2rac-7/21 — incasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-196/20

2rac-7/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Guzun, G.Dașchevici, V.Clima)

Î N C H E I E R E

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Sclifos Gheorghe,

în interesele recurentei Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea

Municipală Regia „Autosalubritate” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Alsa Cosmetica” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 31 mai 2018 Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” a

înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Alsa Cosmetica” cu privire la încasarea datoriei contractuale.

În motivarea acțiunii înaintate, reclamanta a invocat că, la data de 09 noiembrie

2012, între Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” și Societatea cu

Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”, a fost încheiat contractul nr. 8061/8061

privind transportarea deșeurilor menajere solide. Susține că, conform clauzelor

contractuale, părțile și-au asumat obligații reciproce în vederea executării prevederilor

contractuale.

Afirmă reclamanta că pârâta a neglijat respectarea obligației privind achitarea

lunară pentru serviciile prestate, acumulând, la 30 aprilie 2018, conform actului de

verificare, datorii în sumă de 94 439,78 de lei.

Susține că, în vederea executării extrajudiciare a obligațiilor de plată,

întreprinderea a exercitat de nenumărate ori acțiuni întru aducerea la cunoștința

pârâtului despre necesitatea achitării integrale a datoriilor contractuale. Pârâtul a fost

telefonat și informat prin intermediul notificărilor de plată. Toate acțiunile întreprinse

n-au determinat pîrîtul să-și asume obligația de plată. Relatează reclamanta că

comportamentul pârâtului este de rea-credință, ce contravine prevederilor art. 513 Cod

civil.

Reclamanta Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” a solicitat

încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” a datoriei în

1

mărime de 94 439,78 lei, a penalității în mărime de 16 493,63 lei și a taxei de stat în

mărime de 3 328 lei, a cheltuielilor pentru solicitarea extrasului de la Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice” în mărime de 110 lei, în total suma de 114.371,41 lei.

Prin hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

cererea de chemare în judecată a fost admisă integral. S-a încasat în beneficiul

Întreprinderii Municipale Regia „Autosalubritate” de la Societatea cu Răspundere

Limitată „Alsa Cosmetica” suma de 114 371,41 lei, inclusiv cu titlu de datorie 94

439,78 lei, cu titlu de penalitate 16 493,63 lei, și cu titlu de compensare a cheltuielilor

de judecată pentru taxa de stat 3 328 lei și pentru extrasul de la IP „Agenția Servicii

Publice” 110 lei (f.d. 138).

Prin decizia din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de avocatul Sclifos Gheorghe, în interesele apelantei

Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” și menținută hotărîrea din 19

februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

În favoarea acestei soluții, instanța de apel a indicat ca fiind neîntemeiată cererea

de apel formulată de Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”, dată fiind

existența raportului juridic obligațional între părți și faptul neonorării obligației de plată

din partea beneficiarului serviciilor prestate, iar neexecutarea obligațiilor contractuale

sau executarea necorespunzătoare sau tardivă reprezintă o faptă care generează un

raport juridic de răspundere contractuală, conținutul căruia se reduce la dreptul

creditorului de a pretinde despăgubiri pentru neexecutare și obligația debitorului de a

plăti aceste despăgubiri.

Totodată, în pofida prevederilor contractuale privind rezilierea prin înștiințare a

contractului, recurenta nu ar fi ținut cont de dispozițiile pct. 7.1. din același contract,

conform căruia rezilierea contractului poate avea loc în urma lichidării întreprinderii,

încetării activității sau în alte cazuri întemeiate.

Tot la soluționarea unor astfel de chestiuni urmează a fi luată în considerare și

Decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 13/4 din 27 decembrie 2007, care

stipulează că Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubrizare” nu este în drept de a

rezilia contractul fără acordul scris al organelor abilitate cu dreptul de eliberare a

autorizației de funcționare a întreprinderilor pe teritoriul municipiului Chișinău.

La 22 mai 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”, a declarat

recurs împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea cererii de recurs a indicat că actul de dispoziție a fost adoptat cu

încălcarea esențială a normelor de drept procedural și a fost încălcat dreptul său la un

proces echitabil.

A menționat că la examinarea cauzei în fața instanței de apel, recurenta a fost

lipsită de dreptul de a-și formula, argumenta și dovedi propria poziție în proces în raport

cu solicitările intimatei, deoarece instanța a respins cererea de audiere a martorului fără

o motivare oricare viabilă, iar la respingerea cererii de apel în fond a constatat că

recurenta nu ar fi prezentat instanței careva probe din care ar rezulta neprestarea

serviciilor de către intimată.

Totodată, recurenta contestă poziția instanței de apel în partea necesității

contestării facturilor fiscale, acestea nefiind acte juridice contestabile, iar răspunsul la

cererea de reziliere a fost expediat de către intimată la o cu totul altă adresă decît cea

indicată de recurentă în cererea de reziliere.

A solicitat recurenta admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

2

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 21 august 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia

cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Până la

examinarea cererii de recurs, intimata nu a depus referință.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” în raport cu materialele cauzei

civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 februarie 2020, care

a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 25 martie 2020 (f.d.233),

însă nu există dovada recepționării la aceeași dată de către participanții la proces.

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 22 mai 2020 de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” în interiorul termenului

legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Alsa Cosmetica”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de recurentă în cererea de

3

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe care

se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu

soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa

Cosmetica”.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că recursul declarat de

4

Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Sclifos Gheorghe, în

interesele recurentei Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

5