2rac-7/21 — incasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-196/20 2rac-7/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Pascari) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Guzun, G.Dașchevici, V.Clima) Î N C H E I E R E 17 martie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Victor Burduh Nicolae Craiu examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Sclifos Gheorghe, în interesele recurentei Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La data de 31 mai 2018 Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” cu privire la încasarea datoriei contractuale.

În motivarea acțiunii înaintate, reclamanta a invocat că, la data de 09 noiembrie 2012, între Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” și Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”, a fost încheiat contractul nr. 8061/8061 privind transportarea deșeurilor menajere solide. Susține că, conform clauzelor contractuale, părțile și-au asumat obligații reciproce în vederea executării prevederilor contractuale. Afirmă reclamanta că pârâta a neglijat respectarea obligației privind achitarea lunară pentru serviciile prestate, acumulând, la 30 aprilie 2018, conform actului de verificare, datorii în sumă de 94 439,78 de lei. Susține că, în vederea executării extrajudiciare a obligațiilor de plată, întreprinderea a exercitat de nenumărate ori acțiuni întru aducerea la cunoștința pârâtului despre necesitatea achitării integrale a datoriilor contractuale.

Pârâtul a fost telefonat și informat prin intermediul notificărilor de plată. Toate acțiunile întreprinse n-au determinat pîrîtul să-și asume obligația de plată. Relatează reclamanta că comportamentul pârâtului este de rea-credință, ce contravine prevederilor art. 513 Cod civil. Reclamanta Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubritate” a solicitat încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” a datoriei în 1 mărime de 94 439,78 lei, a penalității în mărime de 16 493,63 lei și a taxei de stat în mărime de 3 328 lei, a cheltuielilor pentru solicitarea extrasului de la Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” în mărime de 110 lei, în total suma de 114.371,41 lei.

Prin hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, cererea de chemare în judecată a fost admisă integral. S-a încasat în beneficiul Întreprinderii Municipale Regia „Autosalubritate” de la Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” suma de 114 371,41 lei, inclusiv cu titlu de datorie 94 439,78 lei, cu titlu de penalitate 16 493,63 lei, și cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată pentru taxa de stat 3 328 lei și pentru extrasul de la IP „Agenția Servicii Publice” 110 lei (f.d. 138). Prin decizia din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel declarată de avocatul Sclifos Gheorghe, în interesele apelantei Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” și menținută hotărîrea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru.

În favoarea acestei soluții, instanța de apel a indicat ca fiind neîntemeiată cererea de apel formulată de Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”, dată fiind existența raportului juridic obligațional între părți și faptul neonorării obligației de plată din partea beneficiarului serviciilor prestate, iar neexecutarea obligațiilor contractuale sau executarea necorespunzătoare sau tardivă reprezintă o faptă care generează un raport juridic de răspundere contractuală, conținutul căruia se reduce la dreptul creditorului de a pretinde despăgubiri pentru neexecutare și obligația debitorului de a plăti aceste despăgubiri. Totodată, în pofida prevederilor contractuale privind rezilierea prin înștiințare a contractului, recurenta nu ar fi ținut cont de dispozițiile pct. 7.1.

din același contract, conform căruia rezilierea contractului poate avea loc în urma lichidării întreprinderii, încetării activității sau în alte cazuri întemeiate. Tot la soluționarea unor astfel de chestiuni urmează a fi luată în considerare și Decizia Consiliului Municipal Chișinău nr. 13/4 din 27 decembrie 2007, care stipulează că Întreprinderea Municipală Regia „Autosalubrizare” nu este în drept de a rezilia contractul fără acordul scris al organelor abilitate cu dreptul de eliberare a autorizației de funcționare a întreprinderilor pe teritoriul municipiului Chișinău. La 22 mai 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”, a declarat recurs împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea cererii de recurs a indicat că actul de dispoziție a fost adoptat cu încălcarea esențială a normelor de drept procedural și a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil. A menționat că la examinarea cauzei în fața instanței de apel, recurenta a fost lipsită de dreptul de a-și formula, argumenta și dovedi propria poziție în proces în raport cu solicitările intimatei, deoarece instanța a respins cererea de audiere a martorului fără o motivare oricare viabilă, iar la respingerea cererii de apel în fond a constatat că recurenta nu ar fi prezentat instanței careva probe din care ar rezulta neprestarea serviciilor de către intimată. Totodată, recurenta contestă poziția instanței de apel în partea necesității contestării facturilor fiscale, acestea nefiind acte juridice contestabile, iar răspunsul la cererea de reziliere a fost expediat de către intimată la o cu totul altă adresă decît cea indicată de recurentă în cererea de reziliere.

A solicitat recurenta admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare. 2 Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 21 august 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Până la examinarea cererii de recurs, intimata nu a depus referință. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 februarie 2020, care a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 25 martie 2020 (f.d.233), însă nu există dovada recepționării la aceeași dată de către participanții la proces. Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 22 mai 2020 de către Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” în interiorul termenului legal. Examinând temeiurile recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă. La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de recurentă în cererea de 3 recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. La caz, criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul său cu soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”. La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil și consideră că recursul declarat de 4 Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Sclifos Gheorghe, în interesele recurentei Societatea cu Răspundere Limitată „Alsa Cosmetica”.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Victor Burduh Nicolae Craiu 5