de către
instanțele de judecată ierarhic inferioare.
Mai mult, societatea recurentă a evidențiat că în cadrul ședințelor de
judecată s-a constatat cu certitudine, că marfa era transportată la sediul
recurentului de către cărăușul intimatului. Recurentul nu s-a prezentat la
sediul intimatului pentru a prelua bunuri, ori intimatul nu a prezentat nici o
probă în acest sens. La insistența recurentului, intimatul a fost nevoit să
prezinte o parte din probe, prin care se constată cu certitudine și incontestabil
că cărăușul intimatului aducea marfa la comanda telefonică și încasa banii în
numerar, un contract în acest sens nu a fost încheiat. Astfel, la dosar sunt
anexate o parte din copiile documentelor de vărsare a mijloacelor bănești în
casieria intimatului de către cărăușul intimatului Vasile Glodea. Din motive
necunoscute, instanța de fond a refuzat să-1 audieze ca martor pe dosar, iar
instanțele judecătorești nu au reacționat în nici un fel la aceste argumente.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție), stipulează că:
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursurilor”.
Art. 373, alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă
reglementează că:
„Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța
de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către
participanții la proces.”
Art.431 din Codul de procedură civilă reglementează că:
„Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție. Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3
judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție. Judecătorii care au examinat admisibilitatea
recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
3
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)
lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă statuează că:
„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 1048, alin. (3) din Codul civil prevede că:
„Dacă obligația se recunoaște pe baza unei decontări sau compensări, nu mai este
necesară respectarea formei.
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Cu referire la termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 434,
alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că decizia
contestată a fost pronunțată la data de 03 noiembrie 2022, expediată
participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la 09 ianuarie
(f.d.217, vol.I)
SRL „Ir-Dar”, a declarat recurs la 27 ianuarie 2023, în termen.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând
prevederile art. 444 din Codul de procedură civilă a decis examinarea cererii
de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței
pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea
părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate
cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acestora.
În debut instanța de recurs menționează că prin Legea nr. 246 din 31
iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului
normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate
modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01
septembrie 2023.
Recursul depus la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data
depunerii recursului.
Din sensul art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, rezultă
că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor
reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor
examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării
în vigoare a prezentei legi.
Având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi
4
sau suplimentare, nu are putere retroactivă, recursul declarat de către SRL
„Ir-Dar”, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 va
fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia, însă
procedura de examinare conform noilor reglementări.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL „Ir-Dar”
întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și
remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Completul de judecată consideră imperioase dezideratele Curții
Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac v. Croația (hotărârea
din 05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului
constituie un principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea
exista nicio așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia
Curtea Supremă trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli
procedurale evidente.
Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a
dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt
constatată de instanțe și confirmată de părți.
Astfel, probatoriul acumulat la materialele dosarului demonstrează,
că în data de 20 aprilie 2018, între ÎCS „Oberegagro” SRL în calitate de
vânzător și SRL „IR-Dar” în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul
de vânzare-cumpărare nr. 27-MAG/LD, potrivit căruia vânzătorul și-a
asumat obligația de a livra, iar cumpărătorul de a primi marfa și a achita
conform termenelor și condițiilor stipulate în contract.
Potrivit pct.2.1 al contractului cumpărătorul efectuează plata mărfii prin
transfer bancar pe contul vânzătorului, termenul și schema de plată a fiecărui
lot de marfă, urmând a fi discutate de părți în fiecare caz concret, fiind
indicate în anexele la contract. (f.d.7, vol. I)
La pct.2.3. al contractului s-a specificat, că preturile de livrare sunt
stabilite în dolari SUA, la cursul în lei moldovenești din ziua eliberării anexei
și facturii fiscale. Cumpărătorul achită marfa la prețul indicat în lei din
factura fiscală eliberată de Vânzător.
Iar la pct.2.4 și 2.5. ale contractului, s-a stabilit că în anexele la
contractului de vânzare-cumpărare se indică prețurile recomandate de
vânzare în rețeaua cu amănuntul, care se stabilesc în lei, pentru fiecare
partidă livrată în parte. Achitarea mărfii se va efectua în lei după cum
urmează: 2.5.1 – în avans; 2.5.2. – în termen de 25 zile calendaristice din
momentul livrării mărfii către cumpărător, în funcție de cantitatea mărfii
vândute în acest timp.
Conform pct.5.2. al contractul pentru întârzierea plății către vânzător
pentru marfa livrată, cumpărătorul și-a asumat obligația de a achita o amendă
pecuniară în mărime de 25% din suma datoriei (partea sa neachitată), precum
5
și o penalitatea în mărime de 0,5% din suma datoriei pentru fiecare zi de
întârziere a plății valorii mărfii recepționate. (f.d.7, vol.I)
Potrivit facturilor fiscale: AAF 9995012 din 05 martie 2019; AAF
9995278 din 28 martie 2019; AAF 9995299 din 01 aprilie 2019; AAF
9995594 din 24 aprilie 2019; AAF 99956609 din 23 aprilie 2019; AAF
9995805 din 25 aprilie 2019; AAG 3446608 din 13 mai 2019; AAG 3446652
din 15 mai 2019; AAG 3446655 din 15 mai 2019; AAG 3446680 din 22 mai
2019; AAG 3447050 din 23 mai 2019; AAG3447162 din 30 mai 2019; AAG
7418411 din 10 iunie 2019; AAG 7418416 din 10 iunie 2019; AAG 7418800
din 20 iunie 2019; AAG 7418801 din 21 iunie 2019; AAG 9722597 din 22
iulie 2019; AAG 9722683 din 08 august 2019 și AAG 9723110 din 09 august
2019, precum și anexele la contract, ICS „Oberegagro” SRL a livrat marfă
către SRL „IR-Dar” în sumă de 126 968,50 lei. (f.d.8-27, vol.I)
Conform actului de verificare a decontărilor reciproce se atestă, că la
22 martie 2019, SRL „IR-Dar” a achitat în beneficiul ICS „Oberegagro” SRL
suma de 1 883,86 lei; la 23 aprilie 2019 a fost achitată suma de 11 714,55 lei
și la 19 august 2019 a fost achitată în contul datoriei suma de 3 949,58 lei, în
total fiind achitată suma de 17 547,99 lei, fiind indicată ca datorie restantă
suma de 109 418,53 lei. (f.d.28, vol.I)
Tot din materialele dosarului rezultă că conform dispozițiilor de
încasare nr. 31 din 22 martie 2019, nr. 6 din 23 aprilie 2019, nr.42 din 19
august 2019 casierul a vărsat în casieria ICS „Oberegagro” SRL încasările
primite în numerar de la SRL „IR-Dar”, în total suma de 17 547,99 lei. ( f.d.
134,136,139, vol.I)
Iar potrivit ordinelor de încasarea a numeralelor nr. 12 din 23 aprilie
2019 și nr.19 din 19 august 2019 se atestă că beneficiarul ICS „Oberegagro”
SRL încasa în numerar de la ICS „Oberegagro” SRL, prin intermediul lui
Vasile Glodea încasările de la comercializarea mărfurilor de consum, în
sumă totală de 49 189,96 lei. (f.d.137,140, vol.I)
ICS „Oberegagro” SRL prin prezenta acțiune a solicitat încasarea
datoriei, a penalității pentru întârziere precum și a cheltuielilor de judecată.
Fiind investită cu examinarea cauzei Judecătoria Chișinău, sediul
Centru prin hotărârea din 15 februarie 2022 a admis parțial cererea de
chemare în judecată înaintată de ÎCS „Oberegagro” SRL, a încasat datoria în
sumă de 109 418,53 lei, penalitatea contractuală în sumă de 78 234,24 lei și
taxa de stat în sumă de 5 629,58 lei. (f.d. 148, 153-160, vol. I)
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin
decizia din data de 03 noiembrie 2022 a respins apelul declarat de către SRL
„Ir-Dar”, a menținut hotărârea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru. (f.d. 202, 203-213, vol. I)
Instanța de apel a constatat că ÎCS „Oberegagro” SRL a executat
obligația asumată în baza contractului de vânzare-cumpărare și a eliberat
marfa cumpărătorului SRL „Ir-Dar”, ultima nu și-a executat obligația
corelativă de a achita prețul mărfii, acumulând o restanță de 109 418,53 lei,
pentru care se aplică și penalitatea pentru fiecare zi de întârziere a plății.
6
La fel, instanța de apel nu a reținut argumentul precum că SRL „Ir-
Dar” a achitat marfa în numerar, direct agentului/cărăușului la predarea
mărfii, ulterior vânzătorul urma să elibereze bon de casă, fapt ce nu a avut
loc, deoarece conform anexelor la facturile fiscale, cumpărătorul avea un
termen de achitare, care era obligat să efectueze doar prin virament.
Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în art. 373, alin.
(1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă și din specificul obiectului
acțiunii în cauză, instanța de recurs apreciază ca fiind prematură concluzia
instanței de apel privind menținerea hotărârii instanței de fond, prin care s-a
încasat datoria și penalitatea contractuală, cu remiterea cauzei spre
rejudecare.
La caz, se atestă că SRL „Ir-Dar” a susținut că plata pentru marfa
primită o achita cărăușului Vasile Glodea în numerar, care la rândul său o
vărsa în casieria societății reclamante, pe când ÎCS „Oberegagro” SRL a
insistat asupra faptului că potrivit contractului plata mărfii urma a fi efectuată
prin transfer bancar.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată, că ÎCS
„Oberegagro” SRL în cererea de chemare în judecată a indicat că a livrat
marfă către SRL „Ir-Dar” în sumă totală de 126 968,50 de lei, dar a solicitat
încasarea datoriei în mărime de 109 418,52 de lei din motiv că societatea
pârâtă a achitat suma de 17 549,98 de lei.
Din materialele dosarului rezultă, că conform dispozițiilor de
încasare nr. 31 din 22 martie 2019, nr. 6 din 23 aprilie 2019 și nr.42 din 19
august 2019 casierul a vărsat în casieria ICS „Oberegagro” SRL încasările
primite în numerar de la SRL „IR-Dar”, în total suma de 17 547,99 de lei.
( f.d. 134,136,139, vol.I)
SRL „Ir-Dar” atât în instanțele de judecată inferioare, cât și în recurs
pretinde că plata pentru marfa livrată o achita cărăușului ICS „Oberegagro”
SRL, Vasile Glodea.
Potrivit ordinelor de încasarea a numeralelor nr. 12 din 23 aprilie
2019 și nr.19 din 19 august 2019 se confirmă că ICS „Oberegagro” SRL a
încasat numerarul de la angajatul său Vasile Glodea parvenit de la
comercializarea mărfurilor de consum, în sumă totală de 49 189,96 lei.
( f.d.137,140, vol.I)
Prin urmare, se atestă că ICS „Oberegagro” SRL accepta achitarea
în numerar a mărfii vândute SRL „IR-Dar”, or, suma de 17 547,99 lei,
achitată în numerar a fost acceptată și exclusă din suma totală a contractului,
la fel a acceptat și suma de 49 189,96 lei vărsată de către cărăușul Vasile
Glodea încasată în numerar ca urmare a comercializării mărfurilor de
consum.
La acest aspect completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
evidențiază, că în cazul în care obligația recunoscută este executată sau dacă
partea care recunoaște obligație declară despre compensarea unei creanțe a
creditorului, declarația despre recunoaștere nu trebuie să fie întocmită în
formă scrisă.
7
Astfel, pentru justa soluționare a litigiului instanțele de judecată
urmau să stabilească dacă nu au fost modificate condițiile contractuale
referitor la modalitatea de plată a mărfii în cazul în care părțile inițial au
convenit achitarea prin virament, însă ulterior au acceptat plata în numerar
și care sumă reală a fost achitată de către SRL „Ir-Dar” în numerar, în cazul
când societatea pârâtă/apelantă a susținut că a achitat toată suma în numerar.
Din materialele dosarului rezultă, că SRL „Ir-Dar”, atât în instanța
de fond, cât și în instanța de apel, a susținut că a achitat costul mărfii în
numerar, în acest sens prezentând câteva copii ale dispozițiilor de încasare,
însă, instanțele de judecată nu au dat apreciere acestor dispoziții de plată și
nu au luat în considerare faptul că ICS „Oberegagro” SRL a acceptat suma
încasată în numerar de la SRL „Ir-Dar”.
La fel se atestă că instanțele de judecată nu au dat apreciere nici
ordinelor de încasarea de către ICS „Oberegagro” SRL a numerarului de la
Vasile Glodea, care din explicațiile societății recurente rezultă că este
angajatul ICS „Oberegagro” SRL, a cărei solicitare de audiere s-a cerut în
apel însă instanța de apel a respins-o fără a clarifica importanța acestor
declarații, care ar putea să confirme sau să infirme încasarea costului mărfii
livrate de la SRL „Ir-Dar”.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, lecturând
decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2022, observă că instanța
de apel a respins argumentul SRL „Ir-Dar” privind achitarea mărfii în
numerar, motivând că marfa urma a fi achitată doar prin virament conform
contractului, fără a verifica dacă nu au fost schimbate condițiile contractuale
referitor la modalitatea de plată a mărfii și fără a verifica care sume real au
fost introduse în casieria ICS „Oberegagro” SRL de la SRL „Ir-Dar”.
Prin urmare, se atestă că instanța de apel a trecut în mod superficial
asupra circumstanțelor cauzei, fără a verifica faptul achitării mărfii și sub
aspect de modificare a condițiilor contractuale în cazul admiterii de către
părți a plății mărfii în numerar, or, în temeiul art. 1048, alin. (3) din Codul
civil, nu este necesară respectarea formei în cazul când obligația se
recunoaște pe baza unei decontări sau compensări.
Așa dar, prin prisma efectului devolutiv al apelului, cu care a fost
învestită prin prevederea legală menționată la art. 373, alin. (1) și alin. (2)
din Codul de procedură civilă, instanța de apel avea obligația la judecarea
fondului cauzei să stabilească și să analizeze minuțios aspectele enunțate
supra, să răspundă tuturor argumentelor invocate atât de către ICS
„Oberegagro” SRL, cât și de SRL „Ir-Dar”.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând
prevederile art. 20, alin. (1) din Constituția Republicii Moldova,
menționează că motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile
lor au fost analizate cu atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului
judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și
de drept, care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie
8
să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere.
Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare atrage casarea ei.
Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs reține
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că,
întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le
poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de
principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea
sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva României din 15
februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie
1994, paragraful 61), iar pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,
motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat
chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din
15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie
1997, paragraful 60).
La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența
CtEDO în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor
instanței, unde funcția unei decizii motivate este să demonstreze părților că
ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a
aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a
instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente
au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este motivată în mod
corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor
de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).
În circumstanțele cauzei completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție evidențiază că instanța de apel pentru justa soluționare a cauzei urma
să stabilească dacă au fost modificate condițiile contractuale referitor la
modalitatea de plată a mărfii, care sumă reală a fost achitată de către SRL
„Ir-Dar” și care sumă a fost achitată personal cărăușului ICS „Oberegagro”
SR, Vasile Glodea și dacă această sumă a fost vărsată în contul ICS
„Oberegagro” SRL.
Astfel, completul de judecată ajunge la concluzia că SRL „Ir-Dar”
nu a fost auzită de instanța de apel, într-un mod echitabil, cu respectarea
garanțiilor prevăzute la articolul 6 din Convenție, or, societatea recurentă a
insistat asupra faptului că a achitat marfa în numerar și ICS „Oberegagro”
SRL a acceptat-o.
Totodată, instanța de recurs evidențiază că Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un
proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate trece
drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real
ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizata.
Altfel spus, art. 6 din CEDO, implică în special în sarcina instanței, obligația
de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor
și elementelor de proba ale părților.
La caz, constatările instanței de apel nu conțin o argumentare clară,
bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să rezulte
9
procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs
este în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea
soluții și să verifice temeinicia și legalitatea soluției adoptate.
În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de
recurs ține să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu
suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în
vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce
implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noțiunea de
proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar
hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse
aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia
dintre părți.
Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, dictată
de neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței, iar lichidarea
acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,
completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează
necesitatea admiterii recursului declarat de către SRL „Ir-Dar” și casării
deciziei din 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea
cauzei spre rejudecare în aceiași instanță.
Subsecvent, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră oportun de a menționa că prin prisma art. III alin.(1) – (2), pct.1)
din Legea Nr. 135 din 13 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative
(revizuirea hărții judiciare), Curtea de Apel Chișinău s-a redenumit în Curtea
de Apel Centru.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431, art. 445, alin. (1),
lit. c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată
„Ir-Dar”.
Casează integral decizia din data de 03 noiembrie 2022 a Curții de Apel
Chișinău, adoptată în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Oberegagro” Societate cu
Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ir-Dar”
cu privire la încasarea datoriei, despăgubirii, penalității și compensarea
cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de
Apel Centru.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
10