3rh-16/21 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3rh-16/21 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău (jud: M. Anton) Instanţa de recurs: Curtea Supremă de Justiţie (jud: V. Doagă, Iu. Oprea, I. Corolevschi) ÎNCHEIERE 10 martie 2021 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tamara Chişca-Doneva judecătorii Maria Ghervas Nicolae Craiu Victor Burduh Nina Vascan examinând cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Oleg Rotari, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei din 21 noiembrie 2012 a Curţii Supreme de Justiție, prin care a fost respins recursul declarat de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată şi a fost menținută hotărârea din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Chişinău, c o n s t a t ă: La 02 noiembrie 2011 ÎM ,,GVG-Com” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Biroului Vamal Centru nr.214/11 din 29 septembrie 2011, a fost sancţionată cu amendă conform art. 232 lit.j) al Codului vamal. Drept temei pentru emiterea deciziei nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 de aplicare a sancţiunii a servit raportul de audit nr. 4, întocmit în baza efectuării unui audit post vămuire al activităţii ÎM ,,GVG-Com” SRL pentru perioada 01 ianuarie 1 2010 - 01 martie 2011 şi pe motiv că activitatea acesteia în calitate de declarant în nume propriu a fost efectuată contrar prevederilor Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1290 din 09 decembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal şi a specialistului în domeniul vămuirii.

Reclamanta a considerat că organul vamal nu avea temei juridic de sancţionare, deoarece nu a fost stabilită nici o încălcare, iar conform art. 8 alin. (2) din Codul contravenţional, este supusă răspunderii contravenţionale numai persoana care a săvârşit cu intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea contravenţională. A mai indicat că organul vamal, la stabilirea vinovăţiei, s-a bazat pe presupuneri şi comisia de audit greşit a constatat că mărfurile şi serviciile au fost reflectate incorect în contabilitatea întreprinderii, iar procedura de evidenţă a mărfurilor şi facturilor fiscale a fost efectuată conform prevederilor art. 93, 94 şi 117 alin. (10) din Codul fiscal.

A relatat că toate declaraţiile vamale au fost perfectate fără încălcarea prevederilor pct. 6 din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1290 din 09 decembrie 2005, destinatarul mărfurilor fiind ÎM „GVG-Com” SRL, fapt reflectat în rubricile 8 şi 14 ale declaraţiilor vamale perfectate, a documentelor de însoţire a mărfii (CMR, invoice), ce au fost întocmite în baza contractelor de vânzare- cumpărare încheiate. La fel, a specificat că organul vamal a sancţionat ÎM „GVG-Com” SRL în baza pct. 24 al art. 231 din Codul vamal, înregistrată ca declarant în nume propriu conform prevederilor art. 178 din Codul vamal, iar această activitate nu este supusă licenţierii. Astfel, a considerat că nu este pasibilă sancţionarea materială prevăzută de lit.j) al art. 232 din Codul vamal.

A susținut că conform contractului nr. 2 din 05 noiembrie 2009, „OZ VURAL BIL. TUR.NAK.GIDA IHT.THR.SAN.TIC.LTD.STI” Turcia, în calitate de vînzător, s-a obligat să vîndă, iar ÎM „OZ VURAL” SRL, în calitate de cumpărător, s-a obligat să plătească prețul convenit. Conform pct. 1.3 al contractului menționat, destinatarul mărfurilor este ÎM „GVG-Com” SRL, serviciile acordate de către aceasta fiind stabilite printr-un contract de prestare servicii încheiat între ultimii. A arătat că la 05 noiembrie 2009, între ÎM „OZ VURAL” SRL, în calitate de beneficiar şi ÎM „GVG-Com” SRL, în calitate de prestator, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 05/11-1S/2009, obiectul căruia era prestarea serviciilor de intermediere şi de marketing pe teritoriul țării și pe teritoriul Zonei Economice Libere „Expo-Business-Chișinău”.

Conform pct. 2.1 din contract, ÎM „GVG-Com” SRL s-a obligat să primească mărfurile şi să îndeplinească toate procedurile de vămuire a acestora şi alte servicii, astfel încât în perioada anilor 2009-2010, conform contractului de prestări servicii, le-a declarat organului vamal. Reclamanta a invocat că art. 12 alin. (3) din Convenţia relativă la contractul internaţional de mărfuri pe şosele (C.M.R) din 19 mai 1956 stabileşte că dreptul de dispoziţie asupra mărfurilor aparţine destinatarului din momentul întocmirii scrisorii de trăsură şi prin urmare, se consideră că destinatarul mărfurilor a avut calitatea de declarant. Totodată, având angajat un specialist în domeniul vămuirii, a declarat de sine stătător mărfurile introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

A solicitat anularea deciziei Biroului Vamal Centru nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 ca fiind ilegală, emisă contrar prevederilor legii. 2 Prin hotărârea din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Chişinău, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 06 iulie 2012 ÎM ,,GVG-Com” SRL a declarat recurs împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia din 21 noiembrie 2012 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost respins recursul declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL şi a fost menținută hotărârea din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Chişinău. La 01 decembrie 2020 şi suplimentar la 25 ianuarie 2021 și 16 februarie 2021 Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Oleg Rotari a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 21 noiembrie 2012 a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art. 449 lit. g) Cod de procedură civilă.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că în speţă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea GVG-Com şi Andronic versus Republica Moldova (nr. 30061/13), care se referă la controlul legalităţii deciziilor adoptate de autorităţile vamale, prin care societatea reclamantă a fost obligată să achite mai multe amenzi în valore totală de 2 520 000 de lei, pe motiv că nu ar fi respectat procedura de vămuire a mărfurilor la importul acestora. Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea şi fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ia în considerare eventualitatea încheierii unui acord de soluţionare amiabilă a prezentei cauze.

În baza art. 11 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, Guvernul Republicii Moldova a considerat judicioasă procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze, iniţiind-o la 11 septembrie 2020, în timp ce înaintarea prezentei cereri de revizuire constituie o condiție necesară pentru soluționarea pe cale amiabilă a acesteia, cu scopul de a remedia încălcarea drepturilor societăţii reclamante, garantate de art. 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie la nivel naţional. Astfel, a relatat că în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ÎM ,,GVG- Com” SRL, invocând art. 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, s-a plâns de motivarea insuficientă a deciziilor pronunţate de către instanţele naţionale, precum şi de încălcarea certitudinii juridice, alias principiul securităţii raporturilor juridice.

De asemenea, reclamanta, invocând art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, a susţinut în faţa Curţii că ingerinţa nu a fost prevăzută de lege și autoritățile vamale au considerat timp de doi ani că procedura de vămuire a fost respectată.

Agentul guvernamental al Republicii Moldova a solicitat înștiințarea participanților la proces despre prezenta cerere de revizuire şi solicitarea prezentării, într-un termen rezonabil, a pozițiilor lor prin intermediul referințelor; admiterea prezentei cereri de revizuire; recunoașterea expresă a încălcării drepturilor societății reclamante garantate de art. 6 § 1 din Convenţie şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie; casarea deciziei din 21 noiembrie 2012 a Curţii Supreme de Justiţie şi dispunerea rejudecării recursului; admiterea recursului depus de societatea reclamantă împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Chişinău; anularea deciziei de sancționare a societății reclamante întocmite de către Biroul vamal 3 Centru pentru desfășurarea activității de broker vamal fără licență în acest sens şi anularea sumei amenzii aplicate; acordarea unei satisfacții echitabile în beneficiul societății reclamante, pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a art. 41 din Convenție, în cuantum de 1500 de euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri şi cheltuieli, din contul bugetului de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, sumă care va fi convertită în lei moldovenești la cursul de schimb al Băncii Naționale a Moldovei la data transferului,

cu dispunerea executării imediate a deciziei cu privire la acordarea satisfacției echitabile, prin eliberarea titlului executoriu de către Curtea Supremă de Justiție în acest sens. La 25 ianuarie 2021 și 16 februarie 2021 Agentul guvernamental al Republicii Moldova a depus cerere de concretizare la cererea de revizuire, menţionând că suma de 1500 de euro solicitată pentru prejudiciu moral şi orice costuri şi cheltuieli reprezintă o sumă globală, care se referă la o singură procedură pendinte la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, chiar dacă sunt contestate deciziile pronunţate de către instanţele judecătoreşti în contextul a 35 de cauze naţionale. Astfel, a solicitat acordarea în beneficiul societății reclamante a câte 43 de euro, în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral şi orice costuri şi cheltuieli pentru fiecare caz în parte.

La 08 decembrie 2020 şi 25 ianuarie 2021, în adresa ÎM ,,GVG-Com” SRL şi Biroului Vamal Centru au fost expediate cererea de revizuire şi cererea de concretizare la cererea de revizuire. ÎM ,,GVG-Com” SRL şi Biroul Vamal Centru nu au depus referință, prin care să-și expună opinia asupra motivelor invocate în cererea de revizuire depusă de către Agentul guvernamental. Studiind materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, procedura acţiunii în contenciosul administrativ se desfăşoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepţia art.169-171. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (11 ) Cod de procedură civilă, dacă examinarea cererii de revizuire este de competenţa Curţii Supreme de Justiţie sau a instanţei de apel, şedinţele se desfăşoară fără înștiințarea participanţilor la proces. Dacă instanţa care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezenţa participanţilor la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părţilor, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia. Astfel, în conformitate cu art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menţinută, modificată sau casată, emiţându-se o nouă hotărâre, se soluţionează de instanţa care a menţinut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

4 În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b), alin. (6) Cod de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite unul din următoarele acte de dispoziţie: încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărârii sau deciziei supuse revizuirii. În cazul în care o hotărâre examinată anterior în apel şi în recurs a fost supusă revizuirii, cauza se trimite, după admiterea cererii de revizuire, la rejudecare. În conformitate cu art. 451 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

În temeiul art. 447 lit. c) Cod de procedură civilă, sunt în drept să depună cerere de revizuire: Agentul guvernamental, precum şi subiecţii menţionaţi la lit.a) şi b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) şi h). Articolul 449 lit. g) Cod de procedură civilă prevede că revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova. Aşadar, efectele hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care se constată violarea de către instanțele naționale a drepturilor omului, consfințite în Convenție, cu ocazia pronunțării hotărârilor rămase irevocabile după epuizarea tuturor căilor de atac prevăzute de legislația națională - operează asupra acestor hotărâri prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii prevăzută de articolul 449 din Codul procedură civilă.

La rândul său, art. 450 lit. e) Cod de procedură civilă stipulează că cererea de revizuire se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - în cazul prevăzut la art. 449 lit. g). Totodată, conform art. 5 alin. (4) lit. b) din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, în domeniul asigurării implementării la nivel naţional a Convenţiei, Agentul guvernamental în cazurile prevăzute de lege, intervine sau participă în procedurile naţionale sau solicită redeschiderea acestora. Conform art. 11 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, soluționarea amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curţii Europene poate fi inițiată doar după o notificare oficială parvenită din partea Curţii Europene şi poate fi derulată concomitent cu procedura prevăzută la art.10, care se aplică în modul corespunzător.

În condițiile alin.(1), Agentul guvernamental, din oficiu, la solicitarea reclamantului sau a reprezentantului acestuia, este în drept să negocieze soluționarea amiabilă a oricărei cauze aflate pe rolul Curţii Europene. În speţă, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a menționat despre faptul că la caz, Curtea Europeană a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea GVG-Com şi Andronic vs Republica Moldova (nr.30061/13). Astfel, Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea şi fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa Curții Europene. De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ia în calcul eventualitatea încheierii unui acord de soluţionare amiabilă a cauzei.

În acest fel, la 11 septembrie 2020 Agentul guvernamental al Republicii Moldova a inițiat procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze. Cu referire la circumstanțele litigiului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că la 02 noiembrie 2011 5 ÎM ,,GVG-Com” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru, solicitând în urma completării acţiunii anularea deciziei Biroului Vamal Centru nr. 214/11 din 29 septembrie 2011 ca fiind ilegală. Fiind învestită cu judecarea cauzei, Curtea de Apel Chişinău, prin hotărârea din 26 iunie 2012, a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată. Ulterior, prin decizia din 21 noiembrie 2012 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost respins recursul declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL şi a fost menținută hotărârea din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Chişinău.

Faţă de aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ reţine că pe rolul Curţii Europene a fost înregistrată cererea GVG-Com și Andronic versus Republica Moldova, în care reclamanta, invocând art. 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, s-a plâns de motivarea insuficientă a deciziilor pronunţate de către instanţele naţionale, precum şi de încălcarea certitudinii juridice. De asemenea, reclamanta a pretins la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, pe motiv că ingerinţa în drepturile sale nu a fost prevăzută de lege.

La caz, verificând temeinicia motivelor de revizuire invocate de Agentul guvernamental, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ consideră că în speţă este justificată reexaminarea cauzei, or, în viziunea completului sunt prezente circumstanţe esenţiale şi imperative ce vizează încalcarea drepturilor fundamentale ale ÎM ,,GVG-Com” SRL, garantate de art. 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, încălcare care constituie un viciu fundamental comis de instanţa de judecată la pronunţarea hotărârii în cauză.

Pentru aceasta, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ reţine prevederile art. 6 § 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Curtea Europeană în jurisprudența sa a notat că principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice, cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorie, doar cu scopul de a obține o reexaminare a cauzei şi o nouă hotărâre judecătorească. Analizând circumstanţele prezentei cauze şi raţionamentele expuse în cererea de revizuire, urmează de enunţat faptul că instanţele naţionale au respins acţiunea reclamantei din motivul că aceasta nu dispunea de dreptul de a declara din nume propriu importul mărfurilor ce aparţineau altei persoane juridice.

În acest sens, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ menţionează că pe parcursul examinării cauzei, ÎM ,,GVG-Com” SRL a pretins asupra faptului precum că respectase aceeaşi procedură de vămuire a mărfurilor importate pe parcursul a doi ani, iar organele vamele nu depistaseră nicio neregulă.

Or, în această privinţă s-a constatat că instanţa de recurs nu a oferit răspuns 6 la argumentul invocat de către recurent cu referire la faptul că legalitatea activităţii desfăşurate de ÎM ,,GVG-Com” SRL a fost constatată de către însuşi organul vamal, în cadrul efectuării auditului post-vămuire în baza ordinului de control nr. 87-O din 23 martie 2011, prin care s-a concluzionat că societatea reclamantă activase în calitate de declarant în nume propriu în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, întrunind toate condiţiile de derulare a procedurii de declarare a mărfurilor, având dreptul de dispoziţie asupra mărfurilor importate/exportate în calitate de destinatar al acestora.

Prin urmare, se reţine că la adoptarea soluției de respingere a acţiunii şi ulterior de respingere a cererii de recurs, instanţa de recurs nu a luat în considerare toate argumentele invocate de către recurent aduse în susţinerea poziţiei sale, iar în lipsa unui răspuns clar şi exhaustiv la cel mai important argument al societăţii reclamante, instanţa a admis încălcarea dispoziţiei art. 6 § 1 din Convenție.

De altfel, se constată că ÎM ,,GVG-Com” SRL nu a beneficiat de o examinare corectă în faţa Curţii Supreme de Justiţie a cauzei sale, în condiţiile în care avea deplina certitudine că activa în condiţii de legalitate, iar argumentul invocat cu referire la acest aspect a fost unul important pentru rezultatul procesului şi necesita un răspuns concret în hotărâre, pe când la caz, abţinerea instanţei de a furniza un răspuns explicit, a dus la încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, deoarece recurentului nu i-a fost acordată posibilitatea de a şti dacă argumentele sale au fost neglijate sau respinse, şi în ultimul caz, motivele acestei respingeri.

Completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ reţine că nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil, garantat de art. 6 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care obligă judecătorii naţionali să-şi motiveze deciziile, pentru a nu lăsa părţile într-o stare de incertitudine şi a nu le crea impresia că nu au fost auzite. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 6 § 1 din Convenție obligă instanţele naţionale să explice în mod corespunzător motivele pe care îşi bazează deciziile lor.

Întinderea obligaţiei de a motiva o hotărâre variază în funcţie de caracterul deciziei şi trebuie determinată, ţinând cont de circumstanţele cauzei (Ruiz Torija versus Spania, § 29, 09 decembrie 1994). Totodată, deşi art. 6 § 1 din Convenţie nu obligă instanţele naţionale să prezinte un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către un justiţiabil, obligaţia respectivă presupune, totuşi, prezentarea unor replici specifice şi exprese la argumentele decisive pentru examinarea cauzei respective (Ramos Nunes de Carvalho e Sa versus Portugalia nr. 55391-13, § 185, 06 noiembrie 2018). În consecinţă, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ menţionează că în rezultatul examinării incomplete a cauzei soldată cu aplicarea amenzilor societăţii reclamante, în circumstanţele enunţate a constituit o ingerinţă în dreptul acesteia la respectarea bunurilor sale, având în vedere că o ingerinţă poate fi justificată doar în cazul în care este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim, este necesară într-o societate democratică şi este proporţională scopului legitim urmărit.

Or, pentru aceste motive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat o încălcare a dreptului reclamantei prin hotărârea judecătorească a cărei revizuire s-a solicitat, la respectarea bunurilor sale, ceea ce este contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. 7 Astfel, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ menţionează că în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, statului îi revine obligaţia să adopte măsurile necesare pentru a proteja dreptul beneficiarilor în acest sens. În special, acesta trebuie să acorde părţilor la un litigiu proceduri judiciare care oferă garanţiile procedurale necesare şi care permit astfel instanţelor naţionale să se pronunţe în mod eficient şi echitabil, în lumina legislaţiei aplicabile.

În acelaşi timp, potrivit jurisprudenţei bine stabilite a Curţii, jurisdicţia sa de a verifica interpretarea şi aplicrea corectă a legislaţiei naţionale este limitată, iar sarcina sa nu este de a lua locul instanţelor naţionale, ci de a asigura că deciziile adoptate de către acestea nu sunt viciate de arbitrariu sau în mod vădit nerezonabile (cauza Anheuser-Busch Inc. versus Portugalia, nr. 73049/01, § 83, 2007). În aceste împrejurări, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ apreciază că echilibrul care trebuie să existe între necesităţile interesului public şi imperativele drepturilor fundamentale ale societăţii reclamante a fost în detrimentul acesteia, având în vedere că în prezenta speţă s-a constatat că la acel moment nu a existat niciun temei legal pentru a interveni în drepturile reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Circumstanţele descrise, precum şi faptul inițierii unei proceduri de reglementare pe cale amiabilă a cauzei, impun admiterea cererii de revizuire împotriva deciziei din 21 noiembrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, cu reținerea cauzei pentru reexaminarea recursului declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Chişinău. Or, atunci când Curtea constată că un reclamant nu a avut parte de un proces echitabil în instanțele naționale, redeschiderea procedurii de recurs cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 6 § 1 din Convenția este obligatorie pentru înlăturarea consecințelor grave ale încălcărilor constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

În ceea ce vizează solicitarea Agentului guvernamental al Republicii Moldova de acordare a unei satisfacții echitabile în beneficiul ÎM ,,GVG-Com” SRL pentru încălcarea constatată, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ reține următoarele. În baza art. 41 din Convenție, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă. Satisfacția echitabilă poate fi acordată dacă dreptul intern nu permite sau permite doar în mod imperfect, prin repunerea lucrurilor în situaţia anterioară, înlăturarea consecințelor măsurii incriminate.

Mecanismul de control instituit prin Convenţie are un caracter subsidiar, ceea ce presupune, conform art. 1 din Convenție, că drepturile şi libertăţile garantate de Convenţie să fie protejate mai întâi prin dreptul intern şi aplicate de autorităţile naţionale. La caz, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ constată existenţa unui prejudiciu moral suferit de către societatea reclamantă prin faptul neexaminării complete a cauzei sale în instanţa de recurs, care nu a oferit un răspuns clar şi exhaustiv la un argument esenţial al recurentei ce avea un rol decisiv pentru ultima în procesul de soluţionare a litigiului, astfel că ÎM 8 ,,GVG-Com” SRL a continuat să sufere repercusiuni negative în urma acestei încălcări.

Prin urmare, în speţă, fiind constatată existenţa unei violări a drepturilor reclamantei, statul are obligaţia juridică din perspectiva Convenţiei de a pune capăt acestei violări şi de a înlătura consecinţele în aşa fel încât să se restabilească, pe cât posibil, situaţia anterioară prin repararea prejudiciului sub formă pecuniară. Astfel, prejudiciul moral se acordă în raport cu consecinţele negative suferite de parte, cât şi măsura în care i-a afectat situaţia socială şi materială, iar în temeiul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, aceste criterii se aplică prin necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a reiterat că o hotărâre în care ea constată o violare impune statului pârât o obligaţie legală de a pune capăt violării şi a repara consecinţele acesteia în aşa mod, încât să restabilească pe cât e posibil situaţia existentă înainte de violare (a se vedea Former King of Greece and Others versus Greece [GC], nr. 25701/94, § 72). În această cauză, reparaţia trebuie să aibă scopul de a repune reclamantul în situaţia în care el s-ar fi aflat dacă violarea nu ar fi avut loc. La fel, repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin care s-a încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, poate fi efectuat în primul rând prin modificarea (casarea) acesteia şi numai apoi prin acordarea unei compensații pecuniare.

Respectiv, ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauze cu încălcări similare şi efectul acestor încălcări asupra reclamantului, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ consideră că o compensaţie suficientă nu poate fi echilibrată doar prin simpla constatare a faptelor descrise, iar suma de 43 de euro solicitată de Agentul guvernamental reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru încălcările constatate, fiind apreciată în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral, inclusiv costuri şi cheltuieli.

Din considerentele menţionate, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire în limita susținută de Agentul guvernamental, a constata încălcarea drepturilor ÎM ,,GVG-Com” SRL garantate de art. 6 § 1 din Convenţie şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie; a casa decizia din 21 noiembrie 2012 a Curţii Supreme de Justiţie şi a reţine prezenta cauză în procedura Curții Supreme de Justiție pentru examinarea în ordine de recurs a recursului declarat de ÎM ,,GVG-Com” SRL împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Chişinău, cu acordarea unei satisfacţii echitabile în beneficiul societăţii reclamante pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a articolului 41 din Convenţiei, în cuantum de 43 de euro în calitate de prejudiciu moral, inclusiv costuri şi cheltuieli.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, 453 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, completul specializat pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție 9 d i s p u n e : Se admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova. Se constată încălcarea drepturilor Întreprinderii Mixte ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată garantate de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Se casează decizia din 21 noiembrie 2012 a Curţii Supreme de Justiție, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

Se reține prezenta cauză de contencios administrativ în procedura Curții Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului declarat de Întreprinderea Mixtă ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva hotărârii din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Chişinău. Se încasează din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, în beneficiul Întreprinderii Mixte ,,GVG-Com” Societate cu Răspundere Limitată suma de 43 (patruzeci şi trei) de euro, convertită în lei moldoveneşti la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei, la data transferului, în calitate de despăgubire pentru prejudiciu moral, inclusiv costuri şi cheltuieli.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tamara Chișca-Doneva judecătorii Maria Ghervas Nicolae Craiu Victor Burduh Nina Vascan 10