2rhc-5/21 — cu privire la constatarea nulitătii relative a contractului de constituire si a statutului

2rhc-5/21 — cu privire la constatarea nulitătii relative a contractului de constituire si a statutului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rhc-5/21

Prima instanță: Judecătoria Economică de Circumscripție (jud:. I. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Economică a Republicii Moldova (jud:. N. Craiu, E. Clim,

V. Harmaniuc)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție ( jud:. V. Cherdivară, I. Oprea, S. Caitaz)

Instanța de revizuire: Curtea Supremă de Justiție ( jud:. M. Ghervas, V. Burduh, N. Vascan)

Î N C H E I E R E

17 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând cererea de revizuire depusă de Valentin Bârlad,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Patrașcu și

Valentin Bârlad împotriva Societății pe Acțiuni „Investcom”, mun. Chișinău,

intervenienți accesorii Camera Înregistrării de Stat și Oficiul Teritorial Cadastral

Chișinău cu privire la constatarea nulității relative a contractului de constituire și a

statutului SA „Investcom”, reorganizarea SA „Investcom” prin separarea cu

transmiterea cotelor-părți în altă societate și obligarea Camerei Înregistrării de Stat de

a opera înregistrările respective,

împotriva încheierii din 21 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție,

c o n s t a t ă:

La 24 martie 1999 Grigore Patrașcu, acționar al SA „Investcom” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva SA „Investcom”, mun. Chișinău cu privire la

declararea nulității hotărârilor adunării generale a acționarilor SA „Investcom” din

22 mai 1998 și încasarea de la directorul SA „Investcom”, Vladimir Lupașco a

daunelor materiale în mărime de 50000 de lei și a cheltuielilor de judecată

(f.d. 4-6, vol. I).

La 26 aprilie 1999, în proces a intervenit în calitate de coreclamant și acționarul

Valentin Bârlad (f.d. 7, vol. I).

La 15 decembrie 1999 Grigore Patrașcu și Valentin Bârlad au depus cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care au solicitat declararea nulității hotărârilor

adunărilor constituante din 22 iulie 1995, 03 noiembrie 1995 și 22 mai 1998 și,

declararea nelegitimă a constituirii SA „Investcom” (f.d. 189, vol. I).

Prin hotărârea din 18 februarie 2000 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

acțiunea depusă de Grigore Patrașcu și Valentin Bârlad, a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 235-242, vol. I).

Prin decizia din 31 mai 2000 a Tribunalului Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Grigore Patrașcu și Valentin Bârlad și a fost casată hotărârea din

1

18 februarie 2000 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în prima instanță (f.d. 282-283, vol. II).

În procesul rejudecării cauzei reclamanții Grigore Patrașcu și Valentin Bârlad au

depus cerere de concretizare și majorare a pretențiilor, prin care au solicitat anularea

hotărârilor adunărilor generale a acționarilor SA „Investcom” din 22 mai 1998,

31 mai 1999 și 12 iunie 2000, declararea fără efecte juridice a proceselor - verbale

nr.8 din 21 iulie 1995 și nr. 8 din 03 noiembrie 1995, anularea certificatului de

înregistrare a SA „Investcom” nr. 102062311 din 22 martie 1996; recunoașterea

drepturilor juridice a ASPICE „Investcom” asupra patrimoniului și fondurilor

circulante acumulate de SA „Investcom” pe parcursul anilor 1993-2000, declararea

ASPICE „Investcom” ca succesor (unic) al drepturilor patrimoniale și juridice a

SA „Investcom”; recunoașterea nulității hotărârilor și ordinelor cu privire la numirea

lui Vladimir Lupașco în funcția de președinte și director al Comitetului de conducere

al ASPICE „Investcom”; obligarea fondatorilor ASPICE „Investcom” de a convoca

adunarea fondatorilor pentru adoptarea hotărârii cu privire la lichidarea ASPICE

„Investcom” sau de reorganizare a acesteia; încasarea de la Vladimir Lupașco în

beneficiul lor a sumei de 50000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de

judecată (f.d. 297-298, vol. II).

La 24 decembrie 2003 Curtea Supremă de Justiție a dispus transmiterea cauzei

pentru examinare după competență Judecătoriei Economice de Circumscripție

(f.d. 428-429, vol. III).

Prin încheierea din 22 aprilie 2004 a Judecătoriei Economice de Circumscripție,

a fost admisă cererea reclamanților Grigore Patrașcu și Valentin Bârlad și a fost

dispusă transmiterea pentru judecarea cauzei după competență la Curtea de Apel

Economică (f.d. 433, vol. III).

La 15 noiembrie 2004 și 01 martie 2005 reclamanții Grigore Patrașcu și

Valentin Bârlad au depus cerere de modificare a pretențiilor, iar în consecință prin

încheierea din 09 martie 2005 a Curții de Apel Economice, a fost dispusă strămutarea

cauzei la Judecătoria Economică de Circumscripție (f.d.10, 13, 32, 37, vol. IV).

Ulterior, la 24 octombrie 2007, 28 februarie 2008 și 20 martie 2008 reclamanții

Grigore Patrașcu și Valentin Bârlad au depuse mai multe cereri de modificare și

concretizare a pretențiilor (f.d. 151-152, 173-174, 176-177, 203-212, vol. IV), iar în

final prin cererile din 28 februarie 2008 și respectiv 20 martie 2008, reclamantul

Grigore Patrașcu a solicitat să se considere nule și fără efecte juridice hotărârile

adunărilor generale din 22 mai 1998 și 31 mai 1999 asupra drepturilor sale,

constatarea nulității relative a contractului de constituire și a statutului asupra unei

părți din bunurile SA „Investcom” în mărime de 13,886%, calculate la data

înregistrării societății, reorganizarea SA „Investcom” prin separare, cu transmiterea

părții în mărime de 13,886 % ce-i aparținea la data reorganizării ASPICE

„Investcom” și a fost introdusă în SA „Investcom”, obligarea Camerei Înregistrării de

Stat de a opera modificări în Registrul de înregistrare a întreprinderilor referitoare la

înregistrarea întreprinderii noi constituite cu denumirea SC „Uniterra” SRL, obligarea

Oficiului Teritorial Cadastral Chișinău de a înregistra proprietățile restituite conform

art. 219 alin. (2) Cod civil în folosul SC „Uniterra” SRL (f.d. 205-206, vol. IV), iar

reclamantul Valentin Bârlad a solicitat să fie considerată nulă hotărârea adunării

generale din 22 mai 1998 și fără efecte juridice asupra drepturilor lui și ale membrilor

familiei lui, constatarea nulității relative a actelor de constituire a SA „Investcom”, în

partea ce privește drepturile sale și ale membrilor familiei lui, reorganizarea

2

SA „Investcom” prin separare și transmiterea cotei introduse în SA „Investcom” prin

bonurile de privatizare, calculată la data înregistrării SC „Uniterra” SRL, în imobile,

contravaloarea cărora constituia 3712,49 dolari SUA, obligarea Camerei Înregistrării

de Stat să opereze modificări în Registrul de înregistrare a întreprinderilor referitoare

la înregistrarea SC „Uniterra” SRL, iar Oficiul Teritorial Cadastral Chișinău să

înregistreze proprietățile restituite conform art. 219 alin. (2) Cod civil.

Totodată, Valentin Bârlad a solicitat încasarea din contul pârâtului în

beneficiului său a despăgubiri în mărime de 47390 de lei (f.d. 211-212, vol. IV).

În argumentarea pretențiilor sale, reclamanții au invocat că reorganizarea

ASPICE „Investcom” s-a făcut dolosiv și că înregistrarea SA „Investcom” la Camera

Înregistrării de Stat, a avut loc contrar prevederilor art. 32 din Legea cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi și Legii cu privire la societățile pe acțiuni.

La 04 iulie 2010, în procesul dezbaterilor judiciare, Grigore Patrașcu a solicitat

declararea nulă a hotărârilor primei adunări generale a acționarilor din 22 mai 1998,

pe motiv că adunarea constituantă nu a fost convocată, organele de conducere ale

societății nu au fost alese, astfel că adunarea din 22 mai 1998 nu putea fi convocată

de așa-numitul comitet de conducere, alegerea căruia era de competența exclusivă a

adunării generale a acționarilor, constatarea nulității relative a actelor de constituire a

SA „Investcom” - în ceea ce-l privește, cu revenirea la situația inițială, pe motiv că

reorganizarea ASPICE „Investcom” s-a făcut dolosiv, reorganizarea prin separare a

SA „Investcom”, cu restituirea părții de patrimoniu ce-i aparține la ziua înregistrării

SA „Investcom” (f.d.233-234, Vol. IV). Iar, Valentin Bârlad a solicitat declararea

nulității hotărârilor adunării din 22 mai 1998, ca acte fără efecte juridice pentru el,

stabilirea drepturilor lui și ale membrilor familiei sale asupra părții sociale introduse

în SA „Investcom”, reorganizarea SA „Investcom” prin separare și transmiterea cotei

introduse în SA „Investcom” prin bonurile de privatizare, calculată la data

înregistrării întreprinderii în mărime de 3712,49 dolari SUA, repararea prejudiciului

cauzat lui și membrilor familiei lui, ca urmare a reorganizării nelegitime a ASPICE

„Investcom” în mărime de 105480 de lei, încasarea de la pârât în beneficiul său a

unei despăgubiri în mărime de 47390 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de

1440 de lei, precum și obligarea Camerei Înregistrării de Stat de a opera modificări în

Registrul de înregistrare a întreprinderilor conform hotărârii în cauză

(f.d.247, vol. IV).

Prin hotărârea din 22 iunie 2010 a Judecătoriei Economice de Circumscripție,

acțiunea depusă de Grigore Patrașcu și Valentin Bârlad, a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 66-70, vol. V).

Prin decizia din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Economice, a fost respins

apelul declarat de Grigore Patrașcu și Valentin Bârlad și a fost menținută hotărârea

din 22 iunie 2010 a Judecătoriei Economice de Circumscripție (f.d. 132-133, vol.V).

Prin decizia din 16 martie 2011 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de

Valentin Bârlad împotriva deciziei din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Economice și hotărârii din 22 iunie 2010 a Judecătoriei Economice de

Circumscripție, a fost declarat inadmisibil (f.d. 195-199, vol. V).

Prin decizia din 04 mai 2011 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de

Grigore Patrașcu împotriva deciziei din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Economice și hotărârii din 22 iunie 2010 a Judecătoriei Economice de

Circumscripție, a fost declarat inadmisibil (f.d. 205-2017, vol. V).

3

Prin încheierea din 20 octombrie 2011 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

revizuire depusă de Bârlad Valentin împotriva deciziei din 16 martie 2011 a Curții

Supreme de Justiție, a fost declarată inadmisibilă (f.d. 289-295, vol. V).

Prin încheierea din 19 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

revizuire depusă de Valentin Bârlad și Olga Bârlad împotriva deciziei din

16 martie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă

(f.d. 27, vol. VI).

Prin încheierea din 11 mai 2016 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

revizuire depusă de Valentin Bârlad împotriva deciziei din 16 martie 2011 a Curții

Supreme de Justiție , a fost respinsă ca fiind inadmisibilă (f.d. 226-231, vol. VI).

Prin încheierea din 02 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, cererea

depusă de Valentin Bârlad cu privire la corectarea erorilor strecurate în motivarea

încheierii din 11 mai 2016 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 257-262, vol. VI).

Prin încheierea din 27 septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

revizuire depusă de Valentin Bârlad împotriva deciziei din 16 martie 2011 a Curții

Supreme de Justiție, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă (f.d.82-87, vol. VII).

Prin încheierea din 26 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a ridicat de la

examinare, în ordine de revizuire, cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Grigore Patrașcu și Valentin Bârlad împotriva SA „Investcom”, mun.

Chișinău, intervenienți accesorii Camera Înregistrării de Stat și Oficiul Teritorial

Cadastral Chișinău cu privire la constatarea nulității relative a contractului de

constituire și a statutului SA „Investcom”, reorganizarea SA „Investcom”, prin

separarea cu transmiterea cotelor-părți în altă societate, obligarea Camerei

Înregistrării de Stat de a opera înregistrările respective și s-a remis Judecătoriei

Chișinău, sediul Central (f.d.50-55, Vol. VIII).

Prin încheierea din 25 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

revizuire depusă de Valentin Bârlad împotriva deciziei din 16 martie 2011 a Curții

Supreme de Justiție, a încheierilor din 20 octombrie 2011, 19 martie 2014,

02 noiembrie 2016 și 27 septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a deciziei din

01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Economice a Republicii Moldova și a hotărârii

din 22 iunie 2010 a Judecătoriei Economice de Circumscripție, a fost respinsă ca

fiind inadmisibilă.

La 05 mai 2020 Valentin Bârlad a depus cerere cu privire la corectarea

omisiunilor din încheierea din 25 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție, invocînd

că Curtea Supremă de Justiție nu a indicat în încheierea din 25 martie 2020,

judecătorii care au adoptat actele de dispoziție și concluziile finale din dispozitivul

acestora, precum și solicitările precise în cererile depuse în prezentul proces.

Totodată, a indicat că a fost interpretată eronat legea, nu a fost examinat fondul

cauzei și dată apreciere cumulului de probe anexat la dosar.

Prin încheierea din 27 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a respins ca

neîntemeiată cererea depusă de Valentin Bîrlad cu privire la corectarea omisiunilor

din încheierea din 25 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție.

4

Prin încheierea din 01 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a respins ca

neîntemeiată cererea depusă de Valentin Bârlad cu privire la corectarea omisiunilor

din încheierea din 27 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție (f.d.194-199, Vol.VIII).

Prin încheierea din 21 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Valentin Bârlad împotriva deciziei

din 16 martie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a încheierilor din 20 octombrie 2011,

19 martie 2014, 02 noiembrie 2016 și 27 septembrie 2017, 26 iunie 2019,

25 martie 2020, 27 mai 2020 și 01 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a deciziei

din 01 noiembrie 2010 a Curții de Apel Economice a Republicii Moldova și a

hotărârii din 22 iunie 2010 a Judecătoriei Economice de Circumscripție, adoptate în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Patrașcu și Valentin

Bârlad împotriva Societății pe Acțiuni „Investcom”, mun. Chișinău, intervenienți

accesorii Camera Înregistrării de Stat și Oficiul Teritorial Cadastral Chișinău cu

privire la constatarea nulității relative a contractului de constituire și a statutului

SA „Investcom”, reorganizarea SA „Investcom” prin separare cu transmiterea

cotelor-părți în altă societate și obligarea Camerei Înregistrării de Stat de a opera

înregistrările respective (f.d.6-13, Vol.IX).

La 04 decembrie 2020 Valentin Bârlad a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii din 21 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, solicitând corectarea

erorilor și omisiunilor din încheierea instanței de revizuire.

Valentin Bârlad și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 6, 8 ale

Declarației Universale a Drepturilor Omului, art. 249 alin. 2) și 3), art. 449 lit. b),

art.450 lit. b) Cod de procedură civilă, art. art. 217 CC, art. 1 alin.(2) al Legii nr.789

din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiție, art. 21, 23 Cod

administrativ, art. 16 lit. c) al Legii contenciosului administrativ, în vigoare până la

01 aprilie 2019, menționând că în încheierea din 21 octombrie 2020 au fost admise

anumite erori și omisiuni, care urmează a fi înlăturate.

Astfel, revizuentul a menționat că instanța de judecată greșit a indicat că

încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Or, în asemenea circumstanțe se încalcă

dispozițiile art. 6 și 8 ale Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Totodată, a menționat că completul de judecată care a participat la adoptarea

încheierii vizate, contrar dispozițiilor art.249 Cod de procedură civilă și art. 217 CC,

a omis să se expună asupra fondului cauzei.

La fel, Valentin Bârlad a susținut că a întreprins toate măsurile legale, iar

cererea sa de revizuire îndeplinea condițiile impuse de art. 449 lit. b), art. 450 lit.b)

Cod de procedură civilă și art. 217 CC. Or, actele prezentate în susținerea

argumentelor sale au fost obținute legal de la instituțiile de stat, însă instanța de

judecată a omis să le ia în considerare la examinarea cauzei și adoptarea soluției

emise.

În continuare, revizuentul a reiterat argumentele sale expuse anterior pe

parcursul examinării cauzei, menționând că deși acestea au fost invocate și anterior,

până la etapa actuală erorile și omisiunile nu au fost corectate.

La 17 decembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de

revizuire lui Grigore Patrașcu, Societății pe Acțiuni „Investcom”, mun. Chișinău,

Camerei Înregistrării de Stat și Agenției Servicii Publice informându-i despre

posibilitatea depunerii referinței. În mod corespunzător, dacă referința nu este

prezentată până la examinarea cauzei, admisibilitatea cererii se decide în lipsa

acesteia.

5

La data stabilită pentru examinarea cererii de revizuire, Grigore Patrașcu,

Societatea pe Acțiuni „Investcom”, mun. Chișinău, Camera Înregistrării de Stat și

Agenția Servicii Publice nu au depus referințe, prin care să-și exprime opinia cu

privire la cererea de revizuire.

În conformitate cu art. 452 alin. (11) Cod de procedură civilă, dacă examinarea

cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de

apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța

care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la

proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Astfel, Colegiul judiciar a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea

participanților la proces, cu plasarea datei și orei ședinței pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție, or este inoportună invitarea participanților la proces, întrucât

argumentele expuse în cererea de revizuire depusă de Valentin Bârlad au fost

formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actului

judecătoresc contestat. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a

cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs

Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza Eriksson vs Suedia,

hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din

08 noiembrie 2016, § 33 – 34).

Verificând actul judecătoresc supus revizuirii, în raport cu criticile formulate și

în limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este

inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură

civilă reprezintă o procedură excepțională.

Prin urmare, cererile de revizuire a hotărârilor trebuie supuse unei analize

stricte.

În conformitate cu articolul 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi

supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor

instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Alineatul 2 prevede că încheierile de încetare a procesului conform art.265 lit.c)

și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform art. 1861

pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei,

precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri,

încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.

Structura logico – juridică a articolului 451 alin. (1) – (4) din Codul de

procedură civilă, prevede condițiile de formă și de conținut a unei cereri de revizuire,

obligația revizuentului de a depune cererea la instanța competentă și inadmisibilitatea

avansării repetate a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe aceleași temeiuri. În

mod corespunzător, nerespectarea acestor cerințe legale dictează aplicarea articolului

453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Totuși, în urma modificărilor operate la articolele 446 și 448 din Codul de

procedură civilă, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, încheierile judecătorești, care

nu se referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. Totodată, legislatorul a exclus

competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire împotriva

deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat

printr-o decizie asupra inadmisibilității.

6

Din această perspectivă, Colegiul judiciar trebuie să se pronunțe dacă încheierea

(decizia) irevocabilă de inadmisibilitate poate fi supusă revizuirii și dacă Curtea

Supremă de Justiție este competentă să judece o atare situație juridică.

Cu privire la primul aspect, instanța de judecată notează că articolul 440 alin.(1)

din Codul de procedură civilă, confirmă că încheierea de inadmisibilitate a unui

recurs nu se referă la fondul cauzei, ceea ce face aplicabil articolul 446 alin.(2) din

Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, temeiurile indicate la articolul 433 lit. a 1

) – d) din Codul de procedură civilă, pot fi apreciate doar de instanța de recurs, iar

lipsa unei căi de a atac, chiar și de retractare, ar afecta dreptul la un proces echitabil,

garantat de articolul 20 din Constituția Republicii Moldova și articolul 6 alin. (1) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, potrivit jurisprudenței constante a

Curții Europene, îndepărtarea de la principiul certitudinii juridice este justificată doar

când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător (a se vedea,

mutatis mutandis, Riabik vs Rusia, parag. 52, și Pravednaya vs Rusia,

18 noiembrie 2004, parag. 25). Competenta instanțelor superioare de a casa și de

modifica hotărâri judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru

corectarea erorilor judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel încât să

facă, atât cât este posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia

de a asigura eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, Nikitin vs

Rusia, parag. 54-61, CEDO 2004-VIII).

Cu referire la împuternicirile instanței de revizuire în cazul în care se solicită

revizuirea unei încheieri (decizii) de inadmisibilitate, Colegiul de control judiciar

relevă că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire expresă a instanței de revizuire în

acest caz. Însă, articolul 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește fără

echivoc că dispozițiile judecătorești se revizuiesc în condițiile capitolului XXXIX.

Totodată, alineatul (2) din articolul respectiv folosește sintagma „încheierile de

inadmisibilitate”, ce vizează în mod direct doar încheierile judecătorești, care nu se

supun revizuirii, întrucât nu se referă la fondul cauzei. Mai mult, o situație juridică

similară a fost introdusă de legislator prin punctul 145 din articolul III din Legea

nr.17 din 5 aprilie 2018. Așadar, potrivit acestor completări, instanța de recurs are

competența de a considera inadmisibil recursul în cazul în care este depus împotriva

unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin.(5)

Cod de procedură civilă.

Astfel, raționamentele de mai sus limitează soluția instanței la articolul

453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă.

Așadar, instanța evidențiază că această soartă urmează și încheierea din

21 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Valentin Bârlad împotriva deciziei din

16 martie 2011 a Curții Supreme de Justiție, or, acestea nu cade sub incidența

dispozițiilor judecătorești care pot fi supuse revizuirii, deoarece nu sunt acte

irevocabile, dar care nu se supune niciunei căi de atac și respectiv, nici revizuirii.

În acest context, Colegiul Curții Supreme de Justiție decelează că încheierea din

21 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, nu se supune niciunei căi de atac,

nefiind o dispoziție judecătorească care la epuizarea căilor de atac ar deveni

irevocabilă.

7

Această concluzie derivă și din prevederile art. 446 alin. (2) Cod de procedură

civilă, potrivit cărora încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei,

precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri,

încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.

Pe baza celor prezentate, instanța învederează că legislatorul nu a exemplificat

împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de

respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși, această dispoziție

legală, dar și practica judiciară constantă, atestă că o cerere de revizuire poate fi

declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele prevăzute la

articolul 450 din Codul de procedură civilă sau a fost declarată de persoanele care nu

sunt în drept să facă acest lucru. La fel, cererea de revizuire poate fi respinsă când nu

sunt respectate condițiile de formă din articolul 451 alin. (1) și (3) din Codul de

procedură civilă. Mai nou, urmând logica sus - enunțată, instanța de revizuire poate

considera o cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este depusă

împotriva unui act ce nu se supune revizuirii.

Așadar, având ca temei juridic prevederile art. art. 446 și 451 alin. (1) lit. a) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție decide că revizuirea depusă de Valentin Bârlad urmează a

fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

Din considerentele menționate Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea

de revizuire depusă de Valentin Bârlad ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 270, art. 448 alin. (2), art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Valentin Bârlad

împotriva încheierii din 21 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, adoptată, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Patrașcu și Valentin

Bârlad împotriva Societății pe Acțiuni „Investcom”, mun. Chișinău, intervenienți

accesorii Camera Înregistrării de Stat și Oficiul Teritorial Cadastral Chișinău cu

privire la constatarea nulității relative a contractului de constituire și a statutului SA

„Investcom”, reorganizarea SA „Investcom” prin separare cu transmiterea cotelor-

părți în altă societate și obligarea Camerei Înregistrării de Stat de a opera

înregistrările respective.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8