2ra-1287/20 — Încasarea prejudiciului

2ra-1287/20 — Încasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1287/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I.Țonov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Guzun, V.Clima, G.Dașchevici)

D E C I Z I E

9 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Victor Pridorojnîi, reprezentat de avocatul

Aliona Dragomir,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Victor

Pridorojnîi împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul

Finanțelor și Procuratura Generală cu privire la încasarea prejudiciului material și a

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 aprilie 2019, Victor Pridorojnîi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și

Procuratura Generală cu privire la încasarea prejudiciului material și a prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și

ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii a indicat că la 24 februarie 2016 de către Procuratura

Generală s-a intentat cauza penală nr. 2016928057, în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c),

d) și art. 243 alin. (3) lit. a), b) Cod penal.

În cadrul urmăririi penale s-a stabilit că pe parcursul urmăririi penale efectuate

pe o altă cauza penală, dosarul principal, fiind efectuată percheziția în garajul nr. 129

din CCG 223, situat în or. Anenii Noi, care a fost închiriat de către Denis Russu, de

unde au fost depistate și ridicate mai multe arme și muniții deținute fără autorizație

corespunzătoare, printre care fiind și pistoalele cu țeavă ghintuită: un pistol de model

1

„Glock-17” cal. 9.19 mm seria THE 826, un pistol de model „Glock-17” seria UZK

041 și un pistol de model „Glock-34” seria UGT 945.

În cadrul percheziției a fost ridicat permisul de procurare a armelor nr. 083804

din 22 octombrie 2013, emis pe numele lui Vladislav Bodiu. Ulterior, s-a constatat că

permisul este fals. Prin decizia din 1 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, întru

executarea hotărârii Curții Constituționale din 23 februarie 2016, privind excepția de

neconstituționalitate a aliniatelor 3, 5, 8 ale art. 9 ale art. 186 Cod de procedură penală,

în sensul art. 25 alin. (4) din Constituție, a fost admis recursul declarat de către Victor

Pridorojnîi, cu eliberarea acestora provizoriu sub control judiciar, cu obligațiile și

restricțiile prevăzute de art. 191 Cod de procedură penală.

După eliberarea de sub control judiciar, Victor Pridorojnîi a fost reținut în incinta

Curții de Apel pe o altă cauza penală cu nr. 2016928057, pornită de către Procuratura

Generală, procurorul delegat – Oleg Baciu, prin ordonanța cu privire la începerea

urmăririi penale din 24 februarie 2016.

La data de 1 martie 2016, Russu Denis a fost recunoscut ca bănuit iar vina nu a

recunoscut. La 3 martie 2016 Victor Pridorojnîi i-a fost înaintată învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c), d), și art. 243 alin. (3)

lit. a), b) Cod penal. Fiind audiat, învinuitul Victor Pridorojnîi nu a recunoscut vina

și a refuzat la darea declarațiilor.

La 3 martie 2016 de către Judecătoria Centru a fost admis demersul procurorului

și a fost aplicată măsura preventivă – arest preventiv pe un termen de 30 de zile în

privința lui Victor Pridorojnîi.

Măsura preventivă a fost atacată cu recurs unde la 11 martie 2016 prin decizia

Curții de Apel Chișinău, recursul a fost respins și măsura preventivă a fost menținută.

La 30 martie 2016, 29 aprilie 2016 și 26 mai 2016, Judecătoria Centru a admis

demersurile procurorului și măsura preventivă sub forma de arest a fost prelungită pe

un termen de 30 zile în privința învinuitului Victor Pridorojnîi. Încheierile au fost

atacate cu recurs, fiind respinse cu menținerea încheierilor Judecătoriei Centru.

La 29 aprilie 2016 de către Judecătoria Centru a fost admis demersul

procurorului de prelungire a măsurii preventive – arestul, pe un termen de 30 zile în

privința lui Pridorojnîi Victor.

Prin sentința din 10 iunie 2016 a Judecătoriei Centru, Victor Pridorojnîi a fost

condamnat la 19 ani de privațiune de libertate, cauza penală nr. 2014028075.

Sentința a fost atacată la Curtea de Apel mun. Chișinău și se află spre examinare.

După pronunțarea sentinței de condamnare în privința lui Victor Pridorojnîi, cauza

penală nr. 2016928057, la data de 18 iulie 2016 a fost suspendată. De către Procurorul

în secția exercitare a urmăririi penale în cauze de criminalitate organizată și

excepționale a Procuraturii Generale, a fost emisă ordonanța privind suspendarea

urmăririi penale.

La 16 noiembrie 2017, Victor Pridorojnîi s-a adresat cu o cerere la Judecătoria

Chișinău, sediul Centru privind accelerarea urmăririi penale, în temeiul art. 20 Cod

de procedură penală. La 7 martie 2018, s-a încetat procedura de soluționare a cererii

petiționarului Victor Pridorojnîi în legătură cu decăderea circumstanțelor care au adus

la înaintarea cererii, adică adoptarea de către procuror a ordonanței de scoatere a

învinuitului Victor Pridorojnîi de sub urmărire penală.

2

A menționat că, acțiunile procesuale în privința sa au avut loc numai în anul

2016, fiind recunoscut și audiat în calitate de bănuit la data de 1 martie 2016 și ca

învinuit la data de 3 martie 2016.

A indicat că abia la 16 noiembrie 2017 a fost emisă ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală. Ca urmare a unui proces care a durat un an și opt luni, Victor

Pridorojnîi a fost scos de sub urmărire penală în toate învinuirile aduse, iar în

rezultatul acestui proces i-au fost cauzate suferințe psihice, i-a fost jignită

personalitatea.

Prin rețelele de socializare a fost arătată reținerea pe cauza dată. A avut un stres

la examinarea demersului în instanța de judecată, de aplicare a măsurii preventive pe

o perioadă de 30 zile, ulterior la prelungirea măsurii cât și la examinarea recursurilor

la Curtea de Apel, s-a aflat în stare de arest 100 de zile. Această perioadă nu a fost

inclusă în termenul de pedeapsa stabilită de către Judecătoria Centru. Perioada aflării

în arest de 100 zile a suportat cheltuieli directe pentru mâncare, haine, medicamente

și transport. Totodată, a suportat cheltuieli pentru asistență juridică, reprezentarea în

organele de anchetă, în instanțele judecătorești.

A considerat că prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa

persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură

și din instanțele judecătorești. Ca efect, prejudiciul material direct este de: 5 000 de

lei pentru contractul încheiat cu avocatul; 100 zile x 300 lei = 30 000 de lei cheltuieli

pentru alimentare, necesități personale și medicamente în timpul aflării în arest la

Penitenciarul 13 și 4 350 de lei pentru achitarea conform chitanțelor eliberate de către

administrația penitenciarului.

Faptul că a fost învinuit în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 361 și art.

243 Cod penal, care stabilește răspunderea penală pentru spălarea banilor cu

închisoare până la 15 ani de pușcărie, iar urmărirea penală a derulat mai mult de 20

luni, de la 24 februarie 2016 până la 16 noiembrie 2017, în mass-media și rețelele de

socializare au fost publicate cadre cu reținerea sa și fotografii, fără nici o sentință

finală de judecată.

După aplicarea măsurii preventive arestul, Victor Pridorojnîi a fost transferat în

celula nr. 40. Aflarea în arest mai mult de 100 zile, în subsolul clădirii, la celula 40

cu 8 locuri și suprafața totală de 13,34 m2, mai puțin de 2 metri pentru un deținut, ca

rezultat i-au fost cauzate suferințe psihice.

A mai indicat că a fost deținut în condiții inumane, contrare prevederilor art. 3

din Convenția pentru apărarea drepturilor fundamentale, drepturi care reies din

obligația statului de a asigura condițiile de detenție umane în timpul acțiunilor

procesuale și arest. Practica Curții Europene a Drepturilor Omului stabilită prin

hotărârile pe cauzele Becciev vs. Moldova, Șarban vs. Moldova, stabilește suma

medie de adjudecare în beneficiul reclamanților atrași nemotivat la răspundere penală,

dar și limitați în drepturile sale.

Din aceste considerente consideră echitabil de a încasa în beneficiul său

prejudiciul moral în mărime de 10 000 de euro pentru fiecare an de aflare sub

urmărirea penală, mai mult de un an și opt luni, iar în total suma de 15 000 de euro.

A solicitat Victor Pridorojnîi, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir

admiterea acțiunii, încasarea din contul bugetului public național în beneficiul lui

Victor Pridorojnîi prejudiciul material în sumă de 39 350 de lei, prejudiciul moral în

mărime de 15 000 de euro și încasarea cheltuielilor de judecată.

3

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Pridorojnîi Victor, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir și s-a

menținut hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 27 iulie 2020, Victor Pridorojnîi, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În susținerea cererii de recurs a indicat că instanța de fond și cea de apel nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, temeiuri prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a) și b) Cod de procedură civilă.

La fel, nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționare pricinii, iar concluziile instanței expuse în hotărâre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

A menționat că, la moment există o hotărâre definitivă emisă la cererea ui

Veaceslav Ișcenco prin care a fost admisă acțiunea cu privire la repararea

prejudiciului material și moral în baza Legii nr. 1545. Veaceslav Ișcenco a fost

complicele lui Victor Pridorojnîi pe cauza penală nr. 2016928057.

La fel a fost emisă și hotărârea definitivă emisă la cererea de chemare în judecată

la cererea lui Denis Russu cu privire la repararea prejudiciului material și moral în

baza Legii nr. 1545. Russu Denis fiind complicele lui Victor Pridorojnîi în cauza

penală nr. 2016928057.

Scoaterea de sub urmărire penală a lui Victor Pridorojnîi, Denis Russu și

Veaceslav Ișcenco a fost efectuată prin ordonanța din 16 noiembrie 2017, anume în

privința tuturor complicilor și din motiv similar.

Din aceste motive a considerat că are dreptul la repararea prejudiciului în cadrul

procesului civil în baza Legii nr. 1545.

A solicitat Victor Pridorojnîi, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir

admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii primei instanței și a instanței de apel cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

După parvenirea cauzei în instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit menționează următoarele.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la data de 17 iulie 2020 (f.d.182).

Astfel, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată la data de 27 iulie 2020

de către Victor Pridorojnîi, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir în interiorul

termenului legal.

Prin încheierea din 28 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Victor Pridorojnîi, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir a fost

considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate

4

în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

concluzionează despre necesitatea admiterii recursului, de a casa integral decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform art. 118 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei sânt determinate definitiv de instanța judecătorească

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum

și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au conchis

asupra respingerii acțiunii depuse de către Victor Pridorojnîi. Instanțele ierarhic

inferioare au concluzionat că la caz nu s-a stabilit existența temeiurilor legale de

admitere a pretențiilor formulate de Victor Pridorojnîi deoarece acesta a fost reținut,

iar ulterior arestat în cadrul cauzei penale nr.2016928057, în vederea aducerii sale în

fața autorității judiciare competente fiindcă existau motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune, inclusiv existau motive temeinice de a crede în necesitatea de

a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia,

concluzie confirmată prin încheierile și mandatul judecătorului de instrucție, a căror

legalitate a fost confirmată de instanța de recurs. Această situație se încadrează în lista

exhaustivă cu privire la derogările privării de libertate definite în Convenția

Europeană a Drepturilor Omului. Orice privare de libertate trebuie în mod obligatoriu

și necesar să se realizeze prin aducerea deținutului în fața unui judecător.

Arestarea preventivă a lui Victor Pridorojnîi a avut drept scop aducerea în fața

judecătorului, aceasta a fost efectivă și reală, magistrații au determinat menținerea

reclamantului în detenție pe parcursul ducerii procedurii penale.

5

O arestare preventivă urmată de o eliberare fără aducerea în fața unui judecător,

în lipsa unor acuzații suficiente, în cazul lui Victor Pridorojnîi, nu constituie în sine o

încălcare a art. 5 CEDO

Aplicarea și prelungirea arestului preventiv în privința lui Victor Pridorojnîi a

avut loc în conformitate cu normele dreptului procedural penal. La materialele cauzei

lipsește o constatare a încălcării dreptului reclamantului la libertate, iar arestarea fiind

justificată de scopul său. Condamnarea statului prin eventuala admitere a cererii de

chemare în judecată înaintată de Victor Pridorojnîi pe motiv că a fost scos de sub

urmărire penală, ar echivala cu condamnarea statului pentru aplicarea prezumției de

nevinovăție a persoanei, în lipsa unui viciu fundamental.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic

inferioare în raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în recurs, instanța

de recurs constată că instanțele de judecată ierarhic inferioare au interpretat eronat

normele de drept material și au dat o apreciere greșită materialului probator anexat la

dosar, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții greșite.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre luând în considerație

faptul că eroarea judiciară poate fi corectată în instanța de recurs, fără a afecta dreptul

părților la un proces echitabil.

După cum rezultă din materialele cauzei, Victor Pridorojnîi a solicitat repararea

prejudiciului material și moral prin prisma Legii nr.1545-XIII din data de 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În susținerea pretențiilor a indicat că prin ordonanța procurorului din data de 24

februarie 2016 a fost începută urmărirea penală pe faptul săvârșirii infracțiunii

prevăzute la art. 361, alin. (2), lit. b), c), d) și art.243, alin. (3), lit. a), b) Cod penal.

Temei pentru pornirea urmăririi penale a servit percheziția efectuată în cadrul

urmăririi penale pornită la data de 4 iulie 2014, în garajul nr.129 din CCG 223,

amplasat în or. Anenii Noi, închiriat de Denis Russu, unde au fost depistate și ridicate

arme și muniții, deținute fără autorizația corespunzătoare. La 3 martie 2016 lui Denis

Russu i-a fost înaintată învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.243 alin.

(3), lit. a),b) și art.361, alin. (2) lit. b), c), d) din Codul penal.

Prin decizia din 1 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis recursul

declarat de Victor Pridorojnîi cu liberarea de sub controlul judiciar, cu obligațiile

restricțiile prevăzute de art. 191 Cod de procedură penală.

După liberarea de sub controlul judiciar, Victor Pridorojnîi a fost reținut în

incinta Curții de Apel Chișinău pe o altă cauză penală, nr. 2016928057 pornită de

către Procuratura Generală prin ordonanța din 24 februarie 2016.

La 3 martie 2016, lui Victor Pridorojnîi i-a fost înaintată învinuirea în comiterea

art. 361 alin. (2) lit. b), c), d) și art. 243 alin. (3) lit. a) și b) Cod penal.

Prin încheierea din 3 martie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău a fost

admis demersul procurorului și s-a aplicat măsura preventivă, arest preventiv pe un

termen de 30 de zile, care a fost menținută prin decizia din 11 martie 2016 a Curții de

Apel Chișinău (f.d.28-30, 36-37).

Prin încheierea din 30 martie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, a fost

admis demersul procurorului și s-a prelungit măsura preventivă sub formă de arest pe

6

un termen de 30 de zile. Încheierea a fost menținută prin decizia din 21 aprilie 2016

a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 29 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău a fost

admis demersul procurorului și s-a aplicat măsura preventivă, arest preventiv pe un

termen de 30 de zile, care a fost menținută prin decizia din 16 mai 2016 a Curții de

Apel Chișinău.

Prin încheierea din 26 mai 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău a fost

admis demersul procurorului și s-a aplicat măsura preventivă, arest preventiv pe un

termen de 30 de zile, care a fost menținută de către Curea de Apel Chișinău.

La 10 iunie 2016, de către Judecătoria Centru mun. Chișinău a fost condamnat

pe cauza penală nr. 2014028075, la 19 ani privațiune de libertate, sentința fiind

contestată cu apel.

Prin ordonanța din 16 noiembrie 2017 a procurorului Procuraturii Combaterii

Criminalității Organizate și Cauze Speciale s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a lui Victor Pridorojnîi, în cauza penală nr. 2016928057, din motivul lipsei

elementelor prevăzute la art. 360 alin. (2) lit. b), c), d) și art. 243 alin. (3) lit. a) și b)

Cod penal (f.d.16-17).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că prin acțiunile organelor de urmărire penală i-au fost

lezate drepturile lui Victor Pridorojnîi, iar prin prisma art. 3, în colaborare cu art. 6,

lit. b) din Legea nr.1545-XIII din data de 25 februarie 1998 se consideră îndreptățit

de a solicita repararea prejudiciului cazat în legătură cu încălcarea acestui drept.

Pe când, instanța de fond și ce de apel greșit au concluzionat despre necesitatea

respingerii acțiunii depuse de către Victor Pridorojnîi pe motiv că la caz lipsesc

acțiuni ilicite din partea organelor de urmărire penală, iar arestarea și menținerea în

detenție a acestuia a avut loc în cadrul cauzei penale nr.2016928057, în vederea

aducerii sale în fața autorității judiciare competente, deoarece existau motive

verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune, inclusiv existau motive temeinice de

a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă

după săvârșirea acesteia, concluzie confirmată prin încheierile și mandatul

judecătorului de instrucție, a căror legalitate a fost confirmată de instanța de recurs.

Controlul judecătoresc în faza de recurs constă în verificarea corectitudinii

aplicării prevederilor art. 3 și art. 6 din Legea nr.1545-XIII din data de 25 februarie

1998 de către instanța de apel, precum și îndeplinirea de către recurentul-reclamant

Victor Pridorojnîi a sarcinii probei ce i-a revenit prin prisma art. 118, alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

În acest mod, instanța de recurs este chemată să ofere un răspuns la întrebarea

dacă instanțele ierarhic inferioare au argumentat convingător respingerea pretențiilor

cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilegale are

organelor de urmărire penală sau ale instanțelor judecătorești în contextul

circumstanțelor de fapt și a probelor prezentate.

În definitiv, instanța de judecată va trebui să se asigure că în cazul de față

instanțele de judecată au îndeplinit condiția unei examinări efective și au dat un

răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului (a se

vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36;

Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

7

În conformitate cu art.1405, alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la data de

01 martie 2019) prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere

ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului

preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea

ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în

folosul comunității se repară de către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor

de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de

judecată.

Conform art. 3 din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii

ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a

nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării

ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul

comunității; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale,

a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării

ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează

drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravențional,

reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de

către instanța de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea

prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor

documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de

răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele

judecătorești.

Articolul 6 din Legea sus menționată indică că dreptul la repararea prejudiciului,

în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive și

irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau

încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c) adoptării de către instanța

judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravențional în legătură

cu reabilitarea persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în

condițiile art. 313, alin. (5) din Codul de procedură penală, în privința persoanei

achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității

actelor sau acțiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită

activitate specială de investigații.

Instanța de apel și prima instanță au considerat că acțiunile organelor de urmărire

penală și ale instanțelor de judecată în cauza penală nr. 2016928057 privind învinuirea

lui Victor Pridorojnîi în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 361, alin.(2), lit. b),

c), d) și art.243, alin.(3), lit. a), b) Cod penal, pe durata urmăririi penale și anume

arestul preventiv, punerea sub învinuire și scoaterea de sub urmărire penală, nu cad

sub incidența Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 și nu survine răspunderea

Statului pentru prejudiciul cauzat lui Victor Pridorojnîi, deoarece organele de

urmărire penală nu au admis careva ingerințe ilegale asupra drepturilor lui Victor

Pridorojnîi.

Acest argument ale instanțelor ierarhic inferioare este apreciat critic de instanța

de recurs, or este evident faptul că Victor Pridorojnîi în cadrul urmăririi penale în

cauza penală nr. 2016928057 a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 361, alin.(2.), lit. b), c), d) și art. 243, alin. (3), lit. a), b) Cod penal, fiind supus

8

măsurii preventive, arest preventiv pe un termen de 30 de zile, care a fost prelungit și

aflîndu-se în arest o perioadă de 100 de zile, iar ulterior fiind scos de sub urmărire

penală, din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor infracționale, condiții

care cad sub incidența art. 6, lit. b) din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Conform art. 284 alin. (1) Cod de procedură penală, scoaterea persoanei de sub

urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a oricăror

acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

La caz, prin scoaterea de sub urmărire penală a lui Victor Pridorojnîi, acesta a

fost reabilitat, fapt ce atestă cu certitudine că organul de urmărire penală a încălcat

principiul general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi urmărită

penal, trasă la răspundere și judecată, împrejurare ce generează angajarea răspunderii

patrimoniale a Statului pentru prejudiciul material și moral cauzat prin această

încălcare.

Punerea sub învinuire a lui Victor Pridorojnîi și aplicarea măsurilor preventive

față de acesta constituie acțiuni ilegale de intentare a urmăririi penale și sunt

confirmate prin faptul scoaterii de sub urmărire penală, nefiind necesară existența

unui act de anulare a ordonanței de aplicare a măsurii preventive sau a altor acte emise

în cadrul urmăririi penale.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 reglementează nu doar

dreptul persoanei la repararea prejudiciului moral în urma acțiunilor ilicite ale

organului de urmărire penală, dar și dreptul de a cere compensații pentru reabilitare

în urma pornirii urmăririi penale și ulterior scoaterii de sub urmărire penală, nefiind

constatată întrunirea elementelor infracțiunii.

Conform art. 1422 Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019), în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute

de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară indiferent

de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Reparația prejudiciului moral se

face și în lipsa vinovăției autorului faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat

prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a

arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală

în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul

comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

Prin urmare, cele relatate în ansamblu denotă incontestabil faptul că Victor

Pridorojnîi este în drept de a pretinde la repararea prejudiciului material și moral

cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și

instanțelor judecătorești, fapt ce indică la netemeinicia soluției instanțelor de judecată

ierarhic inferioare care au constatat netemeinicia acestei cerințe.

În conformitate cu art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998, mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de

instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a

compensației se determină luându-se în considerare: a) gravitatea infracțiunii de a

cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea

9

încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în

instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre

învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei

penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul

de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; g)

măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice

cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție. În toate cazurile, instanța

de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a

prejudiciului moral.

În acest sens, instanța de recurs apreciind în ansamblu circumstanțele speței și

având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,

natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, consideră necesar

de a încasa suma de 5 000 de lei, sumă care este una rezonabilă și echitabilă pentru

prejudiciul moral cauzat.

Ori suma de 15 000 de euro solicitată de Victor Pridorojnîi este o sumă

exagerată, ce reiese din prevederile Convenției CEDO, care spune că cuantumul

despăgubirii trebuie astfel stabilit, încât aceasta să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Subsecvent, conform art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care

a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă statuează că, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile.

La examinarea prezentei cauze în primă instanță, instanța de apel și cea de recurs,

recurentul Pridorojnîi Victor a fost reprezentat de către avocatul Aliona Dragomir,

fapt ce se confirmă prin mandatul seria MA nr. 1291485 (f.d.2), cererea de chemare

în judecată și cererea de recurs care au fost semnate și depuse de ultima cît și

procesele-verbale ale ședințelor de judecată.

Ținând cont de complexitatea prezentului proces de judecată, de complexitatea

acțiunilor judiciare necesare cu ocazia judecării căilor de atac, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

necesar de a încasa, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistența juridică acordată

în mărime de 5 000 de lei, confirmate prin bonul de plată seria QL nr. 276124 (f.d.3),

această sumă fiind una justificată, reală, necesară și rezonabilă.

Așadar, se constată că circumstanțele cauzei au fost stabilite pe deplin de către

instanțele ierarhic inferioare însă normele de drept material au fost aplicate eronat

nefiind necesară verificarea suplimentară de dovezi.

Din aceste considerente, având temei prevederile art. 442 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care indică că judecind recursul declarat împotriva deciziei date în

apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de

către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, a casa decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere parțială

a acțiunii.

10

În conformitate cu art. 444, 445, alin. (1) lit. b), alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Victor Pridorojnîi, reprezentat de avocatul Aliona

Dragomir.

Se casează decizia din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru cu pronunțarea unei noi

hotărâri după cum urmează.

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Victor Pridorojnîi

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și

Procuratura Generală cu privire la încasarea prejudiciului material și a prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și

ale instanțelor judecătorești.

Se încasează din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției

în beneficiul lui Victor Pridorojnîi prejudiciul moral în mărime de 5 000 (cinci mii)

de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 (cinci mii) de lei.

În rest, pretențiile privind încasarea prejudiciului moral și material, se resping.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

11