3rh-27/21 — cu privire la contestarea actului administrativ

3rh-27/21 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3rh-27/21

Instanța de fond: CA Chișinău – M. Anton

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție –V. Clevadî, I. Muruianu, S. Moldovan

ÎNCHEIERE

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând cererea de revizuire înaintată de către Agentul guvernamental, Oleg

Rotari,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea Întreprinderii Mixte „GVG-

Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire

la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din data de 07 noiembrie 2012,

prin care s-a respins recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „GVG-Com”

Societatea cu Răspundere Limitată, s-a menținut hotărârea Curții de Apel Chișinău

din data de 26 iunie 2012,

constată:

La 02 noiembrie 2011 ÎM „GVG-Com” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Centru, prin care a solicitat anularea deciziei

Biroului Vamal Centru nr. 189/11 din 13 septembrie 2011 cu privire la contravenție.

În motivarea acțiunii ÎM „GVG-Com” SRL a indicat că prin decizia nr. 189/11

din 13 septembrie 2011 a fost sancționată conform art. 232, lit. j) din Codul vamal

cu amendă în mărime de 40 000 lei. Temei pentru emiterea deciziei de aplicare a

sancțiunii a servit raportul de audit nr. 4 întocmit în baza efectuării unui audit post

vămuire al activității societății reclamante pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 01

martie 2011 și pe motiv că activitatea acestuia în calitate de declarant în nume

propriu a fost efectuată contrar prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1290 din 09

decembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea brokerului

vamal și a specialistului în domeniul vămuirii.

Societatea reclamantă a menționat că potrivit contractului nr. 02 din 05

noiembrie 2009 „OZ VURAL BIL.TUR.NAK.GIDA

IHT.THR.SAN.TIC.LTD.STI” Turcia, în calitate de vânzător s-a obligat să vândă,

iar ÎM „OZ VURAL” SRL, având calitatea de cumpărător s-a obligat să achite prețul

convenit, iar conform pct. 1.3 al contractului menționat, destinatarul mărfurilor este

1

ÎM „GVG-Com” SRL, serviciile acordate de către aceasta fiind stabilite printr-un

contract de prestare servicii încheiat între ultimii.

La 05 noiembrie 2009, între ÎM „OZ VURAL” SRL în calitate de beneficiar și

ÎM „GVG-Com” SRL în calitate de prestator a fost încheiat contractul de prestări

servicii nr. 05/11-1s/2009, obiectul contractului fiind prestarea serviciilor de

intermediere și marketing pe teritoriul țării și pe teritoriul Zonei Economice Libere

„Expo-Business-Chișinău”, iar conform ultimului contract ÎM „GVG-Com” SRL s-

a obligat să primească mărfurile și să îndeplinească toate procedurile de vămuire a

acestora și a altor servicii, astfel încât în perioada anilor 2009-2010 conform

contractului de prestări servicii societatea reclamantă le-a declarat organului vamal.

Astfel, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 02 din 05 noiembrie 2009

și contractului prestări servicii nr. 05/111S/2009 din 05 noiembrie 2009, în

conformitate cu declarația vamală nr. 7001I8692 din 10 noiembrie 2010, ÎM „GVG-

Com” SRL a introdus în Republica Moldova mărfuri în regim vamal import.

Reclamanta a invocat că, art. 12, alin. (3) al Convenției relative la contractul de

transport internațional al mărfurilor pe Șosele (CMR) din 19 mai 1956, stabilește că

dreptul de dispoziție asupra mărfurilor aparține destinatarului din momentul

întocmirii scrisorii de trăsură.

ÎM „GVG-Com” SRL este parte a contractului de vânzare-cumpărare nr. 02 din

05 noiembrie 2009, având calitatea de destinatar a mărfurilor, căruia i-au fost livrate

mărfurile, prin contractul de prestări servicii a avut obligația de a primi mărfurile și

să îndeplinească toate procedurile de vămuire, de depozitare, păstrare, încărcare-

descărcare a mărfurilor.

Astfel, societatea reclamantă, fiind persoana căreia i-au fost livrate mărfurile și

care, în virtutea obligațiilor, le-a declarat și le-a prezentat spre vămuire, are calitate

de declarant al mărfurilor importate. Calitatea de destinatar și declarant a ÎM „GVG-

Com” SRL al mărfurilor importate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.

02 din 05 noiembrie 2009 este confirmată și prin declarația vamală nr. 7001I8692

din 10 noiembrie 2010, unde în rubrica 8, în calitate de destinatar este indicată ÎM

„GVG-Com” SRL și, tot ÎM „GVG-Com” SRL fiind indicată în calitate de declarant

în rubrica 14, ceea ce semnifică declarant în nume propriu.

ÎM „GVG-Com” SRL a susținut că anterior, timp de 2 ani, în aceleași condiții

toate declarațiile vamale au fost perfectate fără încălcarea prevederilor Hotărârii

Guvernului nr. 1290 din 09 decembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului cu

privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, deci

nu este pasibilă sancționării materiale prevăzută de lit. j), art. 232 din Codul vamal.

Prin hotărârea din data de 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către ÎM „GVG-

Com” SRL. (f.d. 46-51)

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din data de 07 noiembrie 2012 a respins

recursul declarat de către ÎM „GVG-Com” SRL, a menținut hotărârea din 26 iunie

2012 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 69-74)

La 01 decembrie 2020, Agentul guvernamental, Oleg Rotari a depus cerere de

revizuire împotriva deciziei din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, în

temeiul art. 449, lit. g) din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea GVG-Com și

Andronic vs Republica Moldova (nr.30061/13), care se referă la controlul legalității

2

deciziilor adoptate de autoritățile vamale, prin care societatea reclamantă a fost

obligată să achite mai multe amenzi în valoare totală de 2 520 000 de lei, pe motiv

că nu ar fi respectat procedura de vămuire a mărfurilor la importul acestora.

Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul

cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către

Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ia în

considerare eventualitatea încheierii unui acord de soluționare amiabilă a prezentei

cauze.

În baza art. 11 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30

iulie 2015, Guvernul a considerat judicioasă procedura de reglementare amiabilă a

prezentei cauze, inițiind-o la 11 septembrie 2020, în timp ce înaintarea prezentei

cereri de revizuire constituie o condiție necesară pentru soluționarea pe cale amiabilă

a acesteia, cu scopul de a remedia la nivel național încălcarea drepturilor societății

reclamante, garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție.

Astfel, a relatat că în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, ÎM ,,GVG-

Com” SRL, invocând art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului,

s-a plâns de motivarea insuficientă a deciziilor pronunțate de către instanțele

naționale, precum și de încălcarea certitudinii juridice, alias principiul securității

raporturilor juridice. De asemenea, reclamanta, invocând art.1 din Protocolul nr.1 la

Convenție, a susținut în fața Curții că ingerința nu a fost prevăzută de lege și că

autoritățile vamale au considerat timp de doi ani că procedura de vămuire a fost

respectată.

Agentul guvernamental al Republicii Moldova a solicitat înștiințarea

participanților la proces despre prezenta cerere de revizuire și solicitarea prezentării,

într-un termen rezonabil, a pozițiilor lor prin intermediul referințelor; admiterea

prezentei cereri de revizuire; recunoașterea expresă a încălcării drepturilor societății

reclamante garantate de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție; casarea deciziei din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție și

dispunerea rejudecării recursului; admiterea recursului depus de societatea

reclamantă împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău; anularea

deciziei de sancționare a societății reclamante întocmite de către Biroul vamal

Centru pentru desfășurarea activității de broker vamal fără licență în acest sens și

anularea sumei amenzii aplicate; acordarea unei satisfacții echitabile în beneficiul

societății reclamante, pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a art. 41 din

Convenție, în cuantum de 1 500 euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul

moral, inclusiv costuri și cheltuieli, din contul bugetului de stat al Republicii

Moldova prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, sumă care

va fi convertită în lei moldovenești la cursul de schimb al Băncii Naționale a

Moldovei la data transferului, cu dispunerea executării imediate a deciziei cu privire

la acordarea satisfacției echitabile, prin eliberarea titlului executoriu de către Curtea

Supremă de Justiție în acest sens.

La 25 ianuarie 2021, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a depus

cerere de concretizare la cererea de revizuire, menționând că suma de 1 500 euro

solicitată pentru prejudiciul moral și orice costuri și cheltuieli reprezintă o sumă

globală, care se referă la o singură procedură pendinte la Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, chiar dacă sunt contestate deciziile pronunțate de către

instanțele judecătorești în contextul a 35 de cauze naționale.

3

Astfel, a solicitat acordarea în beneficiul societății reclamante a câte 43 de euro,

în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral și orice costuri și cheltuieli pentru

fiecare caz în parte.

La 08 decembrie 2020, la 29 ianuarie 2021 și al 04 februarie 2021 în adresa

ÎM ,,GVG-Com” SRL și Biroului Vamal Centru au fost expediate cererea de

revizuire și cererea de concretizare la cererea de revizuire.

ÎM ,,GVG-Com” SRL și Biroul Vamal Centru nu au depus referință prin care

să-și expună opinia asupra motivelor invocate în cererea de revizuire depusă de către

Agentul guvernamental.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art.169–171.

Astfel, în legătură că Codul administrativ nu a reglementat procedura revizuirii

unei hotărâri irevocabile, cererea de revizuire depusă de către Agentul

guvernamental, Oleg Rotari, se va examina în conformitate cu prevederile

Capitolului XXXIX din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă,

dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție

sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la

proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară

prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților la proces, cu

plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună

invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au fost

formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Astfel, în conformitate cu art. 448, alin. (2) din Codul de procedură civilă,

cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 453, alin. (1), lit. b), alin. (6) din Codul de procedură

civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele

acte de dispoziție: încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărârii

sau deciziei supuse revizuirii.

În corespundere cu art. 451, alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.

În temeiul art. 447, lit. c) din Codul de procedură civilă, sunt în drept să depună

cerere de revizuire: Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit. a)

și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art. 449 lit. g) și h).

Articolul 449, lit. g) din Codul de procedură civilă, prevede că revizuirea se

declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul

4

Republicii Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o

cauză pendinte împotriva Republicii Moldova.

La rândul său, art. 450, lit. e) din Codul de procedură civilă, stipulează că

cererea de revizuire se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de

reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cazul

prevăzut la art. 449, lit. g).

Totodată, conform art. 5, alin. (4), lit. b) din Legea cu privire la Agentul

guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, în domeniul asigurării implementării la

nivel național a Convenției, Agentul guvernamental în cazurile prevăzute de lege,

intervine sau participă în procedurile naționale sau solicită redeschiderea acestora.

Conform art. 11, alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Agentul guvernamental

nr. 151 din 30 iulie 2015, soluționarea amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curții

Europene poate fi inițiată doar după o notificare oficială parvenită din partea Curții

Europene și poate fi derulată concomitent cu procedura prevăzută la art.10, care se

aplică în modul corespunzător.

În condițiile alin.(1), Agentul guvernamental, din oficiu, la solicitarea

reclamantului sau a reprezentantului acestuia, este în drept să negocieze soluționarea

amiabilă a oricărei cauze aflate pe rolul Curții Europene.

În prezenta cauză, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a menționat

despre faptul că Curtea Europeană a comunicat Guvernului Republicii Moldova

cererea GVG-Com și Andronic vs Republica Moldova (nr.30061/13).

Astfel, Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea

și fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt,

rezumate de către Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului

să ia în calcul eventualitatea încheierii unui acord de soluționare amiabilă a cauzei.

În acest fel, la 11 septembrie 2020, Agentul guvernamental al Republicii

Moldova a inițiat procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze.

Cu referire la circumstanțele litigiului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ notează că la 02 noiembrie 2011 ÎM ,,GVG-

Com” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru,

solicitând în urma completării acțiunii anularea deciziei Biroului Vamal Centru nr.

189/11 din 13 septembrie 2011 ca fiind ilegală.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău prin hotărârea din

26 iunie 2012, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Ulterior, prin decizia din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție a fost

respins recursul declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL și a fost menținută hotărârea din

26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Față de aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că pe rolul Curții Europene a fost înregistrată

cererea GVG-Com vs Republica Moldova, în care reclamanta invocând art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, s-a plâns de motivarea

insuficientă a deciziilor pronunțate de către instanțele naționale, precum și de

încălcarea certitudinii juridice. De asemenea, reclamanta a pretins încălcarea art.1

din Protocolul nr.1 la Convenție, pe motiv că ingerința în drepturile sale nu a fost

prevăzută de lege.

La caz, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de Agentul

guvernamental, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ consideră că este justificată

5

reexaminarea cauzei or, în viziunea completului sunt prezente circumstanțe esențiale

și imperative ce vizează încălcarea drepturilor fundamentale ale ÎM ,,GVG-Com”

SRL, garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și de

art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, încălcare care constituie un viciu fundamental

comis de instanța de judecată la pronunțarea hotărârii în cauză.

Pentru aceasta, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține prevederile art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului, care reglementează că orice persoană are dreptul la judecarea

cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Analizând circumstanțele prezentei cauze și raționamentele expuse în cererea

de revizuire, urmează de enunțat faptul că instanțele naționale au respins acțiunea

reclamantei din motivul că aceasta nu dispunea de dreptul de a declara din nume

propriu importul mărfurilor ce aparțineau altei persoane juridice.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că pe parcursul examinării cauzei, ÎM ,,GVG-Com” SRL

a pretins asupra faptului precum că respectase aceeași procedură de vămuire a

mărfurilor importate pe parcursul a doi ani, iar organele vamale nu depistaseră nici

o neregulă. Or, în această privință s-a constatat că instanța de recurs nu a oferit

răspuns la argumentul invocat de către recurent cu referire la faptul că legalitatea

activității desfășurate de ÎM ,,GVG-Com” SRL a fost constatată de către însuși

organul vamal, în cadrul efectuării auditului post-vămuire în baza ordinului de

control nr. 87-O din 23 martie 2011, prin care s-a concluzionat că societatea

reclamantă activase în calitate de declarant în nume propriu în conformitate cu

prevederile legislației în vigoare, înturnând toate condițiile de derulare a procedurii

de declarare a mărfurilor, având dreptul de dispoziție asupra mărfurilor

importate/exportate în calitate de destinatar al acestora.

Prin urmare, se reține că la adoptarea soluției de respingere a acțiunii și ulterior

de respingere a cererii de recurs, instanța de recurs nu a luat în considerare toate

argumentele invocate de către recurent aduse în susținerea poziției sale, iar în lipsa

unui răspuns clar și exhaustiv la cel mai important argument al societății reclamante,

instanța a admis încălcarea dispoziției art. 6 § 1 din Convenție. De altfel, se constată

că ÎM ,,GVG-Com” SRL nu a beneficiat de o examinare corectă în fața Curții

Supreme de Justiție a cauzei sale, în condițiile în care avea deplina certitudine că

activa în condiții de legalitate, iar argumentul invocat cu referire la acest aspect a

fost unul important pentru rezultatul procesului și necesita un răspuns concret în

hotărâre, pe când în prezentul caz, abținerea instanței de a furniza un răspuns

explicit, a dus la încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, deoarece recurentului nu i-a fost

acordată posibilitatea de a ști dacă argumentele sale au fost neglijate sau respinse, și

în ultimul caz, motivele acestei respingeri.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei

într-un mod echitabil, garantat de art. 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor

Omului, care obligă judecătorii naționali să-și motiveze deciziile, pentru a nu lăsa

părțile într-o stare de incertitudine și a nu le crea impresia că nu au fost auzite.

6

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene, art. 6 § 1 din Convenție

obligă instanțele naționale să explice în mod corespunzător motivele pe care își

bazează deciziile lor. Întinderea obligației de a motiva o hotărâre variază în funcție

de caracterul deciziei și trebuie determinată, ținând cont de circumstanțele cauzei

(Ruiz Torija v. Spania, § 29, 9 decembrie 1994). Totodată, deși art. 6 § 1 din

Convenție nu obligă instanțele naționale să prezinte un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de către un justițiabil, obligația respectivă presupune, totuși,

prezentarea unor replici specifice și exprese la argumentele decisive pentru

examinarea cauzei respective (Ramos Nunes de Carvalho e Sa v. Portugalia nr.

55391-13, § 185, 6 noiembrie 2018).

În consecință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că în rezultatul examinării incomplete a cauzei soldată cu

aplicarea amenzilor societății reclamante, în circumstanțele enunțate, a constituit o

ingerință în dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale, având în vedere că o

ingerință poate fi justificată doar în cazul în care este prevăzută de lege, urmărește

un scop legitim, este necesară într-o societate democratică și este proporțională

scopului legitim urmărit. Or, pentru aceste motive, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a observat o încălcare a dreptului reclamantei prin hotărârea judecătorească

a cărei revizuire s-a solicitat, la respectarea bunurilor sale, ceea ce este contrar art. 1

din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Statului

îi revine obligația să adopte măsurile necesare pentru a proteja dreptul beneficiarilor

în acest sens. În special, acesta trebuie să acorde părților la un litigiu proceduri

judiciare care oferă garanțiile procedurale necesare și care permit astfel instanțelor

naționale să se pronunțe în mod eficient și echitabil, în lumina legislației aplicabile.

În același timp, potrivit jurisprudenței bine stabilite a Curții, jurisdicția sa de a

verifica interpretarea și aplicrea corectă a legislației naționale este limitată, iar

sarcina sa nu este de a lua locul instanțelor naționale, ci de a asigura că deciziile

adoptate de către acestea nu sunt viciate de arbitrariu sau în mod vădit nerezonabile

(c. Anheuser-Busch Inc. v Portugalia, nr. 73049/01, § 83, 2007).

În aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ apreciază că echilibrul care trebuie să existe între

necesitățile interesului public și imperativele drepturilor fundamentale ale societății

reclamante a fost în detrimentul acesteia, având în vedere că în prezenta cauză s-a

constatat că la acel moment nu a existat niciun temei legal pentru a interveni în

drepturile reclamantei garantate de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Circumstanțele descrise, precum și faptul inițierii unei proceduri de

reglementare pe cale amiabilă a cauzei, impun admiterea cererii de revizuire

împotriva deciziei din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, cu reținerea

cauzei pentru reexaminarea recursului declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL împotriva

hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Or, atunci când Curtea constată că un reclamant nu a avut parte de un proces

echitabil în instanțele naționale, redeschiderea procedurii de recurs cu respectarea

cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția este obligatorie pentru înlăturarea

consecințelor încălcărilor constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

În ceea ce vizează solicitarea Agentului guvernamental al Republicii Moldova

de acordare a unei satisfacții echitabile în beneficiul ÎM ,,GVG-Com” SRL pentru

7

încălcarea constatată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține următoarele.

În baza art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a

Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante

nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea

acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.

Satisfacția echitabilă poate fi acordată dacă dreptul intern nu permite sau

permite doar în mod imperfect, prin repunerea lucrurilor în situația anterioară,

înlăturarea consecințelor măsurii incriminate.

Mecanismul de control instituit prin Convenție are un caracter subsidiar, ceea

ce presupune, conform art. 1 din Convenție, că drepturile și libertățile garantate de

Convenție să fie protejate mai întâi prin dreptul intern și aplicate de autoritățile

naționale.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

constată existența unui prejudiciu moral suferit de către societatea reclamantă prin

faptul neexaminării complete a cauzei sale în instanța de recurs, care nu a oferit un

răspuns clar și exhaustiv la un argument esențial al recurentei ce avea un rol decisiv

pentru ultima în procesul de soluționare a litigiului, astfel că ÎM ,,GVG-Com” SRL

a continuat să suporte repercusiuni negative în urma acestei încălcări.

Prin urmare, fiind constatată existența unei violări a drepturilor reclamantei,

statul are obligația juridică din perspectiva Convenției de a pune capăt acestei violări

și de a înlătura consecințele în așa fel încât să se restabilească, pe cât e posibil,

situația anterioară prin repararea prejudiciului sub formă pecuniară.

Astfel, prejudiciul moral se acordă în raport cu consecințele negative suferite

de parte, cât și în măsura în care i-a afectat situația socială și materială, iar în temeiul

Convenției Europene a Drepturilor Omului, aceste criterii se aplică prin necesitatea

ca partea lezată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a reiterat că o hotărâre în care

ea constată o violare impune statului pârât o obligație legală de a pune capăt violării

și a repara consecințele acesteia în așa mod, încât să restabilească pe cât e posibil

situația existentă înainte de violare (a se vedea Former King of Greece and Others

v. Greece [GC], nr. 25701/94, § 72). În această cauză, reparația trebuie să aibă scopul

de a repune reclamantul în situația în care el s-ar fi aflat dacă violarea nu ar fi avut

loc.

La fel, repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin care

s-a încălcat un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului, poate fi efectuat în primul rând prin modificarea (casarea) acesteia și numai

apoi prin acordarea unei compensații pecuniare.

Respectiv, ținând cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

în cauze cu încălcări similare și efectul acestor încălcări asupra reclamantului,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că o compensație suficientă nu poate fi echilibrată doar prin simpla

constatare a faptelor descrise. Astfel, suma de 43 de euro, solicitată de Agentul

guvernamental, reprezintă o satisfacție echitabilă pentru încălcările constatate, fiind

apreciată în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri și

cheltuieli.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ ajunge la concluzia de a admite cererea de

8

revizuire în limita susținută de Agentul guvernamental, a constata încălcarea

drepturilor ÎM ,,GVG-Com” SRL garantate de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1

din Protocolul nr. 1 la Convenție, a casa decizia din 07 noiembrie 2012 a Curții

Supreme de Justiție și a reține prezenta cauză în procedura Curții Supreme de Justiție

pentru examinarea în ordine de recurs a recursului declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL

împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, cu acordarea unei

satisfacții echitabile în beneficiul societății reclamante pentru încălcările constatate,

prin aplicarea directă a articolului 41 din Convenție, în cuantum de 43 de euro în

calitate de prejudiciu moral, inclusiv costuri și cheltuieli.

În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, 453, alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii

Moldova Oleg Rotari.

Se constată încălcarea drepturilor Întreprinderii Mixte ,,GVG-Com” Societate

cu Răspundere Limitată garantate de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Se casează decizia din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție în cauza

de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

Se reține prezenta cauză de contencios administrativ în procedura Curții

Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului declarat de ÎM

,,GVG-Com” SRL împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Se încasează din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul Întreprinderii Mixte ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată

suma de 43 (patruzeci și trei) de euro, convertită în lei moldovenești la cursul oficial

al Băncii Naționale a Moldovei, la data transferului, în calitate de despăgubire pentru

prejudiciu moral, inclusiv costuri și cheltuieli.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

9