2ra-109/21 — încasarea datoriei

2ra-109/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1775/20

2ra-109/2021

prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud: L. Roic-Botezatu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

3 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Ipteh”, reprezentată de avocatul Ion Popa, și de Alexandru Platon, reprezentat de

avocatul Alexandru Prisac,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Platon

împotriva Alei Rusu cu privire la recunoașterea Alei Rusu ca debitor solidar și

încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 mai 2018, Alexandru Platon a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Alei Rusu, prin care a solicitat recunoașterea Alei Rusu ca debitor

solidar în baza documentului executoriu nr. 2-1365/15 din 11 februarie 2016 emis

de Judecătoria Hîncești privind încasarea de la Ion Rusu în beneficiul lui

Alexandru Platon datoria în sumă de 235 000 de dolari SUA, dobânzii de întârziere

în sumă de 1 158,90 de dolari SUA, penalității în sumă de 21 150,21 de dolari

SUA, dobânda de întârziere în sumă de 16 115,21 de dolari SUA, iar în total suma

de 273 424,11 de dolari SUA și 10 000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 26 iunie 2015, având calitate de

împrumutător i-a transmis lui Ion Rusu cu titlu de împrumut mijloace bănești. Or,

Ion Rusu nu și-a onorat obligațiunea de restituire a împrumutului și în rezultatul

acțiunii civile examinate de Judecătoria Hîncești a fost emis titlul executoriu nr. 2-

1365/15 din 11 februarie 2016 privind încasarea de la Ion Rusu în beneficiul lui

Alexandru Platon suma totală de 273 424,11 de dolari SUA și 10 000 de lei.

Reclamantul a mai indicat că până la înaintarea acțiunii Ion Rusu nu a

întreprins careva acțiunii în vederea stingerii obligațiunilor sale față de

împrumutător.

A menționat că în cazul în care sunt mai mulți debitori ce datorează o

prestație în așa fel încât fiecare este dator să efectueze întreaga prestație, creditorul

poate pretinde fiecăruia dintre debitori executarea, când debitorii sunt legați

solidar.

1

Reclamantul a specificat că obligația solidară nu se prezumă, ea se naște prin

act juridic, prin lege sau când prestația este indivizibilă. Or, conducându-se de art.

24 Codul familiei, fiecare soț răspunde pentru obligațiile propriii cu bunurile

proprietate personală și cu cota-parte din proprietatea în devălmășie, care poate fi

determinată de către instanța de judecată la cererea creditorului.

Astfel, a indicat că din conținutul art. 24 Codul familiei, rezultă că soții în

timpul căsătoriei au drepturi și obligații nu doar față de veniturile obținute, însă și

față de datoriile acumulate.

Reclamantul a subliniat că pasivul matrimonial prezintă pasivul fiecărui soț,

care include datoriile personale și datoriile comune, aceștia răspund cu bunurile

comune pentru obligațiile născute din conservarea, administrarea sau dobândirea

bunurilor comune, precum și obligațiile contractate împreună, sau cele asumate de

fiecare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obținute ale căsătoriei, în interesul

familiei, sau urmare a săvârșirii unei infracțiuni, dacă a sporit bunurile lor comune.

În consecință a opinat că suma împrumutată de unul dintre soți pentru

necesitățile comune se restituie în mod solidar de către ambii soți.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru

Platon împotriva Alei Rusu.

Invocând netemeinicia hotărârii instanței de fond, la 26 noiembrie 2019,

Alexandru Platon, reprezentat de avocatul Alexandru Prisac a declarat apel.

Ulterior, la 19 decembrie 2019, SA „Ipteh”, reprezentată de avocatul Ion

Popa, a depus cererea de apel împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat

de avocatul Popa Ion, în interesele SA „Ipteh” a fost restituit în temeiul art. 369

alin. (1) lit. d) Cod de procedură civilă.

Prin încheierea din 18 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de SA „Ipteh” a fost restituit în temeiul art. 4261 alin. (1) lit. b) Cod de

procedură civilă.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău cererii de apel

declarate de Alexandru Platon nu i-a fost dat curs, apelantul fiind obligat a

prezenta cererea de apel motivată și dovada achitării taxei de stat, iar prin

încheierea din 18 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău apelul fiind pus pe rol.

La 23 iulie 2020, SA „Ipteh”, reprezentată de avocatul Ion Popa, a înaintat

cerere privind succesiunea în drepturile procedurale.

Prin încheierea din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin

decizia din 4 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins ca

neîntemeiată cererea cu privire la succesiunea în drepturi depusă de SA „Ipteh”,

reprezentată de avocatul Ion Popa, și de Alexandru Platon, reprezentat de avocatul

Alexandru Prisac.

Prin decizia din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Alexandru Platon și s-a menținut hotărârea din 20 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 371, 514, 531, 533, 572, 867, 871 Cod

civil, art. 24 Codul familiei, instanța de apel a considerat ca fiind absolut

întemeiată soluția instanței de fond în vederea respingerii pretențiilor

reclamantului. Or după cum rezultă din materialele cauzei, potrivit recipisei din 26

2

iunie 2015, s-a constatat că Ion Rusu a luat un împrumut bănesc în mărime de

235000 de dolari SUA de la Alexandru Platon, prin urmare părțile contractului de

împrumut sunt Ion Rusu și Alexandru Platon.

Colegiul a reținut că conform titlului executoriu nr. 2-1365/2015 emis la 11

februarie 2016 de Judecătoria Hîncești, a fost confirmată tranzacția încheiată între

Alexandru Platon și Ion Rusu, respectiv, după rezultă din documentul executoriu,

este evident că Alexandru Platon a formulat pretenții de recuperare a datoriei doar

față de pârâtul Ion Rusu.

Astfel, din suportul probator administrat, la caz, instanța nu a putut reține

argumentul formări unei datorii a Alei Rusu față de Alexandru Platon. Iar, simplul

fapt că Ala Rusu se află în relații de căsătorie cu Ion Rusu care este debitorul lui

Alexandru Platon, nu impune admiterea acțiunii formulate de ultimul.

Cu referire la prevederile art. 24 alin. (2) din Codul familiei, invocate de

reclamant, Colegiul a menționat că norma în cauză prevede că soții răspund cu

întreg patrimoniul lor pentru obligațiile care au fost asumate în interesul familiei,

fie și numai de unul dintre ei, precum și pentru repararea prejudiciului cauzat ca

urmare a săvârșirii de către ei a unei infracțiuni, dacă prin aceasta au sporit

bunurile comune ale soților.

În cazul dat, reclamantul urma a prezenta probe veridice că Ala Rusu a știut

că a fost încheiat un contract de împrumut de către soțul său Ion Rusu și că banii

împrumutați au fost folosiți pentru necesitățile comune, fapt care la caz nu a fost

realizat.

În asemenea împrejurări, Colegiul a considerat că instanța de fond just a

statuat că speței sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (1) Codul familiei, care

statuează că fiecare soț răspunde pentru obligațiile proprii cu bunurile proprietate

personală și cu cota-parte din proprietatea în devălmășie, care poate fi determinată

de către instanța judecătorească la cererea creditorului. Or, legiuitorul a condiționat

expres circumstanțele în care bunurile comune ale soților proprietate comună în

devălmășie sunt urmărite de către creditor, iar din norma art. 24 alin. (1) Codul

familiei este cert relatat că fiecare soț răspunde pentru obligațiile proprii pe care și

le-a asumat și cu cota sa devălmașă, ceia ce se constată netemeinicia acțiunii civile

formulate de către partea reclamantă.

În lumina celor enunțate instanța de apel a conchis că argumentele apelantului

cu privire la casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi decizii prin

care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral în modul în care a fost

formulată nu și-au găsit confirmarea și nu au fost probate prin probe pertinente și

concludente din care ar rezulta temeinicia acestora.

La 11 noiembrie 2020, SA „Ipteh”, reprezentată de avocatul Ion Popa, și de

Alexandru Platon, reprezentat de avocatul Alexandru Prisac, au depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

solicitat casarea integrală a deciziei și hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare

în prima instanță.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material și normele

de drept procedural, invocând prevederile art. 432, alin. (1), alin. (2) lit. a) și c),

alin. (3), lit. b) și d), alin. (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

3

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 iulie 2020 și a

expediat-o participanților la proces la 6 octombrie 2020 (f.d. 36A, Vol. III), însă la

actele cauzei lipsesc date de recepționare a deciziei instanței de apel.

Astfel, recursul declarat la 11 noiembrie 2020, este în termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 1 decembrie

2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 77, Vol. III).

La 22 decembrie 2020, intimata Ala Rusu a depus referință, prin care a

solicitat respingerea ca inadmisibilă a recursului.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Ipteh”, reprezentată de

avocatul Ion Popa, și de Alexandru Platon, reprezentat de avocatul Alexandru

Prisac, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandru Platon, reprezentat

de avocatul Alexandru Prisac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Mai mult, Colegiul ține să menționeze că în conformitate cu prevederile art.

433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în

cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

Aici, se impune a învedera că conform SA „Ipteh” nu a fost prezumată la

momentul intentării procesului ca subiect al raportului litigios, mai mult nu a fost

atrasă în proces, precum nu a fost nici înlocuită prin succesiune în drepturi

procedurale, și prin urmare nu este parte și nici participant la proces.

Prin urmare, recursul declarat de SA „Ipteh”, reprezentată de avocatul Ion

Popa, este depus de către o persoană care nu este în drept să-l declare.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de SA „Ipteh”, reprezentată de avocatul Ion Popa, și

de Alexandru Platon, reprezentat de avocatul Alexandru Prisac, ca fiind

inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a) și c), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Ipteh”,

reprezentată de avocatul Ion Popa, și de Alexandru Platon, reprezentat de avocatul

Alexandru Prisac, împotriva deciziei din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6