3ra-78/21 — anularea actelor administrative

3ra-78/21 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-78/2021

Prima instanță: Judecătoria Comrat (V. Harpacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (G. Colev, Ș. Starciuc, A. Curdov)

Î N C H E I E R E

24 februarie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„Basarabia-Agroexport”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Basarabia-Agroexport” împotriva Serviciului

Fiscal de Stat, Direcția Generală Administratre Fiscală Sud cu privire la anularea

actelor administrative,

împotriva deciziei din 20 august 2020 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 22 aprilie 2016, SRL „Basarabia-Agroexport” a depus cerere de chemare în

judecată împoriva Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Administratre Fiscală

Sud cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal și anularea actului nr. 5-672171 din 25

ianuarie 2016 în partea sumei primite TVA care urmează a fi restituită din bugetul de

stat în mărime de 248 558,30 de lei, ca fiind emis cu încălcarea legii și a procedurii

stabilite din momentul emiterii acestuia, anularea parțială a deciziei nr. 16/43/T/52 din

02 februarie 2016 în partea neprimirii sumei TVA care urmează a fi restituită din

bugetul de stat în mărime de 24 558,30 de lei ca fiind emisă cu încălcarea legii și a

procedurii stabilite din momentul emiterii acesteia, obligarea pîrîtului de a emite

decizie cu privire la restituirea din bugetul de stat a sumei TVA în mărime de 248

558,30 de lei, care neîntemeiat și ilegal a fost exclusă de la restituirea TVA pentru luna

noiembrie 2015.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 29 decembrie 2015 s-a adresat

către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administratre Fiscală Sud cu cerere

privind restituirea TVA pentru luna noiembrie 2015 în sumă de 321 636 de lei.

Reprezentantului SRL „Basarabia-Agroexport” s-a înmânat actul de control fiscal nr.

105-672171 din 25 ianuarie 2016 întocmit de inspectorii departamentului de control al

IFS UTA Găgăuzia. În rezultattul desfășurării controlului tematic la SRL „Basarabia-

Agroexport” Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administratre Fiscală Sud a

1

confirmat suma TVA care urmează a fi restituită din bugetul de stat în mărime de 73

077,70 de lei, diferența în mărime de 248 588,30 de lei nu a fost admisă pentru restituire

din cauza efectuării unor afaceri dubioase, fiind expediate interpelări în alte servicii

fiscale teritoriale pentru verificarea furnizorilor, însă la momentul controlului

răspunsurile nefiind recepționate.

La 02 februarie 2016, cu încălcarea prevederilor art. 216 al. (8) din Codul fiscal

și anume a dreptului să prezinte dezacordul în termen de până la 15 zile calendaristice,

din momentul recepționării actului de control fiscal, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administratre Fiscală Sud a emis decizia nr. 16/43/T/52 privind confirmarea

sumei TVA care urmează a fi restituită din bugetul de stat în mărime de 73 077,70 de

lei.

A relatat reclamantul că la 24 martie 2016 a înaintat Serviciului Fiscal de Stat,

Direcția Generală Administratre Fiscală Sud cerere prealabilă exprimându-și

dezacordul în privința actului nr. 105-672171 din 25 ianuarie 2016 și a deciziei nr.

16/43/T/52 din 02 februarie 2016.

Reclamantul a susținut că regulamentul de restituire a TVA în vigoare și Codul

fiscal nu reglementează posibilitatea de a nu primi sau de a scoate sumele TVA care

urmează a fi restituite din bugetul de stat în cazul lipsei sau nerecepționării

răspunsurilor la interpelări ale altor servicii fiscale teritoriale. Neadmiterea spre

restituire a TVA din cauza efectuării unor afaceri dubioase reprezintă o încălcare

conștientă și intenționată a legislației în vigoare de către inspectorii care au efectuat

controlul de restituire a TVA. Toate solicitările de restituire a TVA din partea SRL

„Basarabia-Agroexport” au fost executate corespunzător, ceea ce este indicat în actul

de control fiscal nr. 105-672171 din 25 ianuariie 2016.

Reclamantul a mai invocat că Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administratre Fiscală Sud, nu a făcut trimitere la acte normative pe care s-au bazat

inspectorii pentru neprimirea sumei TVA, care urmează să fie restituită din bugetul de

stat în mărime de 248 558,30 de lei. Inițierea și desfășurarea unor verificări prin

contrapunere, inclusiv formularea și expedierea demersurilor nu este o normă

obligatorie care se utilizează în cazul existenței dubiilor, însă, toate dubiile

neconfirmate la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta potrivit art. 11 din Codul

fiscal, în favoarea contribuabilului. Inspectorii Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administratre Fiscală Sud au expediat IFS Chișinău o interpelare cu privire

la relațiile dintre SRL „Sudfructus” și SRL „Vagamex”, care nu se referă la restituirea

TVA de către SRL „Basarabia-Agroexport”.

A menționat reclamantul că la 25 martie 2016 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administratre Fiscală Sud a emis decizia nr. 11 prin care a respins ca

neîntemeiată cererea prealabilă din 25 februarie 2016.

A susținut reclamantul că toate argumentele aduse de către organul fiscal sunt

neîntemeiate, declarative și nu corespund circumstanțelor de fapt ale cauzei, iar lipsa

bazei legislative și a trimiterilor la legile în vigoare referitor la neprimirea sumelor

TVA care urmează a fi restituite din buget, vorbește despre ilegalitatea actului și a

deciziei.

Pe parcursul examinării cauzei la 07 decembrie 2018 reclamantul a depus cerere

de completare a cerințelor prin care a solicitat anularea și recunoașterea ca fiind ilegal

actul nr. 5-672171 din 25 ianuarie 2016 în partea primirii sumei TVA, care urmează a

fi restituită din bugetul de stat în mărime de 248 558,30 de lei, ca fiind emis cu

2

încălcarea legii și a procedurii stabilite din momentul emiterii acestuia, cu menținerea

în vigoare a actului în cealaltă parte, anularea parțială a deciziei nr. 16/43/T/52 din 02

februarie 2016 în partea neprimirii sumei TVA, care urmează a fi restituită din bugetul

de stat în mărime de 248 558,30 de lei ca fiind ilegală și emis cu încălcarea legii și a

procedurii stabilite, cu menținerea în vigoare a deciziei în cealaltă parte, obligarea

pîrîtului de a emite decizie cu privire la restituirea din bugetul de stat a sumei TVA în

mărime de 248 558,30 de lei, care neîntemeiat și ilegal a fost exclusă de la restituire

pentru luna noiembrie 2015 cu respectarea termenelor care sunt prevăzuți în

regulamentul de restituire a TVA, și anume din 02 februarie 2016, anularea tuturor

efectelor juridice a actelor anulate nr. 5-672171 din 25 ianuarie 2016 și a deciziei nr.

16/43/T/52 din 02 februarie 2016 din data emiterii acestora, adică din 25 ianuarie 2016

și, respectiv 02 februarie 2016.

Prin hotărîrea din 09 decembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, cererea de chemare

în judecată depusă de SRL „Basarabia-Agroexport” împotriva Serviciului Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administratre Fiscală Sud cu privire la anularea actelor

administrative, a fost respinsă.

Manifestând dezacordul cu hotărârea instanței de fond la 09 decembrie 2019, SRL

„Basarabia-Agroexport” a declarat apel nemotivat, iar la 13 martie 2020 a depus cerere

de apel motivată împotriva hotărîrii instanței de fond solicitînd casarea hotărîrii din 09

decembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 20 august 2020 a Curții de Apel Comrat, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea de apel depusă de SRL „Basarabia-Agroexport”, împotriva

hotărîrii din 09 decembrie 2019 a Judecătoriei Comrat.

În motivarea deciziei Curtea de Apel Comrat, a reținut concluziile instanței de

judecată precum că de cărte Serviciul Fiscal la calcularea sumelor TVA, care urmează

a fi restituite din buget pentru luna noiembrie 2015, întemeiat nu au fost primite sumele

TVA din perioadele precedente în mărime de 6 040 797,04 lei din cauza existenței

îndoielilor în veridicitatea unui șir de tranzacții.

Totodată, Curtea de Apel Comrat a invocat că, nu pot fi admise argumentele

apelantului/recurentului precum că instanța de fond a apreciat eronat circumstanțele

cauzei, nu a aplicat normele legislației fiscale și civile care trebuiau aplicate, deorece

hotărârea instanței de fond este bazată pe probe cercetate în cadrul examinării cauzei,

actele administrative emise de Serviciul Fiscal de Stat fiind legale.

Apelantul/recurentul nu a prezentat careva probe întemeiate pentru a casa hotărîrea din

09 decembrie 2019 a Judecătoriei Comrat.

Instanța de apel a menționat că Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administratre Fiscală Sud a aplicat corect prevederile art. 102 din Codul fiscal și

Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 93 din 01 februarie 2013. Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția Generală Administratre Fiscală Sud a probat legalitatea actelor administrative

contestate, iar SRL „Basarabia-Agroexport”, nu a prezentat probe relevante și

admisibile care ar putea să combată argumentele invocate și ar demonstra necesitatea

anulării actelor administrative.

La 21 octombrie 2020, SRL „Basarabia-Agroexport”, a depus recurs împotriva

deciziei din 20 august 2020 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

3

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a intepretat eronat

normele dreptului materil, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicînd o lege

care nu trebuia să fie aplicată. Instanța de apel era obilagată să folosească norma de

drept material și anume prevederile art. 3 alin (4) din Codul fiscal al RM potrivit căreia

interpretarea (explicarea) prevederilor prezentului cod și a altor acte normative

adoptate în conformitate cu acesta este de competența autorității care le-a adoptat dacă

actul respectiv nu prevede altfel orice interpretare (explicare) urmează a fi publicată în

mod oficial. Deci, instanța de apel a încălcat prevederile art 3 alin. (4) din Codul fiscal,

a justificat interpreatarea Codului fiscal și a regulamentului prin instrucțiuni și acte

normative interne. Mai mult, de sine stătător a dat explicațiile sale la interpretarea legii

privind restituirea TVA.

A opinat recurentul că regulamentul privind restituirea TVA, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013 stabilește modul de restituire a

sumelor TVA, conform prevederilor Titlului III al Codului fiscal „Taxa pe valoarea

adăugată”, și este aprobat de Guvern pentru executarea prevederilor art. 101 (...) din

Codul fiscal. Codul fiscal al Republicii Moldova nu prevede alte acte normative pentru

reglementarea modului de restituire a TVA. Mai mult, nu acordă Serviciului Fiscal de

Stat drepturi excepționale la interpretarea legislației privind modul de restituire a TVA.

Prin justificarea atribuțiilor Serviciului Fiscal de Stat, Curtea de Apel Comrat

încalcă și greșit interpretează norma de drept material, art. 3 alin. (2) din Codul fiscal,

care prevede că actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanțelor,

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat și Serviciul Vamal de pe lîngă Ministerul

Finanțelor, de alte autorități de specialitate ale administrației publice centrale, precum

și de către autoritățile administrației publice locale, în temeiul și pentru executarea

prezentului cod, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depășească limitele

acestuia.

Opinează recurentul că în motivarea deciziei din 20 august 2020 instanța de apel

nu a luat în considerare că Serviciul Fiscal de Stat nu are atribuții de a interpreta Legea

și Regulamentul privind restituirea TVA, acestea fiind atribuțiile excepționale ale

Parlamentului și Guvernului Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Comrat a pronunțat la 20 august 2020 decizia contestată

în prezența participanților la proces. Decizia Curții de Apel Comrat a fost expediată

participanților prin intermediul oficiului poștal la data de 18 septembrie 2020 (f.d. 97),

însă date despre recepționarea acesteia de către recurent, la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că SRL „Basarabia-Agroexport”, s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul la 21 octombrie 2020, în termenul prevăzut de

art. 245 din Codul administrativ.

4

La 26 noiembrie 2020 în adresa participanților la proces a fost expediată copia

recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 17 decembrie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la cererea de

recurs depusă de SRL „Basarabia-Agroexport”, prin care a declarant că suma trecerii

în cont la 01 noiembrie 2015 în suma 6 254 450,07 lei, din care nu se acceptă pentru

determinării sumei TVA spre restituire în suma 6040797,04 lei, fiind neconfirmată în

conformitate cu cerințele pct. 27 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoare

adăugată. Luând în considerare că tranzacțiile economice pentru care s-a solicitat

restituirea TVA nu pot fi de fapt confirmate ca fiind prestate și nici TVA din aceste

tranzacții nu a fost achitată la buget, suma TVA pentru care pretinde SRL „Basarabia-

Agroexport” nu poate fi dispusă spre restituire.

În final a conchis că decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond sunt

întemeiate și legale, iar cererea de recurs nu conține temeiuri legale, ceea ce impune ca

recursul declarat de SRL „Basarabia-Agroexport”, urmează să fie declarat inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

5

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de SRL „Basarabia-Agroexport”, este

inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Basarabia-Agroexport” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6