3ra-145/21 — contestarea actelor administrative

3ra-145/21 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-145/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul

Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni ,,Floarea

Soarelui”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea pe Acțiuni ,,Floarea Soarelui” împotriva Serviciului Fiscal de Stat,

persoană terță Societatea cu Răspundere Limitată ,,Oltaver-Com” cu privire la

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Societatea pe Acțiuni ,,Floarea Soarelui” și menținută

hotărârea din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 7 octombrie 2019, Societatea pe Acțiuni ,,Floarea Soarelui” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii a indicat că în actul de control nr. 3-572559 din 29 mai

2019 în care Serviciul Fiscal de Stat a examinat tranzacțiile între SA ,,Floarea

Soarelui” în calitate de cumpărător și SRL ,,Oltaver-Com” în calitate de vânzător,

se constată că potrivit contractelor nr. 94/75 din 20 februarie 2018 și nr. 94/78

din 27 februarie 2018, transportul producției agricole urma să fie asigurat ce către

cumpărător, însă în facturile LB 1287360 din 16 martie 2018 și LB 1287359 din

25 mai 2018, ca transportator este indicat vânzătorul SRL ,,Oltaver-Com”.

A menționat că inspectorii au constatat că SRL ,,Oltaver-Com” nu a înregistrat

angajați în anul 2018, achizițiile ar fi avut loc în diferite locuri, iar persoane fizice

ar nega (în majoritatea cazurilor) că au vândut producție către SRL ,,Oltaver-Com”,

și că acesta nu are mijloace de transport și spații pentru depozitare.

Astfel, a relatat că în constatările sale inspectorii au ajuns la concluzia că

facturile fiscale eliberate din numele SRL ,,Oltaver-Com” în perioadele fiscale

L/01/2018 - L/05/2018 nu pot să reflecte fapte economice, implicit facturile

1

LB 1287358 din 16 martie 2018 și LB 1287360 din 16 martie 2018, în baza cărora

a fost atribuită la deducerea cheltuielilor suma de 2 674 395 lei, nu ar ține de

activitatea de întreprinzător, iar livrarea nu ar fi fost efectuată de către furnizorul

care a eliberat facturile.

A susținut că la data de 7 iunie 2019, a depus o cerere la Serviciul Fiscal de Stat

prin care și-a manifestat dezacordul față de actul de control nr. 3-572559 din 29 mai

2019.

Ca urmare prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 34 din 26 iulie 2019 a

fost constatată încălcarea legislației fiscale și dispusă încasarea T.V.A., a

dobânzii de întârziere și a amenzilor din partea SA ,,Floarea Soarelui” în favoarea

bugetului de stat.

Nefiind de acord cu Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 34 din 26 iulie 2019,

SA ,,Floarea Soarelui” a depus la Serviciul Fiscal de Stat cererea prealabilă nr. 403

din 9 august 2019, prin care a solicitat anularea integrală a Deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 34 din 26 iulie 2019.

A obiectat că ignorând argumentele expuse de SA ,,Floarea Soarelui” în cererea

prealabilă, Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr. 320 din 12 septembrie 2019

prin care a fost respinsă contestația și menținută decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 34 din 26 iulie 2019.

Este de părere că sunt absolut eronate și neargumentate constatările atât din

actul de control, cât și din deciziile pronunțate, care în mare parte se bazează doar

pe presupuneri și interpretări neîntemeiate ale legislației în vigoare.

A susținut că Serviciul Fiscal de Stat a interpretat eronat prevederile Codului

fiscal și legislației în vigoare, în privința faptului că livrarea nu a fost efectuată de

furnizor.

În contextul dat a explicat că contractele nr. 94/75 din 20 februarie 2018 și

nr. 94/78 din 27 februarie 2018 încheiate de SA ,,Floarea Soarelui” cu

SRL ,,Oltaver-Com” sunt contracte de vânzare-cumpărare, prin care SRL ,,Oltaver-

Com” s-a obligat să transmită în proprietatea SA ,,Floarea Soarelui” producție

agricolă, iar SA ,,Floarea Soarelui” s-a obligat să o primească și să o achite - acțiuni

efectuate de către părți.

Prin urmare, din moment ce tranzacția de vânzare-cumpărare în sensul

Codului civil a avut loc între SRL ,,Oltaver-Com” și SA ,,Floarea Soarelui”, nu

poate să nu existe livrarea în sensul Codului fiscal, iar această livrare se confirmă

inclusiv prin facturi fiscale emise de furnizor.

A subliniat că SA ,,Floarea Soarelui”, fiind o întreprindere mare care procură

permanent de la persoane producție agricolă, nu are o funcție administrativă și nu

are dreptul sau obligația pentru a verifica numărul de angajați ai vânzătorului,

disponibilitatea depozitelor, transportului.

A mai evidențiat că în decizia nr. 34 din 26 iulie 2019, Serviciul Fiscal de

Stat nu a adus nici o probă precum că SA ,,Floarea Soarelui” a acționat cu rea-

credință.

A accentuat că Serviciul Fiscal de Stat nu a examinat corect circumstanțele ce

țin de transportatorul indicat în facturile fiscale sus-enunțate.

A conchis că tranzacțiile de vânzare-cumpărare încheiate între SRL ,,Oltaver-

Com” și SA ,,Floarea Soarelui” sunt perfect valabile și constituie în sine o livrare în

sensul atât a Codului civil, cât și a Codului Fiscal, care ține nemijlocit de activitatea

2

de întreprinzător a părților și reprezintă un fapt economic - transmiterea dreptului de

proprietate asupra unor bunuri în schimbul echivalentului bănesc stabilit de părți.

Astfel, cu referire la dispozițiile art. 102 din Codul fiscal, a remarcat că au fost

îndeplinite toate cerințele ce țin de dreptul de deducere a T.V.A..

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 20, 189-230

Cod administrativ, art. 274 Cod fiscal.

A solicitat anularea integrală a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 34 din

26 iulie 2019, anularea integrală a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 320 din

12 septembrie 2019, întoarcerea executării în privința sumei totale de 261 004 lei,

achitate de SA ,,Floarea Soarelui” în baza deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 34

din 26 iulie 2019.

Prin încheierea protocolară din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Rîșcani,

sediul Central, SRL ,,Oltaver-Com” a fost atrasă în proces în calitate de persoană

terță.

Prin hotărârea din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 13 martie 2020, SA ,,Floarea Soarelui” a depus apel împotriva hotărârii din

25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de SA ,,Floarea Soarelui” și menținută hotărârea din 25 februarie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 8

alin. (2) lit. c)-e), 24 alin. (1), 102 alin. (1), 1171 alin. (11), 134 alin. (1) lit. a), 214

alin. (1)-(3), 217 alin. (1) și (2) Cod fiscal, art. 19 din Legea contabilității nr. 113

din 27 aprilie 2007, pct. 11 subpct. 9) din Instrucțiunea privind completarea

formularului tipizat de document primar cu regim special „Factura fiscală” aprobată

prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 28 august 2017, care reglementează

aspecte ce țin de obligațiile contribuabilului, deducerea cheltuielilor aferente

activității de întreprinzător, deducerea sumei T.V.A. pentru mărfurile, serviciile

procurate, valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri, drepturile

Serviciului Fiscal de Stat și ale funcționarilor fiscali la efectuarea controlului fiscal,

controlul fiscal, verificarea faptică în cazul controlului fiscal, contabilizarea faptelor

economice în baza documentelor primare, completarea facturii fiscale în cadrul

livrărilor de mărfuri.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a conchis ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe referitoare la

netemeinicia acțiunii, reținând că în urma controlului efectuat s-a constatat

diminuarea și neachitarea T.V.A. aferent bugetului pentru perioada fiscală

L/04/2018 cu suma de 213 952 lei, întocmirea declarațiilor privind T.V.A. cu

informații neveridice pentru perioadele fiscale L/03/2018-L/04/2018, fapt ce a

condiționat apariția obligației fiscale pentru perioada L/04/2018 prin calcularea

suplimentară a T.V.A. aferent bugetului, majorarea pierderilor fiscale pentru

perioada A/2018 cu 2 674 395 lei, care vor constitui 49 789 902 lei și prezentarea

declarației cu privire la impozitul pe venit cu informații neveridice, pentru perioada

A/2018, fapt ce nu a generat apariția obligației fiscale.

La 3 noiembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, SA ,,Floarea Soarelui”

a depus recurs împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

3

La 29 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, SA ,,Floarea

Soarelui” a depus motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și nemotivată prin faptul că instanța nu a dat o apreciere

corespunzătoare probelor și argumentelor invocate, examinând superficial cauza.

A susținut că cumpărătorul SA ,,Floarea Soarelui” este un agent economic

care își desfășoară activitatea comercială și nu un organ public care are obligația

de a verifica activitatea unor alți agenți economici și modul de completare și

ținere de către aceștia a documentației contabile, cu atât mai mult modul în care

aceștia încheie contractele cu terți.

În contextul dat, a precizat că pentru producția agricolă, SA ,,Floarea Soarelui”

a achitat prețul integral, iar verificarea provenienței acesteia și a modului cum

operează vânzătorul, nu ține de obligația SA ,,Floarea Soarelui”.

A obiectat că informația cu privire la proveniența mărfii, depozitarea și

transportul acesteia nu influențează valabilitatea tranzacției încheiate cu

SRL ,,Oltaver-Com”.

Cu referire la prevederile art. 3 din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie

2007, a remarcat că tranzacția de vânzare-cumpărare între SA ,,Floarea Soarelui”,

în calitate de cumpărător și SRL ,,Oltaver-Com”, în calitate de vânzător se

încadrează perfect în noțiunea de fapt economic.

A accentuat că instanțele nu au analizat circumstanțele ce țin de transportatorul

producției agricole.

A mai susținut că Codul fiscal, utilizând noțiunea de livrare, se referă exclusiv

la vânzător-proprietar anterior de bunuri, care prin livrare transmite acest drept de

proprietate cumpărătorului, iar în acest caz nu are nicio relevanță cine a efectuat

transportarea bunurilor, ori anume SRL ,,Oltaver-Com”, în calitate de vânzător

livrează în sensul art. 93 Cod fiscal, bunurile și implicit eliberează o factură fiscală

în conformitate cu art. 117 alin. (1) Cod fiscal.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 octombrie

la adresa de e-mail, în data de 11 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin extrasul

din poșta electronică (f. d. 192).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul SA ,,Floarea Soarelui”, s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul la 3 noiembrie 2020 și respectiv motivarea

recursului la 29 decembrie 2020, în termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ.

4

La 4 ianuarie 2021, în adresa Serviciului Fiscal de Stat și SRL ,,Oltaver-Com”,

a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței (f. d. 212).

Prin referință din 26 ianuarie 2021, intimatul Serviciul Fiscal de Stat a solicitat

respingerea recursului depus de SA ,,Floarea Soarelui”.

Iar, SRL ,,Oltaver-Com” nu și-a valorificat dreptul procedural de depunere a

referinței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SA ,,Floarea Soarelui”, în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

5

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de SA ,,Floarea Soarelui”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni ,,Floarea Soarelui”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

6