2rac-55/21 — constatarea rezilierii contractului, încasarea datoriei

2rac-55/21 — constatarea rezilierii contractului, încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-55/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: N. Lupașcu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

Nina Vascan

Victor Burduh

examinând recursul declarat de avocatul Alina Gorelco în interesele Societății

pe Acțiuni „Moldasig” și recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„S.I.Consulting”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

pe Acțiuni „Moldasig” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „S.I. Consulting”

cu privire la constatarea rezilierii contractului, încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 octombrie 2017, SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „S.I.Consulting” (anterior SRL „Legaltriumf”), solicitând, conform

cererii concretizare a pretențiilor (vol.I, f.d.144):

- să fie constată rezilierea contractului de asistență juridică nr.3 din 17 decembrie

2015, încheiat între SRL „S.I.Consulting” (anterior SRL „Legaltriumf”) și SA

„Moldasig”, începând cu data de 24 martie 2017;

- încasarea de la SRL „S.I.Consulting” în beneficiul SA „Moldasig” a sumei de

883 064,80 de lei, ca urmare a neexecutării prevederilor contractuale, stabilite în

contractul de asistență juridică nr. 3 din 17 decembrie 2015;

- compensarea cheltuielilor de judecată.

Conform cererii de chemare în judecată (vol. I, f.d. 5-8) și cererii de concretizare

a acțiunii (vol.I, f.d.144), motivele acțiunii se rezumă la următoarele circumstanțe de

fapt.

La 17 decembrie 2015, între SRL „Legaltriumf” și SA „Moldasig” a fost încheiat

Contractul de asistență juridică nr. 3.

Potrivit pct. 1.1. din contract, SRL „Legaltriumf” va furniza clientului, pe baza

solicitărilor acestuia servicii juridice: - participarea la soluționarea pe cale

extrajudiciară și judiciară a litigiilor, unde valoarea lor depășește 100 000 lei; -

1

reprezentarea clientului în cadrul procedurilor de executare a documentelor executorii

de orice tip.

Tot la 17 decembrie 2015, SRL „Legaltriumf” și SA „Moldasig” au semnat

Acordul suplimentar nr. 1 la contractul nr. 3 din 17 decembrie 2015, în baza căruia

SA „Moldasig” a transmis în procedura SRL „Legaltriumf” 11 dosare judiciare.

Potrivit pct. 4.1. din contract, pentru serviciile prevăzute la pct. 1.1.1 și 1.1.2,

clientul va achita SRL „Legaltirumf” un onorariu, iar conform pct. 4.2, onorariul

indicat la pct. 4.1. urma a fi achitat conform graficului stabilit în baza unui acord

suplimentar la prezentul contract. Graficul privind plata onorariului a fost stabilit de

către părțile contractante în Acordul suplimentar nr. 1 la contractul nr. 3 din 17

decembrie 2015.

În scopul îndeplinirii prevederilor pct. 4.1. din contractul de asistență juridică,

SA „Moldasig” a achitat SRL „Legaltriumf” în avans suma de 883 064,80 de lei,

pentru 11 dosare judiciare transmise în procedură, conform ordinelor de plată nr. 5271

din 21 decembrie 2015, în sumă de 441 532,40 de lei și nr. 5272 din 21 decembrie

2015, în sumă de 441 532,40 de lei.

Pe parcursul anului 2016 SRL „Legaltriumf” nu a executat obligațiile

contractuale stipulate la pct. 1.1.1. și pct. 1.1.2. din contract, iar conform pct. 2.5. din

contractul de asistență juridică, clientul are dreptul să solicite de la SRL

„Legaltriumf” executarea corespunzătoare a prevederilor contractului și a anexelor

parte integrantă a acestuia.

Conform pct. 3.1., contractul este încheiat pentru o durată nedeterminată și poate

înceta prin denunțare unilaterală a acestuia în temeiul unei notificări scrise cu 60 de

zile lucrătoare înainte.

La 31 decembrie 2016, conform pct. 3.1. din contractul de asistență juridică, SA

„Moldasig” a remis în adresa SRL „Legaltriumf” o notificare de reziliere, fiind

solicitată și restituirea mijloacelor bănești în sumă de 883 064,80 de lei, ce au fost

achitate în avans, conform Acordului suplimentar nr. 1 la contractul nr. 3 din 17

decembrie 2015.

Prin urmare, reprezentantul societății reclamante, consideră că Contractul de

asistență juridică nr. 3 din 17 decembrie 2015 este reziliat începând cu data de 24

martie 2017.

Somația privind restituirea mijloacelor bănești în sumă de 883 064,80 de lei a

fost remisă în adresa societății pârâte la 6 septembrie 2017, însă aceasta a rămas fără

răspuns.

În drept, acțiunea s-a întemeiat în baza prevederilor art. 8 alin. (2), art. 10, 514,

572 alin. (1), 575 alin. (1), 602 alin. (1), 603 alin. (1), 733, 747, 748 alin. (1) și 709

alin. (1) din Codul civil (în redacția legii în vigoare până la 1 martie 2019).

Prin cererea de concretizare a acțiunii, în calitate de pârât a fost indicată

compania SRL „S.I.Consulting”, fiind menționat că prin Decizia privind înregistrarea

modificărilor din 25 aprilie 2018 a Departamentului înregistrare și licențiere a

unităților de drept a Agenției Servicii Publice, operate în actele de constituire a SRL

„Legaltriumf”, a fost schimbată denumirea societății în SRL „S.I.Consulting”.

Prin hotărârea din 5 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Moldasig”.

S-a constatat rezilierea Contractului de asistență juridică nr. 3 din 17 decembrie

2015, încheiat între SRL „S.I. Consulting” (anterior SRL „Legaltriumf”) și SA

2

„Moldasig”, din data de 24 martie 2017, cu încasarea din contul pârâtei în beneficiul

reclamantei a sumei de 883 064,80 de lei și 26 591,94 de lei cu titlu de taxă de stat.

Cerința privind compensarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca

neîntemeiată.

La 23 iulie 2019, SRL „S.I.Consulting” a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe, solicitând casarea ei și emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de

apel depusă de SRL „S.I.Consulting”, s-a casat hotărârea din 5 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care:

Cererea de chemare în judecată depusă de SA „Moldasig” împotriva SRL

„S.I.Consulting” cu privire la constatarea rezilierii contractului și încasarea datoriei

s-a respins.

La 30 noiembrie 2020, SRL „S.I.Consulting” a declarat recurs împotriva deciziei

din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea SA „Moldasig” împotriva SRL „S.I. Consulting” să fie respinsă ca

neîntemeiată din motivele invocate de apelantul SRL „S.I. Consulting” în cererea de

apel împotriva hotărârii din 5 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului, în esență, reprezentantul SRL „S.I.Consulting” a

invocat că deși soluția instanței de apel este în folosul ultimei, decizia este una ilegală,

deoarece motivele acesteia au fost reținute de instanță în rezultatul unei interpretări

eronate a normelor de drept material.

În sensul dat, a menționat că soluția instanței de apel este întemeiată pe

constatarea nulității absolute a Contractului de asistență juridică nr. 3 din 17

decembrie 2015, din motivul că acest act juridic contravine dispozițiilor art. 206

Codul civil - obiectul al actului juridic și art. 207 din Codul civil - cauza actului

juridic.

În această ordine de idei, pentru operarea nulității absolute din oficiu, instanța

de apel a reținut pe de o parte, activitatea SA „Moldasig” de asigurare, ce implică și

lichidarea de daune, efectuarea de acțiuni de regres și de recuperare, care reprezintă

un gen de activitate licențiat, aflat sub controlul autorității de supraveghere a Comisiei

Naționale a Pieței Financiare, iar pe de altă parte, acordarea de asistență juridică a

SRL „Legaltriumf”, care reprezintă activitate avocațială licențiată, care nu poate fi

exercitată de către societăți comerciale în alt mod decât cel reglementat de legile

speciale.

Potrivit concluziilor instanței de apel din partea motivată a deciziei din 30 iulie

2020, întrucât Contractul de asistență juridică nr. 3 din 17 decembrie 2015, este în

afara activității, care cuprinde activitatea licențiată în domeniile descrise de instanță,

obiectul și cauza acestui contract sunt ilicite, motiv pentru care contractul este lovit

de nulitate absolută.

Reprezentantul recurentului SRL „S.I.Consulting” consideră că instanța de apel

a comis o eroare de esență, prin care nu a delimitat scopul lucrativ (comercial) al SRL

„Legaltriumf” și SA „Moldasig”, de scopul nelucrativ (necomercial) al altor persoane

juridice, care, la rândul său nu pot desfășura altă activitate decât cea prevăzută de lege

și de actul de constituire.

Pe de altă parte, legislația în vigoare la data încheierii Contractului de asistență

juridică nr. 3 din 17 decembrie 2015, nu conținea o prevedere legală expresă, care

3

interzice, sub sancțiunea nulității absolute, societăților comerciale (cu scop lucrativ)

încheierea actelor juridice/desfășurarea activității care depășește genurile de

activitate, pentru care nu a fost eliberată licența, care, la rândul său nu sunt licențiate.

La fel, recurentul a reținut că din conținutul circumstanțelor de drept invocate

de reclamant în temeiul acțiunii, rezultă că pretențiile acestuia se întemeiază pe

prevederile art. 733, 747, 748 din Codul civil, în redacția legii la data încheierii

contractului, în special, reclamantul pretinde rezilierea Contractului de asistență

juridică nr. 3 din 17 decembrie 2015.

În conformitate cu art. 747 din Codul civil, rezilierea operează numai pentru

viitor. Pot fi reziliate contractele cu executare succesivă. La reziliere, art.734, 735,

737, 741-746 se aplică în modul corespunzător.

În conformitate cu această prevedere legală, spere deosebire de rezoluțiune,

rezilierea unui contract operează numai pe viitor, în sensul că părțile sunt eliberate

doar de obligația de a presta pe viitor, părțile nu pot cere una celeilalte restituirea

prestațiilor executate și veniturilor realizate, iar toate prestațiile care au fost efectuate

anterior rezilierii în conformitate cu prevederile contractului rămân valabile. Nici

partea care a declarat rezilierea, nici cealaltă parte nu are dreptul de a cere restituirea

prestațiilor anterioare.

În art. 747 din Codul civil, legiuitorul a indicat expres, că la reziliere se aplică

în modul corespunzător doar art.734, 735, 737, 741-746 din Codul civil și a exclus

aplicarea art. 738 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia, în cazul exercitării dreptului

de rezoluțiune, contractul încetează și părțile sunt eliberate de obligația de a presta,

trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.

În această ordine de idei, a menționat că potrivit cererii de chemare în judecată

reclamantul a expediat în adresa SRL „Legaltriumf” notificare de reziliere a

Contractului nr. 3 din 17 decembrie 2015, în temeiul pct. 3.1 din contract, conform

căruia contractul este încheiat pe o perioadă nedeterminată și poate înceta prin

denunțare unilaterală a acestuia în temeiul unei notificări scrise cu 60 zile lucrătoare

înainte.

Astfel, pretenția reclamantului privind încasarea sumei de 883 064,80 de lei cu

titlu de „avans” nu poate fi admisă din motivul că reclamantul a operat rezilierea

Contractului de asistență juridică nr.3 din 17 decembrie 2015 și nu rezoluțiunea

acestuia.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 735 din Codul civil, în redacția în vigoare

la data notificării, o parte poate rezolvi contractul dacă există o neexecutare esențială

din partea celeilalte părți.

În acest sens, remarcă că reclamantul prin notificare nu a operat rezoluțiunea

Contractului de asistență juridică nr. 3 din 17 decembrie 2015, iar în cazul operării

rezoluțiunii era obligat să demonstreze în ce constă neexecutarea esențială a

contractului de către SRL „Legaltriumf”.

Astfel, consideră că încercarea instanței de judecată de a „acoperi” discrepanțele

evidente între aparențele pretinse de reclamant și circumstanțele reale ale speței, prin

aplicarea art.748 din Codul civil, în redacția la data notificării de reziliere, este una

eronată din motivul că normele art.748 din Codul civil nu sunt aplicabile raportului

juridic material litigios.

La fel, a mai invocat că, pornind de la principiul că contractul este legea părților,

întărit în art. 668 alin. (1) din Codul civil, notificarea de reziliere a Contractului de

4

asistență juridică nr. 3 din 17 decembrie 2015, expediată în adresa SRL „Legaltriumf”

la 31 decembrie 2016, nu poate fi considerată ca și transmisă în mod valabil, deoarece

aceasta nu a fost înmânată personal destinatarului SRL „Legaltrium” la adresa din str.

București, 41/D mun. Chișinău, sau nu există un aviz de recepție a scrisorii

recomandate cu semnătura reprezentantului SRL „Legaltriumf”, prin care se confirmă

recepționarea notificării de reziliere a contractului, așa cum este stipulat în p. 8.1.1

din contract.

Drept urmare, consideră că „notificarea de reziliere” a Contractului de asistență

juridică nr.3 din 17 decembrie 2015 a fost transmisă într-un mod nevalabil, ceea ce

echivalează cu neînștiințarea SRL „Legaltriumf”.

Ulterior, la 11 decembrie 2020, prin intermediul poștei (vol. II, f.d. 5), avocatul

Alina Gorelco, acționând în interesele SA „Moldasig”, a declarat recurs împotriva

deciziei din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului avocatul Alina Gorelco a exprimat dezacordul cu decizia

instanței de apel, invocând că este juridic neîntemeiată, nefondată și bazată pe

aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material și aprecierea arbitrară

a probelor și circumstanțelor cauzei.

În acest context a relatat că în speță, instanța de apel a apreciat arbitrar unele

probe pertinente și admisibile, care constată circumstanțe de fapt importante pentru

soluționarea justă a cauzei, ignorând rigorile legale și fără a da o apreciere tuturor

probelor și circumstanțelor în raport cu prevederile din Codul de procedură civilă și

Codul civil invocate de SA „Moldasig”. Or, aprecierea justă a acestor probe, ar duce

la pronunțarea unei soluții opuse celor pronunțate de instanța ierarhic inferioară.

Potrivit art. 666 alin. (3) din Codul civil, contractul poate fi de adeziune sau

negociat, sinalagmatic sau unilateral (generează obligații doar pentru una dintre

părți), comutativ sau aleatoriu și cu executare instantanee sau succesivă, precum și de

consumator.

Contractul cu prestații succesive este un parteneriat între părți în care acestea

sunt solidar obligate să asigure utilitatea contractului. Solidarismul contractual

înseamnă legătura contractuală intrinsecă pe care contractul o creează între părțile

contractului, care sunt în solidar obligate să realizeze conținutul contractului, adică

interesele fiecăreia dintre ele. De aceea, fiecare parte a contractului are dreptul, în

contraprestație, la aceeași atitudine din partea celuilalt. Astfel, solidarismul

contractual este o îmbinare a principiului bunei credințe și echității la încheierea

contractelor, iar momentul încheierii contractului, solidarismul contractual

legitimează cerința construirii raporturilor contractuale pe fundamentul echilibrului

prestațiilor reciproce.

Potrivit prevederilor art. 748 alin. (1) din Codul civil, dacă motivul rezilierii

constă în neexecutarea unei obligații contractuale, rezilierea este admisibilă numai la

expirarea fără rezultat a unui termen de remediere (termen de grație) sau după o

somație rămasă fără efect.

Conform art. 747 alin. (1) din Codul civil, rezilierea operează numai pentru

viitor. Pot fi reziliate contractele cu executare succesivă. Astfel, în caz de reziliere,

prestațiile datorate conform contractului și executate înainte de neexecutare se sting

în temeiul executării lor corespunzătoare, nefiind afectate de reziliere. Totodată, în

concordanță cu prevederile art. 748 alin. (4) din Codul civil, dacă, după reziliere,

5

prestațiile efectuate nu mai prezintă interes pentru creditor, acesta poate extinde

rezilierea și asupra acestor prestații. În cazul restituirii prestațiilor efectuate, art.731

și 738 se aplică în modul corespunzător.

Potrivit prevederilor art. 738 din Codul civil, în cazul exercitării dreptului de

rezoluțiune, contractul încetează și părțile sunt eliberate de obligația de a presta,

trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.

Deși instanțele au constatat că Contractul de asistență juridică nr. 3 din 17

decembrie 2015 este un contract cu executate succesivă, iar una dine părțile

contractante (prestatorul) nu a respectat obligațiile contractuale, instanța de apel a

evitat aplicarea normelor legale sus-menționate.

Potrivit art. 971 alin. (1), (2) din Codul civil, plata pentru servicii se efectuează

după prestarea serviciilor; dacă plata pentru servicii se calculează pe anumite

perioade, sumele vor fi acordate după încheierea fiecărei perioade în parte.

Conform art. 978 alin. (2) din Codul civil, dacă prestatorul reziliază contractul

de prestări servicii din motive care nu țin de nerespectarea condițiilor contractului de

către beneficiar sau dacă beneficiarul reziliază contractul din cauză că prestatorul nu

respectă prevederile contractului, prestatorul nu are dreptul la retribuție în măsura în

care serviciile sale de până atunci nu prezintă interes pentru cealaltă parte în urma

rezilierii. Dacă s-a efectuat plata serviciilor în avans, prestatorul este obligat să

restituie sumele conform art.738 sau, în cazul în care rezilierea are loc din motive

neimputabile prestatorului, conform regulilor privind îmbogățirea fără justă cauză.

Astfel, deși conform normelor legale citate supra, este prevăzută obligația

prestatorului în cazul neexecutării obligațiilor contractuale, de restituirea sumelor

achitate de către beneficiar în avans, instanța de apel a ignorat aceste prevederi legale.

Drept urmare celor invocate supra, se conturează prezența unor circumstanțe

care dă dreptul recurentei să solicite restituirea sumelor achitate în avans în mărime

de 883064,80 lei, circumstanțe care nu au fost apreciate în modul corespunzător de

instanța de apel.

În drept, a invocat temeiurile declarării recursului prevăzute de art. 432 alin. (2)

lit. a), lit. c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Colegiul constată că copia

deciziei integrale a instanței de apel a fost comunicată reprezentanților recurenților,

prin intermediul poștei electronice, la 13 octombrie 2020 (vol. I, f.d. 245).

Din acest motiv, recursurile depuse de SRL „S.I.Consulting” la 30 noiembrie

2020 și de avocatul Alina Gorelco în interesele SA „Moldasig” la 11 decembrie 2020,

se consideră declarate în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

6

Copiile cererilor de recurs au fost expediate pentru cunoștință

recurenților/intimaților, cu mențiunea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței la recurs.

Prin referința din 25 ianuarie 2021, reprezentantul SRL „S.I.Consulting” a

solicitat să fie declarat inadmisibil recursul declarat de SA „Moldasig”, admis

recursul declarat de SRL „S.I.Consulting”, casată decizia din 30 iulie 2020 a Curții

de Apel Chișinău și emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca

neîntemeiată, din motivele invocate de SRL „S.I.Consulting” în cererea de apel.

Până la data examinării admisibilității recursurilor, SA „Moldasig” nu a depus

referință, prin care să-și expună poziția cu privire la recursul declarat de SRL

„S.I.Consulting”.

Prin încheierea din 3 februarie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursurile

declarate de avocatul Alina Gorelco în interesele SA „Moldasig” și de SRL „S.I.

Consulting”, au fost considerate admisibile.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de avocatul Alina Gorelco în

interesele SA „Moldasig” și de SRL „S.I. Consulting” împotriva deciziei din 30 iulie

2020 a Curții de Apel Chișinău urmează a fi admise, cu casarea integrală a deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Deși alin. (3) al normei enunțate specifică concret care încălcări sau erori se

consideră drept omisiuni procedurale, alin. (4) menționează că și săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar alin. (5) al

normei date prevede că temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către

instanță din oficiu.

7

Colegiul reține că, potrivit art. 381 din Codul de procedură civilă, judecarea

cauzei în instanță de apel se deschide cu raportul asupra cauzei, prezentat de

președintele ședinței de judecată sau de un judecător. Raportorul expune

circumstanțele cauzei, cuprinsul hotărârii primei instanțe, motivele înaintării apelului,

sumarul referințelor depuse împotriva lui, conținutul noilor probe prezentate instanței

de apel, alte date necesare verificării legalității și temeiniciei hotărârii.

În conformitate cu art. 382 din Codul de procedură civilă, instanța de apel este

obligată să asculte explicațiile participanților la proces prezenți în ședința de judecată

și ale reprezentanților acestora. Primul ia cuvânt apelantul și reprezentantul său, după

aceea și ceilalți participanți la proces în ordinea stabilită de instanță. Dacă ambele

părți au depus apel, primul ia cuvânt reclamantul.

Conform 383 din Codul de procedură civilă, după explicațiile participanților la

proces, instanța de apel verifică probele administrate în prima instanță și cele

prezentate în instanța de apel în condițiile art. 372. Instanța de apel este în drept să

dea citire explicațiilor participanților la proces absenți, precum și depozițiile

martorilor care nu au fost citați în instanța de apel.

Articolul 384 din Codul de procedură civilă prevede că, după examinarea cauzei

în fond, președintele ședinței de judecată oferă participanților la proces și

reprezentanților posibilitatea de a face demersuri sau completări. După ce

soluționează demersurile, instanța trece la pledoarii. Pledoariile se fac în conformitate

cu prevederile art. 233 și art. 234. Primul ia cuvânt apelantul. Dacă ambele părți au

depus apel, primul ia cuvânt reclamantul.

Pornind de la aceste prevederi legale, judecând cauza în ordine de recurs,

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că instanța de apel a încălcat

normele de drept procedural.

În concret, analizând conținutul procesului-verbal al instanței de apel din 30 iulie

2020 (vol. I, f.d. 221), precum și, ascultând înregistrarea audio a ședinței de judecată

din această dată, Colegiul constată că, completul de judecată nu a respectat procedura

de judecare a cauzei în instanța de apel.

Instanța de recurs notează că Colegiul instanței de apel la examinarea apelului

declarat de SRL „S.I.Consulting”, nu a respectat consecutivitatea examinării cauzei,

președintele ședinței de judecată nu a prezentat raportul rezumativ asupra cauzei, a

întregii activități procesuale a primei instanțe, a instanței de apel și a participanților

la proces ce ține de examinarea apelului.

Din înregistrarea audio a ședinței de judecată, se observă tendința instanței de

apel de a examina cauza cât mai rapid, fiind limitată astfel posibilitatea

reprezentantului societății intimate de a-și expune toate explicațiile pe deplin.

La fel, Colegiul menționează că instanța de apel a omis faza de cercetare a

probelor prevăzută de art. 383 din Codul de procedură civilă.

Indiferent de faptul dacă în apel au fost prezentate probe noi sau nu, instanța de

apel urma să verifice atât probele administrate în prima instanță, în condițiile art. 372

din Codul de procedură civilă.

Momentul trecerii la următoarea etapă, pledoariile participanților la proces,

urma fi anunțat expres de președintele ședinței de judecată, însă acest fapt nu se atestă

la caz.

8

Deci, în concluzie, Colegiul reține că motivul admiterii recursurilor și casării

deciziei contestate, vizează încălcarea de către instanța de apel a regulilor de

procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept procedurale

evocate supra, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că examinarea

cauzei în ordine de apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet și evaziv, iar soluția

instanței de apel nu întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în conformitate cu art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților, să ia

cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să emită hotărârea numai în

temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în ședință de

judecată.

Respectiv, se conturează concluzia că constatările instanței de apel sunt

contradictorii și nu conțin o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării

și emiterii deciziei la care s-a ajuns.

Iar, în aceste circumstanțe, instanța de recurs ajunge la concluzia că decizia

instanței de apel nu satisface criteriile legalității și temeiniciei unui act judecătoresc

deoarece, nu corespunde prevederilor art. 241 din Codul de procedură civilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că efectul art. 6 § 1 din

Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a efectua o

examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia

evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru decizia sa.

Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO

referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, Colegiul conchide

că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a îndeplinit

obligațiile prevăzute de art. 373 din Codul de procedură civilă. Iar aceasta nu poate

echivala decât cu încălcarea dreptului la un proces echitabil al părților, inclusiv

dreptul de acces liber la justiție în raport cu obligația instanței de „a auzi” justițiabilii,

garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 § 1 din Convenție.

Din aceste considerente, Colegiul constată încălcarea cu certitudine de către

instanța ierarhic inferioară a normelor procedurale.

În circumstanțele relatate, având în vedere că normele de drept procedural au un

caracter absolut, fiind reglementate de norme imperative, iar încălcarea acestora

atrage după sine casarea deciziei, instanța de recurs nu va mai analiza celelalte motive

invocate prin cererea de recurs.

Date fiind aceste încălcări grave, singura soluție legală și rezonabilă este casarea

și trimiterea spre rejudecare a cauzei. Nu poate fi reținută cauza pentru a fi judecată

în fond, or, așa cum a fost arătat mai sus, dispozițiile legale au fost încălcate în mod

flagrant, nejustificat, cu urmări extrem de serioase, severe și cu un potențial de pericol

pentru ordinea juridică.

Colegiul lărgit conchide că faptele descrise mai sus confirmă că erorile judiciare

depistate supra sunt esențiale și nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

Față de aceste considerente, instanța de recurs apreciază că la caz se impune

casarea deciziei recurate, urmând ca instanța de apel la rejudecare să dea o deplină

eficiență tezelor punctate ca fiind lăsate fără verificare în analiza anterioară a

9

soluționării cauzei în ordine de apel sau care nu au fost dezbătute în condiții de

contradictorialitate cu părțile interesate.

În concluzie, având în vedere că s-a constatat cert că, decizia contestată nu

satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act judecătoresc,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de avocatul Alina

Gorelco în interesele SA „Moldasig” și de SRL „S.I. Consulting”, a casa decizia din

30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a remite cauza spre rejudecare în instanța

de apel, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate, să

verifice circumstanțele importante, probele administrate și reexaminând cauza să

emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al participanților la

proces la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de avocatul Alina Gorelco în interesele Societății pe

Acțiuni „Moldasig” și recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„S.I.Consulting”.

Se casează decizia din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, emisă în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni

„Moldasig” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „S.I. Consulting” cu privire

la constatarea rezilierii contractului, încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor

de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța apel, la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

Nina Vascan

Victor Burduh

10