2ra-585/21 — incasarea sumei si a cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea sumei si a cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-585/21 — incasarea sumei si a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-585/21
Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) G. Stratulat
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu
Î N C H E I E R E
31 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând cererea depusă de Radevici Anatolie, reprezentat de avocatul
Caisîn Valentin privind solicitarea Plenului Curții Supreme de Justiție de emitere a
avizului consultativ cu privire la aplicarea și interpretarea unor norme de drept,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Radevici Anatolie
împotriva Societății pe Acțiuni ”MAIB Leasing”, intervenienți accesorii Duduș Ion
și Duduș Maia cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată,
c o n s t a t ă :
La 17 octombrie 2018, Radevici Anatolie a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SA ”MAIB Leasing” cu privire la încasarea sumei și a
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, Radevici Anatolie a menționat că la 21 septembrie
2008, în temeiul contractului de împrumut a transmis lui Duduș Ion și Duduș Maia
suma de 5 400 euro, termenul de restituire fiind 01 decembrie 2008.
Deoarece în termenul indicat, datoria nu a fost restituită, s-a adresat în
instanța de judecată împotriva lui Duduș Ion și Duduș Maia cu cerere privind
restituirea datoriei.
Astfel, în temeiul deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2014, a fost
emis Titlul executoriu privind încasarea de la Duduș Ion și Duduș Maia în
beneficiul său a sumei de 5 400 euro cu titlu de datorie, suma de 5 400 euro cu titlu
de penalitate, suma de 63 179,45 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de
11 225 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, suma de 659 de lei cu titlu
de cheltuieli de judecată și suma de 6 430 de lei cu titlu de taxă de stat.
Prin încheierea executorului judecătoresc Nicolaescu Nicolae din
07 noiembrie 2014, a fost primit spre executare documentul executoriu eliberat de
Curtea de Apel Chișinău la 17 iulie 2014, iar în urma măsurilor întreprinse,
1
executorul a stabilit că bunurile proprietate a debitorului Duduș Ion nu constituie
valoarea suficientă pentru acoperirea datoriei.
Ulterior, a aflat despre faptul că Duduș Ion a încheiat un contract de leasing
cu SA ”MAIB Leasing” în privința automobilului de model ”BMW X5”, anul
fabricării 2007.
Prin încheierea executorului judecătoresc din 28 ianuarie 2015, a fost aplicat
sechestru asupra creanțelor și altor drepturi patrimoniale ale debitorului, fiind
interzis de a fi înstrăinat obiectul contractului de leasing - automobilul de model
”BMW X5”, însă SA ”MAIB Leasing” a ignorat interdicția executorului
judecătoresc și la 27 mai 2016, automobilul evaluat la suma de 8 176 de euro,
valoarea căruia putea recupera datoria pretinsă, a fost înstrăinat unei persoane terțe.
Reclamantul a invocat că SA ”MAIB Leasing” a ignorat sechestrul aplicat
asupra creanțelor și drepturilor patrimoniale ale debitorului Duduș Ion, astfel fiind
lipsit de posibilitatea reală de a executa Titlul executoriu și prin urmare este
îndreptățit de a solicita încasarea sumei datorate de către debitorul Duduș Ion de la
compania de leasing.
Radevici Anatolie a solicitat încasarea de la SA ”MAIB Leasing” a sumei de
10 800 euro și suma de 81 493,55 de lei, ce urma a fi încasată de la debitorul
Duduș Ion.
De asemenea, a solicitat încasarea de la SA ”MAIB Leasing” a sumei de
3 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 8 717,44 de lei cu
titlu de taxă de stat.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 ianuarie 2020, s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Radevici Anatolie.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2020, prin care s-a
respins apelul declarat de Radevici Anatolie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 27 ianuarie 2020.
La 12 noiembrie 2020, Radevici Anatolie, reprezentat de avocatul Caisîn
Valentin a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi
hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.
Totodată, a depus cerere, prin care a solicitat Plenului Curții Supreme de
Justiție emiterea unui aviz consultativ.
În motivarea cererii a invocat că instanța de fond și cea de apel, precum și
executorii judecătorești în mod diferit aplică normele de drept material și
procedural privind executarea hotărârii judecătorești definitive și executorie.
La caz, a specificat că art. 23 alin. (2) din Codul de executare prevede că, în
cazul când persoanele care nu sunt părți în procedura de executare nu îndeplinesc
prevederile art.63 alin.(1), art.92, 98, 99 din prezentul cod sau în cazul când aceste
persoane furnizează informații eronate, precum și în alte cazuri prevăzute de lege,
creditorul poate pretinde încasarea de la acestea a sumei ce urma a fi încasată de la
debitor, dar nu a fost încasată din vina lor, precum și reparația prejudiciilor
cauzate.
Deci, a invocat că deoarece SA ”MAIB Leasing” a încălcat interdicția și
sechestrul aplicat de executorul judecătoresc prin încheierea din 28 ianuarie 2015,
2
în temeiul art. 23 alin. (2) din Codul de executare, a înaintat cererea de chemare în
judecată privind încasarea datoriei ce urma a fi încasată de la debitorul Duduș Ion.
Însă, la examinarea cauzei, instanțele de judecată au ajuns la concluzia că
neexecutarea măsurilor de asigurare dispuse de executorul judecătoresc este legală
și temeiuri pentru aplicarea art. 23 alin. (2) din Codul de executare, nu sunt.
Astfel, Radevici Anatolie a solicitat Plenului Curții Supreme de Justiție
emiterea unui aviz consultativ privind aplicarea corectă a prevederilor art. 3 alin.
(1), art. 6 alin. (1) și (2), art. 7 alin. (1) lit. a), f), l) și m), art. 35, art. 36 alin. (2),
art. 37 alin. (2) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești
și prevederile art. 1, 2, 7 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1) și (2), art. 9, art. 21 alin. (1),
art. 22 alin. (1) lit. l), n), g), r), s), ș), t) și v), art. 23 alin/ (2), art. 63 alin. (1) lit. a),
b), c) și d), alin. (2) și (6), art. 66 alin. (1) și (2), art. 74, art. 92, art. 98, art. 99 din
Codul de executare, în coroborare cu art. 284 alin. (1) și (2), art. 285 alin. (1),
art. 288 alin. (1) și (5) din Codul civil (în vigoare la data examinării litigiului).
La fel, a solicitat Plenului Curții Supreme de Justiție emiterea unui aviz
consultativ referitor la faptul dacă încheierea executorului judecătoresc privind
aplicarea măsurilor de asigurare a executării hotărârii judecătorești valabilă,
necontestată, emisă în conformitate cu normele de drept invocate, este obligatorie
pentru executarea necondiționată pentru alte persoane, precum și dacă încheierea
executorului judecătoresc emisă în conformitate cu art. 63 alin. (1), art. 92, art. 98
și art. 98 din Codul de executare, este aplicabilă și executorie în cazul când
bunurile debitorului se află la alte persoane în baza unui contract de leasing pentru
dobândirea obiectului leasingului în viitor.
Studiind materialele dosarului, completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea
privind solicitarea Plenului Curții Supreme de Justiție de emitere a avizului
consultativ referitor la neexecutarea încheierilor executorului judecătoresc prin
care au fost aplicate măsuri de asigurare prin interdicții și aplicarea sechestrului,
este neîntemeiată și urmează a fi respinsă din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 122 alin. (11) și (12) din Codul de procedură civilă, dacă
în procesul judecării cauzei într-o instanță de judecată se atestă dificultăți la
aplicarea corectă a normelor de drept material sau procedural, instanța de judecată
solicită Plenului Curții Supreme de Justiție, din oficiu sau la cererea participanților
la proces, să emită un aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a
legii. Avizul consultativ se publică pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.
Solicitarea avizului consultativ trebuie să se refere la dificultăți de aplicare
corectă a normei de drept susceptibile de interpretări diferite. Solicitarea avizului
consultativ nu va conține formularea unei simple întrebări cu privire la aplicarea
unui text de lege.
Obiectul solicitării îl constituie o veritabilă problemă de drept dacă întrunește
următoarele condiții: solicitarea este formulată în legătură cu existența unei cauze
aflate în curs de examinare în instanța de judecată; lămurirea problemei de drept
este determinantă pentru soluționarea în fond a cauzei în care a fost ridicată.
3
Din prevederile normei de drept supra citate rezultă că avizul consultativ se
emite, doar în cazul dificultăților de aplicare corectă a normelor de drept material
sau procedural unei anumite spețe.
La caz, Radevici Anatolie a solicitat sesizarea Plenului Curții Supreme de
Justiție de a emite un aviz consultativ cu privire la aplicarea prevederilor art. 3 alin.
(1), art. 6 alin. (1) și (2), art. 7 alin. (1) lit. a), f), l) și m), art. 35, art. 36 alin. (2),
art. 37 alin. (2) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești
și prevederile art. 1, 2, 7 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1) și (2), art. 9, art. 21 alin. (1),
art. 22 alin. (1) lit. l), n), g), r), s), ș), t) și v), art. 23 alin/ (2), art. 63 alin. (1) lit. a),
b), c) și d), alin. (2) și (6), art. 66 alin. (1) și (2), art. 74, art. 92, art. 98, art. 99 din
Codul de executare, în coroborare cu art. 284 alin. (1) și (2), art. 285 alin. (1),
art. 288 alin. (1) și (5) din Codul civil (în vigoare la data examinării litigiului).
Raportând prevederile normelor enunțate speței, completul Colegiului Civil,
Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că
instanța de judecată solicită Plenului emiterea unui aviz consultativ doar în cazul în
care întâmpină dificultăți la aplicarea legii materiale ori procesuale.
La caz, nu sunt prezente careva dificultăți la aplicarea unor prevederi din
Codul de executare în ceea ce vizează neexecutarea încheierilor executorului
judecătoresc privind aplicarea măsurilor de asigurare prin interdicții și aplicarea
sechestrului.
Ca urmare, nu se atestă necesitatea sesizării Plenului Curții Supreme de
Justiție în vederea emiterii unui aviz consultativ, prin ce se impune respingerea
cererii depusă de Radevici Anatolie, reprezentat de avocatul Caisîn Valentin cu
privire la solicitarea Plenului Curții Supreme de Justiție de a emite un aviz
consultativ.
În conformitate cu art. 122 alin. (3) din Codul de procedură civilă, completul
Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d i s p u n e :
Se respinge cererea depusă de Radevici Anatolie, reprezentat de avocatul
Caisîn Valentin privind solicitarea Plenului Curții Supreme de Justiție de emitere a
avizului consultativ cu privire la aplicarea și interpretarea unor norme de drept.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
4
Dosarul nr. 2ra-585/21
Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) G. Stratulat
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, A. Malîi, I. Muruianu
Î N C H E I E R E
31 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către avocatul Caisîn
Valentin în interesele lui Radevici Anatolie și de către Radevici Anatolie în interes
propriu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Radevici Anatolie
împotriva Societății pe Acțiuni ”MAIB Leasing”, intervenienți accesorii Duduș Ion
și Duduș Maia cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2020, prin care
s-a respins apelul declarat de Radevici Anatolie și s-a menținut hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 ianuarie 2020,
c o n s t a t ă :
La 17 octombrie 2018, Radevici Anatolie a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SA ”MAIB Leasing” cu privire la încasarea sumei și a
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, Radevici Anatolie a menționat că la 21 septembrie
2008, în temeiul contractului de împrumut a transmis lui Duduș Ion și Duduș Maia
suma de 5 400 euro, termenul de restituire fiind 01 decembrie 2008.
Deoarece în termenul indicat, datoria nu a fost restituită, s-a adresat în
instanța de judecată împotriva lui Duduș Ion și Duduș Maia cu cerere privind
restituirea datoriei.
Astfel, în temeiul deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 iulie 2014, a fost
emis Titlul executoriu privind încasarea de la Duduș Ion și Duduș Maia în
beneficiul său a sumei de 5 400 euro cu titlu de datorie, suma de 5 400 euro cu titlu
de penalitate, suma de 63 179,45 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de
11 225 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, suma de 659 de lei cu titlu
de cheltuieli de judecată și suma de 6 430 de lei cu titlu de taxă de stat.
5
Prin încheierea executorului judecătoresc Nicolaescu Nicolae din
07 noiembrie 2014, a fost primit spre executare documentul executoriu eliberat de
Curtea de Apel Chișinău la 17 iulie 2014, iar în urma măsurilor întreprinse,
executorul a stabilit că bunurile proprietate a debitorului Duduș Ion nu constituie
valoarea suficientă pentru acoperirea datoriei.
Ulterior, a aflat despre faptul că Duduș Ion a încheiat un contract de leasing
cu SA ”MAIB Leasing” în privința automobilului de model ”BMW X5”, anul
fabricării 2007.
Prin încheierea executorului judecătoresc din 28 ianuarie 2015, a fost aplicat
sechestru asupra creanțelor și altor drepturi patrimoniale ale debitorului, fiind
interzis de a fi înstrăinat obiectul contractului de leasing - automobilul de model
”BMW X5”, însă SA ”MAIB Leasing” a ignorat interdicția executorului
judecătoresc și la 27 mai 2016, automobilul evaluat la suma de 8 176 de euro,
valoarea căruia putea recupera datoria pretinsă, a fost înstrăinat unei persoane terțe.
Reclamantul a invocat că SA ”MAIB Leasing” a ignorat sechestrul aplicat
asupra creanțelor și drepturilor patrimoniale ale debitorului Duduș Ion, astfel fiind
lipsit de posibilitatea reală de a executa Titlul executoriu și prin urmare este
îndreptățit de a solicita încasarea sumei datorate de către debitorul Duduș Ion de la
compania de leasing.
Radevici Anatolie a solicitat încasarea de la SA ”MAIB Leasing” a sumei de
10 800 euro și suma de 81 493,55 de lei, ce urma a fi încasată de la debitorul
Duduș Ion.
De asemenea, a solicitat încasarea de la SA ”MAIB Leasing” a sumei de
3 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de 8 717,44 de lei cu
titlu de taxă de stat.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 ianuarie 2020, s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Radevici Anatolie.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei
a reținut că la 17 iulie 2014, Curtea de Apel Chișinău a eliberat titlul executoriu
privind încasarea de la Duduș Maia și Duduș Ion în beneficiul lui Radevici
Anatolie a sumei de 5400 euro cu titlu de datorie, 5400 euro cu titlu de penalitate și
suma de 81 493,55 lei cu titlu de cheltuielile de judecată.
În temeiul titlului executoriu menționat, la 07 noiembrie 2014, executorul
judecătoresc Nicolaescu Nicolae, a intentat procedura de executare.
De asemenea, instanța de fond a reținut că la 25 aprilie 2014, între
SA ”MAIB-Leasing” și Duduș Ion a fost semnat contractul de leasing, obiectul
căruia a constituit autoturismul de model ”BMW X5”, la prețul de 8 176,03 euro.
Prin încheierea executorului judecătoresc din 28 ianuarie 2015 privind
asigurarea executării, s-a dispus; aplicarea sechestrului asupra creanțelor și altor
drepturi patrimoniale ale lui Duduș Ion, ce derivă din contractul de leasing încheiat
cu SA ”MAIB-Leasing”, unde obiectul leasingului îl constituie autoturismul de
model ”BMW X5”, anul producerii 2007, precum și interzicerea SA ”MAIB-
Leasing” de a înstrăina obiectul leasingului altei persoane, la solicitarea
utilizatorului; solicitarea SA ”MAIB-Leasing”, ca în caz de reziliere a contractului
de leasing încheiat pe motivul nerespectării condițiilor contractuale de către
6
utilizatorul/locatarul, ca înstrăinare a obiectului leasingului altor persoane că fie
făcută cu înștiințarea prealabilă a executorului judecătoresc, iar suma ce depășește
creanța finanțatorului să fie vărsată la contul executorului; solicitarea de la
SA ”MAIB-Leasing”, de a prezenta calculul sumelor ce urmează a fi achitate și
datoriilor la contractul de leasing, precum și copia contractului de leasing;
interzicerea lui Duduș Ion de înstrăinare a drepturilor/creanțelor sale contractuale,
asupra obiectului leasingului, altor persoane, fără de acordul executorului
judecătoresc.
Totodată, prima instanță a stabilit că termenul contractului de leasing semnat
între SA ”MAIB-Leasing” și Duduș Ion expira la 30 martie 2016, dată la care
Duduș Ion urma să efectueze ultima achitare, iar conform prevederilor
contractuale, dreptul de proprietate asupra obiectului contractului - autoturismul de
model ”BMW X5”, aparține SA ”MAIB-Leasing”, care are calitatea de locator în
raport cu Duduș Ion.
Astfel, contractul de leasing din 25 aprilie 2014, a generat creanțe și drepturi
pecuniare pentru Duduș Ion, doar în condițiile în care acesta achita toate sumele
prevăzute de contractul menționat în termen de până la 30 martie 2016, iar în cazul
neachitării în termen a sumelor contractuale, contractul poate fi reziliat unilateral la
inițiativa locatorului, fapt care îl lipsește de dreptul de folosință asupra obiectului
contractului și de perspective în care acesta era în posibilitatea obținerii în viitor a
dreptului de proprietate.
Însă, la 30 martie 2016, Duduș Ion a înregistrat datorii restante de peste 20%
din valoarea de intrare a bunului, fapt care a generat rezilierea contractului și
înstrăinarea bunului unei terțe persoane, care a achitat valoarea rămasă a bunului și
celelalte datorii acumulate pe contractul de leasing menționat.
În acest sens, apreciind contractul de leasing din 25 aprilie 2014 în raport cu
măsurile aplicate de executorul judecătoresc Nicolaescu Nicolae prin încheierea
din 28 ianuarie 2015, instanța de judecată a reținut că, eficiența măsurilor aplicate
de executor în ceea ce ține de aplicarea sechestrului asupra creanțelor și altor
drepturi patrimoniale ale lui Duduș Ion, ce derivă din contractul de leasing încheiat
cu SA ”MAIB-Leasing” și interzicerea ultimei de a înstrăina obiectul contractului
de leasing altei persoane, acestea urmau a fi eficiente în cazul în care locatarul
dobândea dreptul de proprietate asupra obiectului contractului, generând astfel
drepturi patrimoniale care puteau fi urmărire de executorul judecătoresc.
Or, la caz, din contractul de leasing nu au derivat careva drepturi patrimoniale
pentru locatar, iar cu referire la celelalte măsuri aplicate de executorul
judecătoresc, acestea nu sunt în corelații cu executarea efectivă a documentului
executoriu.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2020, s-a respins apelul
declarat de Radevici Anatolie și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru din 27 ianuarie 2020.
La 26 ianuarie 2021, avocatul Caisîn Valentin a declarat în interesele lui
Radevici Anatolie recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi
hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.
7
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel apreciind obiectul
litigiului, eronat s-a axat numai pe bunul imobil – automobilul de model ”BMW
X5”, or nu numai acesta a constituit obiectul contractului de leasing, dar și alte
bunuri, cum ar fi mijloacele bănești sub forma plăților de leasing lunare, creanțele
pecuniare a locatarului/debitorului Duduș Ion.
Astfel, SA ”MAIB-Leasing” a acționat în interesul debitorului și nu a executat
încheierea executorului judecătoresc prin care s-a dispus aplicarea sechestrului și a
interdicțiilor asupra creanțelor și altor drepturi patrimoniale ale lui Duduș Ion, ce
derivă din contractul de leasing încheiat cu SA ”MAIB-Leasing”.
Prin urmare, recurentul a specificat că dreptul său la executarea efectivă a
titlului executoriu a fost încălcat de către SA ”MAIB-Leasing” prin înstrăinarea
automobilului de model ”BMW X5”, iar în consecință din lipsa altor bunuri ce
puteau fi urmărite pentru executarea hotărârii judecătorești, titlul executoriu a fost
restituit fără executare.
La 09 martie 2021, Radevici Anatolie a declarat în interes propriu recurs
împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului,
casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să
fie admisă.
Recurentul Radevici Anatolie, în motivarea recursului a invocat ilegalitatea
deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.
La 04 martie și respectiv 10 martie 2021, instanța de recurs a expediat în
adresa intimaților copia recursurilor, fiind recepționate de către SA ”MAIB-
Leasing” la 12 martie 2021, conform avizului de recepție (f.d. 219), iar plicul
expediat lui Duduș Ion și Duduș Maia, a fost restituit în adresa instanței de recurs
cu mențiunea ”nereclamat” (f.d. 220-221).
Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la
12 noiembrie 2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei
motivate a instanței de apel, la materialele cauzei lipsesc.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Recursul a fost declarat la 26 ianuarie 2021 de către avocatul Caisîn Valentin
în interesele lui Radevici Anatolie și la 09 martie 2021 de către Radevici Anatolie
în interes propriu, respectiv se consideră depuse în termenul prevăzut de art.434
din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a
temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de
judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
8
Examinînd temeiurile recursurilor, completul Colegiului Civil, Comercial și
de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din
Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
9
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de avocatul Caisîn
Valentin în interesele lui Radevici Anatolie și de către Radevici Anatolie în interes
propriu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din
Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibile recursurile înaintate de avocatul Caisîn Valentin în
interesele lui Radevici Anatolie și de către Radevici Anatolie în interes propriu.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
10