2rac-32/21 — încasarea datoriei

2rac-32/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-270/20

2rac-32/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

03 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO

DIRECT”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „SEBIFAB” împotriva Societății pe Acțiuni „ASITO

DIRECT” cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată și

cererea reconvențională depusă de Societatea pe Acțiuni „ASITO DIRECT”

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SEBIFAB” cu privire la nulitatea

actului juridic,

împotriva deciziei din 06 august 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 15 mai 2019, SRL „SEBIFAB” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „ASITO DIRECT” solicitând încasarea sumei de 87880,00 lei cu titlu

de cheltuieli suportate în baza contractului de arendă nr. 56 din 23 octombrie 2017,

sumei de 2636, 40 de lei cu titlu de cheltuieli de taxă de stat, a sumei de 20000,00

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, iar în total suma de 110516,40 de lei

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 23 octombrie 2017,

între SA „Moldasig”, în calitate de arendator și SRL „SEBIFAB” în calitate de

arendaș, a fost încheiat contractul de arendă nr. 56, obiect al cărui l-a constituit darea

în arendă a terenurilor cu destinația agricolă cu suprafața totală de 47,7387 ha,

amplasat în extravilanul comunei Băcioi, municipiul Chișinău, pe o perioadă de 3

ani. Ulterior, la 24 octombrie 2017, între părți a fost semnat actul de primire-predare,

prin care a fost transmis terenul contractat. În perioada anului 2018, terenurile

recepționate au fost plantate cu floarea soarelui, iar după recoltarea culturii,

terenurile au fost prelucrate și înființate cu grâu de toamnă. La pregătirea terenurilor

pentru cultura de toamnă, au fost prezenți și reprezentanții SA „Moldasig”.

Totodată, a menționat că până la încheierea anului agricol, după înființarea

culturilor de toamnă, prin notificarea nr. 01/1-376 din 12 octombrie 2018, remisă de

SA „ASITO DIRECT” a fost informată despre subrogarea drepturilor și obligațiilor

SA „Moldasig”, ce rezultă din contractul de arendă nr. 56 din 23 octombrie 2017, în

legătură cu înstrăinarea terenurilor obiect a contractului de arendă. Prin notificarea

1

noului proprietar din 19 decembrie 2018, a fost informată despre denunțarea

unilaterală a contractului nr. 56 din 23 octombrie 2017, începând cu 04 ianuarie

2019, conform pct. 6 alin. (1) lit. e) al contractului de arendă. La 27 decembrie 2018

a remis în adresa SA „ASITO DIRECT” un răspuns prin care și-a manifestat

dezacordul cu denunțarea unilaterală a contractului de arendă, menționând că, a

însămânțat terenurile cu culturi de toamnă, cât și necesitatea plății valorii fructelor

viitoare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) al Legii cu privire la arenda în agricultură.

După mai multe discuții purtate cu reprezentanții SA „ASITO DIRECT”, la 04

ianuarie 2019, între părți a fost semnat acordul de reziliere a contractului de arendă

nr. 56 din 23 octombrie 2017, cu rezervarea compensării de către SA „ASITO

DIRECT” a cheltuielilor suportate de SRL „SEBIFAB” și a venitului ratat. Astfel,

la 04 ianuarie 2019, între părți a fost semnat un alt acord, prin care a fost stabilită

suma de 190000 de lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru prelucrarea terenurilor,

aplicarea îngrășămintelor, însămânțarea terenurilor cu grâu pentru anul agricol 2019,

sub rezerva achitării venitului ratat. Prin același acord, părțile au stabilit ca suma de

190000 de lei urma a fi achitată până la data de 21 ianuarie 2019. Însă SA „ASITO

DIRECT” și-a onorat doar parțial obligațiile asumate prin acordul din 04 ianuarie

2019 și anume a achitat doar suma de 102120 de lei, după care, a încetat să-și

onoreze obligațiile asumate prin contract. Nefiind de acord cu cuantumul sumei

achitate de SA „ASITO DIRECT”, prin răspunsul adresat ultimei, și-a exprimat

dezamăgirea referitor la intenția SA „ASITO DIRECT” în executarea acordului din

04 ianuarie 2019 prin care s-a decis achitarea cheltuielilor suportate pentru

prelucrarea și plantarea terenurilor. La fel, a fost notificat pârâtul despre adresarea

în instanța de judecată, în caz de neachitare a sumei restante și despre potențială

pretenție privind venitul ratat.

La 05 iulie 2019, SA „ASITO DIRECT” a depus cerere reconvențională

împotriva SRL „SEBIFAB” solicitând constatarea nulității absolute a acordului din

04 ianuarie 2019, încheiat între SA „ASITO DIRECT” și SRL „SEBIFAB” în partea

sumei de 87880 de lei.

În motivarea acțiunii reconvenționale, SA „ASITO DIRECT” a invocat că, la

04 ianuarie 2019, între SA „ASITO DIRECT” și SRL „SEBIFAB” a fost încheiat

un acord, iar conform condițiilor și-a asumat obligația de a achita SRL „SEBIFAB”

suma de 190000 de lei. Conform acordului, SRL „SEBIFAB” a indicat că,

cheltuielile real suportate pentru prelucrarea terenurilor, aplicarea îngrășămintelor,

însămânțarea terenurilor cu grâu au constituit suma de 190000 de lei. Însă SRL

„SEBIFAB” a prezentate acte justificative prin ce se confirmă doar cheltuielile în

mărime de 102120 de lei și anume facturile fiscale seria/nr. JJ3313488 și JJ 3313580,

care confirmă doar cheltuielile pentru procurarea semințelor și îngrășămintelor.

Astfel, a achitat doar suma de 102120 de lei, or, excedentul sumei de 87880 de lei

nu a fost confirmat de către SRL „SEBIFAB”.

Prin scrisoarea adresată SRL „SEBIFAB”, a solicitat prezentarea documentelor

justificative pentru suma de 87880 de lei, însă până la înaintarea acțiunii

reconvenționale, pârâtul nu a prezentat documente în confirmarea cheltuielilor în

mărime de 87880 de lei. Or, confirmarea eliberată de SRL „SEBIFAB” nu este un

act justificativ contabil care să confirme cheltuielile în mărime de 87880 de lei.

Conform prevederilor Legii contabilității, Codului Fiscal și Standardelor de

contabilitate, persoana juridică este obligată să țină și să reflecte cheltuielile

2

suportate în activitatea comercială. Astfel, a considerat că obiectul acordului din 04

ianuarie 2019, achitarea sumei de 190000 de lei, este ilicit în partea sumei de 87880

de lei, din motiv că suma respectivă nu poate fi probată conform legislației contabile,

respectiv suma de 87880 de lei nici nu există.

Prin încheierea protocolară din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, s-a pus pe rol cererea reconvențională.

Prin hotărârea din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL „SEBIFAB” și s-a

încasat de la SA „ASITO DIRECT” în beneficiul SRL „SEBIFAB” suma de

87880,00 lei cu titlu de datorie, suma de 10000,00 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică și suma de 2636, 40 de lei cu titlu de cheltuieli legate de achitarea

taxei de stat la înaintarea acțiunii, iar în total suma de 100516,40 de lei; pretențiile

SRL „SEBIFAB” cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică în partea

ce excede suma adjudecată, au fost respinse ca fiind neîntemeiate; s-a respins ca

fiind neîntemeiată cererea reconvențională depusă de SA „ASITO DIRECT”

împotriva SRL „SEBIFAB” cu privire la nulitatea actului juridic.

Prin decizia din 06 august 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SA „ASITO DIRECT” și s-a menținut hotărârea din 25 februarie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 666, art. 667

alin.(1), art.668, art. 206 alin.(2), art.216, art.217, art.220 alin.(1) Cod civil, în

redacția în vigoare la data semnării acordului contestat.

Totodată, analizând argumentele expuse de „ASITO DIRECT” SA în cererea

reconvențională și în cererea de apel înaintată, în raport cu situația de fapt constatată

și normele de drept citate supra, a statuat că prima instanță corect a reținut că,

temeiurile invocate de „ASITO DIRECT” SA pentru constatarea nulității acordului

din 04 ianuarie 2019, nu și-au găsit confirmarea pe parcursul examinării cauzei.

Mai mult, instanța de apel a statuat că temeiurile invocate de „ASITO

DIRECT” SA pentru constatarea nulității acordului din 04 ianuarie 2019, nu și-au

găsit confirmarea nici pe parcursul examinării cauzei în ordine de apel.

Sub acest aspect, instanța de apel a atestat că, la momentul întocmirii și

semnării acordului din 04 ianuarie 2019, SRL „SEBIFAB” a prezentat SA „ASITO

DIRECT” toate înscrisurile/probele care confirmau cheltuielile suportate pentru

prelucrarea terenurilor, aplicarea îngrășămintelor, însămânțarea terenurilor cu grâu

de toamnă pentru anul agricol 2019 și anume: factura fiscală seria și nr. JJ3313488

din 02 noiembrie 2018, eliberată de SRL „Zimagro-Plus” în sumă de 29400 de lei

(pentru îngrășăminte minerale); factura fiscală seria și nr. JJ 3313580 din 01

noiembrie 2018, eliberată de SRL „Cimcazac” în sumă de 72720 de lei (pentru „grâu

de semințe”), precum și confirmarea din 27 decembrie 2018, eliberată de SRL

„SEBIFAB” în sumă de 116959,12 lei (pentru servicii de discuit în două părți –

47738 de lei, cultivat cu poliaris 4 – 21482,41 de lei, introducerea îngrășământului

în sol – 11934,68 de lei, semănat – 28643,22 de lei, cotocit – 7160 de lei) (f.d.31 -

33).

Aceste circumstanțe denotă în mod cert, că la data semnării acordului, adică la

04 ianuarie 2019, SA „ASITO DIRECT” a examinat actele prezentate de fostul

arendaș și a acceptat parțial revendicările arendașului (având în vedere că suma

totală ce derivă din actele prezentate de arendaș constituia 219079,12 lei).

3

În lumina celor expuse, instanța de apel a apreciat ca fiind pur declarative

argumentele invocate de „ASITO DIRECT” SA în cererea de chemare în judecată

reconvențională și preluate în cererea de apel înaintată. Or, materialele cauzei

elucidate anterior denotă certitudinea faptului că, până la semnarea acordului din 04

ianuarie 2019, SA „ASITO DIRECT” a studiat toate actele prezentate de arendașul

SRL „SEBIFAB” și nu a formulat careva obiecții referitor la valabilitatea/temeinicia

actelor prezentate. Astfel, odată cu semnarea acordului din 04 ianuarie 2019, SA

„ASITO DIRECT” a confirmat temeinicia sumei de 190000 lei solicitată de SRL

„SEBIFAB”. Mai mult, ultima a și achitat din suma de 190000 lei suma de 102120

lei.

Mai mult, argumentele apelantului nu se încadrează în temeiurile de nulitate

indicate, or, obiectul acordului din 04 ianuarie 2019, este unul licit, fiind negociat

de părți în mod benevol. Drept urmare, acțiunea reconvențională înaintată de

„ASITO DIRECT” SA este una neîntemeiată și corect a fost respinsă de instanța de

fond.

La fel, instanța de apel citând prevederile art. 96 alin.(1), (1) Cod de procedură

civilă, a reținut că conform materialelor pricinii civile SRL „SEBIFAB” a fost

reprezentat în judecată de către avocatul Dorin Trestianu, fapt confirmat prin

mandatul avocatului anexat la dosar și prin actele îndeplinite (întocmite) de către

avocat.

Conform ordinului de plată nr.1 din 10.01.2019 în sumă de 20000 lei, se

confirmă că SRL „SEBIFAB”, a suportat cheltuieli pentru asistență juridică acordată

de avocat în pricina civilă data în suma de 20000 lei (f.d.22).

Pornind de la practica CEDO, cheltuielile de asistență juridică trebuie să fie

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada cheltuielilor

suportate, prin prisma practicii CEDO, se evidențiază necesitatea prezentării de către

partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor documente: dovada

achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau

bonurile de plată); copia de pe facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți-

persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație; listă detaliată a

actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora ( cu tariful și

orarul).

Pentru determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de judecată,

pentru a face o apreciere corectă, va mai ține cont de: complexitatea cauzei; noutatea

și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță; aportul avocatului la

soluționarea cauzei; timpul și munca depusă de avocat; aptitudinile speciale necesare

pentru a acorda asistența (cunoștințe tehnice speciale, cunoașterea profundă a unor

reglementări de profil, cunoașterea limbilor străine, a altor procedee de comunicare

cu clienți specifici etc.); faptul în ce măsură munca avocatului în cauza respectivă îi

limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; rezultatul obținut; restricțiile de timp

impuse de client și de circumstanțele cauzei; natura și durata relației dintre avocat și

client; experiența, reputația și abilitatea avocatului; justificarea și ponderea

mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma despăgubirilor pretinse/obținute în

cauză; alți factori, la discreția instanței.

Totodată, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

(cauza Costin versus România, hotărârea din 26 mai 2005; cauza Străin și alții versus

România, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza Petre versus România, hotărârea din 27

4

iulie 2006, etc.) s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține

rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea

și caracterul lor rezonabil.

În speță, instanța de fond just a statuat că, cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 20000 lei suportate de SRL „SEBIFAB” nu au un caracter necesar și

rezonabil, astfel ținând cont de complexitatea litigiului, de faptul că cererea de

chemare în judecată a fost admisă integral, iar acțiunea reconvențională a fost

respinsă, efectiv suma de 10000 lei dispusă spre încasare de prima instanță este una

proporțională pentru asistența juridică, ce urmează a fi compensată de către „ASITO

DIRECT” SA - SRL „SEBIFAB”.

La 23 octombrie 2020, prin intermediul poștei (f.d.129), SA „ASITO DIRECT”

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 06 august 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe și a deciziei instanței de apel emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii înaintate de SRL „SEBIFAB”, admiterea cererii reconvenționale

depuse de SA „ASITO DIRECT” și să fie constatată nulitatea absolută a acordului

din 04 ianuarie 2019 în partea sumei de 87880 de lei; încasarea forțată a taxei de stat

achitată la înaintarea acțiunii reconvenționale în sumă de 2367 de lei, a taxei de stat

în sumă de 1977, 30 de lei la depunerea cererii de apel și a taxei de stat în sumă de

1318,20 de lei la depunerea cererii de recurs.

În motivarea recursului s-a invocat că hotărârea primei instanțe și decizia

instanței de apel sunt neîntemeiate, superficiale fără a fi date aprecieri detaliate și

concrete a argumentelor indicate în motivarea acțiunii reconvenționale, instanța de

apel și instanța de fond nici nu au apreciat argumentele prin prisma Legii

contabilității nr.113/2007, Codului Fiscal. Instanța de apel și instanța de fond nu au

examinat corespunzător acțiunea reconvențională, interpretând eronat Legea

contabilității nr.113/2007, Codul Fiscal, art. 206, art.220 Cod civil. La fel, nu au luat

în considerare că evidența activității societății comerciale este guvernată de legislația

specială care se aplică în mod obligatoriu.

Recurentul a opinat că suma solicitată este ilicită din moment ce nu este

reflectată în evidența contabilă și nu este confirmată prin documente contabile

primare.

Instanța de apel a apreciat cheltuielile de asistență juridică ca fiind rezonabile

prin prisma propriilor constatări, dar nu în baza actului de îndeplinire a lucrărilor

care în mod obligatoriu urmează a fi apreciat la examinarea rezonabilității

cheltuielilor de judecată.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 24 noiembrie 2020 (f.d.132). Corespondența a fost

restituită instanței cu mențiunea „nereclamat” (f.d.134-135).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 06 august 2020, iar cererea de recurs

a fost depusă la 23 octombrie 2020, prin intermediul poștei (f.d.129).

5

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 12 octombrie 2020, conform scrisorii de însoțire (f.d.122). Astfel, recursul

este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „ASITO DIRECT”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „ASITO DIRECT”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

6

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SA „ASITO DIRECT”.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „ASITO

DIRECT” împotriva deciziei din 06 august 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7