2ra-179/21 — încasarea investitiilor efectuate în bunul imobil

Dosarul nr. 2ra-179/21

2ra-1845/20

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Glodeni (jud. V. Nogai)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ivan Spijavca, reprezentat

de avocatul Andrei Stănilă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Spijavca

împotriva Primăriei comunei Iabloana și Consiliului comunei Iabloana cu privire la

încasarea investițiilor efectuate în bunul imobil,

împotriva deciziei din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău Bălți,

c o n s t a t ă:

La 4 aprilie 2019, Ivan Spijavca a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Primăriei comunei Iabloana și Consiliului comunei Iabloana cu privire la încasarea

investițiilor efectuate în bunul imobil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în perioada începînd cu 20 octombrie

2004 pînă în luna octombrie 2018 a folosit în arendă bazinul acvatic Cărămida de Sus,

cu suprafața de 2,1225 ha situat în comuna Iabloana, raionul Glodeni, cu numărul

cadastral 4834203.462.

A menționat că faptul folosinței este confirmat în temeiul contractului de arendă

nr.4 din 20 octombrie 2004, acordului adițional la contract din 15 august 2006, actul

din 25 octombrie 2004 privind transmiterea în arendă a lacului.

A notat că dreptul de arendă a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

Conform hotărîrii din 14 iunie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni, menținută

prin decizia din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Bălți, irevocabilă prin încheierea

din 18 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție, actele care au stat la baza dreptului de

folosința bazinului acvatic, au fost declarate nule.

Reclamantul a relatat că potrivit contractului de arendă a bazinului acvatic nr.4 din

20 octombrie 2004, pct.3 și pct.5, a realizat reparația capitală a digului din contul plății

de arendă 80 %, precum și a construit o casă pentru paza lacului și a terenului aferent.

1

A afirmat că conform Raportului de expertiză extrajudiciară nr.366 din 29

octombrie 2018 s-a constatat: costul lucrărilor de construcție/montaj la obiectul acvatic

Cărămida de Sus cu numărul cadastral 4834203462, constituie 84 043, 80 de lei; costul

lucrărilor de construcție efectuate la căsuța paznicului situată în raionul Glodeni,

comuna Iabloana, extravilan de către arendaș constituie 63 893,46 de lei, în total costul

lucrărilor constituie 147 937, 26 de lei.

A relevat că în perioada folosinței bazinului acvatic, din contul reclamantului au

fost efectuate îmbunătățiri, esențiale pentru buna executare a arendei, de asemenea, a

fost construită o mică construcție (căsuța paznicului). În raportul de expertiză din 29

octombrie 2018 sunt enumerate lucrările efectuate precum și valoarea acestor lucrări

(procurarea și montarea plăcii din beton, a tubului de scurgere a apei, ridicarea

construcției, etc.) costul lucrărilor constituie 147 937, 26 de lei.

Ivan Spijavca a afirmat că după anularea contractului de arendă prin hotărâre

judecătoreasă definitivă, pe temeiul recuperării prejudiciului în temeiul îmbogățirii

nejustificate ca urmare a anulării contractului de arendă, precum și în baza separării

îmbunătățirilor, aduse bunului arendat de arendaș, este îndreptățit conform

prevederilor legale ale Codului civil și ale Legii cu privire la arenda în agricultură

nr.198 din 15 mai 2003 să solicite de la Primăria comunei Iabloana, compensarea

îmbunătățirilor efectuate.

În opinia reclamantului acțiunea este legală, întemeiată și solicită admiterea

acesteia, refuzînd soluționarea prezentei cauze prin procedura medierii judiciare, din

motiv că Primăria com. Iabloana a refuzat să satisfacă cerințele invocate de primul prin

cererea prealabilă, privind compensarea benevolă a acestor cheltuieli. Cheltuielile de

judecată sunt formate din taxa de stat în mărime de 4 439 de lei, remunerarea

expertului pentru întocmirea raportului de expertiză extrajudiciară în mărime de 10

000 de lei și onorariul avocatului în mărime de 3 000 de lei, în total suma de 17 439 de

lei.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul Primăriei comunei Iabloana a

prejudiciului material în sumă de 147 937,46 de lei cauzat în urma efectuării

investițiilor capitale efectuate în folosința bazinului acvatic Cărămida de Sus, cu

suprafața de 2,1225 ha, situat în comuna Iabloana și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărîrea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni a fost

admisă acțiunea depusă de Ivan Spijavca. S-a încasat de la Primăria comunei Iabloana

în beneficiul lui Ivan Spijavca prejudiciul material cauzat în urma efectuării

investițiilor capitale efectuate în folosința bazinului acvatic ,,Cărămida de sus” cu

suprafața de 2,1225 ha, situat în com. Iabloana cu numărul cadastral 4834203.462 în

sumă de 147 937,26 de lei. S-a încasat de la Primăria com. Iabloana în beneficiul lui

Ivan Spijavca, suma de 4 439 de lei, cu titlu de cheltuieli privind achitarea taxei de stat

suma de 3 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și suma de 10 000

de lei, ce constituie cheltuielile privind efectuarea expertizei, în total suma de 17 439

de lei.

Prin decizia din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul

declarat de Primăria comunei Iabloana, s-a casat hotărîrea din 18 decembrie 2019 a

Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni și s-a emis o nouă hotărâre prin care a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Ivan Spijavca.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în contractual de arendă nr.4 din

20 octombrie 2004, pct.3, părțile au convenit că Ivan Spijavca va efectua reparația

capitală a digului din contul plății de arendă 80%, iar în pct.5, părțile au convenit că

Ivan Spijavca va construi o casă pentru paza lacului și a terenului aferent. Deci, părțile

au convenit de comun accord că arendașul Ivan Spijavca va fi scutit de achitarea a

80% din plata arentei pe durata contractului de arendă, care a durat pînă în anul 2018,

în schimul reparației capitale a digului. Respectiv, înțelegerea care a fost convenită

între părțile contractului a dus la faptul că Ivan Spijavca pe aprcursul anilor 2004-2018

a achitat doar 20% din plata de arendă, fiind obligat să repare digul iazului din surse

proprii. Clauzele contractului nefiind contestate

Instanța de apel a notat că în aceste condiții, cerințele lui Ivan Spijavca privind

încasarea cheltuielilor de reparație a digului în sumă de 84 043, 80 de lei, stabilite prin

raportul de expertiză, sunt neîntemeiate, or, acesta a fost scutit de 80% din plata de

arendă în schimbul efectuării acestor lucrări, la care s-a obligat prin contract.

Referitor la căsuța paznicului instanța de apel a menționat că prin procesul-verbal

de recepție finală, semnat și de reclamant din 1 iunie 2012, costul construcției fiind de

4 350 de lei.

La data de 4 decembrie 2020, Ivan Spijavca, reprezentat de avocatul Andrei Stănilă

a declarat recurs împotriva deciziei din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

instanței de fond.

În motivarea cererii de recurs a indicat că nu este de acord cu decizia contestată din

considerentele ce urmează. Instanța de apel a respins acțiunea în fond, invocând că

reclamantul a beneficiat de scutirea de 80 % la arenda bazinului acvatic, concluzie ce

nu corespunde realității.

A menționat că chiar dacă s-a stabilit suma datoriei de 23 089, 77 de lei de la Ivan

Spijavca către Primărie (aceasta fiind achitată de fapt însă nu a fost introdusă în

evidența contabilă din cauza Primăriei) – instanța de apel în prezenta cauză nu a avut

dreptul de a opune compensarea acestor două creanțe reciproce, ca mijloc de stingere a

obligațiilor, deoarece măsura dată este contrară art. 651, 652 din Codul civil (în

redacția de până la 1 martie 2019) „compensarea – ca mijloc de stingere a obligațiilor”,

și art. 974, 977 din Codul civil. Instanța inferioară nu a luat în considerare prevederile

art. 652 alin. (1) din Codul civil, care prevede că în cazul în care creanțele supuse

compensării nu sunt echivalente, se stinge doar creanța acoperită integral. Astfel,

creanța nestinsă rămâne și urmează a fi executată.

A adăugat că instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 219 alin. (3) din

Codul civil, ca un drept fundamental al părților de a fi repuși în poziția inițială drept

urmare a declarării nulității contractului, astfel instanța de judecată l-a privat pe

reclamant de a beneficia de remediu efectiv garantat de art. 13 din Convenția

Europeană pentru Drepturile Omului.

A afirmat că nu este de acord cu opinia instanței de apel, precum că arenda

încetează cu efect pentru viitor și nu poate fi compensat prejudiciul cauzat, în acest

sens fiind interpretate eronat dispozițiile art. 219 alin. (1) din Codul civil (în vigoare de

până la 1 martie 2019).

A mai susținut că instanța ierarhic inferioară nu a luat în considerare faptul că

bazinul acvatic nu a produs venituri, deoarece la dosar sunt actele de constatare care

3

confirmă că lacul este în stare nesatisfăcătoare, oglinda apei nu corespunde cerințelor

ca urmare a secetei.

Prin referința din 25 ianuarie 2021 Primăria comunei Iabloana a solicitat ca

recursul declarat de către Ivan Spijavca, reprezentat de avocatul Andrei Stănilă să fie

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 10 noiembrie 2020 (f.d.43, Vol. II), fiind

recepționată de către recurent și reprezentantul acestuia la data de 13 noiembrie 2020

(f.d.44-45).

Prin urmare, se constată că recursul din 4 decembrie 2020 este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ivan Spijavca, reprezentat de

avocatul Andrei Stănilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ivan Spijavca, reprezentat

de avocatul Andrei Stănilă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.

26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de către Ivan Spijavca, reprezentat de avocatul Andrei Stănilă, urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ivan Spijavca, reprezentat de

avocatul Andrei Stănilă.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

5