3rh-9/21 — contestarea actului administrativ

3rh-9/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3rh-9/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău – M. Anton

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție – V. Clevadî, S. Moldovan, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând cererea de revizuire depusă de către Agentul guvernamental, Oleg

Rotari,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea Întreprinderii Mixte „GVG-

Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului vamal Centru cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, prin

care s-a respins recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „GVG-Com”

Societatea cu Răspundere Limitată și s-a menținut hotărârea din 26 iunie 2012 a

Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 02 noiembrie 2011, Întreprinderea Mixtă „GVG-Com” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare ÎM „GVG-Com” SRL) a depus acțiune în

contencios administrativ împotriva Biroului vamal Centru, prin care a solicitat

anularea deciziei Biroului vamal Centru nr. 206/11 din 22 septembrie 2011 cu

privire la contravenție.

În motivarea acțiunii ÎM „GVG-Com” SRL a indicat că prin decizia Biroului

vamal Centru nr. 206/11 din 22 septembrie 2011 a fost sancționată în baza art. 232

lit. j) din Codul vamal cu amendă în mărime de 40 000 de lei.

Temei pentru emiterea deciziei de aplicare a sancțiunii a servit raportul de

audit nr. 4, întocmit în urma efectuării auditului post vămuire al activității

ÎM „GVG-Com” SRL pentru perioada 01 ianuarie 2010 – 01 martie 2011 și din

motiv că activitatea acesteia în calitate de declarant în nume propriu a fost

efectuată contrar prevederilor Regulamentului cu privire la activitatea brokerului

vamal și a specialistului în domeniul vămuirii, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 1290 din 09 decembrie 2005.

La fel, reclamanta a menționat că potrivit contractului nr. 02 din 05 noiembrie

2009 „OZ VURAL BIL.TUR.NAK.GIDA IHT.THR.SAN.TIC.LTD.STI” Turcia,

1

în calitate de vânzător s-a obligat să vândă, iar cumpărătorul ÎM „OZ

VURAL” SRL s-a obligat să achite prețul convenit al mărfii.

Totodată, conform pct. 1.3 al contractului menționat, destinatarul mărfurilor

este ÎM „GVG-Com” SRL, serviciile acordate de către aceasta fiind stabilite printr-

un contract de prestare servicii încheiat între ultimii.

La 05 noiembrie 2009, între ÎM „OZ VURAL” SRL, în calitate de beneficiar

și ÎM „GVG-Com” SRL, în calitate de prestator, a fost încheiat contractul de

prestări servicii nr. 05/11-1s/2009, obiectul contractului fiind prestarea serviciilor

de intermediere și marketing pe teritoriul țării și pe teritoriul Zonei Economice

Libere „Expo-Business-Chișinău”, iar conform ultimului contract ÎM „GVG-

Com” SRL s-a obligat să primească mărfurile și să îndeplinească toate procedurile

de vămuire a acestora și a altor servicii, astfel încât în perioada anilor 2009-2010

conform contractului de prestări servicii societatea reclamantă le-a declarat

organului vamal.

Astfel, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 02 din 05 noiembrie

2009 și contractului prestări servicii nr. 05/11-1s/2009 din 05 noiembrie 2009, în

conformitate cu declarația vamală nr. 7001I9181 din 29 noiembrie 2010,

ÎM „GVG-Com” SRL a introdus în Republica Moldova mărfuri în regim vamal

import.

Reclamanta a notat că art. 12 alin. (3) al Convenției relative la contractul de

transport internațional al mărfurilor pe Șosele (CMR) din 19 mai 1956 stabilește că

dreptul de dispoziție asupra mărfurilor aparține destinatarului din momentul

întocmirii scrisorii de trăsură.

Respectiv, ÎM „GVG-Com” SRL fiind parte contractantă a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 02 din 05 noiembrie 2009, având calitatea de destinatar a

mărfurilor, căruia i-au fost livrate, prin contractul de prestări servicii a avut

obligația de a primi mărfurile și să îndeplinească toate procedurile de vămuire, de

depozitare, păstrare, încărcare-descărcare a mărfurilor.

Așa, ÎM „GVG-Com” SRL fiind persoana căreia i-au fost livrate mărfurile și

care, în virtutea obligațiilor, le-a declarat și le-a prezentat spre vămuire, are calitate

de declarant al mărfurilor importate.

Calitatea de destinatar și declarant a ÎM „GVG-Com” SRL al mărfurilor

importate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 02 din 05 noiembrie

2009 este confirmată și prin declarația vamală nr. 7001I9181 din 29 noiembrie

2010, unde în rubrica 8, în calitate de destinatar este indicată ÎM „GVG-Com” SRL

și, tot ÎM „GVG-Com” SRL fiind indicată în calitate de declarant în rubrica 14,

ceea ce semnifică declarant în nume propriu.

ÎM „GVG-Com” SRL a remarcat că anterior, timp de 2 ani, în aceleași

condiții toate declarațiile vamale au fost perfectate fără încălcarea prevederilor

Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal și a specialistului în

domeniul vămuirii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1290 din 09 decembrie

2005.

Reclamanta a conchis că nu este pasibilă sancționării materiale conform

art. 232 lit. j) din Codul vamal.

Prin hotărârea din data de 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de către ÎM „GVG-Com” SRL (f.d. 46, 47-

52).

2

Prin decizia din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

recursul declarat de către ÎM „GVG-Com” SRL și s-a menținut hotărârea din 26

iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 65-70).

La 01 decembrie 2020, Agentul guvernamental, Oleg Rotari, a depus cerere

de revizuire împotriva deciziei din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție,

în temeiul art. 449 lit. g) din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea GVG-Com și

Andronic vs Republica Moldova (nr. 30061/13), care se referă la controlul

legalității deciziilor adoptate de autoritățile vamale, prin care societatea reclamantă

a fost obligată să achite mai multe amenzi în valoare totală de 2 520 000 de lei, pe

motiv că nu ar fi respectat procedura de vămuire a mărfurilor la importul acestora.

Curtea a solicitat prezenttei ce avea un rol decisiv pentru ultima în procesu

fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate

de către Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ia în

considerare eventualitatea încheierii unui acord de soluționare amiabilă a prezentei

cauze.

În baza art. 11 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30

iulie 2015, Guvernul a considerat judicioasă procedura de reglementare amiabilă a

prezentei cauze, inițiind-o la 11 septembrie 2020, în timp ce înaintarea prezentei

cereri de revizuire constituie o condiție necesară pentru soluționarea pe cale

amiabilă a acesteia, cu scopul de a remedia la nivel național încălcarea drepturilor

societății reclamante, garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție.

Astfel, Agentul guvernamental a relatat că în fața Curții Europene a

Drepturilor Omului, ÎM ,,GVG-Com” SRL, invocând art. 6 § 1 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului, s-a plâns de motivarea insuficientă a

deciziilor pronunțate de către instanțele naționale, precum și de încălcarea

certitudinii juridice, alias principiul securității raporturilor juridice. De asemenea,

reclamanta, invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a susținut în fața

Curții că ingerința nu a fost prevăzută de lege și că autoritățile vamale au

considerat timp de doi ani că procedura de vămuire a fost respectată.

Agentul guvernamental a solicitat înștiințarea participanților la proces despre

prezenta cerere de revizuire și solicitarea prezentării, într-un termen rezonabil, a

pozițiilor lor prin intermediul referințelor; admiterea revizuirii; recunoașterea

expresă a încălcării drepturilor societății reclamante garantate de art. 6 § 1 din

Convenție și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; casarea deciziei din 07

noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție și dispunerea rejudecării recursului;

admiterea recursului depus de societatea reclamantă împotriva hotărârii din 26

iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău; anularea deciziei de sancționare a societății

reclamante întocmite de către Biroul vamal Centru pentru desfășurarea activității

de broker vamal fără licență în acest sens și anularea sumei amenzii aplicate;

acordarea unei satisfacții echitabile în beneficiul societății reclamante, pentru

încălcările constatate, prin aplicarea directă a art. 41 din Convenție, în cuantum de

1 500 de euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri

și cheltuieli, din contul bugetului de stat al Republicii Moldova prin intermediul

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, sumă care va fi convertită în lei

moldovenești la cursul de schimb al Băncii Naționale a Moldovei la data

3

transferului, cu dispunerea executării imediate a deciziei cu privire la acordarea

satisfacției echitabile, prin eliberarea titlului executoriu de către Curtea Supremă de

Justiție în acest sens.

La 25 ianuarie 2021, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a depus

cerere de concretizare la cererea de revizuire, menționând că suma de 1 500 de

euro solicitată pentru prejudiciul moral și orice costuri și cheltuieli reprezintă o

sumă globală, care se referă la o singură procedură pendinte la Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, chiar dacă sunt contestate deciziile pronunțate de către

instanțele judecătorești în contextul a 35 de cauze naționale.

Astfel, a solicitat acordarea în beneficiul societății reclamante a câte 43 de

euro, în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral și orice costuri și

cheltuieli pentru fiecare caz în parte.

La 08 decembrie 2020, 29 ianuarie 2021 și 04 februarie 2021 Curtea Supremă

de Justiție a notificat ÎM ,,GVG-Com” SRL și Biroului vamal Centru cererea de

revizuire și cererea de concretizare a cererii de revizuire, explicându-le dreptul de a

depune referințe pe marginea argumentelor formulate de către Agentul

guvernamental în revizuire. Însă, până la examinarea admisibilității revizuirii,

ÎM ,,GVG-Com” SRL și Biroul vamal Centru nu au depus referințe, prin care să-și

expună opinia asupra motivelor invocate în cererea de revizuire.

Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu

excepția art. 169-171.

Având în vedere că Codul administrativ nu reglementează instituția revizuirii

unei hotărâri judecătorești irevocabile, cererea de revizuire depusă de către Agentul

guvernamental, Oleg Rotari, urmează a fi examinată în conformitate cu prevederile

Capitolului XXXIX din Codul de procedură civilă.

În corespundere cu art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă, dacă

examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a

instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența

participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților

la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție,

fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de

revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței

examinarea acesteia.

Potrivit art. 448 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire

împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută,

modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța

care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

4

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) și alin. (6) din Codul de procedură

civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din

următoarele acte de dispoziție: încheierea de admitere a cererii de revizuire și de

casare a hotărârii sau deciziei supuse revizuirii.

Articolul 451 din Codul de procedură civilă stipulează la alin. (1) că cererea

de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

În temeiul art. 447 lit. c) din Codul de procedură civilă, sunt în drept să

depună cerere de revizuire: Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați

la lit. a) și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art. 449 lit. g) și h).

Articolul 449 din Codul de procedură civilă prevede la lit. g) că revizuirea se

declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul

Republicii Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o

cauză pendinte împotriva Republicii Moldova.

La rândul său, art. 450 lit. e) din Codul de procedură civilă statuează că

cererea de revizuire se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de

reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – în cazul

prevăzut la art. 449 lit. g).

Totodată, conform art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea cu privire la Agentul

guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, în domeniul asigurării implementării la

nivel național a Convenției, Agentul guvernamental în cazurile prevăzute de lege,

intervine sau participă în procedurile naționale sau solicită redeschiderea acestora.

Conform art. 11 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Agentul guvernamental

nr. 151 din 30 iulie 2015, soluționarea amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curții

Europene poate fi inițiată doar după o notificare oficială parvenită din partea Curții

Europene și poate fi derulată concomitent cu procedura prevăzută la art. 10, care se

aplică în modul corespunzător.

În condițiile alin. (1), Agentul guvernamental, din oficiu, la solicitarea

reclamantului sau a reprezentantului acestuia, este în drept să negocieze

soluționarea amiabilă a oricărei cauze aflate pe rolul Curții Europene.

În prezenta cauză, Agentul guvernamental a menționat despre faptul că Curtea

Europeană a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea GVG-Com și

Andronic vs Republica Moldova (nr. 30061/13).

Astfel, Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea

și fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt,

rezumate de către Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus

Guvernului să ia în calcul eventualitatea încheierii unui acord de soluționare

amiabilă a cauzei.

În acest fel, la 11 septembrie 2020, Agentul guvernamental al Republicii

Moldova a inițiat procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze.

Cu referire la circumstanțele litigiului, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că la 02 noiembrie 2011

ÎM ,,GVG-Com” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului

vamal Centru, solicitând în urma completării acțiunii anularea deciziei Biroului

vamal Centru nr. 206/11 din 22 septembrie 2011 ca fiind ilegală.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, Curtea de Apel Chișinău prin

hotărârea din 26 iunie 2012 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

5

Ulterior, examinând cauza în ordine de recurs, Curtea Supremă de Justiție

prin decizia din 07 noiembrie 2012 a respins recursul declarat de ÎM ,,GVG-

Com” SRL și a menținut hotărârea din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Față de aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că pe rolul Curții Europene a fost înregistrată

cererea GVG-Com și Andronic vs Republica Moldova (nr. 30061/13), în care

reclamanta invocând art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului,

s-a plâns de motivarea insuficientă a deciziilor pronunțate de către instanțele

naționale, precum și de încălcarea certitudinii juridice. De asemenea, reclamanta a

pretins încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, pe motiv că ingerința în

drepturile sale nu a fost prevăzută de lege.

La caz, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de Agentul

guvernamental, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ consideră că este justificată

reexaminarea cauzei, or, în viziunea completului sunt prezente circumstanțe

esențiale și imperative ce vizează încălcarea drepturilor fundamentale ale

ÎM „GVG-Com” SRL, garantate de art. 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și de art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, încălcare care

constituie un viciu fundamental comis de instanța de judecată la pronunțarea

hotărârii în cauză.

Pentru aceasta, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține prevederile art. 6 § 1 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului, care reglementează că orice persoană are dreptul la

judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de

către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie

asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Analizând circumstanțele prezentei cauze și raționamentele expuse în cererea

de revizuire, urmează de enunțat faptul că instanțele naționale au respins acțiunea

reclamantei din motivul că aceasta nu dispunea de dreptul de a declara din nume

propriu importul mărfurilor ce aparțineau altei persoane juridice.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că pe parcursul examinării cauzei, ÎM „GVG-

Com” SRL a pretins asupra faptului precum că respectase aceeași procedură de

vămuire a mărfurilor importate pe parcursul a doi ani, iar organele vamale nu

depistaseră nici o neregulă. Or, în această privință s-a constatat că instanța de

recurs nu a oferit răspuns la argumentul invocat de către recurent cu referire la

faptul că legalitatea activității desfășurate de ÎM „GVG-Com” SRL a fost

constatată de către însuși organul vamal, în cadrul efectuării auditului post-vămuire

în baza ordinului de control nr. 87-O din 23 martie 2011, prin care s-a concluzionat

că societatea reclamantă activase în calitate de declarant în nume propriu în

conformitate cu prevederile legislației în vigoare, înturnând toate condițiile de

derulare a procedurii de declarare a mărfurilor, având dreptul de dispoziție asupra

mărfurilor importate/exportate în calitate de destinatar al acestora.

Prin urmare, se reține că la adoptarea soluției de respingere a acțiunii și

ulterior de respingere a cererii de recurs, instanța nu a luat în considerare toate

argumentele invocate de către ÎM „GVG-Com” SRL aduse în susținerea poziției

sale, iar în lipsa unui răspuns clar și exhaustiv la cel mai important argument al

6

societății reclamante, instanța a admis încălcarea dispoziției art. 6 § 1 din

Convenție.

De altfel, se constată că ÎM „GVG-Com” SRL nu a beneficiat de o examinare

corectă în fața Curții Supreme de Justiție a cauzei sale, în condițiile în care avea

deplina certitudine că activa în condiții de legalitate, iar argumentul invocat cu

referire la acest aspect a fost unul important pentru rezultatul procesului și necesita

un răspuns concret în hotărâre, pe când în prezentul caz, abținerea instanței de a

furniza un răspuns explicit, a dus la încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, deoarece

recurentului nu i-a fost acordată posibilitatea de a ști dacă argumentele sale au fost

neglijate sau respinse, și în ultimul caz, motivele acestei respingeri.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la

judecarea cauzei într-un mod echitabil, garantat de art. 6 al Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului, care obligă judecătorii naționali să-și motiveze

deciziile, pentru a nu lăsa părțile într-o stare de incertitudine și a nu le crea

impresia că nu au fost auzite.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene, art. 6 § 1 din Convenție

obligă instanțele naționale să explice în mod corespunzător motivele pe care își

bazează deciziile lor. Întinderea obligației de a motiva o hotărâre variază în funcție

de caracterul deciziei și trebuie determinată, ținând cont de circumstanțele cauzei

(Ruiz Torija v. Spania, § 29, 9 decembrie 1994). Totodată, deși art. 6 § 1 din

Convenție nu obligă instanțele naționale să prezinte un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de către un justițiabil, obligația respectivă presupune, totuși,

prezentarea unor replici specifice și exprese la argumentele decisive pentru

examinarea cauzei respective (Ramos Nunes de Carvalho e Sa v. Portugalia nr.

55391-13, § 185, 6 noiembrie 2018).

În consecință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că în rezultatul examinării incomplete a

cauzei soldată cu aplicarea amenzilor societății reclamante, în circumstanțele

enunțate, a constituit o ingerință în dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale,

având în vedere că o ingerință poate fi justificată doar în cazul în care este

prevăzută de lege, urmărește un scop legitim, este necesară într-o societate

democratică și este proporțională scopului legitim urmărit. Or, pentru aceste

motive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat o încălcare a dreptului

reclamantei prin hotărârea judecătorească a cărei revizuire s-a solicitat, la

respectarea bunurilor sale, ceea ce este contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenție.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție,

Statului îi revine obligația să adopte măsurile necesare pentru a proteja dreptul

beneficiarilor în acest sens. În special, acesta trebuie să acorde părților la un litigiu

proceduri judiciare care oferă garanțiile procedurale necesare și care permit astfel

instanțelor naționale să se pronunțe în mod eficient și echitabil, în lumina

legislației aplicabile. În același timp, potrivit jurisprudenței bine stabilite a Curții,

jurisdicția sa de a verifica interpretarea și aplicarea corectă a legislației naționale

este limitată, iar sarcina sa nu este de a lua locul instanțelor naționale, ci de a

asigura că deciziile adoptate de către acestea nu sunt viciate de arbitrariu sau în

7

mod vădit nerezonabile (Anheuser-Busch Inc. V. Portugalia, nr. 73049/01, § 83,

2007).

În aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ apreciază că echilibrul care trebuie să existe între

necesitățile interesului public și imperativele drepturilor fundamentale ale societății

reclamante a fost în detrimentul acesteia, având în vedere că în prezenta cauză s-a

constatat că la acel moment nu a existat niciun temei legal pentru a interveni în

drepturile reclamantei garantate de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Circumstanțele descrise, precum și faptul inițierii unei proceduri de

reglementare pe cale amiabilă a cauzei, impun admiterea cererii de revizuire

împotriva deciziei din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, cu reținerea

cauzei pentru reexaminarea recursului declarat de ÎM „GVG-Com” SRL împotriva

hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Or, atunci când Curtea constată că un reclamant nu a avut parte de un proces

echitabil în instanțele naționale, redeschiderea procedurii de recurs cu respectarea

cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția este obligatorie pentru înlăturarea

consecințelor încălcărilor constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

În ceea ce vizează solicitarea Agentului guvernamental al Republicii Moldova

de acordare a unei satisfacții echitabile în beneficiul ÎM „GVG-Com” SRL pentru

încălcarea constatată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține următoarele.

În baza art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a

Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți

Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei

încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.

Satisfacția echitabilă poate fi acordată dacă dreptul intern nu permite sau

permite doar în mod imperfect, prin repunerea lucrurilor în situația anterioară,

înlăturarea consecințelor măsurii incriminate.

Mecanismul de control instituit prin Convenție are un caracter subsidiar, ceea

ce presupune, conform art. 1 din Convenție, că drepturile și libertățile garantate de

Convenție să fie protejate mai întâi prin dreptul intern și aplicate de autoritățile

naționale.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ constată existența unui prejudiciu moral suferit de către societatea

reclamantă prin faptul neexaminării complete a cauzei sale în instanța de recurs,

care nu a oferit un răspuns clar și exhaustiv la un argument esențial al recurentei ce

avea un rol decisiv pentru ultima în procesul de soluționare a litigiului, astfel că

ÎM „GVG-Com” SRL a continuat să suporte repercusiuni negative în urma acestei

încălcări.

Prin urmare, fiind constatată existența unei violări a drepturilor reclamantei,

statul are obligația juridică din perspectiva Convenției de a pune capăt acestei

violări și de a înlătura consecințele în așa fel încât să se restabilească, pe cât e

posibil, situația anterioară prin repararea prejudiciului sub formă pecuniară.

Astfel, prejudiciul moral se acordă în raport cu consecințele negative suferite

de parte, cât și în măsura în care i-a afectat situația socială și materială, iar în

temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, aceste criterii se aplică prin

necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral suferit.

8

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a reiterat că o hotărâre în care

ea constată o violare impune statului pârât o obligație legală de a pune capăt

violării și a repara consecințele acesteia în așa mod, încât să restabilească pe cât e

posibil situația existentă înainte de violare (a se vedea Former King of Greece and

Others v. Greece [GC], nr. 25701/94, § 72). În această cauză, reparația trebuie să

aibă scopul de a repune reclamantul în situația în care el s-ar fi aflat dacă violarea

nu ar fi avut loc.

La fel, repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin

care s-a încălcat un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului, poate fi efectuat în primul rând prin modificarea (casarea)

acesteia și numai apoi prin acordarea unei compensații pecuniare.

Respectiv, ținând cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

în cauze cu încălcări similare și efectul acestor încălcări asupra reclamantului,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

consideră că o compensație suficientă nu poate fi echilibrată doar prin simpla

constatare a faptelor descrise. Astfel, suma de 43 de euro, solicitată de Agentul

guvernamental, reprezintă o satisfacție echitabilă pentru încălcările constatate,

fiind apreciată în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri

și cheltuieli.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ ajunge la concluzia de a admite cererea de

revizuire în limita susținută de Agentul guvernamental, a constata încălcarea

drepturilor ÎM ,,GVG-Com” SRL garantate de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1

din Protocolul nr. 1 la Convenție, a casa decizia din 07 noiembrie 2012 a Curții

Supreme de Justiție și a reține prezenta cauză în procedura Curții Supreme de

Justiție pentru examinarea în ordine de recurs a recursului declarat de ÎM ,,GVG-

Com” SRL împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, cu

acordarea unei satisfacții echitabile în beneficiul societății reclamante pentru

încălcările constatate, prin aplicarea directă a articolului 41 din Convenție, în

cuantum de 43 de euro în calitate de prejudiciu moral, inclusiv costuri și cheltuieli.

În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, 453 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii

Moldova Oleg Rotari.

Se constată încălcarea drepturilor Întreprinderii Mixte „GVG-Com” Societate

cu Răspundere Limitată garantate de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Se casează decizia din 07 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Mixtă „GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Biroului vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

Se reține prezenta cauză de contencios administrativ în procedura Curții

Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului declarat de

9

Întreprinderii Mixte „GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

hotărârii din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău.

Se încasează din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul Întreprinderii Mixte „GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată

suma de 43 (patruzeci și trei) de euro, convertită în lei moldovenești la cursul

oficial al Băncii Naționale a Moldovei, la data transferului, în calitate de

despăgubire pentru prejudiciu moral, inclusiv costuri și cheltuieli.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

10